2.

Forme de energie naturala si mecanisme de exloatare determinate de forma de energie la

zacamintele de titei

La zăcămintele de ŢiŢei formele de energie naturală sunt :

1. expansiunea sistemului rocă –fluide;
2. expansiunea gazelor dizolvate, care se continuă cu expansiunea gazelor iesite din soluŢie,
pe măsura ce presiunea scade sub presiunea de saturaŢie (sau presiunea iniŢială de
vaporizare, notată de obicei piv)
3. expansiunea gazelor libere (din capul liber de gaze);
4. expansiunea apei din acviferul adiacent;
5. energia gravitaŢională.
Forma energiei de zăcămant determină mecanismul de exploatare:
Astfel, intr-un zăcămant caracterizat printr-o presiune iniŢială mare, peste presiunea de
saturaŢie, un prim fenomen care se inregistrează este expansiunea sistemului rocă-fluide.
1)Expansiunea rocii se manifestă printr-o reducere a volumului de pori ca urmare a „dilatării”
(măririi) părŢii solide a acesteia la scăderea presiunii. Fenomenul se manifestă de regulă la presiuni
mari, acŢionează pe o perioadă scurtă din durata exploatării zăcămantului si este depăsit ca
importanŢă de celelalte mecanisme, deoarece compresibilitatea rocii este foarte mică.
Expansiunea ŢiŢeiului este de asemenea mai pronunŢată la presiuni mari, deoarece
compresibilitatea ŢiŢeiului cu gaze dizolvate este mai mare decat a ŢiŢeiului mort.
ExplicaŢie pe curbele de rs, bt, etc.
Ambele fenomene de destindere – a rocii si respectiv a fluidelor conŢinute in pori - fac ca o
parte din ŢiŢei, corespunzătoare cresterii cumulate de volum, să fie expulzată prin sondele de
extracŢie.
2) Mecanismul expansiunii gazelor dizolvate, continuat cu expansiunea gazelor iesite din
soluŢie (regimul de gaze dizolvate) este cel mai intalnit si conduce la recuperări ale ŢiŢeiului ce nu
depăsesc 22 – 25% din ŢiŢeiul existent in zăcămant (atunci cand nu există acvifer activ sau cap liber
de gaze).
Dacă zăcămantul are un cap iniŢial de gaze si eventual acvifer activ, recuperarea poate atinge
valori de ordinul 35%.
3) Mecanismul expansiunii gazelor din capul liber de gaze va conduce, evident, la cresterea
recuperării ŢiŢeiului din zăcămant. Este insă necesar să se conserve energia capului de gaze prin
exploatarea sondelor situate mai jos pe structură. In orice caz, se interzice exploatarea gazelor din
gaz-cap, deoarece s-ar pierde rapid energia, iar ŢiŢeiul care migrează in zona ocupată iniŢial de gaze
ar deveni practic nerecuperabil.
4) Mecanismul bazat pe impingerea naturală de apă, in cazul acviferelor cu intindere mare,
poate fi astfel condus incat presiunea zăcămantului să fie menŢinută la un nivel practic constant, prin
corelarea debitului extras din zăcămant cu cumulativul de apă pătruns din acvifer. Este necesar ca
presiunea să fie păstrată deasupra presiunii de saturaŢie pentru a menŢine in zăcămant o curgere
omogenă a ŢiŢeiului (fără gaze).
Cumulat, in cazuri favorabile factorul final de recuperare poate ajunge la circa 50%.
5) Mecanismul de exploatare gravitaŢională (regimul gravitaŢional) - se intalneste la
zăcămintele cu inclinări si permeabilităŢi mari si este predominant in faza finală de exploatare.
4. Resurse si rezerve de hidrocarburi.Clasificare

Determinarea cantitativă si calitativă a resurselor si rezervelor de hidrocarburi dintr-un

zăcămant se face pe baza gradului de cunoastere a acestuia, adică in funcŢie de:
- CondiŢiile geologice;
- PoziŢia contactelor a/Ţ, respectiv g/Ţ;
- Valorile medii ale caracteristicilor rocii colectoare: grosime, porozitate, saturaŢie in
fluide;
- Caracteristici ale fluidelor in conditii de zăcămant si de suprafaŢă;
- Mecanismul de dezlocuire;
- Comportarea in exploatare a zăcămintelor (a cărei apreciere poate depinde de datele
furnizate de operatori ).
Acumularea sau resursa geologică iniŢială (petrolul acumulat in zăcămant) - reprezintă
totalitatea hidrocarburilor fluide care se găsesc in zăcămant inainte de inceperea exploatării si care
se determină, din datele existente la momentul respectiv, prin metoda volumetrică. Trebuie
menŢionat că, in această fază, cunoasterea dimensiunilor zăcămantului este imperfectă.

A  h ef  m s t t  
A  h ef  m  1  s ai t
N 
bt bt
rezerva recuperabilă, exprimată de obicei in tone N

Raportul ΔN/N se numeste factor de recuperare si el poate fi actual, la un anumit

decursul exploatării unui zăcămant, sau final, estimat pentru sfarsitul
exploatării acestuia.
Factorul de recuperare reprezintă o măsură cantitativă a posibilităŢilor de extragere
părŢi din petrolul acumulat in strat si exprimă eficienŢa modului in care se poate exploata
zăcămant.
Clsificare resurselor:
Dovedite:-dezvoltate(Rezerve extrase si cele estimate ce se pot obtine prin sondele de exploatare cu
tehnologiile actuale si baza economica stabilita)
-nedezvoltate(Rezerve estimate ce se pot obtine prin sondele prin sondele proiectate in conditiile
de perforare ale acestora,acestea putand duce si al rezerve secundare)
-se admite o probabilitate de 90% +- 10% fata de rezervele evaluate
Probabile: - nu se incadreaza la dovedite dar se pot aprecia in felul urmator:
-situate in zona de extindere a celor dovedite,dar nu exista date aspra productiei cu caracter industrial
-situate in zone nou descoperite cu zacamant insuficient conturate
-situate sub limita izobatica a rezervelor dovedite,avand putine impuritati sau chiar deloc)
-care ar putea rezulta din metode secundare de recuperare,dar nu a fost dovedita posibilitatea de aplicare
pe zacamantul dovedit
-seadmite o probabilitate de 50%(+- 50%fata de valuarea estimata)
Posibile:- rezervele ce se condidera ca vor fi extrase din resurse evaluate pe structuri evaluate,prin:
a) prospectiuni seismice unde s-au pus in evidenta prezenta colectoarelor in cel putin o sonda si
exista indicatii de hidrocarburi utile
b) extinderea rezervelor probabile in cadrul structurilor insuficient conturate
-se admite o probabilitate de 20%
9. Obtinerea si analiza comportarii aburului.Titlul aburului (Analiza in coordonate P-V )

Metoda injectării de fluide calde in sondă este folosită atat pentru stimularea productivităŢii
sondelor cat si in procesul de recuperare secundară. Introducerea unor fluide calde in sondă, cum ar
fi apa caldă, aburul sau gazele incălzite, au dus la rezultate foarte bune in cazul exploatării unor
zăcăminte cu ŢiŢeiuri grele si foarte vascoase, avand in vedere marea influenŢă pe care o are
temperatura ridicată asupra reducerii vascozităŢii ŢiŢeiului si, ca urmare, cresterea importantă a
mobilităŢii acestuia k/μ, la deplasarea spre sondă.

Primul avantaj pe care il oferă apa si aburul este constituit

de capacitatea lor mare de
inmagazinare a căldurii, la care se adaugă posibilitatea de
cedare a acestei călduri către stratele
productive, in special in cazul aburului, prin procesul de
condensare care este izoterm si izobar.
La injectia ciclică de abur, aburul este injectat in zăcămant
printr-o sondă de producŢie.
După injectarea unei anumite cantităŢi de abur, sonda
este repusă in producŢie după o perioadă de
pauză pentru realizarea transferului de căldură.
Considerand un proces de vaporizare izoterm – izobar
reprezentat intr-o diagramă p–v
(presiune - volum specific), la o presiune oarecare in
punctul A1 avem apă caldă, caracterizată prin
volumul v', care se va vaporiza obŢinandu-se in B1 vapori saturaŢi uscaŢi, cu volumul v".

