METODA

ELEMENTULUI FINIT

Platformă
Lucrări de laborator

1
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 1
INTRODUCERE IN ANSYS
Dupa pornirea programului ANSYS, vor aparea doua ferestre:

Output Window
Fereastra afiseaza un listing cu toate comenzile pe care le executa programul ANSYS. Dacă întâmpinați
probleme, aceasta este locul unde trebuie sa cautati ce a executat programul ANSYS Aceasta este locația unde
veţi găsi toate avertismentele şi mesajele de eroare care apar şi comanda care a generat aceste avertismente /
erori.
Interfata grafica pentru utilizator
Este împărțita în 4 secțiuni:
1. Utility Menu
În cadrul acestui meniu, puteți efectua operațiuni privind fișierele, listarea si tiparirea articolelor și puteti
modifica opțiunile de afişare.

2. Icon Toolbar Menu, Abbreviation Toolbar Menu

2
 Introducerea proprietăților de material. Pot fi introduse mai
multe materiale și aplicate într-un model.

Utilizați opțiunile de modelare pentru a crea modelul.

Notă: ANSYS folosește urmatoarea ierarhie de
modelare:
Puncte
Linii
Suprafete
Volume

Dacă modelați un volum, toate suprafetele, liniile și punctele

vor fi create automat.
Utilizați opțiunile de discretizare pentru a discretiza
modelul.

Pentru a șterge greșelile, selectati optiunea Delete din

meniul Modelare. Este important să selectați opțiunea
potrivită. De exemplu, dacă selectați Areas Only,
acestea vor fi șterse, dar liniile si punctele care
alcătuiesc această suprafata vor rămâne. Dacă selectați
Areas și Below, se va șterge suprafata, plus liniile și
punctele care definesc zona.
NOTĂ: nu există un buton Undo în ANSYS; odată ștearsa,
componenta trebuie să fie re-creata.

3. Main Menu
Selectați tipurile de elemente care urmează să fie utilizate.
Pot fi selectate mai multe tipuri și aplicate într-un model.

3
Alege tipul de analiză ce urmeaza a fi efectuata.

Aplicarea sarcinilor și precizarea condițiilor la limită pentru

model

Rezolvarea modelului

4
 Tipareste diagramele de contur sau vectoriale rezultate.

Listează procentul de eroare.

Enumerarea rezultatelor pentru fiecare nod. Acest lucru

poate fi utilizat pentru a obține valorile maxime și minime
ale rezultatelor.

4. Graphics Area (Fereastra grafica)

5
 MODELAREA SOLIDELOR
Definiții
-Un model solid este definit de volume, zone, linii și puncte.
- Volumele sunt delimitate de zone, zonele sunt delimitate de linii si liniile de puncte.
- Ierarhia entităților se face de la mic la mare astfel: puncte < linii < zone < volume
- Nu se poate șterge o entitate daca o entitate de ordin superior este atașata la acesta.
- Un model cu suprafete, invelise sau modele in plan 2-D, este considerat un model solid în terminologia
ANSYS.
Modalitati de modelare a solidelor
Există două abordări pentru a crea un model de solid în ANSYS: de sus in jos și de jos în sus.
• Modelarea de sus în jos
- se începe cu definirea volumelor (sau suprafetelor), care sunt apoi combinate pentru a crea forma finală.

• Modelarea de jos în sus

- se începe cu punctele de la care se construiesc apoi linii, suprafete etc.

Primitive
Volumele sau suprafetele definite inițial sunt numite primitive; ele sunt entități de bază pentru metoda de
modelare de sus în jos. ANSYS conține următoarele primitive 2D și 3D:

6
Planul de lucru - Working Plane (WP)
Primitivele sunt situate si orientate cu ajutorul planului de lucru "WP", care este un plan de referinta mobil a
carui origine coincide cu originea globala, dar poate fi mutat și / sau rotit in orice poziție dorită, utilizând
următoarele opțiuni:
Utility Menu> WorkPlane> Offset WP by increment >
Utility Menu> WorkPlane> Offset WP to >
Utility Menu> WorkPlane> Align WP with> XYZ Locations >

Operațiile booleene
Forma finală a unui obiect nu este la fel de simpla ca și primitivele. Astfel, se pot combina o serie de primitive
prin operațiile booleene corespunzătoare. Ca marimi de intrare pentru operațiile booleene pot fi orice entitati
geometrice, de la primitivele simple la volume complicate generate în etapele anterioare.
Operațiile booleene presupun calcule ce implică diverse combinații de
entități geometrice. Operațiile booleene in ANSYS includ: adunarea,
scaderea, intersectia, divizarea, alipirea și suprapunerea.
Toate operațiunile de booleene sunt disponibile cu optiunea:

Menu > Preprocessor > Modeling > Operate

> Booleans By

In mod implicit, entitățile de intrare ale unei operații booleene sunt

șterse după efectuarea operației.
- Adunarea: combină două sau mai multe entități întruna singură.

- Alipirea: atașează două sau mai multe entități prin crearea unei granițe comune între ele, lucru util atunci când
doriți să se mențină distincția între entități (cum ar fi pentru diferite materiale).

- Suprapunerea: la fel ca la alipire, cu excepția faptului că entitățile initiale se suprapun

reciproc.
7
- Scăderea: Elimină partea comuna a entităților dintr-un set de entități de "bază", care pot fi utile pentru crearea
de găuri sau “trimare” a unor porțiuni ale unei entități.

- Divizarea: Divide o entitate în două sau mai multe parti, care sunt încă conectate între ele prin limitele
comune. "Instrumentul de taiere" ar putea fi planul de lucru, o suprafata, o linie, sau chiar un volum. Este utila
pentru "felierea" unui volum complicat în volume simple, pentru discretizarea cu elemente caramida.

- Intersectia: Păstrează numai porțiunea suprapusa a două sau a mai multor entități.

- Partiția: Taie două sau mai multe entități care se intersectează în mai multe parti care sunt încă conectate între
ele prin granițele comune, de exemplu, pentru a găsi punctul de intersecție a două linii, păstrandu-se toate cele
patru segmente de linie. (Operația de intersecție ar da punctul comun, ștergand ambele linii.)

8
Discretizarea cu elemente finite
Discretizarea cu elemente finite este procesul utilizat pentru a "umple" modelul solid cu noduri și elemente de
discretizare, realizand modelul cu elemente finite FEA. Deci, este nevoie de o retea de noduri si elemente de
discretizare pentru a obtine soluția analizei cu elemente finite, nu doar modelul solid. Modelul solid din CAD nu
participă la analiza cu elemente finite.

Tipul elementului de discretizare

Tipul elementului este o alegere importantă, determinand următoarele caracteristici ale elementelor:
• Gradele de libertate (DOF).
• Forma elementelor - caramida, tetraedru, patrulater, triunghi, etc
• Dimensionalitatea - solid 2-D (numai planul XY), sau solid 3-D.
• Deplasarea asumata - liniară sau pătratică.
Pentru a defini un element:

Menu> Preprocessor> Element Type> Add / Edit / Delete> Add

Metode de discretizare
Sunt două metode principale de discretizare: discretizare libera și mapată.
Discretizarea libera - Nu are restrictii privind forma elementelor.
- Elementele retelei de discretizare nu urmează nici un tipar.
- Se practica pentru suprafete si volume complexe.

9
 - Discretizarea volumelor se face cu elemente tetraedrice de ordin mare (10 noduri), cu
numar mare de DOF.
Discretizarea mapată - Restricționează forma elementelor la patrulatere pentru suprafete si hexaedre pentru
volume.
- De obicei urmeaza un model regulat, cu elemente pe randuri evidente.
- Se recomanda doar pentru forme "obișnuite" cum ar fi dreptunghiuri și cărămizi.

Controlul densitatii retelei de discretizare

ANSYS oferă mai multe instrumente pentru a controla densitatea
retelei de discretizare, la nivel global și local:
- Control global: SmartSizing; dimensionare elementul global ;
dimensionare implicita.
- Control local: dimensionare Keypoint, dimensionare Lines,
dimensionare Areas.
Pentru a utiliza MeshTool:

Menu > Preprocessor > Meshing > MeshTool

SmartSizing: se selecteaza SmartSizing și se seteaza dimensiunea

dorită, intre 1 (fina) la 10 (grosiera), implicit la 6. Discretizati apoi toate
volumele (sau toate suprafetele) o dată, în loc de una cate una.
Controlul avansat SmartSize, cum ar fi pentru extinderea retelei de
discretizare, este disponibile cu comanda:

Main Menu>Preprocessor>Meshing>Size Cntrls>SmartSize>Adv Opts

Global Element Sizing, Dimensionarea elementului global: vă permite

să specificați o lungime maximă a laturii elementului pentru întregul model:
Din " Size Controls ", se selecteaza "Global", apoi "Set" sau:

Main Menu>Preprocessor>Meshing>Size Cntrls>ManualSize>Global >Size

10
Caracteristicile materialului

Fiecare analiză necesită unele date de intrare privind materialele: Modulul lui Young (EX), coeficentul lui
Poisson (PRXY) pentru elemente structurale, conductivitate termică (KXX) pentru elementele termice etc.
Pentru a defini proprietățile de material:

Main Menu>Preprocessor>Material Props>Material Models

Sistem de unități de masura

Programul ANSYS nu aloca un sistem de unități pentru analiza dvs. (cu excepția cazului analizei în câmp
magnetic). Puteți folosi orice sistem de unități, atât timp cât vă asigurați că folosiți acest sistem in mod
consecvent pentru toate datele de intrare pe care le introduceți.
Se sugerează să se utilizeze sistemul SI ori de câte ori este posibil, pentru a se evita confuzia.

Procedura de analiza cu elemente finite in ANSYS

Presupune următoarele trei etape:
• Preprocesarea: definirea problemei; etapele majore în preprocesare sunt prezentate mai jos:
- Definiți keypoints / linii / suprafete / volume (Modelarea geometrica);
- Definiți tipul de element de discretizare și proprietățile de material / geometrice;
- Discretizati corect liniile / ariile / volumele.
• Soluționarea: atribuirea sarcinilor, constrângerilor și rezolvarea;
- Aplicați sarcinile (punctuale sau distribuite);
- Specificați constrângerile (translaționale și de rotație);
- Rezolvati problema.
• Postprocesare: prelucrarea ulterioară și vizualizarea rezultatelor;
- Listarea deplasărilor nodale și vizualizarea deformarii;
- Forțele și momentele pe element;
- Diagrame de eforturi si deformatii pe contur.

11
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 2
A. Efectul greutatii proprii la o grindă

Acest tutorial arata pașii necesari pentru a observa deformarea cauzată de greutatea proprie a grinzii. Grinda
este confecționata din oțel cu un modulul de elasticitate de 200 GPa.

Preprocesarea: Definirea problemei

1. Dati lucrarii un titlu
Utility Menu > File > Change Title ...

2. Deschideti meniul Preprocessor

ANSYS Main Menu > Preprocessor

3. Definiti Keypoints
Preprocessor > Modeling > Create > Keypoints > In Active CS...

Veti defini 2 keypoints pentru grinda cu datele din tabelul urmator:

4. Creati linia care uneste cele doua puncte

Preprocessor > Modeling > Create > Lines > Lines > In Active Coord

SAVE_DB
5. Definiti tipul elementului de discretizare
Preprocessor > Element Type > Add/Edit/Delete...

Pentru aceasta problema vom folosi elementul BEAM 2 NODE 188.

