COLOSAL SAU MONUMENTAL (adevărat sau fals?) 28. OCT. – 1 NOV.

2020
Viorel Grimalschi

Încercare de definire și redefinire a celor două concepte pe cazurile „Casa

Poporului” și „Catedrala Neamului” Buc. de Viorel Grimalschi conf. Univ. la Artă
Murală (UNARTE) și expert MCC și CPB ( BOR) la rest. pict. monumentală de
patrimoniu în comis. Arte Vizuale, fondator A.F.A.P.R.R. – U.A.P.R. cu G. Nicolaie
(Jack), cu premii în domeniu.
- Prima voce: vedeți că lupta cu Monstrul – Casa Poporului ( Călin Dan) din
Buc. nu-i ușoară. Sufletele celor cu case demolate care au plecat în ceruri nu se lasă.
Dar nici cele rămase aici în Lumesc.
- A doua voce: ce vrei să spui cu asta?
- Prima voce: păi e o luptă. Încă din faza de concepție. Bunul simț
arhitectural a propus variante la o scară mai mică.
Rezonante cu structura și clădirile vechi ale orașului. Dar mai ales cu Dâmbovița, apă
scurtă fără navigație. Care nu te scoate nicăieri. Sau prea puțin.
- A doua voce: Și ce s-a întâmplat cu acea?
- Prima voce: N-au fost acceptate. Semăna ba cu Luvru, Versailles, ba cu
Ermitaj. Spuneau cei doi dictatori unici de partid unic, Elena și Nicolaie. Au zis că
trebuie să fie ca toate la un loc. Arhitecții s-au crucit. Dar n-au avut încotro. Un duh
smintit al colosalului a început să funcționeze.
Încet, încet i-a prins pe toți, și pe arhitecta Petrescu. Pentru ea devenea ceva sacru.
Fără să vrea s-a trezit în locul marilor arhitecți ai Egiptului care au împlinit visele
supraumane a faraonilor. Totul cât mai măreț, mai monumental.
- A treia voce: Bine zici, de Egiptul ancestral, dar lucrările se legau cu
dimensiunile uriașe ale Nilului, ale Mării, ale Pustiului, ale Vieții și ale Morții.
Suprafețe geometrice terestre mari înghițite de Teritoriul imens al Vieții de Apoi.
Palatele trupurilor, mari, Templele de rugăciune a sufletelor mari. Unde sufletele
regale, libere căutau orificiile ascunse să penetreze înapoi până în constelațiile sau
stelele din care au venit pe pământ.
- Prima voce: da, istoria consemnează multe. S-a scris la un tip de revelație
care reprezintă o parte de Adevăr. Mai recent, mai multe mediumuri – căutătoare, au
primit precum Sal Rachele completări la iluminare. Care vorbesc de vechimi egiptene,
mult mai mari. Iar istovitoarea muncă a ridicării pietrelor de piramidă făcută ușor prin
schimbări de frecvență sonoră și altele.
Deasemeni ansamblurile și construcțiile vechi din Mexic spre sud, multiple, durabile.
Citibile și din Cer. Mai ales din Cer. Cele de cultură, nazca – Peru, etc ce reprezintă