Pe porŢiunea A1B1, caracterizată prin existenŢa

unui amestec de vapori si lichid, proporŢia in
amestec a lichidului aflat la saturaŢie si a vaporilor
saturaŢi umezi se modifică pe măsură ce procesul
de vaporizare evoluează de la starea lichid la starea
de vapori saturaŢi uscaŢi.
Dacă se ia ca referinŢă 1 kg de amestec, acesta
este compus din x kg vapori saturaŢi uscaŢi si
(1–x) kg lichid saturat, unde x se numeste titlul
aburului.

v'= volumul specific al lichidului saturat, in punctul

corespunzător stării A1
v" = volumul specific al vaporilor saturaŢi uscaŢi, in
punctul corespunzător stării B1
vx = volumul specific al amestecului de lichid si
vapori, cu titlul x.

10. Injectia de abur.Principii generale.Mecanisme de recuperare a titeiului din strat

Temperatura mare a frontului de abur duce la scăderea vascozităŢii ŢiŢeiului, dar are si efecte favorabile
de vaporizare si condensare a unor fracŢii ale acestuia.
Aburul poate fi injectat continuu in procese de mărirea f.f.r. sau ciclic, pentru intensificarea debitului
sondelor de producŢie.
La injectia continuă de abur, aburul produs la suprafaŢă de generatoarele de abur, este
introdus cu debit si presiune mare in sondele de injecŢie. In zăcămant se formează 4 zone cu fluide care
avansează spre sondele de reacŢie : zona de abur, zona de apă caldă, zona de apă rece si zona de
ŢiŢei.

mecanismele de recuperare la injecŢia de

abur sunt:
- dezlocuirea cu vapori si apă caldă in
condiŢiile unui raport al mobilităŢilor mai
favorabil
- distilarea cu abur;
- efectul miscibil al solventului.
Cel mai important dintre aceste efecte este
cel al vaporizării ŢiŢeiului prin distilarea cu
abur.
Efectul se păstrează si in cazul aplicării
metodei la ŢiŢeiuri mai usoare, cu
viscozitatea mai mică.

15. Principiile generale ale combustiei

subterane directe

Zona incalzită in cazul injectării in strat a unui agent cald

(abur) este limitată datorită pierderilor de căldură prin acoperisul si culcusul stratului
productiv.
Pentru acest motiv s-a căutat să se creeze un front radial de ardere a ŢiŢeiului din strat
in jurul sondei de injecŢie, front care să fie ulterior extins. IntreŢinerea si extinderea frontului
de ardere se face injectand de la suprafaŢă aerul necesar pentru a intreŢine arderea.
Prin urmare, o parte din hidrocarburile aflate iniŢial in zăcămant sunt consumate in
procesul de combustie subterană.
TiŢeiul este aprins in strat prin incălzirea zonei din vecinătatea sondei in prezenŢa
oxigenului. Incălzirea zonei vecine sondei in vederea aprinderii se poate realiza utilizand
incălzitoare electrice, arzătoare de gaze amorsate electric sau arzătoare cu combustibil lichid,
de exemplu propan, C3L.
Inaintea aprinderii este recomandabil să se facă o probă de receptivitate, pentru a
exista siguranŢa ca stratul poate primi debitul de aer necesar pentru intreŢinerea arderii.
C.S. a fost patentată in SUA, incă din 1923, cand E.R.Wolcott si F.A.Howard au expus
principiile teoretice de bază ale procesului.
Primul experiment de santier a avut loc in URSS in anul 1935, fără succes, deoarece
nu s-a putut realiza aprinderea in strat a amestecului aer –ŢiŢei.
Pe scară industrială, procedeul s-a aplicat cu rezultate satisfacătoare abia din 1952 in
SUA, iar in Romania din anul 1964, pe zăcămantul Suplacu de Barcău.
Combustia poate avea un caracter ciclic sau poate fi folosită in vederea cresterii
recuperării ŢiŢeiurilor cu viscozitate mare.
Aplicarea acestei metode in cazul ŢiŢeiurilor foarte viscoase se bazează in principal pe
efectul de mărire a mobilităŢii acestora datorită reducerii viscozităŢii la temperaturi ridicate
(m=kt / μt ).

16. Mecanismele de dezlocuire la procesul de combustie subterana

Profilul temperaturii (variaŢia acesteia cu distanŢa) are forma unui val care poate fi
impărŢit in 5 zone, căldura fiind transferată de la o zonă la alta prin procese de conducŢie in
roca colectoare si de convecŢie, datorată fluidelor care se deplasează prin pori

Zona I =este zona arsă, prin care aerul injectat circulă spre frontul de ardere.
Temperatura creste pe măsură ce distanŢa faŢă de front scade.
Zona II = este zona de combustie - caracterizată printr-o temperatură de 350 –400
(chiar pană la 650) 0C. In aceasta zonă are loc arderea cocsului, a cărui formare incepe de la
temperaturi mai mici (cca 270°C);in zona II temperatura este aproximativ constantă.
Zona III = este zona de vaporizare cu temperatură minimă cuprinsă intre 270 –160 0C.
Datorită temperaturii ridicate in zona frontului de ardere (Z II), o parte din ŢiŢeiul si
apa din faŢa frontului trec in stare de vapori. FracŢiile grele ale ŢiŢeiului, care nu se
vaporizează, sunt transformate in cocs, care ulterior servesc drept combustibil pentru
intreŢinerea arderii.
Prin urmare, în faŢa frontului are loc un fenomen de distilare a fracŢiilor usoare si de
cracare a fracŢiilor grele din ŢiŢei. Vaporii rezultaŢi, combinaŢi cu efectul scăderii
viscozităŢii ŢiŢeiului, duc la o spălare foarte eficientă a zonei din faŢa frontului de ardere,
prin efectul lor miscibil.
Gazele rezultate din arderea cocsului se deplasează cu viteză mai mare decat unda de
căldură si antrenează in curentul de curgere toŢi componenŢii vaporizaŢi in zona III, către zona
din faŢă, cu temperaturi mai scăzute, unde acestia condensează (temperatura este aprox. 160 –
100 0 C).
Zona IV – este zona de condensare, caracterizată printr-o degajare mare de căldură,
care menŢine o oarecare constanŢă a temperaturii (asa numitul „platou de aburi”).
In urma condensării, vaporii de hidrocarburi se dizolvă in ŢiŢei, rezultand o scădere a
viscozităŢii acestuia. Un rol preponderent in această privinŢă il are CO2, care se dizolvă foarte
bine in petrol, micsorandu-i viscozitatea, mărindu-i volumul (creste bt ) si antrenand unele
fracŢii spre starea supercritică (asa cum se va vedea la dezlocuirea miscibilă cu CO2 ).
Per total, datorită acestor efecte rezultă o imbunătăŢire a condiŢiilor de curgere pentru
ŢiŢei.
Zona V = este zona de temperatură joasă, apropiată de temperatura de zăcămant.
Efectele arătate mai sus (amestecare si dizolvare) impreună cu cel al temperaturii fac ca ŢiŢeiul
din această zonă să poată fi dezlocuit mai usor.

Rezultă că la un proces de C.S. mecanismele de dezlocuire sunt datorate efectului

combinat al sursei de presiune –injecŢia de aer – cu factorii generaŢi de sursa de căldură, si
anume :
1). Spălarea cu gaze la temperatură mare care are loc in zona de vaporizare si care, pe
de o parte, lasă pentru zona de ardere numai cocsul necesar, iar pe de altă parte antrenează in
zona de condensare un amestec de vapori de apă, vapori de ŢiŢei si gaze arse fierbinŢi.
2) Spălarea cu abur, care in urma condensării formează bancul de apă si dezlocuieste
nemiscibil ŢiŢeiul, antrenand si fracŢiile volatile rezultate din distilarea acestuia.
3). Spălarea miscibilă - care este datorată condensării componenŢilor usori ai ŢiŢeiului
vaporizat si intrării in soluŢie a CO2 din gazele arse calde : ia nastere o emulsie trifazică care
56
este antrenată in continuare, crescand si mai mult saturaŢia in ŢiŢei in faŢa bancului de apă si
formand astfel ≪ bancul de ŢiŢei ≫ care se deplasează către sondele de producŢie.

17. Profilul temperaturii frontului de ardere la un proces de combustie subterana(Modelul Thomas)

Demonstrati posibilitatea incetarii arderii.