6. Definiti SECTIONS
Preprocessor > Sections > Beam > Common Sections
In fereastra 'Beam Tool' introduceti urmatoarele date:
i. B: 50
ii. H: 10
Aceste date definesc o bara cu grosimea de 10 mm si o latime de 50 mm.
Click OK.
12
SAVE_DB
7. Definiti proprietatile materialului elementului
Preprocessor > Material Props > Material Models > Structural > Linear > Elastic > Isotropic
In fereastra care apare introduceti urmatoarele date pentru otel:
i. Modelul lui Young EX: 200000
ii. Coeficientul lui Poisson PRXY: 0.3

8. Definiti densitatea materialului elementului

Preprocessor > Material Props > Material Models > Structural > Linear > Density
In fereastra care apare introduceti densitatea pentru otel:
i. DENS: 7.86e-6

SAVE_DB
9. Definiti marimea retelei de discretizare
Preprocessor > Meshing > Size Cntrls > ManualSize > Lines > All Lines...
Pentru acest exemplu vom folosi un element cu lungimea de 100 mm.

10. Discretizati bara

Preprocessor > Meshing > Mesh > Lines > click 'Pick All'

SAVE_DB

Solutionare: Atribuirea Incarcarilor si Rezolvare

1. Definiti tipul de analiza
Solution > Analysis Type > New Analysis > Static

2. Aplicarea constrangerilor
Solution > Define Loads > Apply > Structural > Displacement > On Keypoints
Fixati keypoint 1 (adica selectati constrangerea “all DOF” si setati valoarea deplasarilor 0)

3. Definiti directia si marimea greutatii

Solution > Define Loads > Apply > Structural > Inertia > Gravity > Global
In fereastra care apare introduceti date ca in figura de mai jos penttru a defini acceleratia
gravitationala.

13
Nota: Acceleratia este definita in m/s2 chiar daca in problema datele introduse au fost in mm. Aceasta
pentru ca impreuna cu masa in kg sa obtinem forta in newtoni. Deasemenea, observati ca acceleratia in
directia y negativ se obtine prin setarea acceleratiei in directia y pozitiv. Va apare o sageata roie in
directia y pozitiv, indicand ca s-a definit o acceleratie pe directia y.

4. Rezolvare
Solution > Solve > Current LS

Postprocesarea: Vizualizarea rezultatelor

2. Vizualizarea deformatiei barei

General Postproc > Plot Results > Deformed Shape ... > Def + undef edge

B. Aplicarea sarcinilor distribuite

O sarcina distribuita de 1000 N/m (1 N/mm) se aplica unei bare din otel cu sectiune dreptunghiulara
ca in figura de mai jos. Sectiunea transversala este de 10 mm x 10 mm si modulul de elasticitate al
otelului este 200 Gpa.

Preprocesarea: Definirea problemei

1. Deschideti meniul Preprocessor
ANSYS Main Menu > Preprocessor

2. Dati lucrarii un titlu

Utility Menu > File > Change Title ...

3. Creati Keypoints
Preprocessor > Modeling > Create > Keypoints > In Active CS...

Veti defini 2 keypoints pentru grinda cu datele din tabelul urmator:

14
4. Creati linia care uneste cele doua puncte
Preprocessor > Modeling > Create > Lines > Lines > In Active Coord

SAVE_DB
5. Definiti tipul elementului de discretizare
Preprocessor > Element Type > Add/Edit/Delete...
Pentru aceasta problema vom folosi elementul BEAM 2 NODE 188.

6. Definiti SECTIONS
Preprocessor > Sections > Beam > Common Sections

In fereastra 'Beam Tool' introduceti urmatoarele date:

i. B: 10
ii. H: 10
Aceste date definesc o bara cu sectiunea 10mm x 10mm.
Click OK.

SAVE_DB
7. Definiti proprietatile materialului elementului
Preprocessor > Material Props > Material Models > Structural > Linear > Elastic > Isotropic
In fereastra care apare introduceti urmatoarele date pentru otel:
i. Modelul lui Young EX: 200000
ii. Coeficientul lui Poisson PRXY: 0.3
SAVE_DB
8. Definiti marimea retelei de discretizare
Preprocessor > Meshing > Size Cntrls > ManualSize > Lines > All Lines...
Pentru acest exemplu vom folosi un element cu lungimea de 100 mm.

9. Discretizati bara
Preprocessor > Meshing > Mesh > Lines > click 'Pick All'
SAVE_DB
10. Plotare elemente
Utility Menu > Plot > Elements

Pentru ca elementele sa apara numerotate:

Utility Menu > PlotCtrls > Numbering
La “Elem/Attrib. numbering” selectati ‘Element numbers’, apoi tastati OK.

15
Solutionare: Atribuirea Incarcarilor si Rezolvare
1. Definiti tipul de analiza
Solution > Analysis Type > New Analysis > Static

2. Aplicarea constrangerilor
Solution > Define Loads > Apply > Structural > Displacement > On Keypoints
Pentru keypoint 1 aplicati constrangerile UX, UY, UZ, Rot X, Rot Y cu valoarea 0 si fixati keypoint 2
in directia y (constrangere UY = 0);

3. Aplicarea incarcarii
Vom aplica o sarcina distribuita de 1000 N/m sau 1N/mm pe toata lungimea barei.
Solution > Define Loads > Apply > Structural > Pressure > On Beams
Dati click pe 'Pick All' in fereastra 'Apply Pres on Beams'.
Introduceti valoarea 2 in campul ‘LKEY’ si valoarea 1 in campul 'VALI Pressure value at node I'
apoi dati click pe 'OK'.

Sarcina aplicata si constrangerile trebuie sa apara ca in figura de mai jos.

16
4. Rezolvare
Solution > Solve > Current LS

Postprocesare: Vizualizarea rezultatelor

1. Plotare bara deformata
General Postproc > Plot Results > Deformed Shape > Def + undef

2. Listarea reactiunilor
General Postproc > List Results > Reaction Solution
Utilizati implicitul ‘All items’, apoi click OK.

3. Listarea deformatiilor din noduri

General Postproc > List Results > Nodal Solutions > DOF Solutions.

17
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 3

A. Parametrii necesari pentru modelare sunt: R = 0.1 m, E = 70 GPa, ν = 0.3, P = 10 kN

Pentru a defini arcul semicerc sunt folosite cinci keypoints ca în figura de mai jos. Coordonatele
keypoints sunt definite în sistemul de coordonate global X, Y, Z. Sunt definite două arce; 1,2,4 și 2,3,5
(primul keypoint al arcului, ultimul keypoint al arcului, keypoint pe arc).

Elementul de bara este definit în ANSYS în sistemul local de coordonate astfel: X-axa de-a lungul barei,
axa y pe lățime și axa z pe înălțime așa cum este indicat în figura urmatoare.
Secțiunea transversală pentru elementul curbat este prezentată în figura de mai jos.

Start pre-processor

18
Definiti tipul de element de discretizare

Dati click pe ‘Element Type’

Add/Edit/Delete
Add
Alegeti ‘Beam/2 node 188’
OK/Close

SAVE_DB

Definiti proprietatile materialului (E=70 GPa = 70×109 N/m2, coeficientul lui Poisson = 0.3)

Dati click pe ‘Material Props’

Material Models/Number 1
Structural/Linear/Elastic/Isotropic
Introduceti EX: 70e9 and PRXY: 0.3
OK/Exit (sub Material)

SAVE_DB

Definiti sectiunea transversala (latime 0.03 m si grosime 0.1 m)

Dati click pe ‘Sections’

Beam/Common Sections
Definiti B 0.03 si H 0.1
OK

SAVE_DB

19
Definiti Keypoints

Dati click pe ‘Modeling’

Create/Keypoints/In Active CS
Definiti NPT 1 X,Y,Z 0,0,0 (pt. keypoint 1)/ Apply
NPT 2 X,Y,Z 0.1,0.1,0 (pt. keypoint 2)/Apply
NPT 3 X,Y,Z 0.2,0,0 (pt. keypoint 3)
NPT 4 X,Y,Z 0.02929,0.07071,0 (pt.
keypoint 4)
NPT 5 X,Y,Z 0.17071,0.07071,0 (pt.
keypoint 5)
OK

SAVE_DB

Definiti linii/arce
Dati click pe ‘Create/Lines/Arcs’
Through 3 KPs
Dati click pe keypoint 1, 2 si apoi 4/ Apply
Dati click pe 2, 3 si apoi 5
OK

SAVE_DB

Definiti marimea ochiului retelei de discretizare

Dati click pe ‘Meshing’
Size Cntrls/ManualSize
Global/Size
Definiti NDIV 10 (10 divisions per arc)
OK

SAVE_DB

20
Discretizarea liniilor
Dati click pe Mesh Tool
Dati click pe Mesh
Dati click pe ambele arce
OK

SAVE_DB

Rezolvare: definiti tipul de analiza

Dati click pe Solution
Analysis Type
New Analysis
Alegeti ‘Static’
OK

SAVE_DB

Aplicati conditiile la limita

Dati click pe ‘Define Loads’
Apply/Structural
Displacement/On Keypoints
Dati click pe keypoint 1
OK
Alegeti ‘All DOF’
VALUE 0
OK

SAVE_DB

Aplicati forta (P=10 kN = 10 000 N)

21
 Apply/Structural
Force/Moment
On Keypoints
Dati click pe keypoint 3
OK
Alegeti FY
VALUE 10000
OK

SAVE_DB

Rezolvati problema
Solve
Current LS
OK
Solution is done!
Close

Vizualizarea rezultatelor in ‘General post-processor’

Dati click pe General Postproc
Plot Results
Deformed Shape
Alegeti ‘ Def + undeformed’
OK

Animatia formei deformate

Dati click pe ‘PlotCtrls’
Animate
Deformed Shape
OK

22
Plotarea deplasarilor pe directia ”x”
Plot Results
Contour Plot/Nodal Solu
Choose DOF Solution
X-component of displacement
OK

Plotarea deplasarilor pe directia “y”

Plot Results
Contour Plot/Nodal Solu
Alegeti ‘DOF Solution’
Y-component of displacement
OK

23
B. O sarcina distribuita de 1000 N/m (1 N/mm) se aplica unei bare din otel cu sectiune
dreptunghiulara ca in figura de mai jos. Sectiunea transversala este de 10 mm x 10 mm
si modulul de elasticitate al otelului este 200000 N/mm2.
p=15 N/mm 500 N

150 Nmm

20 40 20

Preprocesarea: Definirea problemei

1. Deschideti meniul Preprocessor
ANSYS Main Menu > Preprocessor

2. Dati lucrarii un titlu

Utility Menu > File > Change Title ...

3. Definiti tipul elementului de discretizare

Preprocessor > Element Type > Add/Edit/Delete...
Pentru aceasta problema vom folosi elementul 2 NODE 188.

