UNIVERSITATEA “PETROL-GAZE” PLOIESTI

FACULTATEA INGINERIE DE PETROL SI GAZE

TIP D
Nr. 2.88

TEMA DE PROIECT LA
PROIECTAREA EXPLOATARII
ZACAMINTELOR DE HIDROCARBURI FLUIDE

Coordonator: Nae Ion

Student: Stroie Alexandru
Anul IV
Grupa 20106

PLOIEŞTI, 2018
 CUPRINS-PARTEA I

INTRODUCERE

CAP.1
MODELUL GEOMETRIC AL ZACAMANTULUI
1.1.HARTA STRUCTURALA (CU IZOBATE) A ZACAMANTULUI
1.2.FIXAREA LIMITEI INITIALE A CONTACTULUI TITEI-APA
1.3.INTOCMIREA SECTIUNII GEOLOGICE
1.4.DETERMINAREA GROSIMII DE STRAT EFECTIV SATURAT CU FLUIDE
1.5.CALCULUL ARIEI ZONEI PRODUCTIVE
1.6.CALCULUL VOLUMULUI BRUT AL COLECTORULUI-METODA
VOLUMETRICA

CAP.2
PROPRIETATILE MEDIULUI POROS
2.1.CALCULUL MARIMILOR MEDII ALE PARAMETRILOR FIZICI
CARACTERISTICI COLECTORULUI
2.1.1.POROZITATEA –m
2.1.2.PERMEABILITATEA-k
2.1.3.SATURATIA IN APA IREDUCTIBILA-Sai
2.1.4.COEFICIENTUL DE COMPRESIBILITATE AL ROCII-βr
2.1.5.CALCULUL VOLUMULUI BRUT AL REZERVORULUI
2.1.6.CALCULUL VOLUMULUI DE PORI AL REZERVORULUI

CAP.3
PROPRIETATILE MEDIULUI FLUID
3.1.PROPRIETATILE TITEIURILOR
3.1.1.SOLUBILITATEA GAZELOR IN TITEI-RATIA DE SOLUTIE -rs
3.1.2.FACTORUL DE VOLUM AL TITEIULUI-bt
3.1.3.VASCOZITATEA DINAMICA A TITEIULUI- µt
3.1.4.COEFICIENTUL DE COMPRESIBILITATE AL TITEIULUI- βt
3.2.PROPRIETATILE APELOR DE ZACAMANT
3.2.1.SOLUBILITATEA GAZELOR IN APA DE ZACAMANT-G’
3.2.2.VASCOZITATEA DINAMICA A EPEI DE ZACAMANT-µa
3.2.3.COEFICIENTUL DE COMPRESIBILITATE AL APEI MINERALE-β’a

CAP.4
STABILIREA SI AMPLASAREA RETELEI SONDELOR DE EXPLOATARE
4.1 AMPLASAREA SONDELOR PE ZACAMINTE DE TITEI TIP BANDA LINIARA
CU ACVIFER ACTIV
 INTRODUCERE

Petrolul, in pofida unor previziuni,a ramas principala sursa de energie si cea mai
importanta sursa de materii prime pentru industria petrochimica si va mai ramane o perioada
insemnata de timp si de acum incolo.Se stie,resursele de pertrol ale Terrei nu sunt
inepuizabile.Descoperirea de noi zacaminte petrolifere nu va putea compensa multa vreme
ritmul epuizarii resurselor cunoscute in prezent.De astfel,in Romania,productia de
hidrocarburi fluide este de cativa ani buni in declin.
Pe de alta parte,factorii de extractie realizati astazi in Romania si chiar pe plan mondial
au valori destul de modeste,in special in cazul zacamintelor exploatate pe baza energiei
proprii,dar si in cazul zacamintelor la care se aplica diverse tehnologii de complementare a
energiei de zacamant.Cauzele sunt atat de natura obiectiva,legate de conditiile de
zacamant,cat mai ales de natura subiectiva asociate de variantele de exploatare si tehnologiile
de lucru adoptate.
Se poate spera,totusi intr-un reviriment al productiei de hidrocarburi in Romania,dar
numai in cazul implicarii mai active a ingineriei de zacamant.Acesta inseamna intocmirea
unor proiecte de exploatare care sa indice varianta optima de exploatare pentru fiecare
zacamant in parte.
In cazul zacamintelor noi nu trebuie inceputa exploatarea industriala pana ce nu se
determina exact capacitatea energetic a acestora, forma predominanta a energiei de
zacamant,cea care va determina fixarea regimului de exploatare.Daca conditiile de zacamant o
impun,este preferabil sa se faca complementarea energiei de zacamant inca din faza primara a
exploatarii si sa se evite,pe cat posibil,intrarea in domeniul eterogen al curgerii
hidrocarburilor in mediul poros.
In ce priveste zacamintele aflate in fazele secundara sau tertiala a exploatarii,zacaminte
epuizate din punct de vedere energetic, dar care mai contin un procent insemnat de
hidrocarburi,se ridica problema alegerii celor mai potrivite metode,conventionale sau
neconventionale,in vederea maririi factorului final de recuperare.
Eficienta exploatarii zacamintelor de hidrocarburi fluide este influentata,nu in mica
masura,de modul de traversare a stratului productive,de modul de constructie si amplasare a
sondelor de extractive si a celor de injectie.De aceea este necesar ca orice inginer de foraj-
extractie sa priveasca activitatea proprie prin prisma corelatiei acesteia cu celelalte activitati
complementare pe care le desfasoara colegii sai.Prezenta lucrare este elaborate in
conformitate cu programa analitica de la facultatea de Ingineria Petrolului si Gazelor din
cadrul Universitatii PETROL-GAZE din Ploiesti.
Zacamantul de hidrocarburi fluide este un sistem fizico-chimic alcatuit dintr-un mediu
solid pros-permeabil si un mediu fluid format din sistemele de hidrocarburi si apele de
zacamant
Un zacamant de hidrocarburi fluide ocupa un volum bine determinat in scoarta
terestra.El este delimitat in acoperis si culcus de strate impermeabile , iar lateral de accidente
tectonice si/sau litologice .
In general , zacamintele de hidrocarburi fluide sunt alcatuite din doua zone distincte : o
zona saturata cu hidrocarburi , numita zona productiva si o zona saturata 100% cu apa –
acviferul adiacent , care poate lipsi in anumite cazuri .