1
COLOSAL SAU MONUMENTAL (adevărat sau fals?) 28. OCT. – 1 NOV. 2020
Viorel Grimalschi

figuri umane, animale sau păsări. Munca cercetătorilor științifici de formație clasică
încet, încet devine uriașă – cosmică.
Și mai toți concluzionează că toate vin de Sus. Adică din stele, din spațiile
intergalactice. Zic religiile și științele.
- A doua voce: aha, cam așa. Astrofizica, biofizica, microparticolele
elementare spun că Pământul ușor răcit de la formare a fost bombardat de fragmente
cerești care conțineau primele proteine bio ce au evoluat ținând cont de Tabelele lui
Mendeleev și Darwin spre viață. Totul era plin cu microbi, bacterii și viruși. Ființe ce
aveau conștiința infinitului mic. Ca un monument al existenței.
Și aceste fragmente s-au dus mai departe cu viteze cosmice spre infinitul mare. Să mai
găsească ceva în cale.
Poate o piramidă în care să bage virusul monumentalei. Cu substanță de legătură a
întregii Creații.
- A treia voce: vrei să spui astfel că se știe ce este Monumentalul? Că este
ceva fizic, măreț, dar cu garanția eternității inclusă? Păi și Colosalul nu e cam la fel?
Istoria artei omenești face diferențiere, dar oare Divinitatea face? Ea e și monumentală
și colosală. În același timp. Dar poate fi doar una. Dacă vrea.
- Culoarea Albastru: bine discutați, domnilor. În legătură cu Casa Poporului –
Parlamentului – Artei Contemp. Românești pot să spun și eu că Culorile Pure pot
deratiza cotloanele pline cu duhuri rele. Adică culorile cinstit puse în opera de artiști.
Cum au fost cele din exp. lui Liviu Staicoviciu – ardelean onest și binecredincios. Și
alții. Liviu, naiv, spune la colegi cum a pornit cu compozițiile abstracte: de la un brad
de crăciun când copil sărac a văzut la stea și împrejur mulțime de culori și îngeri.
Acum M.N.A.C. i-a scos lui Liviu un album gros. Foarte bine prezentat, mai ales ptr.
străini. Pare deja comerț cultural. Dar asta e linia actuală. Mai puțin perioada lui
Mihai Oroveanu, director, cu soția Anca, evreică, mare specialistă cu idei globaliste
integratoare bune pentru amplitudinea fenomenului.
- Culoarea Roșu: se pare, e adevărat că un duh al smintelii bântuie urișenia
clădirii ce influențează, pe neașteptatelea pe cei care conduc, curatori, experți,
specialiști, etc. Unii cred că punând artiști de la Cluj să facă pictură pe pânză de cca
28 X 10 m.l. (care imită doar culorile pământului) pot să ucidă dimensiunile sălilor.
Pare că e greșeală. Se obține efectul invers. Un pleonasm al colosalului. Un fals.
Istoric s-a folosit „trompe loille” cu spargere de zid în peisaje sau cer pentru gusturile
burgheze a bogaților.
Deasemeni, recent, un pictor din conducerea U.A.P.R. a fost expus într-o sală mare. Și
din pictor de șevalet l-au transformat în monumentalist. Adunate, toate lucrările (din

2
COLOSAL SAU MONUMENTAL (adevărat sau fals?) 28. OCT. – 1 NOV. 2020
Viorel Grimalschi

atelierul Pangrati) au fost îngrămădite una lângă alta pe un singur perete. Și eu ca