4. Definiti proprietatile materialului elementului

Preprocessor > Material Props > Material Models > Structural > Linear > Elastic >
Isotropic
In fereastra care apare introduceti urmatoarele date pentru otel:
i. Modelul lui Young EX: 200000
ii. Coeficientul lui Poisson PRXY: 0.3
SAVE_DB

5. Definiti SECTIONS
Preprocessor > Sections > Beam > Common Sections
In fereastra 'Beam Tool' introduceti urmatoarele date:
i. B: 10
ii. H: 10
Aceste date definesc o bara cu sectiunea 10 mm x 10 mm. Click OK.
SAVE_DB

6. Creati Noduri
Preprocessor > Modeling > Create > Nodes > In Active CS...
Veti defini 4 noduri pentru grinda cu datele din tabelul urmator:

Nod Coordonate(x,y)
1 (0,0)
2 (20,0)
3 (60,0)
4 (80,0)

24
7. Creati elementele care unesc cele patru noduri
Preprocessor > Modeling > Create > Elements > Auto numbered > Through Nodes
Se selecteaza nodurile 1 si 2 apoi OK. Apare astfel primul element. Se continua cu nodurile 2 si 3, apoi
3 si 4.
SAVE_DB

8. Plotare elemente
Utility Menu > Plot > Elements

Pentru ca elementele sa apara numerotate:

Utility Menu > PlotCtrls > Numbering
La “Elem/Attrib. numbering” selectati ‘Element numbers’, apoi tastati OK.

FAZA Solutionare: Atribuirea Incarcarilor si Rezolvare

1. Definiti tipul de analiza
Solution > Analysis Type > New Analysis > Static

2. Aplicarea constrangerilor
Solution > Define Loads > Apply > Structural > Displacement > On Nodes
Pentru nodul 2 aplicati constrangerile UX, UY, UZ, Rot X, Rot Y si fixati keypoint 3 in directia
y (constrangere UY);

3. Aplicarea incarcarii distribuite intre nodurile 2 si 3

Vom aplica o sarcina distribuita de 15 N/mm intre nodurile 2 si 3.
Solution > Define Loads > Apply > Structural > Pressure > On Beams
Selectati elementul dintre nodurile 2 si 3, apoi in fereastra 'Apply Pres on Beams' introduceti
valoarea 2 in campul ‘LKEY’ si valoarea 15 in campul 'VALI Pressure value at node I' apoi dati click pe
'OK'.

4. Aplicarea fortei din nodul 4

Solution > Define Loads > Apply > Structural > Force/Moment > On Nodes
Setati Fy = -500N.

5. Aplicarea momentului din nodul 1

Solution > Define Loads > Apply > Structural > Force/Moment > On Nodes
Setati Mz = 150 Nmm.

6. Rezolvare
Solution > Solve > Current LS

Postprocesare: Vizualizarea rezultatelor

1. Plotare bara deformata
General Postproc > Plot Results > Deformed Shape
2. Listarea reactiunilor
General Postproc > List Results > Reaction Solution
Utilizati implicitul ‘All items’, apoi click OK.
3. Listarea deformatiilor din noduri
General Postproc > List Results > Nodal Solutions > DOF Solutions.

25
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 4

Analiza starii plane de eforturi unitare in Ansys

In acest exemplu vom examina eforturile unitare intr-o placa plana cu 3 gauri ca in figura urmatoare.

Preprocessor
Mai intai selectati tipul elementului de discretizare, definiti elementul si proprietatile materialului,
creati modelul si discretizati-l.

Selectati tipul elementului:

1. Dati click pe ‘Preprocessor’.
2. Click pe ‘Element Type->Add/Edit/Delete’.
3. Click ‘Add’.
4. Alegeti ‘Solid’ din lista ‘Structural’, apoi ‘Quad 4node 42’ din lista din dreapta.
5. Click ‘OK’ si apoi ‘Options’. La ‘Element behavior (k3)’ selectati ‘Plane stress w/thk’, adica
eforturi unitare in plan, si optiunea cu grosime. Selectati ‘OK’ si inchideti caseta de dialog cu
‘CLOSE’.
6. Definirea constantelor reale : se introduce grosimea de 0.01 ca si constanta reala.
Main Menu> Preprocessor> Real Constants> Add/Edit/Delete
Selectati ‘Add’. Se confirma alegerea elementului ‘Quad 4node 42’ cu click pe ‘OK’ si se introduce
‘5’ la ‘Thk’. Selectati ‘OK’ si inchideti caseta de dialog cu ‘CLOSE’.
SAVE_DB

Definirea proprietatilor materialului:

1. Click ‘Material Props’.
2. Click ‘Material Models’.
3. Click ‘Structural’ , ‘Linear’, apoi ‘Elastic’, si in final ‘Isotropic’.
4. Introduceti valorile modulului lui Young si coeficientului lui Poisson. In aceasta problema se
utilizeaza pentru aluminiu modulul lui Young - 70e9 si coeficientul lui Poisson - 0.3. Click ‘OK’, apoi
inchideti fereastra ‘Material’.
SAVE_DB

Crearea modelului:
1. Click ‘Create’ din meniul ‘-Modeling-‘.
2. Mai intai cresti un dreptunghi pentru modelarea placii. Din meniul ‘-Areas-‘ click ‘Rectangle’, apoi
‘By Dimensions’.
3. introduceti valorile 0 si 0.5 pentru X1, respectiv X2 si 0 si 0.2 pentru Y1, respecctiv Y2. Va fi creat
un dreptunghi cu un varf in punctul de coordonate (0,0) si varful opus in punctul de coordonate
(0.5,0.2).
4. Acum creati cercurile pentru gauri. Din meniul ‘-Areas-‘ , click ‘Circle’, apoi ‘Solid Circle’.
26
5. Creati cercurile introducand pentru ‘WP X’ , ‘WP Y’ si raze valorile din tabelul de mai jos.
Click ‘Apply’ dupa fiecare.

6. Acum trebuie extrase suprafetele cercurilor din suprafata placii. Inchideti meniul ‘Create’ si
deschideti ‘Operate’.
7. Click ‘Subtract’ din meniul ‘-Booleans-‘, apoi click ‘Areas’.
8. Mai intai click pe suprafata din care vreti sa extrageti (dreptunghiul). Aria selectata isi schimba
culoarea. Daca ati selectat gresit suprafata, puteti schimba selectia cu click dreapta. Cand sunteti siguri
ca ati selectat corect suprafata din care vreti sa extrageti, click OK.
9. Acum selectati suprafata pe care vreti s-o extrageti. Dati click pe fiecare din cercuri. si apoi pe OK.
(Cand dati click pe centrul cercului veti primi un mesaj care specifica faptul ca sunt mai multe
suprafete in locatia selectata. Dati click pe ‘Next’ pana cand cercul ce se doreste selectat isi schimba
culoarea). In final se obtine un dreptunghi cu 3 gauri, adica ati terminat de creat modelul.
SAVE_DB

Discretizarea modelului:
1. In meniul Preprocessor, click ‘MeshTool’ din ‘Meshing’.
2. Selectati marimea ochiului retelei de discretizare. Se utilizeaza ‘Smart Size’ pentru a alege automat
marimea ochiului retelei de discretizare. Setati marimea 5.
3. Lasati restul setarilor implicite si dati click pe ‘MESH’. Click pe placa, apoi click pe ‘OK’
4. Deoarece e de asteptat ca gradientul efortului unitar sa fie mare in jurul gaurilor, vom dori o
discretizare mai fina in jurul gaurilor. Click pe butonul de langa cuvantul‘Refine’ si selectati ‘at
Lines’, apoi click pe butonul ‘Refine’ aflat sub acesta.
5. Click pe muchiile fiecarei gauri (e nevoie de selectia fiecarui sfert de cerc pentru fiecare gaura) apoi
click ‘OK’. Lasati celelalte setari implicite care apar in ‘Refine Mesh at Line’ si click ‘OK’. ANSYS
va face o discretizare mai fina in regiunea gaurilor.
6. Click ‘Close’ in fereastra MeshTool.
SAVE_DB

Solutionarea problemei
In continuare se seteaza analiza, se definesc constrangerile si incarcarile si se rezolva problema.
Setarea analizei:
1. Click pe ‘Solution’ in meniul principal ANSYS.
2. Click pe ‘New Analysis’ din ‘-Analysis Type-‘. Selectati ‘Static’, tipul analizei de facut pt. aceasta
problema.
Apoi click ‘OK’.
Fixarea marginii din stanga a placii
1. Click pe ‘Apply’ din ‘-Define Loads-‘.
2. Click ‘Displacement’ din ‘Structural’, apoi ‘On Lines’.
3. Click pe muchia din stanga a placii, apoi click ‘OK’.
4. Click ‘All DOF’ in fereastra care listeaza gradele de libertate ce trebuie constranse, apoi introduceti
0 pentru valorile deplasarii.
5. Click ‘OK’, apoi inchideti meniul ‘Displacement’.
SAVE_DB
Aplicarea incarcarii pe marginea din dreapta a placii:
1. Click ‘Pressure’ din meniul ‘Apply Loads’, apoi click ‘On Lines’. (Toate fortele distribuite pe
suprafata se seteaza ca presiuni in ANSYS).
27
2. Click pe muchia din dreapta a placii, apoi click ‘OK’ si introduceti -1e6 pentru ‘VALUE’. Rezulta
aplicarea unei presiuni de 1 megapascal, in sensul intinderii placii (valorile pozitive corespund
compresiunii, iar cele negative intinderii). Click ‘OK’ pentru a aplica incarcarea.
3. Inchideti meniul ‘Apply Loads’.

Rezolvarea problemei:
1. In meniul ‘Solve‘, click pe ‘Current LS’, apoi click ‘OK’.

Postprocessor
Se foloseste pentru a afisa rezultatele.
1. Click ‘General Postproc’ din meniul principal ANSYS.
2. Click ‘Plot Results’.
3. Sub ‘Contour Plot‘, click pe ‘Nodal Solu’.
4. Alegeti marimea care o vreti afisata. In acest caz, selectati ‘Stress’ din meniul din stanga si ‘1st
principal S1’ din meniul din dreapta pentru a plota primul efort unitar principal.
ANSYS marcheaza pe grafic locatiile valorilor maxima si minima ale marimii plotate cu ‘MX’ si
‘MN’. Observati ca efortul unitar maxim apare in partea de sus si in partea de jos a gaurii centrale, iar
efortul unitar minim apare intre gauri. Efortul unitar maxim este aratat si in partea dreapta sub
denumirea ‘SMX’.

28
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 5
ANSYS - PLACI
Datele de intrare pentru model sunt: a = 0.5 m, t = 0.02 m, E = 200 GPa, ν = 0.3, q = 2 MPa.
Placa este modelata in planul X-Y plane conform figurii de mai jos:

1. Definiti tipul elementului de discretizare (Shell)

Click Preprocessor
Click Element Type
Add/Edit/Delete
Add
Alegeti Shell/8 node 93
OK/Close

SAVE_DB

2. Definiti grosimea placii (0.02 m)

Pentru rezolvarea problemei avem nevoie de grosimea placii ca data de intrare.

1. Click pe Real Constants din meniul Preprocessor.

2. Click Add.
3. Click OK in fereastra Element Type pentru Real Constants.

29
4. Introduceti 0.001 (1 mm) in toate cele 4 dreptunghiuri pentru grosimea invelisului , apoi click
‘OK’. (Se pot defini grosimi diferite in diverse noduri ale placii, dar vom considera aici o placa cu
grosime uniforma.)