In vederea exploatarii , un zacamant trebuie delimitat atat in suprafata ( in plan

orizontal ) , cat si grosimea stratului . De asemenea , trebuie facuta o delimitare exacta a celor
doua zone – zona productivasi acviferul adiacent .
Dupa forma zacamantului si tipul capcanei , zacamintele pot fi : zacaminte stratiforme,
masive , delimitate litologic , combinate si subtile .
Indiferent de tipul capcanei , in proiectarea exploatarii se opereaza cu doua forme geometrice
de baza :
• zacaminte in forma de banda liniara , care admit o simetrie liniara

• zacaminte de forma circulara , care admit o simetrie radiala

In natura , nu intotdeauna zacamintele se incadreaza perfect in una din cele doua forme
geometrice de baza mentionate . In aceasta situatie se va aproxima forma reala a
zacamantului la una din cele doua forme geometrice de baza specificate mai sus ,
obtinandu-se astfel modelul de zacamant .
 CAPITOLUL 1

MODELUL GEOMETRTIC AL ZĂCĂMÂNTULUI

1.1 Harta structurală ( cu izobate ) a zăcământului

Harta structurală ( cu izobate ) , reprezintă proiecţia în plan orizontal a punctelor de

intersecţie între diverse plane izobatice şi un plan reper . Ca plan reper se va lua intrarea în
stratul productiv .
Harta structurală poate fi construităpe baza secţiunilor geologice sau prin metoda
triadelor . În acest caz s-a adoptat metoda triadelor . Aceasta presupune alegerea stratului
reper, intrarea în stratul productiv , intrări ce se determină pe baza diagrafiilor geofizice ale
sondelor . Adâncimile reperului , citite pe diagrafii , sunt în cote absolute care vor fi raportate
la un reper unic , adică nivelul mării . Astfel, din aceste cote absolute se va scădea elevaţia
sondelor şi se obţin cotele izobatice.
Cotele determinate pe diagrafii nu coincid întotdeauna perfect cu cele reale din sonde ,
abaterea fiind în funcţie de tipul dispozitivului utilizat , de grosimea statului poros , de
mărimea rezistivităţii . Pentru fiecare situaţie în parte se utilizează relaţii analitice care permit
efectuarea corecţiilor necesare . În acest caz se vor ignora aceste decalaje
Metoda de lucru :
o se alege ca reper , intrarea în stratul productiv;
o se trec pe hartă cotele izobatice ale reperului , citite din diagrafii ( anexele 2, 3 ) pentru
fiecare sondă în parte;
o se unesc punctele câte trei;
o se caută puncte de valori egale pentru aceste drepte ( interpolare ).

Datele obţinute se trec in tabelul 1.

Calculul adâncimilor izobatice:

Sonda Adâncimi reale E Adâncimi izobate

Ha Hc Ht/a Ha* Hc* Ht/a* h
108 1398 1448 1417 185 1213 1263 1232 50
720 1403 1452 1437 200 1203 1252 1237 49
781 1261 1306 - 95 1166 1211 - 45
782 1267 1320 - 129 1138 1191 - 53

Sonda 108:
H*a = Ha – E = 1398 – 185 = 1213m
H*c = Hc – E = 1448 –185 = 1263m
H*t/a = Ht/a – E = 1417 –185 = 1232m
h= 𝐻𝑐 − 𝐻𝑎 =1448−1398=50m

Sonda 720:
H*a = Ha – E = 1403 – 200 = 1203m
H*c = Hc – E = 1452 – 200 = 1252m
H*t/a = Ht/a – E = 1437 –200 = 1237m
h= 𝐻𝑐 − 𝐻𝑎 =1452−1403=49m
 Sonda 781:
H*a = Ha – E = 1261 – 95 = 1166m
H*c = Hc – E = 1306 – 95 = 1211m
h= 𝐻𝑐 − 𝐻𝑎 =1306−1261=45m

Sonda 782:
H*a = Ha – E = 1267 – 129 = 1138m
H*c = Hc – E = 1320 – 129 = 1191m
h= 𝐻𝑐 − 𝐻𝑎 =1320−1267=53m

Unde :
o 𝐻𝑎 - cotele în acoperiş absolute măsurate pe diagrafii
o 𝐻𝑎∗ - cotele în acoperiş izobatice
o 𝐻𝑐 - cotele în culcuş măsurate pe diagrafii
o 𝐻𝑐∗ - cotele în culcuş izobatice
o 𝐻𝑡/𝑎 - cotele limită ţiţei/apă absolute măsurate pe diagrafii
∗
o 𝐻𝑡/𝑎 - cotele limită ţiţei/apă izobatice
o 𝐸 - elevaţiile sondelor respective
După determinarea acestor valori s-au făcut interpolările din care a rezultat harta cu
izobate a zăcământului ( anexa nr. 5 )

1.2 Fixarea limitei a contactului ţiţei/apă

Limita hidrocarburi/apă se determină tot din diagrafii , pe baza curbelor de rezistivitate .

În realitate nu există un plan orizontal de separaţie între fluidele respective, ci mai degrabă o
zonă de tranziţie hidrocarburi/apă , a cărei grosime este în funcţie de structura spaţiului poros
şi diferenţa de masă specifică dintre cele două fluide din zăcământ . Totuşi , pentru
simplificare se admite existenţa planurilor orizontale de separare a fluidelor existente în
zăcământ .
Această limită hidrocarburi/apă prezintă două contacte cu stratul productiv : un contact
pe acoperiş şi un contact pe culcuş . Proiecţia acestor două contacte pe harta cu izobate
prezintă , la randul ei două contururi : un contur interior ( pe culcuş ) şi unul exterior (pe
acoperiş) . Între cele două contururi se găseşte aşa numita zonă de contact. În problemele de
evaluare a resurselor şi rezervelor de hidrocarburi , de urmărire a deplasării limitei în timpul
exploatării , se operează cu un contur mediu , numit contur de calcul sau contur de lucru (
anexa nr.5) .
 1.3 Întocmirea secţiunilor geologice

Secţiunile geologice sunt reprezentări în plan vertical a stratelor geologice . Cele mai
adecvate sunt secţiunile transversale , deoarece oferă o imagine mult mai realistă asupra
înclinării stratului decât secţiunile longitudinale . În plus aceasta evidenţiază limitele
hidrocarburi/apă şi/sau ţiţei/gaze . În cazul de faţă s-au întocmit pe baza hărţii structurale (
anexele nr. 6,7 ) .

1.4 Determinarea grosimii de strat efectiv saturat cu fluide

Complexul productiv include şi intercalaţii de strate impermeabile , care trebuiesc

puse în evidenţă şi înlăturate de la grosimea totală a stratului .
Pentru acest lucru se ia fiecare diagrafie în parte şi se analizează . Se identifică şi se
notează stratele care compun obiectivul . Grosimea se măsoară atât după curba de potenţial
standart ( PS ) cât şi după cea de rezistivitate ( 𝜌 ) , apoi se face media .
 Sonda 108:

Strat hef _
PS  hef
a 3 4 3,5

b 16 - 16

∑hef = 20

Sonda 720:

Strat hef _
PS  hef
a 24 5 14,5

∑hef = 15

Sonda 781:

Strat hef _
PS  hef
a 20 23 21,5

∑hef = 22

Sonda 782:

Strat hef _
PS  hef
a 26 30 28

b 17 - 17

∑hef = 45

După determinarea grosimilor efective , acestea se vor reprezenta pe secţiunile geologice.