Thomas a făcut următoarele presupuneri, ca ipoteze simplificatoare ale procesului :

1. coeficienŢii de conductivitate si difuzivitate termică nu sunt influenŢaŢi de
schimbările de temperatură si presiune;
2. oxigenul este utilizat in procesul de ardere in proporŢie de 100%;
3. zona de combustie este foarte ingustă;
4. proporŢia de O2 in aerul injectat este constantă;
5. concentraŢia combustibilului este constantă, cocsul fiind ars 100%;
6. la debit de aer injectat constant, debitul masic de gaze care curge prin zăcămant
este de asemenea constant;
7. in zona de combustie nu curge lichid.
Pe măsură ce frontul avansează, temperatura se reduce deoarece cantitatea de O2 injectat este
constantă, in timp ce „faŢa” frontului de combustie se extinde. Există posibilitatea ca, la un moment dat,
datorită pierderilor din ce in ce mai mari de căldură care se transferă
prin acoperisul si culcusul stratului, arderea să inceteze, deoarece creste continuu suprafaŢa prin care se
pierde caldura.

Se observă ca daca debitul de aer injectat este constant, pe masura ce frontul de ardere
se departeaza de sonda de injectie, el primeste tot mai putin aer, iar cantitatea de aer ce revine
la 1m3 de zacamant ars (cocs depus) scade. In consecinta, se inregistreaza o scadere a
temperaturii frontului de ardere, deci apare posibilitatea incetării arderii.
18. Combustia subterana umeda.Comparati cu combustia subterana directa

Costul unui proces de combustie subterana este foarte mult influentat de costul aerului
injectat pentru intretinerea arderii. Cercetarile intreprinse, precum si experimentele de santier,
au aratat ca utilizarea caldurii dezvoltate in timpul procesului, avand numai aerul ca purtator
al căldurii, nu este suficienta. Caldura specifica a aerului injectat este prea mică pentru
transportul căldurii dezvoltate in zona arsa, inainte ca alta zona arsa sa fie creata de frontul de
combustie. Peste 50% din caldura realizata ramane astfel in spatele frontului, neutilizata, si se
pierde prin conductie in stratele adiacente.
Combustia subterana umeda reprezintă o combinatie intre CSD si injectia de apa si se
bazeaza pe faptul ca, injectand apa, se mareste eficienta de inundare si creste capacitatea
fluidelor de a inmagazina caldura si de a o transporta in fata frontului de ardere, spre sondele
de reactie.
Apa si aerul sunt injectate simultan sau alternativ in aceeasi sonda, dupa ce s-a format
frontul de ardere prin combustie obisnuita (directa). O parte din apa umple porii rocii din
spatele frontului, iar altă parte il traverseaza. In contact cu roca fierbinte, apa se transforma in
abur, care se deplaseaza in fata frontului si mareste eficienta de dezlocuire a titeiului (in
zacamant exista o cantitate mai mare de agent de lucru – abur).
Alte avantaje ale combustiei subterane umede :
- reducerea uneori pană la jumatate a necesarului de aer, datorita faptului ca se
depune mai putin cocs ;
- o mai rapida deplasare a frontului de combustie (din acest motiv) ;
- distributia si utilizarea mai eficienta a caldurii.
S-a constatat ca, in spatele frontului de ardere ramane o anumită cantitate de cocs
nears, spre deosebire de CSD unde frontul avanseaza numai dupa ce a ars tot cocsul format
prin cracare. Explicatia este aceea că aburul supraincalzit impinge frontul, fortandu-l sa se
deplaseze mai repede; rezultă astfel viteze mai mari de deplasare si consumuri de aer mai
mici.
19.Combustia subterana inversa.Comparati cu CSD

Combustia subterana inversa sau in contracurent, presupune deplasarea frontului de

ardere de la sonda de productie către cea de injectie de aer (Bellamy, SUA – 1965).
A fost concepută ca o metodă de recuperare a titeiurilor foarte vascoase care in
conditiile normale din strat nu curg prin mediul poros. Este cazul, de exemplu, al
zacamintelor cu nisipuri bituminoase, la care, chiar daca se initiaza CSD, titeiul incalzit, cu μ
mult micsorata, intalneste in drumul spre sonda de productie zona rece, unde congeleaza.
Permeabilitatea pentru gazele arse se reduce astfel pana la zero si procesul inceteaza.
Combustia inversa consta in aprinderea stratului in sonda de productie, formarea unui
front de ardere si alimentarea lui in continuare prin injectie de aer in sonda de injectie.
In acest fel, aerul traverseaza zacamantul la temperatura formatiei, alimenteaza cu
cocsul necesar frontul de ardere, care avanseaza invers spre sonda de injectie, iar titeiul
incalzit este impins spre sonda de productie prin zona incalzita.
Prin urmare, frontul de ardere se deplaseaza in sens invers directiei de curgere a
aerului injectat (ca o tigara care se consuma si expirand aerul in ea). Temperatura zonei arse
prin care curge titeiul este cuprinsa intre 250 –370 0C.
Aici are loc o noua cracare, se depune din nou cocs, iar fractiile usoare rezultate ajung
la sondele de productie sub forma de vapori, care la suprafata sunt condensati in schimbatoare
de caldura.
Titeiul produs este deci de calitate superioara, fiind constituit in principal din fracŃii
usoare.
La CSI ard si fractile intermediare din vaporii de hidrocarburi care, odata formati, sunt
impinsi peste frontul de ardere, spre sonda de reacŃie.

21. Comparati CSD,CSU si CSI din punct de vedere al saturatiei remanente in titei in urma fontului
si respectiv consumul de aer

CSD: FracŢiile grele din ŢiŢei, care sunt supuse cracării pentru a depune cocsul necesar, reprezintă
circa 15 –37 kg (uneori mai mult) la 1 m3 de zăcămant ars (consum unitar). consumul de aer variază intre
170 –400 m3
N pentru 1 m3 de nisip ars, ceea ce ar corespunde unui consum mediu de 11 –12 Nm3 aer pentru 1kg de
ŢiŢei consumat.

CSU: Ramane o cantitae mai mare de cocs in urma,dar avem viteze de deplasare a frontului mai
mari,deci consum ai mic de aer.

CSI : se consuma mai mult aer, deoarece in afara cocsului format in fara frontului de ardere, ard si
unele fractii intermediare.
23.Descrierea schematica a aprinzatorului de de strat utilizat la demararea CS
SemnificaŃia notaŃiilor de pe figură:
1.Coloana de exploatare perforată
2.Camera de ardere (material ceramic, protejat in
tub metalic perforat)
3.RezistenŃă electrică pentru aprinderea gazelor
4.Termocuplu
5.Camera de amestec cu orificii in contracurant
6.Tevi de extracŃie exterioare, diametru 31/2 (sau 27/8) in
7.Cablu electric pentru termocuplu
8Tevi de extracŃie interioare, diametru 11/2 (sau 1,315) in
9.Cablu electric pentru rezistenŃă.

Aerul pătrunde in camera de amestec prin niste orificii executate in contracurent,

pentru o mai bună omogenizare a amestecului combustibil format din gaze si aer.
Dispozitivul de aprindere este alcătuit dintr-o rezistentă electrică, invelită intr-o manta
metalică perforată si introdusă in arzător cu cablu electric (de perforare).
Camera de ardere este alcatuita dintr-un cilindru de ceramică, invelit cu o manta de
otel si este prevazuta cu o serie de orificii prin care ies lateral flacari ce produc incalzirea si
aprinderea titeiului din formatie.
In afara cablului rezistentei, plasat in interiorul Ńevilor de diametru mic, pe exteriorul
tubingului de 3 in (sau 27/8 in) se prinde cu cleme un alt cablu electric, care face legatura intre
termocuplul de formă liniară fixat pe camera de ardere si dispozitivul de inregistrare a
temperaturii, aflat la suprafata.
Dupa stabilizarea debitului de gaze si aer, se face contactul electric. In 2–3 minute
amestecul se aprinde, fapt sesizat prin temperatura inregistrata la suprafata (peste 800 0C ).
Imediat dupa aprindere se intrerupe alimentarea cu curent a rezistentei electrice.
Debitele de aer si de gaze se pastreaza inca 3 –4 zile, pentru realizarea celor 15*106
kcal, dupa care injectia de gaze se intrerupe. Se continuă in schimb injectia de aer, la debitul
necesar pentru intretinerea si deplasarea frontului de ardere prin zacamant (pană la 20-25 000
Nm3/zi).
Tinand cont ca temperatura gazelor arse este foarte mare (1800 0C), prin spaŃiul inelar
dintre Ńevile exterioare si coloana de exploatare se introduce aer pentru răcirea coloanei, cu un
debit ce poate ajunge la 10 –12 000Nm3 /zi (se numeste aer secundar).
25. Caracterisitici pe care trebuie sa le indeplineasca zacamintele supuse la CS

Caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplinească zăcămintele supuse la C.S. :

- Adancimea stratului trebuie sa fie mai mare de 70 -100 m. Limita superioara este
condiŢionata de presiune, care ridica costul comprimării aerului . La zăcăminte depletate,
se poate ajunge la 1500 – 2000 m.
- Grosimea efectiva a stratului sa fie mai mare de 2,5 –3 m . Pentru valori mai mici rezulta
o pierdere mare către stratele adiacente, ceea ce poate duce odată cu extinderea frontului
la scăderea temperaturii si stingerea flăcării. Pe de alta parte, grosimea nu trebuie sa
depăsească 15m, deoarece realizarea unei viteze minime de deplasare a frontului de min. 7
–8 cm/zi necesita cantităŢi mari de aer, care pot depăsi capacitatea compresoarelor.
- Porozitatea – mai mare de 18–20 %.
- Permeabilitatea – mai mare de 100 mD la ŢiŢeiuri grele si vascoase, in special in cazul
zăcămintelor cu adancime mica unde presiunea de injecŢie este limitata; in cazul ŢiŢeiurilor
usoare ( cu γ < 0,85) si pentru adancimi de 1200 –1500 m, se admite k > 25 –50 mD.
- Greutatea specifica ŢiŢeiului -intre 0,825 – 0,985 kgf / dm3.
Pentru valori mai mici, ŢiŢeiul nu depune suficient cocs; pentru valori mai mari, ŢiŢeiurile
sunt prea vascoase pentru a curge in fata frontului de combustie unde temperaturile sunt
mici. In acest caz se recomanda combustia inversa.
- Vacozitatea – mai mare de 2 cP. Valoarea superioară este limitată de posibilitatea
realizării curgerii prin mediul poros si de costul procesului.
- Tipul rocii rezervor – in general nisipuri si gresii; la nisipurile „murdare”, prezenŢa
argilelor creste capacitatea de adsorbŢie a cocsului pe suprafaŢa porilor; s-a aplicat si in
roci calcaroase.
- SaturaŢia in ŢiŢei – corespunzătoare unui conŢinut in ŢiŢei la iniŢierea procesului mai mare
de 90 l/m3 roca, ceea ce, la o porozitate de 30%, inseamnă St > 30%.
- Calitatea ŢiŢeiului – ŢiŢeiurile care conŢin asfaltene si naftene depun cocs suficient si care
arde mai bine decat la ŢiŢeiurile parafinoase.
- Factori favorabili – temperatura formaŢiunii mai mare
- permeabilitatea pe verticala mica
- viituri de nisip slabe sau lipsa
Se recomanda ca zăcămintele supuse la C.S. sa nu aibă cap de gaze sau apa de talpa.
Existenta acestor zone cu mobilitatea fluidelor mai mare decat a ŢiŢeiului, favorizează
canalizarea aerului, lipsind zona combustiei de oxigenul necesar.
In ceea ce priveste mărimea zăcămantului, aceasta trebuie să corespundă unei

28. Metodologia de proiectare a unui proces de combustie subterana

Metodologia de proiectare a unui proces de combustie subterană

După alegerea C.S. ca metodă pentru exploatarea unui zăcămant, se procedează la
proiectarea procesului pe baza datelor obŢinute in laborator cu probe de rocă si ŢiŢei din zăcămant, sau
pe baza datelor cunoscute de la alte procese similare.
Principalii parametri care trebuie cunoscuŢi pentru a proiecta un proces de combustie sunt următorii:
1. cantitatea totală de aer necesar;
2. debitul de aer injectat, durata procesului si presiunea de injecŢie;
3. cantitatea totală de ŢiŢei care va fi produsă si factorul de recuperare;
4. echipamentul necesar si tehnologia de operare.
Intr- o primă fază C.S. se iniŢiază ca experiment de santier intr-un panou experimental in 5 puncte, cu
suprafaŢa de 0.5, 1, sau 4 hectare. Acest experiment are scopul de:
- a verifica in condiŢii de zăcămant calităŢile de aprindere si de menŢinere a arderii de
către ŢiŢeiul din porii rocii;
- a verifica si corecta rezultatele calculelor de prevedere bazate pe date de laborator sau
pe informaŢii din literatura de specialitate;
- a verifica soluŢiile pentru prevenirea sau combaterea coroziunii, nisipului si emulsiilor;
- a obŢine datele necesare proiectării instalaŢiilor de injecŢie si pentru evaluarea tehnico–economică a
procesului.
- a stabili tehnologia de aplicare pe scara industrială, precum si modul de urmărire si
dirijare a procesului.

30. Tipuri de polimeri care pot fi utilizati pentru cresterea recuperarii titeiului

Indiferent de tip, polimerii trebuie ca, in concentratie mica, sa reduca de cateva ori mobilitatea
apei de injectie, sa nu blocheze formatiunea si sa se adsoarba in cantitati foarte mici pe suprafata
rocii.
Biopolimerii : sunt rezultatul unui proces de fermentatie a unor bacterii, cel mai cunoscut
produs fiind „guma de Xantan”. Bacteria este cultivata intr-un mediu favorabil de fermentare, producand
polimer ca rezultat al procesului metabolic.
Biopolimerul prezinta doua mari avantaje :
- este aproape insensibil la salinitatea apei de zacamant;
- suporta gradienti de forfecare ridicati .

Poliacriamida partial hidrolizată (PAH sau PAAH ). Are o structura moleculara liniara, alcatuita dintr-un
lanŢ lung de atomi de carbon, la care
sunt legate alternativ grupări de carboxil de Na si de amide.

PAAH prezinta trei mari inconveniente :

75
- sensibilitate la salinitatea apei de zacamant, in special in prezenta ionilor bivalenti de Ca ++
si Mg++ .;
- rezistenta mecanica limitata, in special la gradenti de forfecare ridicaŢi;
- stabilitate chimica limitata

Solutia clasica, incolora, de polimer, care se injecteaza in

zacamant, se prepara, de regula, in doua etape succesive :
1. Se disperseaza polimerul praf in apa dulce , realizandu-se o solutie concentrată, de 0,5%
(5000 ppm ). Se are in vedere in aceasta etapă evitarea aglomerarii polimerului in
„cocoloase”, realizandu-se o buna dispersie, prin reglarea automata a cantitatii de polimer
care se dizolva in jetul de apa (figura 36).
2. Se dilueaza solutia concentrata obtinuta in etapa 1 cu apa de zacamant tratata, realizandu-se
concentratia stabilita pentru injectie, de regula 0,05% =500 ppm (uneori 250 – 600)

31. Modul de preparare care pot fi utilizati pentru cresterea recuperarii titeiului
concentratii de 0.05% sau 500ppm

33. Vascozitatea aparenta a solutiilor de polimeri

SoluŢiile de apă cu polimeri se pot comnporta diferit in funcŢie de viteza cu care ele curg prin strat, asa
cum se poate observa in schema din figura 38.

dn
dv - gradient de viteză pe direcŢia n

Se disting patru zone cu comportare reologică diferită, astfel:

I. La valori mici ale vitezei de deplasare prin
mediul poros, valoarea μap este maximă, aproximativ constantă, dacă soluŢia de polimer este suficient
de diluată, astfel incat să nu apară tensiuni de forfecare; in acest domeniu comportarea este newtoniană.
II. Comportare pseudoplastică (μap scade la cresterea grad v)
III. Comportare newtoniană, μap are valori minime si aproximativ constante la valori relativ mari ale
vitezei de curgere;
IV. Comportare dilatantă, datorată apariŢiei efectelor viscoelastice (μap creste cu grad v).
34.Comportarea solutiilor de polimeri in conditii de laborator si de zacamant

Comportarea soluŢiilor de polimeri este influenŢată de anumiti factori, intre care salinitatea apei de
zăcămant cu care se face diluarea soluŢiei, concentraŢia si masa moleculară a polimerului, prezenŢa in
apă a ionilor de Ca si Mg, asa cum se poate vedea din din diagramele prezentate in figurile 39-43
(cercetări de laborator efectuate cu poliacrilamida).
37. Posibilitati de degradare a solutiilor de polimeri si evitarea degradarii