3. Definiti proprietatile materialului (E = 200 GPa = 200×109 N/m2, coeficientul lui Poisson = 0.3)

Click Material Props

Material Models/Number 1
Structural/Linear/Elastic/Isotropic
Definiti EX 200e9 si PRXY 0.3
OK/Exit (sub Material)
SAVE_DB

4. Creati cercul

Click Modeling
Create/Areas/Circle
By Dimensions
RAD1 0.5; RAD2 0
THETA1 0; THETA2 360
OK
SAVE_DB

5. Definiti marimea elementului de discretizare

Click Meshing
Size Cntrls/ManualSize
Global/Size
Definiti SIZE 0.1
OK
SAVE_DB

30
6. Discretizati suprafata

Click Mesh Tool

Click Mesh
Click pe suprafata 1
OK
SAVE_DB
Vizualizare in spatiu

Alegeti vederea pe care o doriti activand Pan Zoom Rotate

Utility Menu/ PlotClrts

Pan Zoom Rotate
Activati modul Dynamic
Cu butonul din stanga al mouse-ului puteti translata modelul , iar cu cel din dreapta il puteti roti.

31
7. Rezolvare: definiti tipul analizei

Click Solution
Analysis Type
New Analysis
Alegeti Static
OK

8. Aplicati conditiile la limita (fixare completa pe margini)

Click Define loads

Apply/Structural
Displacement/On Lines
Click All lines
OK
Alegeti All DOF, VALUE 0, OK
SAVE_DB

9. Aplicati presiunea (p = - 2 MPa = - 2×106 N/m2)

Apply/Structural
Pressure
On Areas
Click pe suprafata 1; OK
VALUE -2e6
OK
SAVE_DB
32
10. Rezolvati problema

Solve
Current LS
OK
Solution is done!
Close

11. Vizualizarea rezultatelor

Click General Postproc

Plot Results
Deformed Shape
Alegeti Def + undeformed; OK
12. Vizualizati animatia deformarii

Click PlotCtrls
Animate
Deformed Shape; OK

33
13. Reprezentati graphic deformarea UZ

Plot Results
Contour Plot/Nodal Solu
Choose DOF Solution
Z-component of displacement; OK

14. Schimbati sistemul de coordonate pentru vizualizarea rezultatelor in sistemul de coordonate

cilindrice (X=r, Y=, Z=z)

General Postproc
Options for output RSYS
Alegeti Global cylindric
OK

15. Reprezentati grafic efortul unitar  r

34
Plot Results
Contour Plot/Nodal Solu
Alegeti Stress
X-component of stress
OK

Plot Results
Contour Plot/Nodal Solu
Alegeti Stress
Y-component of stress
OK

35
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 6
ANSYS - Shells
Datele de intrare pentru modelare: So = 1 m, S1 = 3 m,  = 60°, t = 0.1 m, E = 200 GPa,
ν = 0.3, ρ = 7800 kg/m3.
Conul este creat in ANSYS folosind dimensiunile din figura de mai jos. Punctele, liniile si suprafetele vor fi
create automat de ANSYS. Va fi discretizata cu elemente Shell doar suprafata conica. Va fi luata in consideratie
greutatea proprie ca si incarcare, motiv pentru care se va defini densitatea materialului.

1.Definiti tipul elementului de discretizare (Shell)

Click Preprocessor
Click Element Type
Add/Edit/Delete
Add
Alegeti Shell/4 node 63
OK/Close

SAVE_DB

2. Definiti grosimea invelisului conic

1. Click pe Real Constants din meniul Preprocessor.

2. Click Add.
3. Click OK in fereastra Element Type pentru Real Constants.
4. Introduceti 0.01 (10 mm) in toate cele 4 dreptunghiuri pentru grosimea invelisului , apoi click ‘OK’. (Se pot
defini grosimi diferite in diverse noduri, dar vom considera aici un invelis cu grosime uniforma.)

3. Definiti proprietatile materialului (E = 200 GPa = 200×109 N/m2, coeficientul lui Poisson = 0.3)

Click Material Props

Material Models/Number 1
Structural/Linear/Elastic/
Isotropic
Definiti EX 200e9 si PRXY 0.3
OK/Exit (sub Material)

SAVE_DB

36
4. Definiti densitatea (ρ = 7800 kg/m3)

Click Material Props

Material Models/Number 1
Structural/Density
Definiti DENS 7800
OK/Exit

SAVE_DB

5. Creati conul
Click Modelling
Create/Volumes/Cone/
By Dimensions
Define RBOT 1.5; RTOP 0.5;
Z1, Z2 0.866, 2.598;
THETA1 0; THETA2 360
OK

SAVE_DB

6. Vedere izometrica si rotatie in jurul axei Z

Click pe prima iconita din lista de instrumente din dreapta.

Pentru rotirea in jurul axei Z, click pe a doua iconita din lista de instrumente din dreapta.

7. Definiti marimea elementului de discretizare

Click Meshing
Size Cntrls/ManualSize
Global/Size
Definiti SIZE 0.1
OK
SAVE_DB

37
8. Reprezentati grafic suprafetele si numetotati suprafetele si liniile
Utility Menu
PlotCtrls/Numbering
Click LINE On
Click AREA On
OK

SAVE_DB

9. Discretizati doar suprafetele conice (3 si 4)

Click Mesh Tool
Alegeti Mesh Areas
Click Mesh
Click pe suprafetele 3 si 4
OK

SAVE_DB

10. Schimbati sistemul de coordonate active in sistem sferic global (X = r, Y = θ, Z = φ)

Utility Menu/WorkPlane
Change Active CS / Global Spherical

11. Transferati nodurile in sistemul de coordonate active (sferic global)

Modelling/Create
Nodes/Rotate Node CS
To Active CS
Click Pick All

SAVE_DB

12. Rezolvare: definiti tipul analizei

Click Solution
Analysis Type
New Analysis
Alegeti Static
OK

38
13. Aplicati conditiile la limita
Pentru a defini conditiile la limita, orientati conul cu baza spre voi, selectati cele 4 sferturi de cerc ale bazei si
setati UY si UZ pe 0 pentru liniile de capat (1 la 4).
Click Define Loads
Apply/Structural
Displacement/On Lines
Click pe toate cele 4 linii de capat.
Apply
Alegeti UY / VALUE 0
Apply
La fel pentru UZ (click din nou pe toate cele 4 linii
de capat si setati valoarea 0)
OK

SAVE_DB

14. Aplicati greutatea proprie ca incarcare cu comanda ACEL

Click Define Loads
Apply/Structural
Inertia /Gravity/Global
Definiti ACELZ 9.81
OK

SAVE_DB

15. Rezolvati problema

Solve
Current LS
OK
Solution is done!
Close

16. Vizualizati rezultatele in sistemul de coordonate sferic global (X = r, Y = θ, Z = φ)

OK

General Postproc
Options for Outp
Alegeti Global spherical
39
Reprezentati grafic efortul unitar  y

Plot Results
Contour Plot/Nodal Solu
Alegeti Stress
Y-component of stress
OK

Reprezentati grafic efortul unitar  z

Plot Results
Contour Plot/Nodal Solu
Alegeti Stress
Z-component of stress
OK

40
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 7

Step 1.
Definiți problema în “Preprocessor “, apoi aplicati condițiile la limită și rezolvati situația de
incarcare în «Solver». In final analizati rezultatele sub “General Postprocessor”. Fereastra
centrală oferă vizualizarea datelor de iesire. Bara de instrumente din partea de sus accesează
utilități. « File » vă permite să salvați, sa incarcati datele de intrare și sa ieșiti din program. « List »
va oferă tabele cu datele problemei, cum ar fi coordonatele nodale. « Plot » reprezinta grafic date
in fereastra centrala.

Step 2: Selectati tipul elementului de discretizare, setati constantele si proprietatile

materialului
In meniul principal ANSYS:
Extindeti meniul cu click pe (+)Preprocessor si apoi pe (+)Element Type. Selectati comanda
Add/Edit/Delete.
Click Add
ati elementul 3D finit stn 180 din categoria Structural Mass/Link.
Click Apply, Cancel, & Close
(+)Preprocessor - (+)Real Constants - Add/Edit/Delete.
Add
OK
Introduceti 2.5 in campul AREA. Astfel se defineste o sectiune transversala constanta pentru
fiecare element. Observati ca nu se specifica un sistem de unități. În schimb, ANSYS presupune
un set de unitati consistent. Astfel, pentru probleme metrice, introduceți toate valorile in [m] / [kg] /
[s]. (de exemplu, aria în [m2], pentru a obtine deplasari în [m]).
Apply, Cancel, & Close
(+)Preprocessor - (+)Material Props - Material Models.
Structural/Linear/Elastic/Isotropic Astfel se definește modelul de comportament al materialului
utilizat pentru fiecare element. Pentru aceasta simulare, materialul va fi liniar elastic cu o relatie
perfecta efort / deformare, cu constantele elastice uniforme în fiecare direcție.
EX: 1.3E7.
Lasati necompletat campul pentru coeficientul lui Poisson PRXY (Poisson’s Ratio) atribuindu-i-
se astfel valoarea 0
OK

Toolbar > SAVE_DB

41
Step 3: Definirea geometriei problemei
(+)Preprocessor - (+)Modeling - (+)Create - (+)Nodes - In Active CS (sistemul de coordinate
activ)
Introduceti 1 la numarul nodului.
Introduceti x=0, y=0 in primele doua campuri.
Apply. Se creaza astfel nodul din origine, corespunzator cuplei 1 din Fig. 1.
tati procedura pentru a crea nodurile 5, 6, & 10 to reprezentand cuplele 5, 6, & 10 (conform
figurii).

Observati fiecar nod reprezentat in fereastra centrala.

ati coordonatele nodale utilizand meniul List .
(+)Preprocessor - (+)Modeling - (+)Create - (+)Nodes - Fill between Nds .
icati sa fie selectat Pick si apoi click pe nodurile 6 & 10 in fereastra centrala.
OK
Introduceti 3 la NFILL pentru a crea 3 noduri intre 6 & 10.
Specificati 7 la NSTRT pentru a incepe cu nodul 7 si a termina cu nodul 9.
Introduceti 1 la SPACE pentru a obtine o dispunere uniforma.
Apply

Repetati procedura cu nodurile 1& 5. Adica: introduceti 3 la NFILL pentru a crea 3 noduri intre 1
& 5 ; specificati 2 la NSTRT pentru a incepe cu nodul 2 si a termina cu nodul 4 ; jntroduceti 1 la
SPACE pentru a obtine o dispunere uniforma ; OK
Toolbar > SAVE_DB

Definiti o celula-unitate, cel mai mic model repetat în ansamblul grindă cu zăbrele, ca in figura
urmatoare.
42
(+)Preprocessor/ (+)Modeling/(+)Create - (+)Elements - (+)Auto Numbered. - Thru Nodes
ati Pick si apoi click pe nodurile 1 & 2. Click Apply. Se creaza astfel un element intre
nodurile 1 si 2
tati procedura cu nodurile 1 & 6, 1 & 7, and 6 & 7
Toolbar > SAVE_DB

(+)Preprocessor/(+)Modeling - (+)Copy - (+)Elements - Auto Numbered

ati pe fiecare din cele 4 elemente dand click pe fiecare dintre ele.
OK
Introduceti 4 la ITIME pentru a crea 4 celule-unitate (3 copii aditionale plus originalul)
Specificati 1 la NINC, pentru a creste numarul nodului cu 1 pentru fiecare copie (de
exemplu,pozitia ocupata de nodul 7 in celula-unitate original este ocupata de nodul 8 in prima
copie).
OK
i ultimul element intre nodurile 5 & 10 pentru a complete grinda cu zabrele.