 1.5 Calculul ariei zonei productive

Aria zonei productive se determină măsurând pe harta cu izobate ( anexa 5 ) aria

trapezului cuprinds între faliile F1 , F2 şi F3 şi limita ţiţei – apă de calcul .
Pentru determinarea ariilor s-au împărţit zonele respective în triunghiuri , iar ariile s-au
calculat cu următoarea formulă :
𝑏∙𝑖
𝐴=
2
unde :
b : baza triunghiului;
i : inaltimea triunghiului, (citite pe harta ) .

Ţinând cont de scara hărţii cu izobate ( anexa 5 ) rezultă aria zonei productive :

Pentru aria poligonului 1 reprezentat de sonda 782:

A782=𝐴782𝐼 + 𝐴782𝐼𝐼

𝑏 ∙ ℎ 220 ∙ 570
𝐴782𝐼 = = = 62700 𝑚2 = 6,27 ℎ𝑎
2 2
𝑏 ∙ ℎ 225 ∙ 58 ∙ 25
𝐴782𝐼𝐼 = = = 163125𝑚2 = 16,3125 ℎ𝑎
2 2

A782= 225825 m2 = 22,5825 ha

Pentru aria poligonului 2 reprezentat de sonda 108:

𝑏 ∙ ℎ 38 ∙ 56 ∙ 25
𝐴108𝐼 = = = 26600 𝑚2 = 2,66 ℎ𝑎
2 2
𝑏 ∙ ℎ 115 ∙ 55 ∙ 25
𝐴108𝐼𝐼 = = = 79060,5 𝑚2 = 7,90605 ℎ𝑎
2 2

A108=𝐴108𝐼 + 𝐴108𝐼𝐼 = 105660 𝑚2 = 10,566 ℎ𝑎

Pentru aria poligonului 3 reprezentat de sonda 720:

𝑏 ∙ ℎ 219 ∙ 48 ∙ 25
𝐴720𝐼 = = = 131400 𝑚2 = 13,14 ℎ𝑎
2 2
𝑏 ∙ ℎ 137 ∙ 36 ∙ 25
𝐴720𝐼𝐼 = = = 61650 𝑚2 = 6,165 ℎ𝑎
2 2
A720=𝐴720𝐼 +𝐴720𝐼𝐼 =193050 m2 = 19,305 ha

Pentru aria poligonului 4 reprezentat de sonda 781:

𝑏 ∙ ℎ 133 ∙ 74 ∙ 25
𝐴781𝐼 = = = 123025 𝑚2 = 12,3025 ℎ𝑎
2 2
𝑏 ∙ ℎ 18 ∙ 75 ∙ 25
𝐴781𝐼𝐼 = = = 16875 𝑚2 = 1,6875 ℎ𝑎
2 2

A781= 𝐴781𝐼 +𝐴781𝐼𝐼 =139900m2 = 13,99 ha

Aria zonei productive :

Ap=A782+A108+A720+A781

Ap= 664435m2 = 66,4435 ha

1.6 Calculul grosimii medii a stratului in zona productiva

Pentru determinarea grosimii medii a stratului in zona productiva se foloseste relatia:

∑ hi·Ai (h108 ·A108 )+(h720 ·A720 )+(h781 ∙A781 )+(h782 ∙A782 )

hmed,z = ∑ Ai
=
A108 +A720 +A781 +A782

20·105660+15∙193050+21,5∙139900+45∙225825
hmed,z =
664435
=27,36 m
unde :

Ai –aria productive
hi –grosimea medie efectiva pe sonda
 CAPITOLUL 2

2.1 Calculul mărimilor medii ale parametrilor fizici ai colectorului

Pentru determinarea marimiilor medii a parametriilor fizci ai colectorului
(porozitate, permeabilitate, saturatie in apa ireductibila, coeficient de compresibilitate a rocii),
se vor se vor folosi datele din carote din Tabelul 1. Pe baza diagrafiilor geofizice (anexele nr.
2 si 3) se pozitioneaza carotele pe sectiunile geologice (anexele nr. 6,7). Se calculeaza o
marime medie ponderata cu grosimea pachetului (ha, ht/a, hc). Daca intr-un pachet avem mai
multe carote, se face media aritmetica a valoriilor parametrului fizic respectiv.
Valoarea medie pe zacamant se calculeaza ca medie aritmetica.
Modelul de lucru este valabil atat pentru determinarea porozitatii cat si a permeabilitatii si
a saturatiei in apa ireductibila.

Sonda 108 :
Strat mef K(mD) Sai
(%) kII k﬩ (%)
a 19,8 693 484 25,8
b 19,5 601 403 100

Sonda 720 :
Strat mef K(mD) Sai
(%) kII k﬩ (%)
a 20,3 483,5 393,3 22,73

Sonda 781 :
Strat mef K(mD) Sai
(%) kII k﬩ (%)
a 18,05 474,3 372,3 62,5
 Sonda 782 :
Strat mef K(mD) Sai
(%) kII k﬩ (%)
a 19,7 574 400 22,7
b 19,7 574 400 22,7

2.1.1 POROZITATEA – m –

Porozitatea este proprietatea de a prezenta spatii libere numite pori sau fisuri. Acest
parametru masoara capacitatea rocii de a inmagazina fluide. In problemele de proiectare se
opereaza cu doua tipuri de porozitati:
- Porozitate efectiva (m), definita ca raport dintre volumul de pori ( Vp) si volumul brut
al sistemului roca-pori ( Vb) ;
- Porozitate dinamica (md), utilizeaza in problemele de dezlocurie al titeiului de catre
al fluid. Aceasta se poate defini ca produsul dintre porozitatea efectiva (m) si un
coeficient al utilizarii spatiului de pori ( β), care ia in consideratie faptul ca in
conditiile reale de zacamant agentul de dislocuire nu „spala” complet titeiul din
spatiul poros.
Cunoasterea pororzitatii efective este necesara in calculele de evaluare a resurselor de
hidrocarburi, la stabilirea capacitatii energetice a zacamantului, la alegerea metodei de
intensificare sau imbunatatire a recuperarii. Porozitatea se poate determina prin metode
fizice ( masuratori pe carote) si prin metode geofizice ( din curbele de rezistivitate).