1. Depozitarea polimerilor care se prezintă sub formă de granule (pulbere), se face in saci de polietilenă,
deoarece substanŢa este usor higroscopică (absoarbe umiditatea din aer).
2. Temperatura ridicată, de 125–150 0C, degradează atat polimerul (granule), cat si soluŢiile de polimeri.
In general, o temperatură de circa 300 in instalaŢiile de preparare si de 60 –700 in zăcămant nu
afectează calitatea soluŢiei.
3. Degradarea chimică :
- Contactul cu oxigenul dizolvat in apa de preparare si de diluare a soluŢiei, sau aflat in
rezervoare, reduce cu 25% viscozitatea soluŢiei, determinată prin factorul de sită.
- PrezenŢa oxizilor de fier si in special a hidroxizilor ferici reduce mult viscozitatea
soluŢiei de polimeri, fapt explicat prin ruperea macromoleculelor. Acest efect este si mai pronunŢat daca
apa de preparare conŢine oxigen.
Prevenire :
- Tratarea apei de preparare se face in sistem inchis pentru indepartarea totală a suspensiilor solide,
ŢiŢeiului, compusilor cu fier si oxigenului.
- Indepărtarea oxigenului se face prin tratare cu hidrosulfit de sodiu ( Na2S2O4 ) sau cu aldehida formica
(primul produs este mai performant). Hidrosulfitul reduce cantitatea de oxigen pana la 0,2 ppm si dizolvă
hidroxizii ferici, la un pH neutru, asigurand stabilitatea indelungată a soluŢiei.
- Salinitatea mare a apei de diluare conduce, la scăderea accentuată a viscozităŢii soluŢiei . PrezenŢa
ionilor bivalenŢi in apă amplifică acest fenomen.
Degradarea mecanică - apare prin forfecarea si laminarea soluŢiei la trecerea acesteia cu viteză mare
prin instalaŢiile de suprafaŢă: pompe, duze reglabile, coturi, teuri, filtre, ca si prin perforaturile sondei
(scăderea presiunii după strangulare duce la ruperea moleculelor de polimer, ceea ce implică scăderea
accentuată a viscozităŢii soluŢiei).

Prevenire :
- Pompele centrifuge sunt inlocuite cu pompe cu piston;
- Teurile si coturile in unghi drept sunt inlocuite cu curbe de acelasi diametru;
- Coloana se perforează cu număr mare de gloanŢe si se indepărtează eventualele blocaje;
- SoluŢia se filtrează cu filtre de paslă, panză etc, care se pot spăla invers ( nu prin nisip)

5. Degradarea soluŢiei în zăcământ - este datorată reŢinerii substanŢei active pe suprafaŢa rocii prin
fenomene de adsorbŢie. Apare diluarea soluŢiei la „faŢa” frontului de dezlocuire, in timp ce partea finală
a dopului isi păstrează o concentraŢie mai apropiată de cea iniŢială (intotdeauna fenomenul de reŢinere
este mai accentuat la primul contact cu roca).

39. Utilizarea dopului programat la injectia de solutii de polimeri.Scop si avantaje

Pe de altă parte, in spatele frontului de dezlocuire apare o „rezistenŢă reziduală” la curgere, care se
manifestă prin reducerea permeabilităŢii atat faŢă de dopul de polimer, cat si faŢă de apa care il impinge
prin zăcămant. Datorită diferenŢelor de mobilitate intre apă si polimer, in spatele dopului de soluŢie care
dezlocuieste ŢiŢeiul, se pot forma canalizări ale apei de injecŢie, care are tendinta să inainteze mai
repede decat soluŢia. Fenomenul este accentuat mai ales dacă volumul dopului este redus, sub 0,3Vpori.
Din acest motiv se recurge la folosirea unor „dopuri programate” cu concentraŢia iniŢială mai mare, care
descreste treptat, rezultatul fiind o deplasare mai uniformă a frontului de dezlocuire:
40. Criterii pentru selectarea zacamintelor la injectia de solutii de polimeri

Se cere o foarte bună cunoastere a zăcămantului din punct de vedere geologic si o anumită experienŢă a
operatorului in domeniul recuperării secundare a ŢiŢeiului.
Principalele criterii de selecŢie sunt legate de :
a. Roca colectoare
- Sunt preferate colectoarele constituite din gresii si nisipuri consolidate;
- De evitat rocile cu un conŢinut ridicat in CaCO3 s Mg CO3, mai ales cele cu grad mare de fisurare,
deoarece pot avea loc canalizări ale dopului de polimer.
PrezenŢa unor zone mari de cap de gaze sau acvifer duce la pierderi excesive de soluŢie de
polimeri, explicată prin diferenŢele de mobilitate.
Heterogenitatea mare a zăcămantului si conŢinutul ridicat in argile sunt de evitat.
Nu sunt apte pentru proces colectoarele care au grosimea brută mult mai mare decat grosimea
netă.
Adancimea condiŢionează procesul prin presiune si temperatură:
- adancimea minimă - 300 m;
- adancimea maximă - astfel incat temperatura si salinitatea apei sa nu ducă la degradarea soluŢiei
( maximum 1250C, dar mai sigur sub 900 C pentru poliacrilamida si 700 pentru guma de Xantan).
Porozitatea si permeabilitatea sa fie situate,de preferat, in gama valorilor medii si mari :
m = 15 –35% k > 100 mD.
Starea de saturaŢie a zăcămantului la iniŢierea procesului : este avantajos ca St > 50%, adică procesul
să se iniŢieze cat mai devreme, pentru aplicarea acestuia ca metodă secundară si eventual chiar primară
de recuperare.

b. Fluidele din zăcământ

Se preferă ŢiŢeiurile cu μ = 5 – 125 mPa.s. Dacă există alŢi parametri favorabili, se poate merge chiar
pană la μ = 200 cP.
Densitatea ŢiŢeiului ρt = 850 – 900 kg / m3
Salinitatea apei de zăcămant < 20 000 ppm Na Cl (2%) si lipsită de Ca ++ si Mg ++

ObservaŢii :
Se va analiza starea tehnică a sondelor si eventualele dificultăŢi ce pot să apară ca urmare a iniŢierii
procesului: nisipări, depuneri de parafine, fenomene de coroziune etc.
42. Mecanismele care explica cresterea recuperarii titeiului cu solutii alcaline

-reducerea tensiunii interfaciale

-modificarea capacitatii de udare

-emulsionarea

-solubilizare(dizolvarea) unor pelicule interfaciale rigide

43. Variatia tensiunii interfaciale la solutiile alcaline

Reducerea tensiunii interfaciale

-daca se reprezinta grafic tensiunea interfaciala functie de pH se va obtine:

-tensiunea intefaciala dintre titei si apa este: 25-30 *10 -3N/m

-solutiile alcaline se caracterizeaza prin pH>12

-in acest domeniu,variatia tensiunii interfaciale cu pH-ul ,inregistreaza un minim care se situeaza,de
obicei,intre 0.02-0.5%
-linia puctata inseamna ca tensiunea interaciala se reduce f mult,curgerea fiind continu,nu sub forma de
picaturi,nemaiputand fi masurata

-se obs ca la cresterea conc in NaOH,se produce o suprasaturare a saolutiei si tensiunea interfaciala
creste

-reducea sigma e f importanta,de ex de al 30-0.03 mN/m(de ordin 10 3-104ori)

-aceasta credetere a tensiunii,se explica prin faptul ca la contactul solutiei alcaline cu titeiul acid,apare o
reactie care da nastere unor sapunuricare se comporta ca niste agenti tensioactivi

-suprasaturarea solutie duce la cresterea sigma deosarece aceste sapunuri nu isi mai exercita rolul de
agent tensioactiv

-diferenta capilara de presiune tine titeiul in zacamant:

2 r  cos
p c 
r

42 Emulsionarea

-substanta tensioactiva care rezulta din reactia acizilor organici din titei cu substanta cu caracter bazic,
are un rol de emulgator si promoveazxa aparitia in zacamant a unor emulsii

-intr-o prima faza acest proces de emulsionare conduce la blocarea unor canale foarte fine la care
diametrul e mai mic decat cel al picaturilor de titei dispersat in apa

-in general ,la zacamintele inundate pori f fini sunt plini cu apa,deci prin acesta blocare a unor cai de
curgere se reduce mobilitatea apei ca faza deslocuitoare