Culoare Roșu m-am trezit că sunt pusă înspre centru. Ca accent de culoare. Unii
văzând peretele spuneau că seamănă cu „Guernica” lui Picasso, ca intenție. Fără
oameni, animale, doar obiecte. Păi morbul acesta al picturii pe supraf. cât mai mari a
cuprins mapamondul și f. tare România actuală.
- Culoarea Galben: și eu am observat, cum teme domestice, cu păpuși, ulcele,
detalii de peisaj și personaje pe scaune sunt dilatate la dimensiuni din ce în ce mai
mari. Să fie monumentale. Adică nimicurile vieții pământene făcute monumentale. Ca
și stelele și asteroizii ce străbat în viteze tot cosmosul. Egalități între toate. Iar tehnic,
defecte prin straturi prea groase de culoare de ulei. Care în timp crapă și cad. Pe aici
se regăsește școala lui C. Baba ce excela în această defecțiune. El punând accentul pe
conținut. Care avea totuși și valențe monumentale.
- Prima voce: ehei, domnilor, s-a îmbogățit mult dezbaterea despre colosal și
monumental. Și ceva despre „Casa Poporului” colosul gândirii needucate, bolșevice și
totalitare a lui Ceaușescu ce se credea veșnic și superimportant pe Pământ.
Și a făcut o politică de gașcă, de partid și familie. Să rămână la puterea lumească. Și la
toate bunurile ei. Până la gustul monumental al gloanțelor morții. Primite fără
pocăință, după ce a smintit un întreg popor și Europă.
- A doua voce: dar ce ziceți domnilor și de „Catedrala Neamului” ridicată
complet la 200 m.l. în spatele „Casei Poporului” unde se află și M.N.A.C. Mai multe
etaje, cu paznici și ofițeri ce filtrează toate persoanele. Mulți oameni de cultură sau
simpli refuză vizionările din cauza acestor aspecte securistice ceaușiste. Însăți clădirea
devine sursă de terorism psihic.
Dar biserica e mult mai frumoasă. Ca aspect general. Bine construită, parcă de o firmă
germană. După proiecte românești. Are 3 subsoluri, unul atomic, etc. etc. O turlă
principală după model „San Pedro – Roma” și multe altele încoronează zidurile. Se
vrea o corabie – navă spre ceruri cu multe rachete. Au fost și alte proiect, mai
moderniste pe vremea Patriarhului Teochtist. Răbdător, credincuis și iubitor a pus
bazele la ridicarea majorității catedralelor. Din toată țara. Actualul P.F. perfectează,
dar iese mai mult artizanat religios.
La arhitectură seamănă cu „Casa Poporului” dar mai adunată și mai înaltă la cruce.
Întrecere între teologia sacră, totalitară a Patriarhului actual față de ideologia profană
a dictatorului Ceaușescu. Două întreceri cam nesmerite în fața lui Dumnezeu. Care a
mai avut situație de caz la Constantinopolul Bizantin – creștin. Că l-a făcut musulman
apoi.
- A treia voce: și eu confirm ce zici. Toată istoria umanității e plină de

3
COLOSAL SAU MONUMENTAL (adevărat sau fals?) 28. OCT. – 1 NOV. 2020
Viorel Grimalschi

pedepse divine conștiente care sunt luate drept abuzuri ale Naturii Haotice.
- Prima voce: așa, să revenim la deslușirea între colosal și monumental. Un
cler românesc fără înțelegerile înat ecumenice- ortodoxe de tip Andrei Scrima
(călugăr, preot în Belgia, U.S.A. Liban, etc.), umple bisericile noi cu suprafețe uriașe
cu mozaicuri. Mai toate copii după altele celebre din spațiile ortodoxe. Rezultatul:
artizanat religios. Mortificare spirituală. Dacă clerul și pictorii medievali ar fi procedat
așa, n-ar fi existat Voronețuri, Brâncovenisme, etc. astăzi pe lista U.N.E.S.C.O.
- A treia voce: artiștii cu vocație și experiență internațională au rămas uimiți
de modul de a face decorativa la Cat. Neamului totul dirijat doar de Patriarh. Și o
echipă din familie de artiști, cu talente modeste, firi fără întrebări existențiale ca la
marii artiști. Totul după modele grecești. Din cărți, albume, internet.
Organizarea zecilor de muncitori ca mână de lucru este însă excelentă. Productivitatea
este maximă. În dec. 2018 la serbarea centenarului s-a făcut slujbă de sfințire, iar
înăuntru în frig, pe scaune, sute de invitați oficiali, oameni ai bisericii, securiști. Apoi
și vizita cu slujba Papei a folosit înspre a valida ridicarea valoarii decoraţiei în
mozaic și aur.
Altarul era gata cu paviment de marmoră, masă afântă, iar tâmpla de zid plină de
mozaic. Cu reprezentări iconice și tehnice f. bune și frumoase. Dar fără o gândire de
abordare monumentală care necesită diferențieri de mic - mare de tonalitate (închis –
deschis) între registre și întreg. Apoi între tâmplă și restul spațiului imens. De la
distanță tâmpla dispare. Acum bolta cu maica Domnului și îngerii uriași încurcă și
mai mult. Totul pare o structură artistică după ureche. Dar îți iau ochii cu infinitele
pietricele policromatice și mai ales aurite. Supra abundență de aur fizic ce
devalorizează puterea lui simbolocă, de spațiu sacru.
- A doua voce: Confuzia între colosal și monumental a patronat și exp.
S.N.A.C. centenar 2018, derutând multă lume. Mai ales la Sala Palatului. Cum intrai
vedeai 2 pânze uriașe, înalte de 5 X 2 m.l. pline de efecte plastice cu paste de ulei de
2.3 cm grosime.
Toate pline de crăpături și stând să cadă. Dar reprezentau portrete de Brâncuși și
Mircea Eliade (mari personalități a culturii românești în lume) în viziune de fragment,
nu integral adevărat monumental. Pe scări o instalație de 7 m înălțase pânze adunate
de un bistrițean și o pânză uriașă de cca 4 X 7 m.l. cu culori teriste „Pământ
transilvan” făcută de un distins prof. Clujan. La Paris în schimb Alvaro Botez cu tată
(ofițer de marină regală) 7 ani de pușcărie politică face sculpturi mici în materiale
dure absolut monumentale.
- A treia voce: spuneau unii cu experiență: uite frații noștri ardeleni ce