Porozitatea medie pe sonda:

ms 
m h i i

h i

unde: mj – porozitatea măsurată din carote;

hj – grosimea pachetului de rocă.
 ∑ni=1 mi ∙ hi 19,8 ∙ 3,5 + 19,5 ∙ 16
mS,108 = = = 19,55 %
∑ni=1 hi 3,5 + 16

∑ni=1 mi ∙ hi 20,3 ∙ 15
mS,720 = = = 20,3 %
∑ni=1 hi 15

∑ni=1 mi ∙ hi 18,05 ∙ 21,5

mS,781 = = = 18,05 %
∑ni=1 hi 21,5

∑ni=1 mi ∙ hi 19,7 ∙ 28 + 19,7 ∙ 17

mS,782 = = = 19,7 %
∑ni=1 hi 28 + 17

Porozitatea medie pe zăcământ:

∑ni=1 mi ∙ Ai
mmed,z =
∑ni=1 Ai
19,55 ∙ 105660 + 20,3 ∙ 193050 + 18,05 ∙ 139900 + 19,7 ∙ 225825
mmed,z =
664435

= 19,5%
Unde :

mi –porozitatea medie pe sonda

Ai –aria suprafetei din jurul sondei

2.1.2 PERMEABILITATEA – K –

Permeabilitatea poate fi definita, in general ca proprietate a unui mediu ce permite

curgerea fluidelor prin el. In proiectarea exploatarii se opereaza cu toate cele 3 categorii de
permeabilitate cunoascute:absoluta, efectiva si relativa.
Permeabilitatea absoluta a unui colector reprezinta permeabilitatea masurata fata de o
faza cand porii rocii sunt saturati numai cu fluidul respectiv.
Permeabilitatea efectiva este permeabilitatea masurata fata de o anumita faza, cand in
porii rocii sunt prevazute 2 sau mai multe faze. Din acest motiv i se mai spune si
permeabilitate de faza.
Permeabilitatea relativa se exprima ca raport intre permeablitatea efectiva si cea
absoluta, pentru acelasi zacamant. Se poate vorbi, de asemenea, de o permeabilitate relativa
fata de apa si o permeabilitate relativa fata de gaze.
 In acest capitol ne intereseaza determinarea permeabilitatii absolute pe zacamant. In
general, rozile prezinta anizotropie in ce priveste permeabilitatea, adica permeabilitatea
prezinta valori diferite pe diverse directii in zacamant. Astfel, se va defini o permeabilitate
paralela cu directia de sedimentare (stratificare), numita adesea permeabilitate orizontala si o
permeabilitate perpendiculara pe directia de stratificare numita si permeabilitate verticala. In
cele mai multe cazuri, valorile celor doua permeabilitati difera sensibil. Cum curgerea
fluidelor in zacamant este spatiala, in ecuatiile de miscare se va utiliza o valoare medie pe
zacamant, intre cele doua permeabilitati.
Ca si in cazul porozitatii, determinarea se va face in cazul de fat ape baza determinarilor din
carote.
• Permeabilitatea medie pe sondă este :
∑𝑛𝑖=1 𝑘∥⊥𝑖 ∗ ℎ𝑖
𝑘∥⊥ =
∑𝑛𝑖=1 ℎ𝑖

unde: kII - permeabilitatea medie paralelă, pe sondă;

k - permeabilitatea medie perpendiculară, pe sondă.

• Permeabilitatea medie paralela pe sonda (kII)

∑ni=1 k ∥i ∗ hi
k∥ =
∑ni=1 hi
∑ni=1 k ∥i ∗ hi 693 ∙ 3,5 + 601 ∙ 16
k ∥,108 = = = 618 mD
∑ni=1 hi 19,5
∑ni=1 k ∥i ∗ hi 484 ∙ 15
k ∥,720 = = = 484 mD
∑ni=1 hi 15
∑ni=1 k ∥i ∗ hi 474 ∙ 21,5
k ∥,781 = = = 474 mD
∑ni=1 hi 21,5
∑ni=1 k ∥i ∗ hi 574 ∙ 28 + 17 ∙ 574
k ∥,782 = = = 574 mD
∑ni=1 hi 45
 Permeabilitatea perpendiculara medie pe sonda (k┴)

∑ ℎ𝑖
k = ℎ𝑖
∑
k

∑ ℎ𝑖 19,5
k-108= ℎ𝑖 = 3,5 16 =416 mD
∑ +
k 484 403

∑ ℎ𝑖 15
k-720= ℎ𝑖 = 15 =393 mD
∑ 393
k

∑ ℎ𝑖 21,5
k-781= ℎ𝑖 = 21,5 =372 mD
∑ 372
k

∑ ℎ𝑖 45
k-782= ℎ𝑖 = 28 17 =400 mD
∑ +
k 400 400

Permeabilitatea medie pe sonda:

k+k||
kmed=
2

618+416
kmed 108= =517 mD
2

484+393
kmed 720= =439 mD
2

474+372
kmed 781= =423 mD
2

574+400
kmed 782= =487 mD
2
 Permeabilitatea medie pe zacamant

∑ni=1 k i · Ai
k med zac =
∑ni=1 Ai

517 ∙ 105660 + 439 ∙ 193050 + 423 ∙ 139900 + 487 ∙ 225825

k med z = = 464 m
664435

2.1.3. SATURAŢIA ÎN APĂ IREDUCTIBILĂ – sai –

În porii rocii colectoare pot fi prezente următoarele fluide: apă, ţiţei şi gaze. Prin
urmare, se poate vorbi de o saturaţie în apă, o saturaţie în ţiţei şi saturaţie în gaze. Numeric,
saturaţia se exprimă ca raport între volumul de fluid din pori şi volumul respectiv de pori şi
poate lua valori între 0 şi 1, respectiv între 0% şi 100%. Într-un anumit volum de pori pot
coexista toate cele trei faze. Saturaţia în apă ireductibilă, pentru un anumit zăcământ, rămâne
invariabilă în procesul de exploatare.
Cunoasterea saturatiilor in fluide este foarte importanta la evaluarea resurselor de
hidrocarburi, la prevederea comportarii zacamintelor in exploatare. Determinarea se poate
face cu ajutorul metodelor fizice ( determinari in laborator, carote mecanice), prin metode
geofizice ( din curbele de rezistivitate) sau prin calcule ( pe baza ecuatiilor de bilant,
folosindu-se datele de productie).
Saturatia in apa ireductibila ia valori intr-un domeniu foarte larg in functie de
compozitia chimico-mineralogica a rocilor colectoare, de structura porilor, capacitatea de
udare a rocilor. Pentru calculul acestei saturatii se apeleaza la niste relatii similare cu cele
folosite la determinarea pororzitatii.
Saturaţia medie în apă ireductibilă pe sondă este :
∑n
i=1(𝑆𝑎𝑖)𝑗 ∗hi
Sai med sonda = ∑n
i=1 hi

Unde (sai)j – saturaţia în apă ireductibilă, din carote.