-dezlocuirea va avea loc prin canalele ami mari care sunt pline cu titei
-in a doua faza, solutia alcalina intalneste numai picaturile de titei din emulsie,care au blocat canalul

-apare o dispersare a acestora cu micsorarea diametrelor, astfel incat in final si titeiul ramas in urma
frontului de dezlocuire,este deplasat catre sondele de reactie

-desi aceste fenomene nu sunt foarte bine cunoscute si interpretate ,cercetarile de laborator arata clar ca
dezlocuirea cu substante cu tensiunea interfaciala foarte mica ,conduce la cresterea factorului de
recuperare

44. Modificarea umectabilitatii rocii si efectul acesteia asupra recuperarii la injectia de solutii
alcaline

ModificAREA UMECTABILITATII ROCII COLECTOARE

-rocile din zacaminte pot fi udate preferential de apa sau de titei

-se afirma ca mineralele pe baza de siliciu sunt udate preferential de apa,iar cele carbonatice de titei

-cum majoritatea zacamintelor sunt cantonate in nisipuri si gresii,rezulta ca aceastea ar trebui sa fie udate
preferential de apa
-in timpul geologic de contact cu titeiul s-au produs probabil niste fenomene de absortbtie,care fac ca
unele roci sa fie udata preferential de titei

-solutiile alcaline fac ca roca sa fie udata preferential de apa

-deci la roci care sunt udate de apa solutia alcalina va conduce spre tendintea de udare prefecta,iar la
roci udate de titei,solutia alcalina va duce la inversarea udarii

-la interfata titei-apa unii componenti ai titeiului(in special rasini si asfaltene) pot forma niste pelicule rigide
si insolubile care pot bloca partial caile de curgere

-solutiile alcaline au capacitatea de a dizolva aceste filme rigide sau cel putin de a le micsora rigiditatea,
astel incat apare o deblocare a canalelor si o crestere a recuperarii

45. Criterii de selectie a zacamintelor pentru dezlocuirea titeiului cu solutii alcaline

Selectarea zacamintelor pentru injectie de solutie alcalina

-principalul criteriu este indicele de aciditate organica a titeiului sa fie cel putin 1 pana la 1.5mg
NaOH/gram titei

-cantitatea de NaOH necesara neutralizarii unui gram de titei

-din punct de vedere al adancimii stratului mai mica de 1700 m, temperatura ami mica decat 70 grade
celsius, grosime mai mare de 4 m, saturatie in titei la initierea procesului mai mare de 40%

-din punct de vedere al fluidelor: densitatea titei:840-900,vascozitatea titei pana 200cP si salinitatea apei
mai mica de 20% si cu continut scazut in ioni bivalenti de Ca si Mg
-la injectia de solutie alcalina se poate recupera pana la 50% din titeiul existent in zacamant la initierea
procesului

46. Tehnologia de aplicare

Tehnologia de aplicare

-reusita procesului e conditionata de cunoasterea exacta a evolutiei exploatarii pana la momentul intierii
injectiei de solutie alcaline:

-se injecteaza un dop de prespalare pentru indepartarea cationilor de ioni bivalenti de caliu si
maegneziu si diluarea apei de zacamant cu salinitate ridicata

-acest dop poate fi format din apa dulcesau cu salinitatea redusa,daca roca nu contine minerale argiloase

-se pot utiliza cu efecte foarte bune solutii de ortosilicat de sodiu.

-acesta e indicat si pentru formarea solutiei alcaline la zacaminte unde salinitatea apei este mare

-se injecteaza dopul de solutie alcalina cu volum de 12-25% din volumul de pori si concentratie
scazatoare de la 0.5 la 0.02%

-concentratia si marimea dopului se stabilesc prin analize de laborator

-dopul de solutie alcalina poate fi aditivat cu un trasor radioactiv care sa permita investigatii pentru
punerea in evidenta a canalizarii
 -pentru a evita canalizarii se introduce un dop de polimer pentru controlul mobilitaii frontului de
dezlocuire

-apa de injectie cu un trasor radioactiv

47. Principiul realizarii miscibilitatii la injectia de gaze

Dezlocuirea miscibla prin injectie de gaze

-in general gazele si titeiul sunt faze miscibile in anumite proportii

-se urmareste injectarea unui dop de gaze care la un capat sa fie miscibile cu titeiul, i ar la celalalt capat
sa fie deplasat cu apa de injectie, faza dezlocuitoare cu vascozitatea mai mare si care uda mai bine decat
gazele

48 (50) . Conditii de realizare a miscibilitatii la injectia de gaze sarace

-procesul presupune injectia continua de gaze sarace cu compozitia apropiata metanului ,la presiuni de
400-450 bar
-presiunea ridicata are rolul de a retrange domeniul bifazic,dar este limitativa pt aplicarea
metodei,deoarece necesita statii de compresoare cu presiune foarte mare

-in general se poate aplica la zacaminte cu titeiuri usoare,volatile la care miscibilitatea se atinge mai usor

-se recomanda adancimea zacamantului >2500m ,inclinare mare, permeabilitate uniforma, fara fisuri

-A = compozitie gaze

B = compozitia titeiului

-cand gazul injectat A ,vine in contact in zacamant cu titeiul B,si acest contact este figurat printr-o linie
dreapta, apare un sistem bifazic D1,format din faza lichida cu compozitia L1 si faza gazoasa V1

-se obs ca faza V1 este mai bogata in componenti intermediari decat gazul injectat

-apare deci o trecere a compusilor intermediari C 2-C6,din titeiul bogat in gazul sarac(proces de trecere din
ilchid in gaz care este un fals proces de vaporizare)
-injectand in continuare gaz sarac A,acesta va deplasa prin zacamant gazul imbogatit V 1,care vine in
contact cu titei B,cu compozitia normala neafectat de procesul de vaporizare falsa(nesaracit de C-C 6

-apare un nou sistem bifazic cu compozitia D2,format din L2 lichid si V2 in care V2 mai bogat ca V1

-se observa ca din aproape in aproape se ajunge in punctul critic care corespunde punctului in care se
identifica proprietatile celor 2 faze

-acesta inseamna atingirea miscibilitatii intre gaze si lichid

-miscibilitatea se realizeaza deci,printr-un proces de apropiere a naturiii a celor 2 faze,ca urmare a trecerii
compusilor intermediari ,din titei in gaze

-din punct de vedere a saturatiei remanente in titei,teoretic aceasta ajunge la 0 atunci cand se atinge
miscibilitatea
-este esential ca presiiunea sa se mentina constanta pe tot parcursul procesului

-scaderea acesteia ar transforma dezlocuirea miscibila intr-un proces de dezlocuire nemiscibila a titeiului
cu gaze,faza neumezitoare si cu vascozitate foarte mica(vezi Backlay-leverett)

49 (50) . Conditii de realizare a miscibilitatii la injectia de gaze bogate

necesita presiuni mai mici si se poate aplica industrial(circa 150 bar),cu conditia existentei unei surse de
gaze bogate
A=gaz bogat

B=titei sarac

-se incepe injectia,vine in contact A cu B

-la contactul gazului bogat A cu titeiul sarac B,apare un sistem bifazic cu compozitia D 1,format din lichid
L1 si vaporii V1

-se observa ca L1 e mai bogat in componenti intermediari decat titeiul B,in timp de gazul V 1 e mai sarac
decat A

-apare deci o trecere a compusilor intermediariC 2-C6 din gazul bogat in titeiul sarac,adica un fals proces
de condensare
51. Prezentati schematic schematic procesele de dezlocuire miscibila cu gaze sarace si bogate si
alegeti varianta mai usor aplicabila

Gaze sarace
Gaze bogate:
-dopul de gaze bogate va fi dezlocuit in continuare prin injectia unui dop de gaze sarace,care la randul lui
va fi dezlocuit cu apa

-este foarte important ca dopul de gaze bogate sa fie dimensionat corect ,tinad seama de faptul ca el se
consuma prin codarea compusilor intermediari
-trecerea compozitiei gazului din punctul A in A`,transforma procesul miscibil in dezlocuire nemiscibila cu
faza dezlocuitoare cu vascozitat foarte mica si neumezitoare(proces ratat)

-daca se trece de paralela C1-C6 procesul nu mai este miscibil

52. Solutii micelare: componenti si comportare fata de titei

Dezlocuirea titeiului cu solutii micelare

-solutiile micelare sunt niste microemulsii alcatuite de regula din:

1. hidrocarburi pure sau in amestec

2. apa de zacamant (nemiscibila cu sistemul de hidrocarburi)

