Sindromul Alport 

denumit și „nefrita ereditară” reprezintă o afecțiune genetică caracterizată

prin glomerulonefrită, boală renală cronică în stadiul terminal și deficite de auz care pot
determina surditate. De cele mai multe ori, în urina persoanelor cu sindrom Alport este prezentă
hematuria (prezența sângelui în urină). Sindromul Alport a fost descoperit de către Cecil Alport
în urma unui studiu efectuat pe 3 generații ce proveneau din aceeași familie și sufereau de
surditate și nefrită progresivă.

Studiul efectuat de Cecil Alport sugerează existența unor modificări structurale apărute la nivelul
unui important constituent al membranelor bazale reprezentat de colagenul IV. De asemenea s-a
observat că reprezintă o afecțiune moștenită ca X linkată cu transmitere autozomal dominantă,
uneori și transmitere autozomal recesivă. Boala afectează în principal sexul masculin iar mamele
purtătoare ale mutației genetice, transmit gena afectată copiilor.

Principalul simptom al bolii, hematuria,  este deseori descoperit în primul an de viață. Hematuria
este un criteriu atât de important încât absența lui în primul an de viața la băieții ce suferă de
această boală exclude diagnosticul de sindrom Alport. Deficitele de vedere și pierderea auzului
nu sunt prezente imediat după naștere ci apar tardiv în copilărie sau chiar în adolescență, dar
mereu anterior debutului afecțiunii renale.

Cauze

Sindromul Alport este determinat de existența unor mutații implicate în biosinteza subunităților
colagenului IV. Aceste mutații determină asamblarea defectuoasă sau sinteza deficitară a
colagenului care intră în structura membranelor bazale de la nivelul ochiului, glomerulului renal
și urechii interne (acestea reprezentând și structurile cele mai afectate).

Există trei forme genetice ale sindromului:

●        XLAS – caracterizată prin mutații ce codifică lanțul α 5 al colagenului IV; Este cea mai
frecventă mutație ce determină apariția bolii;

Reclama

●       ARAS – caracterizată prin mutații ce codifică lanțul α 3 sau lanțul α 4;

●       ADAS -caracterizată prin mutații ce codifică lanțul α 3 și este o formă foarte rar întâlnită.

Colagenul ajută la formarea membranelor bazale ce au rol de suport structural și funcțional în

anumite țesuturi și organe. Atunci când calitatea colagenului este afectată secundar mutațiilor
genetice, membrana bazală glomerulară (structură importantă de la nivel renal) își pierde funcția
de filtrare, permițând în acest fel trecere proteinelor și hematiilor în urina finală.

Anomaliile colagenul suferă o serie de modificări ale nanomecanicii ( forță și rezistență ) și

modificări structurale care determină îngroșarea membranei bazale glomerulare și fibroză extinsă
ceea ce îi conferă un aspect tipic microscopic „ în coș de nuiele”. Toate aceste modificări duc la
apariția insuficienței renale odată cu progresia bolii în timp.
În cazul bărbaților ce prezintă mutații pe gena XLAS există o probabilitate foarte mare de a
dezvolta insuficiență renală până la vârsta de 40 de ani și tulburări de auz și vedere până la vârsta
de 50 de ani. Probabilitatea în cazul femeilor ce au moștenit gena mutantă de a dezvolta
insuficiență renală este mult mai mică.