∑n
i=1(𝑆𝑎𝑖)𝑗 ∗hi 25,8∙3,5+100∙16
Sai 108= ∑n
= =86 %
i=1 hi 19,5
 ∑n
i=1(𝑆𝑎𝑖)𝑗 ∗hi 22,73∙15
Sai 720= ∑n
= =22,73 %
i=1 hi 15

∑n
i=1(𝑆𝑎𝑖)𝑗 ∗hi 62,5∙21,5
Sai 781= ∑n
= =62,5 %
i=1 hi 21,5

∑n
i=1(𝑆𝑎𝑖)𝑗 ∗hi 22,7∙28+22,7∙17
Sai 782= ∑n
= =22,7 %
i=1 hi 45

Saturatia medie pe zacamant este :

∑ni=1(Sai ) med zac · Ai

Sai med zac =
∑ni=1 Ai

86 · 105660 + 22,73 · 193050 + 62,5 · 139900 + 22,7 · 225825

Sai med zac = = 41,15%
664435

2.1.4. Coeficientul de compresibilitate al rocii - r

Coeficientul de compresibilitate este parametrul prin intermediul caruia se exprima
elasticitatea rocilor colectoare, elasticitatea ce are o pondere importanta in cadrul fortelor care
determina deplasarea fluidelor prin mediul poros. Coeficientul de compresibilitate este definit
ca raport al variatiei volumului cu presiunea si volumul insusi, si anume:

1 dV
   , la T = ct.
V dP

Se opereaza, in mod uzual, cu un coeficient de compresibilitate al rocii si cu un

coeficient de compresibilitate al porilor. Intre cei doi exista o legatura:

r  m   p
Unde:
𝛽𝑟 - coeficient de compresibilitate a rocii
𝛽𝑝 - coeficient de compresibilitate a porilor
mmed,zac – porozitatea medie in zona productive.
 Valoarea coeficientului de compresibilitate se poate lua, in lipsa unor determinari pe carote,
intre 1  10-10… 2  10-10 1/Pa, in cazul rocilor plastice (nisipuri) sau se poate utiliza diagrama
din (Fig. 2) in cazul rocilor elasto-plastice (gresii, calcare).

Diagrama pentru estimarea coeficientului de compesibilitate al porilor pentru gresii si

calcare

Pentru cazul de fata, cand avem numai roci plastice coeficientul de compresibilitate va
fi ales din intervalul (1  10-10… 2  10-10 ) 1/Pa :

r =1,2·10−10 𝑃𝑎−1
 p = 𝛽𝑟 /𝑚=(1,2·10−10)/0,195 = 6,1 ∙ 10−10 𝑃𝑎−1

2.1.5 Calculul volumului brut al rezervorului

Vb = Ap  hz
Unde:
Vb – volumul brut al zonei productive;
hz – grosimea medie a zacamantului.

𝑉𝑏 = 𝐴𝑝 ∗ ℎ𝑒𝑓.𝑚𝑒𝑑.𝑧 = 664435 · 27,36 = 18178941,6 𝑚3 = 18,18 ∙ 106 𝑚3

 2.1.6 Calculul volumului de pori al rezervorului

Roca colectoare are proprietatea de a prezenta pori si fisuri. Determinarea volumului de

pori al rocii rezervorului este absolut necesara pentru evaluarea in continuare a resursei
geologice de gaze. Pentru determinarea acestui volum se va folosi urmatoarea formula:

Vp=Vb·mmed,Z=18178941,6·0,195=3544893,612 𝑚3

Vp=3,54 ∙ 106 m3

Unde:
Vp- volumul de pori al rocii;
Vb- volumul brut al zonei productive;
mmed,Z-porozitatea medie in zona productiva.

2.1.7 Calculul rezervei de titei

1
𝑁 = 𝐴𝑝 ∙ ℎ𝑍 ∙ 𝑚𝑚𝑒𝑑,𝑍 ∙ (1 − 𝑆𝑎𝑖 ) ∙ 𝑏
𝑡0

1
𝑁 = 664435 ∙ 27,36 ∙ 0,195 ∙ (1 − 0,4115) ∙ 1,22 = 1709975,3 𝑚3

𝑁 = 1,71 ∙ 106 𝑚3

Unde:
N-rezerva de titei;
Ap- aria productive;
Vb- volumul brut al ariei productive;
hZ- grosimea medie a zacamantului;
mmed,Z- porozitatea medie pe zacamant;
Sai- saturatia in apa interstitial pe zacamant;
bt0- factorul de volum al titeiului la presiunea initiala .

2.1.8 Calculul rezervei de gaze

𝑀 = 𝑁 ∙ 𝑟0

𝑀 = 1709975,3 ∙ 70 = 119698272,4 𝑚3

Unde:
N - rezerva de titei;
r0 – ratia de solutie la presiune initiala.
 CAPITOLUL 3

PROPRIETATILE MEDIULUI FLUID

3.1.PROPRIETATILE TITEIURILOR
3.1.1. SOLUBILITATEA GAZELOR IN TITEI- RATIA DE SOLUTIE- rs

Ratia de solutie se defineste ca fiind cantitatea de gaze , in m³N/m³, dizolvata intr-un metru
cub de titei , in conditii de zacamant.
Se citeste in diagrama din anexa 4.

3.1.2 FACTORUL DE VOLUM AL TITEIULUI- bt

Factorul de volum monofazic al titeiului – bt se defineste ca fiind raportul dintre volumul
ocupat de o anumita cantitate de titei in conditii de zacamant ( deci, cu gaze in solutie) si volumul
ocupat de aceeasi cantitate de titei in conditii standard ( fara gaze in solutie).
Factorul de volum al titeiului este adimensional, supraunitar, valoarea lui depinzand de
marimea ratiei de solutie , in sensul ca un titei cu ratia de solutie mare va avea si un factor de volum
mare.

Din anexa 4 se citesc de pe diagrama valorile pentru:

bts- factorii de volum ai titeiului la presiunea de saturatie ps
bt0- sunt factorii de volum la presiunea initiala, p0

3.1.3 VAZCOZITATEA DINAMICA A TITEIULUI-µt

Vascozitatea dinamica a titeiului scade cu cresterea temperaturii. Intre p0 si pS1 vascozitatea

titeiului se reduce cu scaderea presiunii ca pentru orice lichid. Sub presiune de saturatie,
vascozitatea creste cu reducerea presiunii, fenomen datorat iesirii gazelor din solutie.
Se citeste din diagrama din anexa 4.
Aceasi parametrii se citesc din diagrama din anexa 4 in functie de temperatura de zacamant.