Toolbar > SAVE_DB

43
 (+)Preprocessor/(+)Modeling/(+)Create/(+)Elements - Element Attribute
Aceasta oferă o modalitate de a specifica diferite proprietăți ale materialului și constante pentru
elemente din fiecare set de elemente din model (de exemplu, modelarea unei structuri compuse
din mai multe materiale).
Cancel

Step 4: Definiti tipul analizei , conditiile la limita si incarcarile externe

(+)Solution/(+)Analysis Type/New Analysis

ati Static

(+)Solution, (+)Define Loads, (+)Apply, (+)Structural, (+)Displacements, On Nodes

ati nodurile 1, 5 si 10.

ALL DOF, Constant Value si introduceti 0. Astfel sunt fixate legaturile 1, 5 si 10.
Apply, Cancel
Toolbar > SAVE_DB

(+)Solution/ (+)Define Loads/ (+)Apply/(+)Structural/ (+)Force/Moment - On Nodes

ati nodul 6
OK
ati FX pentru a aplica o forta extern ape directia axei x, cu valoare constanta.
Introduceti 0.1, marimea fortei, in campul VALUE .
Apply
tati procedura pentru nodul 8, utilizand Fig. 1 pentru configurarea incarcarii corecte.

Toolbar > SAVE_DB

Step 5: Solve the Steady State Structural Finite Element Problem

(+)Solution , (+)Solve, Current LS
OK
(+)General Postproc/(+)List Results / Nodal Solution
DOF Solution/Displacement Vector Sum, OK
Astfel sunt listate valorile deplasarilor pe directia X si Y pentru fiecare nod al modelului.
Nodal Loads/All struc forc F, OK
Astfel sunt listate valorile fortelor pe directia X si Y pentru fiecare element al modelului.
(+)General Postproc /(+)Plot Results / Deformed Shape
Def + Undeformed, OK
Save & Exit: File, Exit, Save Everything

44
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 8
Analiza modala

In acest exemplu vom determina cele 5 moduri si frecvente proprii de vibratie pentru o placa simplu
rezemata pe margini, avand o gaura centrala ca in figura de mai jos.

Preprocessor

Element type:

Deoarece modurile de vibratie ale placii sunt in afara planului placii, aceasta problema este o
problema 3D si atunci avem nevoie de un element de discretizare din categoria Shell.

1. In meniul Preprocessor dati click pe ‘Element Type’.

2. Click ‘Add/Edit/Delete’.

3. Click ‘Add’.

4. Selectati ‘Shell’ din meniul Structural din stanga si ‘Elastic 8node 93’ from the list

on the right, then click ‘OK’.

Real constants:

Pentru rezolvarea problemei avem nevoie de grosimea placii ca data de intrare

1. Click pe ‘Real Constants’ din meniul Preprocessor.

2. Click ‘Add’.

3. Click ‘OK’ fereastra ‘Element Type’ pentru ‘Real Constants’.

4. Introduceti 0.001 (1 mm) in toate cele 4 dreptunghiuri pentru grosimea invelisului , apoi click
‘OK’. (Se pot defini grosimi diferite in diverse noduri ale placii, dar vom considera aici o placa cu
grosime uniforma.)

45
Material properties:

Vom folosi valorile cunoscute pentru aluminiu..

1. Click ‘Material Props’ din meniul Preprocessor

2. Click ‘Material Models’, apoi click ‘OK’.

3. Dublu-click pe ‘Structural’ in partea dreapta a ferestrei, apoi ‘Linear’, ‘Elastic’, ‘Isotropic’.

4. Introduceti 70e9 (70 GPa) pentru modulul lui Young si 0.3 pentru coeficientul lui Poisson, apoi
click ‘OK’.

5. Dublu-click pe ‘Density’ in partea dreapta a ferestrei, apoi introduceti 2.7e3 (2700 kg/m3) pentru
densitatea materialului si click ‘OK’.

Modeling:

1. In meniul Preprocessor, sub ‘-Modeling-‘, dati click pe ‘Create’.

2. Sub ‘-Areas-‘, dati click pe ‘Rectangle’.

3. Apoi click ‘By Dimensions’.

4. Introduceti urmatoarele valori:

Se creaza astfel un patrat cu latura de 1 m, centrat in originea sistemului de axe.

5. Acum dati click pe ‘Circle’ sub ‘-Areas-‘ din meniul Create.

6. Click ‘By Dimensions’.

7. Introduceti 0.2 pentru raza exterioara, apoi click pe ‘OK’.

8. Inchideti meniurile ‘Circle’ si ‘Create’si, sub ‘-Modeling-‘ din meniul Preprocessor, click
‘Operate’.

9. Din meniul ‘-Booleans-‘, selectati ‘Subtract’.

10. Click ‘Areas’.

11. Click pe patratul modelat, apoi click ‘OK’ pentru a selecta patratul din care se extrage ceva. (Va
apare o fereastra care precizeaza ca sunt 2 suprafete in locatia selectata si ca suprafata 1 este
patratul, asa incat dati click pe ‘OK’.)

46
12. Apoi click pe cerc si click ‘OK’ pentru a extrage cercul din placa patrata. (Va apare aceeasi
fereastra ca mai sus, de data asta dati click pe ‘Next’ pentru a selecta a doua suprafata, - cercul –
care trebuie extras, apoi click ‘OK’.)

Meshing:

1. Din meniul Preprocessor menu, selectati ‘MeshTool’.

2. Sub Lines in sectiunea Size Controls, click ‘Set’.

3. In fereastra de selectie care apare, click ‘Pick All’.

4. Introduceti 10 in fereastra cu numarul de diviziuni, apoi click ‘OK’.

5. In fereastra MeshTool, click ‘Mesh’; in fereastra de selectie care apare, click ‘Pick All’. ANSYS
va discretiza modelul.

Solution

Defining the analysis:

1. In meniul Solution menu, click ‘New Analysis’.

2. Alegeti ‘Modal’, apoi click ‘OK’.

3 In meniul Solution, click ‘Analysis Options’.

4. Introduceti 5 in fereastra cu numarul de moduri de vibratie si selectati ‘Subspace’ pentru metoda

de extragere a modurilor, apoi click ‘OK’. Daca s-a definit o discretizare corecta, se vor gasi
rezultatele pentru atat de multe moduri de vibratie.

5. Click ‘OK’ in fereastra cu optiuni pentru analiza modala, ‘Subspace Modal Analysis’.

Applying boundary conditions:

1. In meniul Solution, sub ‘-Define Loads-‘, click ‘Apply’.

2. Click ‘Displacement’ sub ‘Structural’.

3. Click ‘On Lines’.

4. Click pe fata superioara si pe fata inferioara a placii, apoi click ‘OK’. (Aceste fete ale placii vor
avea aceleasi grade de libertate constranse.

5. Selectati constrangerea ‘UY’ si introduceti valoarea deplasarii sa fie 0, apoi click ‘Apply’.

6. Selectati fetele placii din stanga si din dreapta, apoi click ‘OK’.

7. Selectati constrangerea ‘UX’ si introduceti valoarea deplasarii sa fie 0, apoi click ‘Apply’.

8. In final, deoarece toate marginile placii trebuie constranse pe directia Z, selectati toate cele 4
margini ale placii si apoi click ‘OK’.
47
9. Selectati constrangerea ‘UZ’ si introduceti valoarea deplasarii sa fie 0, apoi click ‘OK’.

Solve:

1. In meniul Solution, sub ‘-Solve-‘, click ‘Current LS’.

2. Parcurgeti sumarul informatiilor despre analiza asa cum va este prezentat, in particular, asigurati-
va ca numarul de moduri de vibratie setat este cel pe care il doriti. Daca totul este in ordine, click
‘OK’ in fereastra Solve Current Load Step. ANSYS va rezolva acum problema. (Pentru analiza
modala, Ansys va poate da un mesaj de avertizare ca modurile de vibratie gasite sunt doar pentru
vizualizare, mesaj pe care il puteti ignora.)

Postprocessor

1. In meniul General Postprocessor, sub ‘-Read Results-‘ , click ‘First Set’.

2. Click ‘Plot Results’.

3. Sub ‘-Contour Plot-‘, click ‘Nodal Solu’.

4. Selectati ‘DOF solution’ in fereastra din stanga si ‘Translation UZ’ in dreapta pentru a vedea
deplasarile in afara planului. Frecventa modului de vibratie va fi afisata in partea dreapta a ferestrei
grafice ca ‘FREQ’.

5. Pentru a vizualiza celelalte moduri, mergeti inapoi in meniul General Postprocessor, click ‘Next
Set’ sub ‘-Read Results-‘, apoi repetati pasii 2-4 de mai sus. Primul mod de vibratie este dat in
figura de mai jos.

Se poate obtine si animatia rezultatelor cu comanda:

Utility Menu> Plot Ctrls> Animate> Mode Shape

Se seteaza 10 la ‘No of frames’ si 1 la ‘Time delay’.

48
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 9
Problema de analiza modala

1: Setari preliminare
Crearea unui fisier
Creati un fisier intr-o locatie convenabila in care veti stoca fisierele create in timpul sesiunii
de lucru.
Porniti ANSYS
Start > Programs > ANSYS

Setati Preferences
Main Menu > Preferences
In caseta de dialog marcati Structural.

2: Specificati tipul elementului de discretizare si constantele

Specificati Element Type
In meniul Preprocessor, selectati:
Element Type > Add/Edit/Delete > Add...
Alegeti Beam in campul din stanga si 2D elastic 3 in campul din dreapta.
Click OK.
Inchideti caseta de dialog Element Types si meniul Element Type.
49
Specificati constantele
In meniul Preprocessor, selectati:
Real Constants > Add/Edit/Delete > Add...
Apare cutia de dialog Element Type for Real Constants cu lista tipurilor de elemente
definite in pasul anterior. Click OK pentru a selecta elementul BEAM3 . Introduceti
urmatoarelevalori:
AREA = 0.01
IZZ = (1e-4)/12
HEIGHT = 0.1
Click OK. CLOSE

Salvati cu butonul Save_DB .

3: Specificati proprietatile de material

Intrati in meniul Define Material Model Behavior
Main Menu > Preprocessor > Material Props > Material Models
Dublu-click pe Structural, Linear, Elastic, si Isotropic.

Specificati proprietatile materialului

Introduceti 200e9 for Young's modulus EX, 0.29 pentru coeficientul lui Poisson PRXY.
Click OK.
Dublu-click pe Density sub Structural.
Introduceti 7860 pentru DENS.
Click OK.
Inchideti meniul Define Material Model Behavior .

Salvati fisierul
Salvati cu butonul Save_DB .

4: Specificati geometria
Creati Keypoints
In meniul Preprocessor :
Modeling > Create > Keypoints > In Active CS
Introduceti:
Keypoint 1: X=0, Y=0 ; Click Apply
Keypoint 2: X=0, Y=3 ; Click Apply
Keypoint 3: X=2, Y=3
Click OK.

Creati liniile AB si BC
In meniul Preprocessor :
Modeling > Create> Lines > Lines > In Active Coord
Selectati keypoint 1 urmat de keypoint 2.
Click OK.
Selectati keypoint 2 urmat de keypoint 3.
Click OK.

50
Salvati fisierul
Salvati cu butonul Save_DB .

5: Discretizati geometria
Generati reteaua de discretizare
Main Menu > Preprocessor > Meshing > MeshTool.
Click pe Set sub Element Attributes in MeshTool.

Se deschide meniul Meshing Attributes. Se poate vedea ca sunt selectate deja corect
tipul elementului, numarul de materiale si constantele. Inchideti acest menu cu click
pe OK.

