Interviul clinic

Interviul clinic este cea mai importantă metodă de colectarea a datelor în cadrul evaluării
psihologice. Nu trebuie să confundăm interviul clinic cu o simplă conversație. Spre deosebire
de conversație, interviul clinic are o secvențialitate clară și este organizat în jurul unor teme
specifice și relevante pentru scopul diagnosticului clinic.
Obiectivele generale al interviului clinic sunt:
a) să stabilească o relație de colaborare între clinician și client care să ducă la obținerea de
informații relevante din punct de vedere clinic;
b) să ajute clinicianul în încercarea sa de a culege informații clinice care nu pot fi obținute cu
ușurință prin alte metode;
c) să ajute atât clinicianul cât și clientul să înțeleagă mai bine simptomatologia clinică;
d) precum și să furnizeze linia directoare în procesul de terapeutic.
Pentru atingerea acestor obiective este esențial ca psihologul clinician sa adopte o atitudine
de direcționare și control al interviului, precum și cunoașterea amănunțită a domeniilor și
temelor ce trebuiesc atinse pe parcursul interviului.
Orice interviu clinic trebuie să atingă anumite obiective specifice, cum ar fi: evaluarea
punctelor forte ale clientului, nivelul de adaptare, natura și istoria problemei, diagnosticul,
precum și istoricul presonal și familial relevant din punct de vedere al simptomatologiei
clinice.
Tehnicile specifice utilizate pentru a atinge aceste scopuri variază de la un clinician la altul.
Majoritatea psihologilor clinicieni utilizează cel puțin un formular structurat cu scopul de a
culege date de identificare și elemente de bază ale istoriei clientului. De asemenea, aceștia
utilizează adesea liste de control, pentru a se asigura că acoperă toate temele relevante în
cadrul interviului clinic. Interviul conține module pentru: tulburările de comportament
disruptiv, episoadele afective și psihotice, tulburările afective și psihotice, tulburările
anxioase, tulburările în legătură cu alcoolul și substanțele, tulburările de adaptare.
Tipuri de interviu
a) Interviul non-directiv – maxim de flexibilitate, interviu normativ
b) Interviul semi-directiv – utilizează o schemă prestabilită sub forma unui ghid care
conține principalele teme care vor fi abordate sau o listă de întrebări. Ghidurile de
interviu sunt deosebit de utile în interviurile de grup
c) Interviul directiv – cuprinde un ansamblu de întrebări deschise, puse într-o ordine
prestabilită tuturor persoanelor intervievate. În general, întrebările solicită răspunsuri
scurte și clare, de aceea un astfel de interviu durează mult mai puțin decât celelalte
tipuri prezente.