TEMPERATURA DE ZACAMANT

𝑇𝑧 = (𝐻𝑡/𝑎 + 𝐸𝑚𝑒𝑑. ) ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑𝑇 + 𝑇𝑚𝑎 = (1235 + 152,25) ∙ 0,03 + 9,8 = 51,42 ºC

𝐸108 + 𝐸720 + 𝐸781 + 𝐸782 185 + 200 + 95 + 129

𝐸𝑚𝑒𝑑. = = = 152,25 𝑚
4 4

Unde:
Ht/a- limita titei-apa;
Emed- elevatia medie;
gradT=0,03% C/m- gradientul de temperatura;
Tma=9,8ºC- temperature mediului ambient.
Tabelul 3.1
Tz=51,42 °C
P bt 𝑏𝑔 µt 𝜇𝑔 rs
Bar - - cP cP m3N/m3
p0=100 bar 1,22 - 0,9 - 70
psat=80 bar 1,224 0,0016 0,7 0,0141 70
Pab=20 bar 1,104 0,065 0,69 0,0115 25

3.1.4 COEFICIENTUL DE COMPRESIBILITATE AL TITEIULUI-βt

Elasticitatea se exprima numeric prin intermediul coeficientului de compresibilitate al
titeiului, βt..Coeficientul de compresibilitate al titeiului se calculeaza cu realatia:
𝑏𝑡𝑠 − 𝑏𝑡0 1,224 − 1,22
𝛽𝑡 = = = 0,00016 𝑏𝑎𝑟 −1
𝑏𝑡𝑠 (𝑝0 − 𝑝𝑠 ) 1,224(100 − 80)

βt=0,16 · 10−3 bar-1

In diagrama de variatie avem doua domenii in care factorul de volum al titeiului, ratia
de solutie si vascozitatea variaza dupa legi diferite si anume:
a) intre presiunea initiala si cea de saturatie
b) intre presiunea de saturatie si cea de abandonare
Pab=20bar
p0=80 bar
psat=100 bar
Pentru determinarea legii de variatie se folosesc conditiile unei drepte ce trece prin
doua puncte.

Psat + P0 80 + 100
p= = = 90 bar
2 2

CAZUL 1 p=psat…p0 rs=constant.

a) Pentru determinarea legii de variatie a factorului de volum brut:
bt.o=1,22

bt.sat=1,224

𝑏𝑡 − 𝑏𝑡0 𝑝0 − 𝑝 𝑏𝑡 − 1,22 100 − 𝑝

= <=> = =>
𝑏𝑡.𝑠𝑎𝑡 − 𝑏𝑡0 𝑝0 − 𝑝𝑠𝑎𝑡 1,224 − 1,22 100 − 80

24,8 − 0,004 · 𝑝
𝑏𝑡 = = 1,24 − 0,0002 · 𝑝
20
 b) Pentru determinarea legii de variatie a vascozitatii:

µt.o=0,9 cP
µt.sat=0,7 cP

μt − μt.sat p − psat 𝜇𝑡 − 0,7 𝑝 − 80

= <=> = =>
μt.0 − μt.sat Pt.0 − Pt.sat 0,9 − 0,7 100 − 80

0,2 ∙ p − 2
μt =
20

CAZUL 2 p=pab…psat
a) Pentru determinarea legii de variatie a factorului de volum brut

bt.ab=1,104

bt.sat=1,224

bt − bt.ab p − pab bt − 1,104 p − 20

= <=> = =>
bt.sat − bt.ab psat − pab 1,224 − 1,104 80 − 20

0,12 ∙ p + 63,84
bt =
60

b) Pentru determinarea legii de variatie a vascozitatii:

µt.ab=0,69 cP
µt.sat=0,7 cP

μt − μt.sat psat − p 𝜇𝑡 − 0,7 80 − 𝑝

= <=> = =>
μt.ab − μt.sat psat − pab.t 0,7 − 0,69 80 − 20

41,2 − 0,01 · 𝑝
𝜇𝑡 =
60

c) Pentru determinarea legii de variatie a ratiei de solutie:

rs.ab= 25 m³N/m³

rs.sat=70 m³N/m³

rs − rsab p − pab 𝑟𝑠 − 25 𝑝 − 20
= <=> = =>
rs.sat − rs.ab psat − pab 70 − 25 80 − 20

45∙p+600
rs=
60
 3.2. PROPRIETATILE APELOR DE ZACAMANT
3.2.1 SOLUBILITATEA GAZELOR IN APA DE ZACAMANT-G’

Solubilitatea gazelor in apa de zacamant este mult mai redusa decat in titei, dar nu este
de neglijat.Solubilitatea gazelor in apa mineralizata de zacamant se calculeaza cu relatia:

𝑋·𝑌
𝐺 ′ = 𝐺 (1 − )
10000

Unde:
G- este solubilitatea gazelor (ratia de solutie) in apa distilata , in m³n/m³ ,pentru a
carei determinare se poate utilize diagrama din figura 3.1;
X- mineralizatia (salinitatea) apei , in meq/l, determinate prin analize de
laborator;
Y- corectia salinitati cu temperatura, pentru care se poate folosi diagrama din figura
3.2
G=1,8 m³N/m³
X108=(2112,87+314,93+88,18+2501,69+9,93+4,36)
X108=5031,96 mg.ech/l
X781=(2287,45+349,1+87,46+2705,34+12,67+6,00)
X781= 5448,02mg.ech/l
Y=0,061
5031,96 · 0,061
𝐺 ′108 = 1,8 · (1 − ) = 1,745 m³N/m³
10000
5448,02 · 0,061
𝐺 ′ 781 = 1,8 · (1 − ) = 1,740 m³N/m³
10000

𝐺 ′ 108 +𝐺 ′ 781
𝐺′ = = 1,743 m³N/m³
2
Figura 3.1 Solubilitatea gazelor în funcție de temperatură și presiune

Figura 3.2.Corectia salinitatii cu temperatura

 3.2.2 VASCOZITATEA DINAMICA A APEI DE ZACAMANT -µa
Vascozitatea dinamica a apei de zacamant este un parametru sensibil in special, la
variatia structurii.Ea scade cu cresterea temperaturii si creste cu cresterea concentratiei in
saruri.
Pentru determinarea vascozitatii dinamice a apei de zacamant vom determina:
►SALINITATEA APEI- S

SS108=∑𝑛𝑖=1 𝑦 = (48592,4 + 6311,3 + 1072,8 + 88712,4 + 477,4 + 266,2) =

= 145432,5 𝑚𝑔/𝑙

SS781=∑𝑛𝑖=1 𝑦 = (52609,2 + 6996,00 + 1064,46 + 95934,00 + 609 + 366) =

= 157578,66 𝑚𝑔/𝑙

145432,5 + 157578,66
𝑆𝑧 = = 151505,58 mg/l
2

1 l apa zacam…….1040000 mg……………151505,58 mg/l

100 mg…………… y

𝑦 = 14,57 %

Pentru :

y =14,57 %
Tzac=51,42 ºC
Factorul de volum al apei ba=1 ,

Se citeste din diagram din figura 3.3 valoarea vascozitatii dinamice a apei de zacamant.