3. o substanta tensioactiva(surfactant cu rol de emulgator)

-surfactatntul e de regula un sulfonat de sodiu sau de sodiu si amoniu obtinut industrial prin reactie intre
petrolurile naturale si acid sulfuric

-gradul de dispersie al emulsiei, este foarte mare,astfel ca solutiile micelare sunt omogene ,transparente
si stabile la temperaturi ridicate

-pentru asigurarea in timp a acestei stabilitai se adauga un al 4-lea component numic cosurfactant sau
cotenside

-acesta e , de regula, un alcool greu(alcool izopropilic)

-cei 4 componenti se amesteca in diferite proportii astfel incat pot rezulta emulsii de tip apa-ulei sau ulei-
apa

-trebuie mentionat ca la deplasarea prin zacamant solutiile micelare inglobeaza fazele din poriiar tipul
emulsiei se poate schimba

-de exemplu daca zacamantul a fost spalat anterior cu apa ,compozitia emulsiei poate sa treaca din A in
B.
-schematic procesul poate fi prezentat astfel:

-in general,dopul de solutie micelara are un volum relativ mic de ordinul 2 – 5% din volumul porilor

-deoarece costul solutiilor micelare este foarte ridicat(50 % din costul procesului reprezinta costul
chimicalelor

53. Posibilitati de inversare a microemulsiei la curgerea prin zacamant a solutiilor micelare

Dezlocuirea titeiului cu solutii micelare

-solutiile micelare sunt niste microemulsii alcatuite de regula din:

1. hidrocarburi pure sau in amestec

2. apa de zacamant (nemiscibila cu sistemul de hidrocarburi)

3. o substanta tensioactiva(surfactant cu rol de emulgator)

-surfactatntul e de regula un sulfonat de sodiu sau de sodiu si amoniu obtinut industrial prin reactie intre
petrolurile naturale si acid sulfuric

-gradul de dispersie al emulsiei, este foarte mare,astfel ca solutiile micelare sunt omogene ,transparente
si stabile la temperaturi ridicate

-pentru asigurarea in timp a acestei stabilitai se adauga un al 4-lea component numic cosurfactant sau
cotenside

-acesta e , de regula, un alcool greu(alcool izopropilic)

-cei 4 componenti se amesteca in diferite proportii astfel incat pot rezulta emulsii de tip apa-ulei sau ulei-
apa

-trebuie mentionat ca la deplasarea prin zacamant solutiile micelare inglobeaza fazele din poriiar tipul
emulsiei se poate schimba

-de exemplu daca zacamantul a fost spalat anterior cu apa ,compozitia emulsiei poate sa treaca din A in
B.

54. Comportarea de faza a solutiilor micelare. Schematizarea procesului de dezlocuire

-comportarea de faza a solutiilor micelare poate fi analizata intr-o diagrama ternara(3 componenti)
I -solutie micelara tip apa in titei( apa in ulei) cara va fi total miscibila cu titeiul si in echilibru cu apa

II –solutie micelara titei in apa,miscibila cu apa si in echilibru cu titeiul

III – solutie micelara tip a/t sau t/a(dopul va fi la ambele capete nemiscibil

IV =solutie micelara tip a/t sau t/a (miscibil la ambele capete)

-teoretic ,deci,realizarea unei dezlocuiri miscibile prin injectie de solutii micelare,presupune ca solutia sa
aiba compozitie corespunzatoare domeniului IV,cu concentratie mare de surfactant

-datorita pretului ridicat,acesta compozitie e prohibitiva(nu ne permitem sa o aplicam)

-pe de alta parte la capatul dopului unde dezlocuirea e nemiscibila,acesta dezlocuire se va face la
tensiuni interfaciale foarte mici,de ordinul 10-3 – 10-4
-chiar si o compozitie corespunzatoare domeniului III e avantajoasa pentru dezlocuire,asigurand
recuperarea a peste 50% din titeiul existent in zacamant la initierea procesului

-o dinamica de productie ar putea arata in felul urmator:

-este recomandat ca inceperea injectiei de solutii micelare sa se faca cat mai devreme in decursul
exploatarii,inante de spalarea cu apa a zacamantului

55. Utilizarea CO2 in procesele de recuperare a titeiului

presiunea mare pe care o implica dezlocuirea miscibila cu gaze sarace,lipsa gazelor bogate si costurile
mari pe care le implica injectia cu solutii micelare,au condus la cautarea unor alte metode in care agentii
de dezlocuire sa fie mai ieftini si usor deprocurat

-in natura CO2 si N pot fi asemenea agenti

-CO2 ,are in plus, niste proprietati care il impun ca o solutie de viitor in recuperarea titeiului

-sursele de CO2 sunt numeroase si variabile:

1. zacaminte de CO2 sub presiune

2. emanatii vulcanice

3. gaze de ardere in termocentrale

4. procese industriale: fabricarea zaahului,amoniacului,varului etc.

56.Comportarea de volum a titeiului la injectia de CO2

-caracteristica generala a CO2 e ca el se dizolva foarte usor atat in titei cat si in apa de zacamant

-CO2 intra in solutie ca si gazele,solubilitatea fiind influentata,de presiune si temperatura ,ca rezultat la
intrarea celor 2 in solutie,volumul titeiului creste
-acesta crestere putand s fie apreciata prin factorul de volum bt

-cum in zacamant volumul porilor este constant,rezulta ca surplusul de volum format va fi expulzat catre
sondele de extractie

-exista 2 situatii:

1. temperatura de zacamant e redusa.intrarea in solutie a celor 2 produce crestere de volum

(curba 1 )

2. temperatura de zacamant e ridicata.la un moment dat in timpul injectiei,prin cresterea presiunii se

pot atinge conditiile critice pentru CO2 care trece in stare supercritica si antreneaza catre starea
supercritica fractiile mai grele din titei,de la C7 la C30(cel putin),fara a fi necesara prezenta in
sistem a compusilor intermediari C2 – C6 (ca la gaze bogate de exemplu)

57. Efecte care apar la utilizarea CO2 pentru dezlocuirea titeiului

3. temperatura de zacamant e redusa.intrarea in solutie a celor 2 produce crestere de volum

(curba 1 )

4. -ca rezultat volumul fazei lichide incepe sa scada(curba 2), dar acest lucru e de dorit,deoarece
fratiile grele vor trece in faza gazoasa cu mobilitate mu lt mai mare
5. -in plus la dizolvarea celor 2 in titei scade mult vascozitatea titeiului si densitatea,astfel ca
mobilitatea lui creste
6. -dizolvarea CO2 in apa, in care este la fel de solubil, are ca efect cresterea vascozitatii apei si
reducerea mobilitatii acesteia
7. -rezulta ca in cazul unui proces nemiscibil(cazul 1),dezocuirea titeiului cu apa va avea loc in
conditiile unui raport al mobilitatilor mai favorabile
8. -mai apar si alte efecte:reduerea tensiunii interfaciale,reducerea umflarii argilelor, si o usoara
acidizare cu acid carbonic(H2CO3) care mareste permeabilitea
9. -din punct de vedere a presiunii injectate poate fi aplicata la 120bar
10. -comportarea de faza arata domeniul bifazic este mult mai red us decat injectia de gaze la
aceeasi presiune
-se intalnesc ambele procese de transfer de masa:

1. “condensare”-prin dizolvarea CO2 in titei (curba 1)

2. “vaporizare”- in antrenarea fractiilor grele de catre starea supercritica

-aceste mecanisme de dezlocuire pot sa actioneze independent sau simultan, in functie de conditiile din
zacamant,asftel la un zacamant depletat la care presiunea de injectie e limitata,mecanismul de dezlocuire
va fi conform curbei 1, datorat cresterii volumului titeiului si a apei din zacamant la dizolvarea
CO2(procesul va fi nemiscibil)

-daca se aplica la un zacamant cu presiune si temperatura ridicata care depaseste conditiile critice ale
CO2, aparea trecerea in valoare supercritica a compusilor grei iar dezlocuirea devine miscibila(curba 2)

58. Comparati realizarea miscibilitatii CO2 – titei cu ea intalnita la dezlocuirea miscibila cu gaze

Dezlocuirea miscibla prin injectie de gaze

-in general gazele si titeiul sunt faze miscibile in anumite proportii

-se urmareste injectarea unui dop de gaze care la un capat sa fie miscibile cu titeiul, i ar la celalalt capat
sa fie deplasat cu apa de injectie, faza dezlocuitoare cu vascozitatea mai mare si care uda mai bine decat
gazele
Dezlocuirea cu CO2

presiunea mare pe care o implica dezlocuirea miscibila cu gaze sarace,lipsa gazelor bogate si costurile
mari pe care le implica injectia cu solutii micelare,au condus la cautarea unor alte metode in care agentii
de dezlocuire sa fie mai ieftini si usor deprocurat

-in natura CO2 si N pot fi asemenea agenti

-CO2 ,are in plus, niste proprietati care il impun ca o solutie de viitor in recuperarea titeiului

-sursele de CO2 sunt numeroase si variabile:

1. zacaminte de CO2 sub presiune

2. emanatii vulcanice

3. gaze de ardere in termocentrale

4. procese industriale: fabricarea zaahului,amoniacului,varului etc.