Definiti numarul de elemente pentru fiecare linie

Vom folosi 30 de elemente AB si 20 de elemente pt. BC.
Sub Size Control si Lines, click Set.
Selectati linia AB.
Click OK.
Introduceti 30 pt. NDIV.
Click Apply.
Selectati linia BC.
Click OK.
Introduceti 20 pt. NDIV.
Click OK.

Creati reteaua de discretizare

In MeshTool, click pe Mesh. Apare meniul de selectare (pick). Click pe Pick All.
Geometria este discretizata in fereastra grafica. Inchideti MeshTool.

Salvati cu butonul Save_DB .

6: Specificati conditiile de rezemare

Setati optiunile pentru analiza
In Main Menu, setati analiza modala:
Solution > Analysis Type > New Analysis > Modal

Apoi setati optiunile pentru analiza modala in Main Menu:

Solution > Analysis Type > Analysis Options
Introduceti 10 pentru No of modes to extract.
Click OK si din nou OK pentru a accepta setarile implicite pentru metoda Block Lanczos.

Aplicati constrangerile pentru deplasari

Selectati in Preprocessor:
Loads > Define Loads > Apply > Structural > Displacement > On Keypoints
Selectati keypoint A. Selectati UX si UY, Introduceti 0 pentru Displacement value.
Click OK.
Selectati keypoint C. Selectati UY, Introduceti 0 pentru Displacement value.
Click OK.
Specificati Damping Ratio
51
Selectati in Preprocessor:
Loads > Load Step Opts > Time/Frequency > Damping
Introduceti 0.02 pentru Constant damping ratio.
Click OK.

Salvati cu butonul Save_DB .

7: Solve
Selectati in Main Menu:
Solution > Solve > Current LS
Urmariti informatiile din fereastra care apare, apoi inchideti-o.
Click OK in caseta de dialog Solve Current Load Step .

ANSYS rezolva problema si daca totul e ok apare fereastra cu "Solution is done!"

Salvati cu butonul Save_DB .

8: Postprocesarea rezultatelor
Main Menu > General Postproc
Selectati Results Summary.
Apar frecventele pentru cele 10 moduri.

Vizualizati modul de vibratie 2

Read Results > By Set Numbers

Introduceti 2 la NSET.
Click OK.

Plot Results > Deformed Shape

Selectati Def+undeformed.
Click OK.
Este reprezentat grafic modul de vibratie 2. Similar se obtin si celelalte moduri de vibratie.

Pentru a numerota nodurile:

Utility Menu > PlotCtrls > Numbering
Selectati Node Numbers pe ON
Click OK.

Determinati amplitudinea deplasarii (EX.:in nodul 17 pentru modul de vibratie 3)

General Post Proc > Read Results > By Set Number
Introduceti 3 pentru NSET.

General Post Proc > List Results > Nodal Solution

Selectati DOF Solution, Displacement vector sum, apoi Z-comp. of rotation.

52
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 10
A. DISTRIBUTIA DE TEMPERATURI INTR-O PLACA

Se cere distributia temperaturilor in placa dreptunghiulara, in functie de dimensiunile placii si

temperaturile de la marginile placii.

Preprocessing:

1. Alocarea numelui aplicatiei. In meniul Utility Menu alegeti:

File -> Change Jobname

Introduceti “platetmp” si click “OK”.

2. Definiti tipul elementului de discretizare

Preprocessor -> Element Type -> Add/Edit/Delete

Click pe “Add”. Apare meniul “Library of Element Types”. Derulati si selectati “Thermal Solid” si
“Quad 4node 55”. Click pe “OK”, apoi “Close”. Observati ca in ANSYS, acest element mai este
denumit “Plane55”, deoarecce este un element plan.

53
3. Definiti proprietatile materialului:

Preprocessor -> Material Properties -> Material Models

In caseta de dialog care apare alegeti:

Thermal -> Conductivity -> Isotropic

Introduceti “401” pentru KXX (conductivitatea termica), apoi click pe “OK”.

KXX este singura proprietate a materialului necesara pentru aceasta analiza.

Inchideti caseta de dialog “Define Material Model Behavior”) cu click pe “X” in coltul din
dreapata-sus.

4. Creati o suprafata dreptunghiulara:

Preprocessor -> Modeling-> Create -> Areas -> Rectangle -> By Dimensions

Completati campurile ca in figura de mai jos apoi click “OK”.

5. Specificati setarile pentru discretizare.

Se vor specifica numarul de elemente de discretizare de-a lungul liniilor. Selectati:

Preprocessor -> -Meshing- Size Cntrls -> Manual Size -> Lines-> Picked Lines

Apare meniul de selectie. Click pe linia orizontala de jos (una din cele lungi de 10 m) pentru a o
selecta, apoi click “OK”. In meniul “Element Size” introduceti “6” pt.

“NDIV”, apoi click “OK”.

54
Acum repetati procedura pentru a specifica 12 diviziuni pentru fiecare din liniile verticale. Nu este
necesar să se specifice o valoare pentru toate cele patru linii,e nevoie doar de o valoare pentru una
din linii orizontale și una din liniile verticale. Cu toate acestea, dacă specificați o valoare pentru
toate cele patru linii, asigurați-vă că utilizați același număr de diviziuni pentru ambele linii
orizontale și același număr de diviziuni pentru ambele linii verticale.

6. Discretizati dreptunghiul pentru a crea nodurile si elementele retelei de discretizare.

Preprocessor -> Meshing -> Mesh -> Areas -> Mapped -> 3 or 4 Sided

Apare meniul de selectie. Selectati “Pick All”. Dreptunghiul va fi discretizat.

Solutionare:

7. Aplicati temperaturile de pe marginile placii:

Solution -> Define Loads-> Apply -> Thermal-> Temperature -> On Lines

Apare meniul de selectie. Selectati cele doua linii verticale (de 20 m) care au temperatura de 100oC,
apoi click “OK”. Apare caseta de dialog de mai jos. Selectati “TEMP” la “DOFs to be constrained”
si introduceti “100” pentru “VALUE”.

Selectati apoi linia orizontala de sus si introduceti “200” la VALUE pentru“TEMP” la “DOFs to be
constrained”, apoi click “OK”.

8. Rezolvati problema:

Solution ->-Solve -> Current LS

Click “OK” in caseta de dialog “Solve Current Load Step”. Click “OK”.

“Solution is done!”
55
Postprocesare:

9. Reprezentati grafic distributia temperaturilor:

General Postproc -> Plot Results -> Contour Plot-> Nodal Solu

Click pe “DOF solution”, apoi pe “ Nodal Temperature”, apoi click “OK”.

10. Listati temperaturile nodurilor

General Postproc -> List Results -> Nodal Solution

Click pe “DOF Solution” si “Temperature”, apoi click “OK”.

Re-selectați toate nodurile din model pentru reprezentari grafice sau listare, după cum doriti. Pentru
a face acest lucru, pur și simplu tastați, la linia de comandă: "allsel", apoi apăsați “Enter”.

Pașii 10, 11, și 12 pot fi repetati pentru a obține liste cu temperaturile nodurilor din alte locații.

11. Exit ANSYS:

Quit ->Save Everything -> OK

56
 B. PLACA

Se considera o placa dreptunghiulara cu un alezaj central.

Preprocesare : definirea problemei

1. Denumiti lucrarea:

Utility Menu > File > Change Title

2. Modelarea geometriei

a. Creati suprafata unui dreptunghi

Preprocessor > Create > (-Areas-) Rectangle > By 2 Corners

Apare un dreptunghi al carui colt din stanga jos are coordonatele (0,0,0) iar coltul din dreapta sus
are coordonatele (200, 100, 0).

57
b. Creati cercul:

Preprocessor > Create > (-Areas-) Circle > Solid Circle

Va apare un cerc al carui centru are coordonatele (100,50,0) - in centrul dreptunghiului. iar raza
este de 20 mmm.

c. Subtraction - pentru a extrage suprafata cercului din suprafata dreptunghiului.

- Se utilizeaza operatii booleene. Din meniul Preprocessor selectati:

(-Modeling-) Operate > (-Booleans-) Subtract > Areas >

Apare fereastra “Subtract Areas” si fereastra ANSYS Input a afisa urmatorul mesaj: [ASBA] “Pick
or enter base areas from which to subtract”

Selectati suprafata de baza (dreptunghiul) dand click pe ea. Suprafata se va colora in roz in
momentul cand e selectata. E posibil sa apara urmatoarea ferestra, deoarece exista 2 suprafete in
punctul unde ati dat click.

Asigurati-va ca este selectata suprafata dreptunghiului (sau dati click pe “Next“) si apoi dati click
pe OK.
58
Dati click pe OK in fereastra 'Subtract Areas'. Acum se alege suprafata care trebuie extrasa;
selectati cercul dand click pe el, apoi dati click pe OK.

SAVE_DB

3. Definiti tipul elementului de discretizare

Preprocessor Menu > Element Type > Add/Edit/Delete

Selectati Solid (de la Structural) si elementul Quad 8 node82, ca in figura de mai jos.

PLANE82 este o versiune superioara fata de elementul cu 4 noduri PLANE42.

PLANE82 este un element tetraedral cu opt noduri. Pentru acest exemplu avem nevoie de element
cu grosime : Dati click pe butonul 'Options...', apoi pe butonul K3 si selectati 'Plane strs w/thk',
ca in figura urmatoare :

59
4. Definiti proprietatile geometrice

Preprocessor menu > Real Constants > Add/Edit/Delete

Introduceti grosimea de 20 ca in figura de mai jos. Se defineste astfel o placa cu grosimea de 20

mm.

SAVE_DB

5. Proprietatile materialui elementului de discretizare

Preprocessor > Material Props > Material models >Structural > Linear > Elastic > Isotropic

Pentru otel se introduce urmatoarele date:

EX 200000

PRXY 0.3

6. Marimea retelei de discretizare

Preprocessor > (-Meshing-) Size Cntrls > Manual Size > (-Areas-)

All Areas

Introduceti pt. “Element edge length” valoarea 25. Vom vedea mai tarziu daca este adecvata
problemei.

7. Discretizare

� In meniul “Preprocessor”' selectati Mesh > (-Areas-) Free si apoi selectati suprafata.
60
Definirea tipului de incarcare (assigning loads) si rezolvarea problemei (solving)

1. Definiti tipul analizei

Asigurati-va ca se va face o analiza statica

Solution > New Analysis > Static >OK.

2. Aplicarea constrangerilor

Capatul din stanga al placii este considerat fix.

Solution > (-Define Loads-) Apply > (-Structural-) Displacement > 'On Lines'

Selectati capatul din stanga al placii si, in fereastra “Apply U,ROT on Lines” dati click pe “OK”,
dupa ce ati facut selectiile ca in figura de mai jos.

Aceasta locatie este fixata, ceea ce inseamna ca toate gradele de libertate (DOF) sunt blocate.
Asadar, selectati All DOF printr-un click pe casuta, introducand valoarea 0 in casuta Value ca in
figura de mai sus. Veti vedea triunghiuri albastre in fereastra grafica, indicand blocajele
deplasarilor.

61
SAVE_DB

3. Aplicarea incarcarilor

Dupa cum se vede in figura initiala, pe partea dreapta a placii este distribuita o incarcare de 20
N/mm. Pentru a aplica aceasta incarcare:

Solution > (-DefineLoads-) Apply > (-Structural-) Pressure > On Lines

In fereastra care apare, selectati linia de pe capatul din dreapta si dati click pe OK.