𝜇𝑎 = 0,92 ∙ 10−3 𝑁 ∙ 𝑠/𝑚2

 Figura 3.3. Variatia vascozitatii dinamice a apei cu temperature si salinitatea

3.2.3 COEFICIENTUL DE COMPRESIBILITATE AL APEI MINERALIZATE- 𝜷′𝒂

Compresibilitatea apei este influientata de presiune, de temperature, de concentratia in

electroliti (mineralizatie) si de prezenta gazelor in solutie.
Coeficientul de compresibilitate al apei mineralizate de zacamant cu gaze in solutie se
poate calcula cu relatia:
𝛽𝑎′ = 𝛽𝑎 (1 + 0,05 · 𝐺′)
Unde:
βa-coeficientul de compresibilitate al apei distilate fara gaze in solutie;
βa- se citeste din diagrama din figura 3.4
G’- este solubilitatea gazelor (ratia de solutie) in apa mineralizata de zacamant
𝛽𝑎 = 4,32 · 10−10 𝑚2 ⁄𝑁,
𝛽𝑎′ = 𝛽𝑎 ∙ (1 + 0.05 ∙ 𝐺 ′ ) = 4,32 ∙ 10−10 ∙ (1 + 0.05 ∙ 1,743) = 4,696 ∙ 10−10 𝑚2 ⁄𝑁

Figura 3.4. Coeficientul de compresibilitate în funcție de temperatură și presiune

 CAPITOLUL 4

STABILIREA ŞI AMPLASAREA REŢELEI SONDELOR DE

EXPLOATARE

Amplasarea raţională a sondelor este acea amplasare care asigură prducţia maximă de
ţiţei , cu cheltuieli minime . În acest sens , în practica exploatării apar două situaţii :
• se dă cumulativul pe zăcământ şi se cere să se amplaseze sondele de extracţie în aşa
fel încât să avem cheltuieli minime
• se dau resursele material şi se cere să se amplaseze sondele în aşa fel încât să se
obţină valoarea maxima a producţiei de ţiţei cu aceste resurse

Amplasarea sondelor de ţiţei se face înfuncţie de modul de manifestare a energiei de

zăcământ , de regimul tehnologic de exploatare adoptat , de configuraţia geometrică a
zăcământului .

4.1 Amplasarea sondelor pe zăcăminte de ţiţei tip bandă liniară , cu acvifer activ

Amplasarea sondelor pe zăcăminte de ţiţei tip bandă liniară cu acvifer activ (fig 3.1) se
face în şiruri ( rânduri ) paralele , în raport cu conturul interior ( limita ţiţei/apă pe culcuş ) ,
aceasta deoarece sondele se inundă mai întâi pe culcuş . Numerotarea şirurilor începe dinspre
conturul petrolifer ( limita ţiţei/apă ) către conturul de închidere ( C.I. ).
Amplasarea începe cu fixarea ultimului şir de sonde ( şirul k ) ; acesta se fixează
paralel cu conturul de închidere al zăcământului la o distanţă de circa 80-100 m .
O apropiere prea mare a şirului k de C.I. conduce la accentuarea fenomenului de
interferenţă a şirului cu falia respectivă . O îndepărtare prea mare a şirului k de respectivul
contur ar face ca în volumul situat între şirul k şi C.I. să rămână o cantitate substanţială deţiţei
nedrenat de sonde.
După fixarea ultimului şir se măsoară distanţa d , dintre ultimul şir şi conturul ţiţei/apă
pe culcuş .
 Fig. 4.1 Amplasarea sondelor de extracţie pe un zăcământ tip bandă liniară , cu
acvifer activ

Se determină distanţa între şiruri a :

𝑑 76 · 5
𝑎= = = 190 𝑚
𝑘 2

Unde:

d = distanţa de la ( ţ/a ) culcuş pana la ultimul şir de sonde

k= este numărul total de şiruri ( k =2 )
𝑎1 = distanţa de la ( ţ/a ) culcuş până la primul şir de sonde
𝑎𝑘 = distanţa de la primul şir la al doilea şir de sonde
S= lungimea şirului

Se recomandă o distanţă optimă între şiruri de 150 – 200 m . Numărul de şiruri va fi în

funcţie de lungimea zonei respective 𝐿𝑝 . Distanţa dintre şirurile intermediare ( 2 , 3 k – 1 )
este aceeaşi – egală cu a – şi rezultă din relaţia de mai sus . Distanţa de la conturul ţiţei/apă pe
culcuş la primul şir ( 𝑎𝐼𝐼 ) se alege mai mare decat a , având în vedere că primul şir este
inundat mai repede decât celelalte . Rezultă că distanţa dintre penultimul şir ( k – 1 ) şi ultimul
şir ( k ) va fi 𝑎𝑘 , mai mică decat a .
 S-a constatat din practica exploatării , că exploatarea cu mai mult de două şiruri nu
este eficientă din punct de vedere al consumului energetic şi deci se recomandă ca în
exploatare să fie întotdeauna cel mult două şiruri , celelalte urmând să fie activate succesiv .
Se va proiecta în continuare numai modelul zăcământului pe care funcţionează două
şiruri simultan , indiferent de numărul de şiruri proiectate în vederea exploatării acestuia .
Astfel , distanţa de la conturul ţiţei/apă pe culcuş la primul şir de sonde de extracţie
este :

𝑎1 = 1,05 ∙ 𝑎 = 1,05 ∙ 190 = 199,5 𝑚

𝑎2 = 0,95 ∙ 𝑎 = 0,95 ∙ 190 = 180,5 𝑚

Numărul de sonde de pe şirurile intermediare se calculează cu relaţia :

𝑆
𝑛𝑆 =
2𝜎

Unde : S este lăţimea zonei productive ( fig 3.1 ) , respectiv lungimea şirului de sonde ;
2𝜎𝑖 – distanţa dintre două sonde vecine de pe şirurile intermediare