59. Dezlocuirea miscibila cu gaze sarace,bogate si CO2.Analiza comparativa

Conditii de realizare a miscibilitatii la injectia de gaze sarace

-procesul presupune injectia continua de gaze sarace cu compozitia apropiata metanului ,la presiuni de
400-450 bar
-presiunea ridicata are rolul de a retrange domeniul bifazic,dar este limitativa pt aplicarea
metodei,deoarece necesita statii de compresoare cu presiune foarte mare

-in general se poate aplica la zacaminte cu titeiuri usoare,volatile la care miscibilitatea se atinge mai usor

-se recomanda adancimea zacamantului >2500m ,inclinare mare, permeabilitate uniforma, fara fisuri

-A = compozitie gaze

B = compozitia titeiului

-cand gazul injectat A ,vine in contact in zacamant cu titeiul B,si acest contact este figurat printr-o linie
dreapta, apare un sistem bifazic D1,format din faza lichida cu compozitia L1 si faza gazoasa V1

-se obs ca faza V1 este mai bogata in componenti intermediari decat gazul injectat

-apare deci o trecere a compusilor intermediari C 2-C6,din titeiul bogat in gazul sarac(proces de trecere din
ilchid in gaz care este un fals proces de vaporizare)
-injectand in continuare gaz sarac A,acesta va deplasa prin zacamant gazul imbogatit V 1,care vine in
contact cu titei B,cu compozitia normala neafectat de procesul de vaporizare falsa(nesaracit de C-C 6

-apare un nou sistem bifazic cu compozitia D2,format din L2 lichid si V2 in care V2 mai bogat ca V1

-se observa ca din aproape in aproape se ajunge in punctul critic care corespunde punctului in care se
identifica proprietatile celor 2 faze

-acesta inseamna atingirea miscibilitatii intre gaze si lichid

-miscibilitatea se realizeaza deci,printr-un proces de apropiere a naturiii a celor 2 faze,ca urmare a trecerii
compusilor intermediari ,din titei in gaze

-din punct de vedere a saturatiei remanente in titei,teoretic aceasta ajunge la 0 atunci cand se atinge
miscibilitatea
-este esential ca presiiunea sa se mentina constanta pe tot parcursul procesului

-scaderea acesteia ar transforma dezlocuirea miscibila intr-un proces de dezlocuire nemiscibila a titeiului
cu gaze,faza neumezitoare si cu vascozitate foarte mica(vezi Backlay-leverett)

Conditii de realizare a miscibilitatii la injectia de gaze bogate

necesita presiuni mai mici si se poate aplica industrial(circa 150 bar),cu conditia existentei unei surse de
gaze bogate
A=gaz bogat

B=titei sarac

-se incepe injectia,vine in contact A cu B

-la contactul gazului bogat A cu titeiul sarac B,apare un sistem bifazic cu compozitia D 1,format din lichid
L1 si vaporii V1

-se observa ca L1 e mai bogat in componenti intermediari decat titeiul B,in timp de gazul V 1 e mai sarac
decat A

-apare deci o trecere a compusilor intermediariC 2-C6 din gazul bogat in titeiul sarac,adica un fals proces
de condensare
-dopul de gaze bogate va fi dezlocuit in continuare prin injectia unui dop de gaze sarace,care la randul lui
va fi dezlocuit cu apa

-este foarte important ca dopul de gaze bogate sa fie dimensionat corect ,tinad seama de faptul ca el se
consuma prin codarea compusilor intermediari

-trecerea compozitiei gazului din punctul A in A`,transforma procesul miscibil in dezlocuire nemiscibila cu
faza dezlocuitoare cu vascozitat foarte mica si neumezitoare(proces ratat)

-daca se trece de paralela C1-C6 procesul nu mai este miscibil

Utilizarea CO2 in procesele de recuperare a titeiului

presiunea mare pe care o implica dezlocuirea miscibila cu gaze sarace,lipsa gazelor bogate si costurile
mari pe care le implica injectia cu solutii micelare,au condus la cautarea unor alte metode in care agentii
de dezlocuire sa fie mai ieftini si usor deprocurat

-in natura CO2 si N pot fi asemenea agenti

-CO2 ,are in plus, niste proprietati care il impun ca o solutie de viitor in recuperarea titeiului

-sursele de CO2 sunt numeroase si variabile:

5. zacaminte de CO2 sub presiune

 6. emanatii vulcanice

7. gaze de ardere in termocentrale

8. procese industriale: fabricarea zaahului,amoniacului,varului etc.

-caracteristica generala a CO2 e ca el se dizolva foarte usor atat in titei cat si in apa de zacamant

-CO2 intra in solutie ca si gazele,solubilitatea fiind influentata,de presiune si temperatura ,ca rezultat la
intrarea celor 2 in solutie,volumul titeiului creste

-acesta crestere putand s fie apreciata prin factorul de volum bt

-cum in zacamant volumul porilor este constant,rezulta ca surplusul de volum format va fi expulzat catre
sondele de extractie

-exista 2 situatii:

11. temperatura de zacamant e redusa.intrarea in solutie a celor 2 produce crestere de volum

(curba 1 )

12. temperatura de zacamant e ridicata.la un moment dat in timpul injectiei,prin cresterea presiunii se
pot atinge conditiile critice pentru CO2 care trece in stare supercritica si antreneaza catre starea
supercritica fractiile mai grele din titei,de la C7 la C30(cel putin),fara a fi necesara prezenta in
sistem a compusilor intermediari C2 – C6 (ca la gaze bogate de exemplu)

57. Efecte care apar la utilizarea CO2 pentru dezlocuirea titeiului

13. temperatura de zacamant e redusa.intrarea in solutie a celor 2 produce crestere de volum

(curba 1 )

14. -ca rezultat volumul fazei lichide incepe sa scada(curba 2), dar acest lucru e de dorit,deoarece
fratiile grele vor trece in faza gazoasa cu mobilitate mu lt mai mare
15. -in plus la dizolvarea celor 2 in titei scade mult vascozitatea titeiului si densitatea,astfel ca
mobilitatea lui creste
16. -dizolvarea CO2 in apa, in care este la fel de solubil, are ca efect cresterea vascozitatii apei si
reducerea mobilitatii acesteia
 17. -rezulta ca in cazul unui proces nemiscibil(cazul 1),dezocuirea titeiului cu apa va avea loc in
conditiile unui raport al mobilitatilor mai favorabile
18. -mai apar si alte efecte:reduerea tensiunii interfaciale,reducerea umflarii argilelor, si o usoara
acidizare cu acid carbonic(H2CO3) care mareste permeabilitea
19. -din punct de vedere a presiunii injectate poate fi aplicata la 120bar
20. -comportarea de faza arata domeniul bifazic este mult mai red us decat injectia de gaze la
aceeasi presiune

-se intalnesc ambele procese de transfer de masa:

3. “condensare”-prin dizolvarea CO2 in titei (curba 1)

4. “vaporizare”- in antrenarea fractiilor grele de catre starea supercritica

-aceste mecanisme de dezlocuire pot sa actioneze independent sau simultan, in functie de conditiile din
zacamant,asftel la un zacamant depletat la care presiunea de injectie e limitata,mecanismul de dezlocuire
va fi conform curbei 1, datorat cresterii volumului titeiului si a apei din zacamant la dizolvarea
CO2(procesul va fi nemiscibil)

-daca se aplica la un zacamant cu presiune si temperatura ridicata care depaseste conditiile critice ale
CO2, aparea trecerea in valoare supercritica a compusilor grei iar dezlocuirea devine miscibila(curba 2)