Calculati presiunea pe capatul placii impartind sarcina distribuita la grosimea placii (1MPa).

Completati in fereastra "Apply PRES on lines" ca in figura de mai jos. Observati ca presiunea
actioneaza dinspre suprafata placii si de aceea este definita ca o presiune negativa.

SAVE_DB

4. Rezolvare

Solution > (-Solve-) Current LS

Postprocesare: vizualizarea rezultatelor

1. Convergența solutiei, folosind ANSYS

Pentru ca solutia sa fie finala este nevoie ca aceasta sa fie convergenta. Se verifica acest lucru
uitandu-ne la deformarea și efortul unitar in anumite noduri o data cu schimbarea mărimii
elementului de discretizare.

În primul rând avem nevoie sa găsim nodul corespunzător în partea de sus a găurii din placa. Mai
intai se ploteaza si se numeroteaza nodurile:

Utility Menu > Plot > Nodes

Utility Menu > PlotCtrls > Numbering...

62
Plotarea arata ca in figura de mai jos. Observati nodul cel mai apropiat de extremitatea de sus a
cercului (de ex. #49)

Listati eforturile unitare:

General Postproc > List Results > Nodal Solution > Stress, Principals SPRIN

si selectati SEQV (Equivalent Stress / von Mises Stress) pt. nodul 49

Redimensionati elementele de discretizare:

a. Pentru a schimba marimea elementului de discretizare se merge in meniul Preprocessor:

Preprocessor > (-Meshing-) Size Cntrls > All Areas

si se modifica lungimea elementului (de ex. 20).

b. Acum discretizati din nou modelul:

Preprocessor > Mesh > (-Areas-) Free

Dupa ce ati selectat suprafata si ati dat click pe 'OK' va apare urmatoarea fereastra:

c. Dati click pe 'OK'. Acum va fi discretizat din nou modelul folosind noul element de discretizare
cu lungimea modificata.

d. Rezolvati sistemul din nou. (Atentie ca trebuie aplicate din nou constrangerile)

63
Solution Menu >Current LS

Repetați pașii "a" - "d" până când modelul e convergent. (observati ca numărul nodului din partea
de sus a găurii s-a schimbat (cel mai probabil). Este esențial să plotati nodurile din nou pentru a
selecta nodul corespunzător. Listati efortul unitar von Mises Stress pentru diferite dimensiuni ale
ochiurilor de retea pentru a vedea dacă convergență a avut loc.

Pe măsură ce numărul de elemente de discretizare crește (adica lungimea elementului de

discretizare scade), valorile converg spre o soluție finală.

Stresul von Mises la partea de sus a găurii din placa s-a dovedit a fi de aproximativ 3.8 MPa.

2. Deformarea

General Postproc > Plot Results > Deformed Shape > Def + undeformd

pentru a vedea atat forma deformata cat si cea nedeformata a obiectului.

Observati localizarea deformatiilor.

� General Postproc > Plot Results > Contour plot >Nodal Solution...

Apoi selectati DOF si USUM.

Rezultatele pot fi obtinute sub forma de lista.

General Postproc > List Results > Nodal Solution...

4. Eforturi unitare

General Postproc > Plot Results > Contour plot >Nodal Solution...

Apoi selectati Stress si von Mises.

Puteti lista eforturile von Mises pentru a verifica rezultatele in anumite noduri.

General Postproc > List Results.

64
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 11

Sa se determine forța în fiecare element al cadrului din figura folosind ANSYS. Indicați dacă
elementul este supus la intindere sau compresiune. Aria secțiunii transversale a fiecărui element
este 0.01 m2, modulul lui Young este 200x109 N / m2 și coeficientul lui Poisson este 0.3.

1. Setarea Preferences

Main Menu > Preferences

Faceți clic pe caseta de lângă Structural, astfel încât o bifă apare în caseta.

Faceți clic pe OK pentru a închide caseta de dialog Preferences.

2. Alegerea tipului de element si precizarea constantelor

Main Menu > Preprocessor

Acesta este modulul în care se creaza geometria, sunt specificate constrângerile de deplasare
corespunzătoare și încărcarile, dupa care se construieste reteaua de elemente finite pentru geometria
creata.

65
Definirea tipului de element

Main Menu > Preprocessor> Element Type > Add/Edit/Delete > Add...

Pentru acest exemplu, am ales Structural Link in campul din stanga si 2D spar 1 in campul din
dreapta (daca nu gasiti 2D spar 1, selectati 3D finit). Apoi se tasteaza OK. Se apasa tasta Close in
casuta de dialog Element Types.

Definirea caracteristicilor geometrice

Main Menu > Preprocessor > Real Constants > Add/ Edit/ Delete

Apasati tasta Add si selectati Type 1 LINK1, apoi OK

Va aparea urmatoarea fereastra:

Se introduce aria sectiunii transversale: 0.01si apoi se apasa tasta OK.

Se activeaza apoi casuta Close in fereastra Real Constants, pentru a finaliza actiunea.

3. Definirea proprietatilor de material ale elementelor

Main Menu > Preprocessor > Material Props > Material Models

Se face un dublu click pe Structural > Linear > Elastic > Isotropic

66
Se introduce pentru EX valoarea 200e9 (modulul de elasticitate longitudinal al otelului) si pt.
PRXY 0.3 (coeficientul lui Poisson). Se apasa apoi pe tasta OK, si se inchide fereastra Define
Material Model Behavior.

Toolbar: SAVE_DB.

Salvati modelul

Utility Menu > File > Save as Jobname. db

4. Crearea geometriei

O linie poate fi creata prin unirea a doua keypoints. Deci, vom avea nevoie de trei keypoints, situate
in punctele A, B și C. Vom localiza originea sistemului de coordonate in C și numărul de keypoints
din A, B și C sunt 1, 2 și, respectiv, 3.

- Creare keypoints:

Main Menu > Preprocessor > Modeling > Create > Keypoints > In Active CS

In caseta de dialog Create Keypoints in Active Coordinate System tastati 1 pentru Keypoint number,
0 pentru X si 2.8 pentru Y. (Pentru Z valoarea implicita este zero) Dati click pe Apply .

Observati ca va puteti muta in campul urmator cu tasta Tab.

Tastati 2 pentru Keypoint number , 1.5 pentru X si 2.0 pentru Y. Dati click pe Apply.

Tastati 3 pentru Keypoint number , 0 pentru X si 0 pentru Y. Dati click pe OK (care inchide casuta
de dialog)

- Verificare keypoints:

Pentru a verifica daca keypoints au fost create corect:

Utility Menu > List > Keypoints > Coordinates only

Apare o fereastra cu lista coordatelor si unghiurilor de rotatie pentru keypoints.

Modificati keypoints daca e necesar.

Daca vreti sa stergeti un keypoint:

Main Menu > Preprocessor > Modeling >Delete > Keypoints

67
Dati click pe acel keypoint pe care vreti sa-l stergeti. Apare un patratel pe keypoint-ul respectiv,
indicand ca l-ati selectat. dati apoi OK in meniul de selectare.

Toolbar > SAVE_DB

- Creare linii pornind de la Keypoints

Main Menu > Preprocessor > Modeling > Create > Lines > Lines >In Active Coord

Se deschide meniul Lines in Active Coord; pentru a crea linia dintre punctele 1 si 3, dati click pe
keypoint 1si apoi pe keypoint 3. Similar create liniile intre keypoint 1 si keypoint 2, respectiv, 2 &
3. Inchideti meniul dand click pe Cancel.

Inchideti si meniurile Lines si Create.

- Verificarea liniilor

Verificati lista liniilor care au fost create

Utility Menu > List > Lines

Dati click pe OK pentru a accepta formatul propus de program.

- Modificarea liniilor (daca e necesar):

Daca o linie nu arata corect, o puteti sterge si crea din nou. Pentru a sterge o linie:

Main Menu > Preprocessor > Modeling > Delete > Lines Only

Apare meniul de selectie, dati click pe linia pe care doriti s-o stergeti in fereastra grafica, apoi click
pe OK.

Toolbar > SAVE_DB

5. Discretizarea geometriei

Se va folosi MeshTool pentru a controla discretizarea si genera reteaua de elemente finite :

Main Menu > Preprocessor > Meshing > MeshTool

- Setarea parametrilor de discretizare

Vom preciza acum tipul elementului de discretizare ales, caracteristicile geometrice și proprietățile
materialelor setate pentru a fi utilizate în discretizare.

Din moment ce avem doar unul din fiecare, le putem atribui întregii geometrii folosind opțiunea
Global sub Element atribute.

Asigurați-vă că este selectat Global sub Element Atribute și faceți clic pe Set.

Apare meniul de discretizare Meshing Atribute. Veți vedea că tipul elementului corect, numărul de
material și setul de constante sunt deja selectate, deoarece avem doar unul din fiecare.
68
- Setarea dimensiunii ochiurilor de retea

Deoarece elementul Link1 este echivalent cu un element de grinda cu zabrele, vom preciza că vrem
doar un element pe linie. În MeshTool, sub Size Controls și Lines, dați clic pe Set.

In meniul de selectie care apare, dati click pe Pick All (deoarece dorim ca specificarea dimensiunii
ochiurilor de retea să se aplice tuturor liniilor geometriei). Este apelat astfel meniul Element Sizes
on Picked Lines. Precizați No. of element divisions sa fie 1. Dați clic pe OK. ANSYS va folosi
acum 1 element pentru a discretiza fiecare linie.

- Discretizarea liniilor

În MeshTool, asigurați-vă că este selectat Lines în lista verticală de lângă Mesh. Aceasta înseamnă
ca sunt linii componentele geometriei de discretizat. Dați clic pe butonul Mesh.

Acest lucru deschide meniul de selectie. Din moment ce ne dorim să discretizam toate liniile, dați
clic pe Pick All. Liniile sunt discretizate. Închideți MeshTool. Vezi lista elementelor utilizand :

Meniu> Lista> Elemente> Noduri + Atribute

- Vizualizarea locatiei nodurilor

69
Pentru a vedea unde sunt localizate nodurile :

Utility Menu > List > Nodes

In meniul Sort NODE Listing dati click pe OK pentru a accepta ce se da implicit.

Toolbar > SAVE_DB

6. Modelarea constrangerilor

In meniul Solution selectati

Main Menu > Preprocessor > Loads > Define Loads > Apply > Structural > Displacement >
On Keypoints

Selectati Keypoint 1 printr-un click direct pe Graphics Window. Ca urmare, va apare un pătrat mic
în jurul punctului 1 indicand faptul că a fost selectat. Dati click pe Apply in meniul de selectie .

Apare fereastra Apply U, ROT on KPs

Deoarece dorim constrângerile UX și UY egale cu zero in keypoint 1, selectați articolele UX și UY

din meniul DOFs to be constrained. Având în vedere că valoarea deplasarii este zero implicit,
lăsați gol câmpul Displacement value. Dați clic pe Apply.

În continuare vom aplica constrângerea de deplasare in keypoint 3. În fereastra Graphics, dați clic
pe keypoint 3. În meniul de selectie, dați clic pe Apply. Selectați doar constrangerea UX în lista
DOFs to be constrained. Dați clic pe OK.

Închideți meniurile Displacement și Apply.

