TRANSFORMĂRI PSIHOCOMPORTAMENTALE INDUSE DE BOALĂ

Boala este însoțită de o serie de modificări de comportament induse de aceasta:

1. Regresia – este un mecanism inevitabil, universal, pe care orice membru al personalului
de îngrijire trebuie sa-l cunoască și să-l înțeleagă în diversele sale implicații. Orice rană,
orice boală implică o reacție de protecție, reacție naturală de repliere pe sine a orcărui
organism, în caz de agresiune sau de suferință.
La om, regresia se caracterizează prin emergența unui comportament infantil cu:
- Reducerea intereselor – bolnavul nu trăiește decât în prezent și în viitorul apropiat,
nesuportând starea de așteptare;
- Egocentrism – bolnavul nu mai judecă lumea decât prin raportare la el însuși,
neimaginându-și că și ceilalți pot fi bolnavi sau obosiți;
- Dependența de medic și de anturaj – de la care se așteaptă să fie hrănit, îngrijit. La
această dependență, se adaugă o hipersensibilitate la reacțiile celor din jur, bolnavul
comportându-se ca un copil care caută o „mamă bună”;
- Un mod de gândire magic, ilogic – cu credința în autoputernicia medicului, a
medicamentelor sau a bolii;
- Predominarea unor procese emoționale de tipul afectelor;
- Agresivitatea – latentă sau manifestată;
- Anxietatea
Regresia are însă și efecte benefice, aceasta însemnând uneori abandonarea grijilor și
exigențelor cotidiene și recentrarea forțelor pe sine. Aceste forțe vor fi esențiale în lupta
împotriva bolii și în evitarea vulnerabilizării bolnavului.
2. Evaziunea – care înseamnă demisia de la obligațiile sociale, justificată în parte de boală,
dar care poate deveni și nevrotică, în cazul exagerării simptomelior.
3. Exaltarea Eului – exacerbarea unor trăsături primitive narcisiste, pe fondul unui statut
social inferior și a unui nivel intelectual scăzut, boala devenind un mijloc de valorizare
(„boala mea este cea mai interesantă”).
4. Contagiunea informațională – preluarea unor informații de la alți bolnavi mai „vechi” în
boala respectivă.

Dependența medicamentoasă
La fel ca și alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope (antidepresivele,
somniferele) acționează asupra creierului modificând comportamentul persoanelor care le
consumă. Întrucât problemele de natură psihică sunt persistente în timp, oamenii tind să nu își
schimbe medicamentele și să le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la o
toleranță crescută a corpului la agenții activi din medicamente. Mai departe ei sunt nevoiți să își
mărească dozele, din ce în ce mai mult, iar dacă nu urmează un tratament pentru a-și îndepărta
problema, riscă să ajungă la stadiul de supradoză.
Simptomele dependenței:
• Incapacitatea de a rezista fără medicamente – persoana respectivă simte că nu mai poate
să doarmă fără sedative, nu face față stresului de peste zi fără o pastilă „minune”, nu mai
are încredere în capacitățile propriului organism și nu și-l poate controla.
• Anxietate – în cazul absenței pastilelor persoana dependentă devine anxioasă, agitată,
neliniștită. Ea este obsedată de ideea că trebuie să își facă rost cât mai repede de
medicamente.
• Sentimental pierderii controlului – acesta se manifestă atât în absența medicamentelor cât
și în timpul consumului.

Prof. Adriana Elena BORGOGNI-BOGHICI