4
COLOSAL SAU MONUMENTAL (adevărat sau fals?) 28. OCT. – 1 NOV. 2020
Viorel Grimalschi

talentați sunt, dar cu monumentala o cam dau în bară. Fiind cu gust ministeriabil sunt
peste tot și-n comisii de decizii, de artiști, istorici, critici de artă, curători, etc. Se
sprijină, zic ei, unii pe alții. În a arăta lumii că valoarea lor e monumentală. Dar apare
riscul să înlăture colegi tot așa de valoroși.
- Prima voce: de fapt lucrează doar cu colosalul. Adică efemerul terestru –
materialist confundat cu Cosmosul – Cuvânt și Creație.
Preocupat de asta N. Steinhardt (Familia nr 5. 1984) spunea: „tinda semnifică o mai
blândă trecere de la lumea din afară la cea dinăuntru, o dreaptă cumpănă aceste două
dimensiuni. Și așa casa țărănească face una cu sufletul celui care a construit-o.”
Pe ideea aceasta a funcționat și rev. „Secolul 20” și „Arta” unde D. Hăulică, G.
Brătescu. V. Drăguț, I. Frunzeti, M. Driscu, F. Pamfil, Th. Redlow, învățau teoretic
despre artă și monumentală iar practic prof. de la „Pict. monumentală” (UNARTE)
care au fost și-n Comis. Pict. Bis. (B.O.R.) : Ghiță Popescu, C. Ioanid, St.
Constantinescu, G. Labin, I. Stendel, I. Grigore, P. Achițenie, N. Sava, M. Fordea, M.
Dumitru, M.P. Sânc, Ghe. Nicolae - Jack, D. Mohanu, O. Boldura, Cătălin Băluţ,
Valeriu Şuşnea, Lis. Neamţu, etc. chiar și V. Grimalschi. Doina Mândru a ajutat mult
monumentele vechi și a avut o monumentală susținere a sute de artiști prin exp. făcute
la Mogoșoaia.
- A treia voce: colosalul suprimă ideea de intimitate . Promovează doar o
oficialitate totalitară dilatată. Mintal și fizic. Așa spații imense pot deveni cavouri de
marmoră ptr. o ideologie criminală cultural și social.
Revenirea la normal înseamnă să faci colosalul să devină monumental. Arhitectural să
casetezi, poate, spațiile mari în spații mai mici. Cu funcții adecvate. Chiar şi zonă
necropolară.
- Prima voce: a nu lăsa ca la M.N.A.C. și Catedrala Neamului să biruie în
final Duhul Birocrației Spirituale, devine o datorie ecumenică a întregii societăți
globale și locale. Astfel monumentala răstignire Cristică ptr. umanitate, ar deveni o
colosală și banală păcăleală.
De admirat atitudinea lui D. Mândru de a promova la Muzeul Mogoșoaia artiști de
toate vârstele, specialitățile și orientările politice.
La fel și Muz. Nat. al Lit. Rom. ( M.N.L.R.) coordonat de un ardelean cu deschidere
ptr. toți ce se străduiesc să facă un Canon nou al Literaturii Române. Mai mult
monumental, cât mai puțin colosal. Așa o fi?