- Listarea constrangerilor in deplasari

Puteți verifica constrângerile in deplasari prin listarea lor:

70
Utility Menu > List > Loads > DOF constraints > On All Keypoints

Dacă ați gresit la aplicarea unei constrângeri, o puteți șterge și aplica din nou. Puteți șterge o
constrângere, folosind:

Main Menu > Preprocessor > Loads > Define Loads >Delete > Structural > Displacement >
On Keypoints

Alternativ, puteți relua de la ultima salvare și continua de acolo. Închideți fereastra cu listarea
informațiilor privind constrângerile.

Toolbar > SAVE_DB

- Aplicarea incarcarilor

Avem doar o singură încărcare de aplicat pe structura, și anume, forța de 2800 N, cu directia y,
în sens negativ, in keypoint 2.

Main Menu > Preprocessor > Loads > Define Loads > Apply > Structural >Force/Moment >
On Keypoints

Apare meniul Apply F/M on KPs

In fereastra grafica dati click pe key point 2, apoi pe OK in meniul de selectie.

In meniul care apare, la Direction of force/mom selectati FY.

Introduceti -2800 in campul Force/ moment value. Dati click pe OK.

Inchideti meniurile Force/ Moment, Apply, Loads si Preprocessor

Toolbar > SAVE_DB

7. Rezolvare

- Deschiderea modulului Solution

Main Menu > Solution > Solve > Current LS

71
Acest modul rezolva cazul incarcarii curente a structurii, adica in condițiile curente de încărcare. În
problema noastră, există o singura etapa de incarcare; ANSYS permite mai multe etape de
incarcare, ce pot fi rezolvate secvențial, fără a părăsi modulul Solution.

8. Post-procesare

Este modulul care ne permite sa vizualizam si sa analizam rezultatele obținute cu soluția ANSYS.
Introduceți modulul General Postprocessing:

Main Menu > General Postproc

Main Menu > General Postproc > Plot Results > Deformed Shape Select Def + undeformed

Dati click pe OK.

- Animatie pt vizualizarea deformatiei

Utility Menu > PlotCtrls > Animate > Deformed Shape

Selectati Def + undeformed si dati click pe OK. Selectati Forward Only in the Animation
Controller.

72
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 12

Pentru sistemul de bare articulate din figura, sa se determine deplasarile nodale, reactiunile si
tensiunile din elementele structurale. Se cunosc: E = 200GPa, A = 3250 mm2.

Preprocesarea : - Definirea problemei

In meniul Utility menu se selecteaza comanda File > Change Title:

Introduceti titlul si apoi apasati tasta 'OK'.

Acest titlu va aparea in coltul din stanga jos al ferestrei 'Graphics' odata ce demarati aplicatia.

Nota: Pentru ca titlul sa apara imediat, selectati din Utility Menu > Plot > Replot

Introducerea Keypoints

Vom defini define 7 “keypoints” (puncte nodale) pentru structura simplificata, dupa cum se poate
observa in tabelul de mai jos:

KEYPOINT x y

1 0 0

2 1800 3118

73
3 3600 0

4 5400 3118

5 7200 0

6 9000 3118

7 10800 0

Main Menu> Preprocessor> Modeling> Create> Keypoints > In Active CS

Introduceti keypoint no.1 in casuta de sus; apoi introduceti coordonatele x si y: 0,0 in casutele 2
respectiv 3. Se apasa tasta Apply pentru a fi acceptata comanda pe care ati dorit-o a fi tiparita.
Introduceti apoi in ordine keypoints 2, 3 etc. cu coordonatele corespunzatoare, in acelasi mod.
Atunci cand introduceti ultimul punct (nodul 7), se tasteaza click pe tasta OK, ceea ce inseamna ca
ati terminat operatiunea de introducere a keypoints. Daca totusi ati apasat Apply pentru acest ultim
nod, activati tasta Cancel pentru a inchide aceasta casuta de dialog.

Nota: Unitatile de masura nu sunt specificate. Pentru lungimi este considerat implicit [mm]. Este
responsabilitatea utilizatorului de a se asigura ca un set de unitati de masura adecvat este luat in
calcul.

Toolbar: SAVE_DB.

Formarea liniilor

Main Menu> Preprocessor> Modeling> Create> Lines > Lines > In Active Coord

Utilizati mouse-ul pentru a selecta keypoint #1 (faceti click pe acesta). Acesta va fi marcat printr-o
casuta mica galbena.

Va mutati acum cu mouse-ul pe keypoint #2. O linie care uneste aceste doua puncte va aparea pe
ecran. Daca faceti click stanga cu mouse-ul, linia va ramane pe ecran. Se va proceda la fel cu toate
keypoints.

74
Atunci cand ati terminat de definit toate liniile, apasati OK in fereastra Lines in Active Coord,
minimizati meniurile Lines si Create.

Toolbar: SAVE_DB.

Definirea tipului de element

Din Preprocessor Menu selectati: Element Type > Add/Edit/Delete

Pentru acest exemplu, am ales 2D spar element. Se selecteaza tipul de element apoi se tasteaza
OK. Ar trebui sa vedeti Type 1 LINK1 in fereastra Element Types. Se apasa tasta Close in casuta
de dialog Element Types.

Definirea caracteristicilor geometrice

In meniul Preprocessor, selectati Real Constants > Add/Edit/Delete

Apasati tasta Add si selectati Type 1 LINK1, apoi OK

Va aparea urmatoarea fereastra:

Se introduce aria sectiunii transversale: 3250 si apoi se apasa tasta OK.

“Set 1” apare acum in casuta de dialog. Se activeaza apoi casuta Close in fereastra Real Constants,
pentru a finaliza actiunea.

Definirea proprietatilor de material ale elementelor

In meniul Preprocessor, selectati Material Props > Material models

Se face un dublu click pe Structural > Linear > Elastic > Isotropic

Se introduce pentru EX valoarea 200000 (modulul de elasticitate longitudinal al otelului). Se apasa

apoi pe tasta OK, deoarece pentru acest tip de problema nu este necsara valoarea lui PRXY. Se
inchide fereastra Define Material Model Behavior.

Toolbar: SAVE_DB.

75
Definirea Mesh size

In meniul Preprocessor, selectati Meshing > Size Cntrls > Manual Size > Lines > All lines

In campul NDIV, introduceti un numar de diviziuni pentru fiecare linie. Pentru acest exemplu, se
doreste numai o singura diviziune pentru o linie. Asadar, introduceti 1 si apoi OK. Acest lucru nu
inseamna ca s-a “mesh”at geometria, ci doar ca s-au definit dimensiunile elementului.

Pentru “mesh”are, in meniul Preprocessor, selectati Meshing > Mesh > Lines si faceti click pe
Pick All in fereastra Mesh Lines.

Pentru a putea vizualiza numarul alocat fiecarui element, keypoint, nod etc. , din Utility menu
(partea de sus a ecranului) se selecteaza PlotCtrls > Numbering... Bifati casutele corespunzatoare
imaginii de mai jos si apoi apasati tasta OK.

76
Pentru a salva fisierul din Utility menu se selecteaza comanda File > Save as. Se atribuie un nume
de fisier si locatia in care doriti ca acest fisier sa fie salvat.

Definirea tipului de incarcare (assigning loads) si rezolvarea problemei (solving)

Deschideti meniul Solution din ANSYS Main Menu

• Definirea tipului de analiza

Din Solution Menu, selectati Analysis Type > New Analysis. Se selecteaza pentru o analiza statica
comanda Static, apoi OK.

 Selectarea tipurilor de blocaje

In meniul Solution selectati Define Loads > Apply > Structural > Displacement > On Keypoints

Selectati Keypoint 1 printr-un click direct pe Graphics Window si apoi un OK in fereastra Apply
U, ROT on KPs

Aceasta locatie este fixata, ceea ce inseamna ca toate gradele de libertate (DOF) sunt blocate.
Asadar, selectati All DOF printr-un click pe casuta, introducand valoarea 0 in casuta Value
(deoarece nodul 1 fiind o articulatie sunt blocate atat deplasarile pe X, cat si pe Y). Veti vedea
triunghiuri albastre in fereastra grafica, indicand blocajele deplasarilor. Utilizand acelasi procedeu,
se aplica nodului 7 (reazem simplu), deci blocare numai pe UY. Asadar trebuie deselectat mai intai
All DOF, pentru a selecta apoi casuta UY.

SAVE_DB

 Aplicarea sarcinilor

Selectati Define Loads > Apply > Structural > Force/Moment > on Keypoints.

Selectati primul Keypoint si apoi faceti click pe OK in fereastra Apply F/M on KPs

77
Selectati FY in casuta Direction of force/mom. Aceasta indica faptul ca sarcina va fi aplicata pe
directia OY.

Introduceti valoarea de -280000 in casuta Force/moment value si faceti click pe OK. Valorile
implicite pentru unitatea de masura a fortei este [N]. Forta va aparea in fereastra grafica sub forma
unei sageti rosii. Introduceti apoi toate sarcinile ramase in acelasi mod.

 Rezolvarea problemei

In meniul Solution selectati Solve > Current LS.

78
Tastati OK. Daca totul este in regula pe ecran apare aceasta fereastra:

Calculul numeric (utilizand programul ANSYS)

a) Calculul fortelor de reactiune

Din Main Menu se selecteaza General Postproc > List Results > Reaction Solution. Se
selecteaza All struct forc F, apoi OK.

b) Calculul deformatiilor

In meniul General Postproc, selectati Plot Results > Deformed Shape. Va aparea urmatoarea
fereastra
79
Selectati casuta Def + undef edge si faceti un click pe OK pentru a vizualiza atat obiectul deformat
si nedeformat. Sistemul deformat este prezentat in fereastra urmatoare.

Sistemul deformat este colorat in albastru. Se observa ca deformatia maxima DMX are valoarea
7.409 mm si apare in mod evident. Dupa cum se mai poate observa, nodul 1 are deplasari nule pe
ambele directii, in timp ce nodul 7 nu sufera deformatie decat pe orizontala.

Pentru o versiune mai detaliata a deformatei sistemului de bare se procedeaza astfel:

Din meniul General Postproc se selecteaza: Plot results > Contour Plot >
Nodal Solution. Va aparea urmatoarea fereastra:

Se selecteaza casutele DOF solution, respectiv USUM, celelalte casute ramanand nemodificate.

80
Deformatiile nodale pot fi afisate si sub forma listata. General Postproc > List Results > Nodal
Solution selectati DOF Solution si ALL DOFs din fereastra List Nodal Solution si apoi faceti un
click pe OK. Aceasta inseamna ca dorim sa vedem lista cu toate gradele de libertate ale solutiei
obtinute in urma rularii.

c) Calculul tensiunilor

Din meniul General Postprocessor selectati Element Table > Define Table

Introduceti SAXL in casuta Lab. Apoi, in casutele Item,Comp selectati By sequence number apoi
LS. Apoi introduceti 1 dupa LS, in casuta selectata. Faceti click pe OK si inchideti fereastra
Element Table Data

Afisati tensiunile prin selectarea Element Table > Plot Elem Table.Va aparea urmatoarea
fereastra.

Asigurati-va ca aveti selectata casuta SAXL si apoi OK.

Pentru listarea tensiunilor procedati astfel:

Din meniul Element Table, selectati List Elem Table.

Din fereastra List Element Table Data care apare, asigurati-va ca este activata casuta SAXL.
Apsati apoi OK.

Pentru a parasi programul ANSYS, selectati comanda QUIT din ANSYS Toolbar sau selectati
Utility Menu/File/Exit....
81