Pe şirurile intermediare ( 2 , 3 , ... , k – 1 ) numărul de sonde este acelaşi . Pe primul şir

se va amplasa un număr mai mic de sonde decât pe celelalte , având în vedere că şirul 1 va fi
inundat primul şi deci , sondele respective vor lucra o perioadă mai scurtă de timp . Notând cu
𝑛𝑆1 numărul de sonde de pe primul şir , avem :

𝑛𝑆1 = 0.88 ∙ 𝑛𝑆

Pepenultimulşir se va amplasa un număr mai mare de sonde decât pe celelalte şiruri ,

deoarece se va inunda ultimul şi în faza finală a exploatării va trebuii să dreneze cât mai
complet zona productivă . Se notează cu 𝑛𝑆𝑘 numărul de sonde de pe ultimul şir şi avem :

𝑛𝑆2 = 1.36 ∙ 𝑛𝑆

Distanţa dintre două sonde vecine de pe şirurile intermediare se determină cu ajutorul

diagramei din figura 4.2 . De menţionat , că în diagramă , 𝑟𝑆 are semnificaţia de rază redusă a
𝑎
sondei . Se calculează cu expresia : lg(𝑟 )şi , din punctual corespunzătoracesteivalori de
𝑆
peabscisă se duce o vertical până la intersecţia cu semidreapta nr. 2 . De aici se duce o
𝜎
paralelă la abscisăşi se citeştepeordonatăvaloarearaportului𝑟 𝑖 . Cunoscând raza redusă a
𝑆
sondei ,𝑟𝑟𝑠 rezultă semidistanţa dintre două sonde . Sondele laterale se vor amplasa la o
distanţă 𝜎 faţă de faliile 𝐹1 , respectiv 𝐹2 ( fig 3.1 ) si la 2𝜎𝑖 între ele .
 Fig. 4.2 Diagramă pentru determinarea distanţei dintre sonde

Cunoscând diametrul coloanei de exploatare ( 𝐷𝑐 ) , se poate determina raza sondei de

extracţie .
𝐷𝑐 – diametrul sondei
1
𝐷𝑐 = 5 ⁄2 in = 13.97 cm
𝐷𝑆 – diametrul sapei
𝐷𝑆 = 7 in = 17.78 cm
𝐷𝑆
Raza sondei : 𝑟𝑆 = = 8.89 cm
2

Tip D Tabelul 4.2

Valori pentru determinarea razei reduse a sondei
l 4 4 4 4 4 4
d 0.8 0.9 1,0 1,1 1,2 1,2
n 20 25 30 35 40 45
𝑟𝑟𝑠 0,039 0,157 0,37 0.975 0.180 1,16

Calculul razei reduse a sondei se face pe baza datelor din tabelul de mai sus şi cu
ajutorul relaţiei propuse de Sciurov .
 Relaţia de calcul la razei reduse este :

425
lnrrs = ln rs − [ ] + 0.6
( l + 1.5 )n ∙ d

Unde : 𝑟𝑠 – raza sondei după sapă , în cm

𝑟𝑟𝑠 – raza redusă a sondei
l – lungimea canalului perforaturii realizate în strat , în cm
n – numărul de perforaturi pe metru liniar de coloană
d – diametrul perforaturii , în cm

425
ln 𝑟𝑟𝑠1 = ln 8.89 − ⌈ + 0.6⌉ = −3,249
(4 + 1.5) ∙ 20 ∙ 0.8

𝑟𝑟𝑠1 = 0,039 𝑐𝑚

425
ln 𝑟𝑟𝑠2 = ln 8.89 − [ + 0.6] = −1,85
(4 + 1.5) ∙ 25 ∙ 0.9

𝑟𝑟𝑠2 = 0,157 𝑐𝑚

425
ln 𝑟𝑟𝑠3 = ln 8.89 − [ + 0.6] = −0,99
(4 + 1.5) ∙ 30 ∙ 1

𝑟𝑟𝑠3 = 0,37 𝑐𝑚

425
ln 𝑟𝑟𝑠4 = ln 8.89 − [ + 0.6] = −0,422
(4 + 1.5) ∙ 35 ∙ 1,1

𝑟𝑟𝑠4 = 0.65 𝑐𝑚

425
ln 𝑟𝑟𝑠5 = ln 8.89 − ⌈ + 0.6⌉ = −0,025
(4 + 1.5) ∙ 40 ∙ 1,2

𝑟𝑟𝑠5 = 0.975 𝑐𝑚

425
ln 𝑟𝑟𝑠6 = ln 8.89 − ⌈ + 0.6⌉ = 0,154
(4 + 1.5) ∙ 45 ∙ 1,2

𝑟𝑟𝑠6 = 1,16 𝑐𝑚

Se alege valoarea cea mai mare pentru 𝑟𝑟𝑠 , respectiv combinaţia optimă .

𝑟𝑟𝑠 = 1,16 cm
 Pentru determinarea numărului de sonde pe fiecare şir se citeşte din aceiaşi diagramă
valoarea expresiei :

𝑎 190
𝑙𝑔 = = 5,2
𝑟𝑟𝑠 1,16 ∙ 10−2

Se citeşte din diagrama ( 4.2 ) valoarea raportului :

σi
= 4,5 ∙ 104 => σi = rrs ∙ 4,5 ∙ 104 = 52,2 m(10,44 mm pe harta)
rrs

Numărul de sonde de pe şirurile intermediare se calculează cu relaţia :

𝑆 249
𝑛𝑆𝑖 = = = 11,93 ≈ 12 sonde
2𝜎 2 ∙ 10,44

Numărul de sonde de pe primul şir se calculează cu relaţia :

𝑛𝑆1 = 0.88 ∙ 𝑛𝑆𝑖 = 0.88 ∙ 11,93 = 10,49 ⇒ 10 sonde pe şirul 1

Numărul de sonde de pe ultimul şir se calculează cu relaţia :

𝑛𝑆2 = 1.36 ∙ 𝑛𝑆𝑖 = 1.36 ∙ 11,93 =16,22 ⇒ 16 sonde pe şirul 2

Se recalculează semidistanţa între sonde pe şirul 1 :

S 253
σ1 = = = 12,65 mm pe harta
2 ∙ n1 2 ∙ 10
Se recalculează semidistanţa între sonde pe şirul 2 :

S 246
σ2 = = = 7,688 mm pe harta
2 ∙ n2 2 ∙ 16

( Se face amplasarea sondelor la scară pe hârtie milimetrică )

 Bibliografie

Parcalabescu, I., D. - Proiectarea exploatarii zacamintelor de hidrocarburi,Ed. Tehnica

Cretu, I. – Hidraulica generala si subterana,Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1983

Popa, C., Soare, A., Parcalabescu, I., D. – Ingineria zacamintelor de hidrocarburi(Vol.1+2)