CURS 6, 2020, rev.

VIRUSURI HEPATOTROPE
Prof. Dr. Lucian Negrutiu
M.D. Ph.D.
UVVG Arad
Hepatita virala = boala infectioasa caracterizata prin febra, stare
generala modificata, icter, astenie, inapetenta, somnolenta
I. Clasificare:
1. virusuri cu tropism primar hepatic:
• v. hepatitei A (VHA) - picornaviridae
• v. hepatitei B (VHB) - hepadnaviridae
• v. hepatitei Delta (VHD) - virus defectiv asociat cu
VHB
• v. hepatitei C (VHC) - flaviviridae
• v. hepatitei E - caliciviridae
2. virusuri cu localizari secundare hepatice:
• v. citomegalic
• v. herpetic
• v. rubeolos
• v. Epstein – Barr
• v. hepatitei A
- fam. picornaviridae – gen enterovirus (EV72 )
II. Morfologie –structura
• Dimensiuni: 27 nm, fara invelis
• ARN monocatenar cu sens +
• Capsida –icosaedrica compusa din 4 proteine (VP1, VP2 , VP3 ,
VP4 )
III. Structura antigenica
• 1 tip cu 1situs pentru atc. neutralizanti pe VP1

IV. Rezistenta la agentii fizici si chimici

• cel mai stabil enterovirus: rezista in fecale > 2 sapt.
• distrus la: +370C (3 zile); +1000C (n. min.)
• rezistent la: pH 3, solventi organici, detergenti neionici
• inactivat de: UV, formol (2-4% - 5’ si 1o/oo – 3 zile),
betapropiolactona 0,03 %
• sensibil la: ribavirin si amantadina
• se conserva (ani de zile) la : -200C sau liofilizat
V. Multiplicare
• in citoplasma
• adsorbtia pe receptori depinde: de pH si electroliti
• patrundere prin viropexie (endocitoza)
• decapsidare, eliberare ARN viral care are functie de
ARNm la ribozomi
• translatia informatiei – sinteza poliproteinei gigant –
scindare succesiva = P1 din care apar VPO,VP3, VP1
(capsidare); P2 si P3 (replicaze si proteaze pentru
sinteza ARN cu catena – apoi replicare catena +);
VPO este scindata in VP4 si VP2
• ansamblarea se face in reticulul endoplasmatic
• durata ciclu 5-10 ore
VI. Relatii virus – celula gazda
1. Cultivare:
• culturi de celule:
- crestere dificila: cultura ficat marmota, linii
fetale rinichi maimuta, Vero, diploide umane
- nu are efect citopatic
- uneori infectie persistenta
- identificare atg. v: IF, hibridizare ARN v.
• animale: cimpanzei, marmote (hepatita medie
fara icter , cu virus in ficat, bila, ser, fecale)
2. Patogeneza :
• cale: orala
• incubatia: 15-50zile
• replicare intiala: orof. apoi sanguin. Viremia prezenta cu 2 saptamani
inainte icter. Infectie intestinala +/- . Multiplicare hepatocit, excretie
bila, apoi fecale (complexe IgA cu atg VHA. Inoc. i.v. la primate Atg.
VHA se detecteaza 2 sapt si in perioada acuta .
• leziuni histologice: parenhim hepatic cu leziuni distructive/reparative
(hepatocite cu citoplasma destinsa, fara structura, nuclei mari). In jurul
zonelor de distrugere focare inflamatorii cu aglomerari de celule Kupfer
(fagociteaza resturi cel.) limfocite, neutrofile si eosinofile.
• eliminare v.: fecale cu n.zile inante si 7-10 zile dupa icter.
• forme clinice: asimptomatice (90%); comuna: prodrom pseudogripal (1-3
saptamini) cu febra, artralgii, astenie, st. gen modificata, greata,
varsaturi, +/- diaree, apoi icter cu urini hipercrome si fecale decolorate
(2-3sapt). Teste biochimice: crestere bilirubina, aminotransferaze (ALT
si AST), fosfataza alcalina, GGT. Revenire dupa per de stare.
- boala este autolimitanta, fara sechele, fara cronicizare
- forma cholestatica
- foarte rar: hiperacuta fulminanta (1%)
- mortalitate: 1,5% (copii <6 ani); 27%
3. Imunitate :
• umorala : atc IgM ,IgG si Ig A (neutralizanti anti capsidari ) apar la debutul bolii.
Complexele Atc –Atg det distrugeri celulare. IgM dispare dupa 2-12 sapt. , IgG
persista indelungat.
• celulara: prezente celulule K si limfocitele T citotoxice (CD8) elimina resturi
hepatocite

4. Diagnosticul de laborator :
• produse patologice: materii fecale ,sange
a. examen direct:
- M. E. pe materii fecale in prima sapt . a bolii. Diferentiaza de hepatitele non A non B
- detectia v. in hepatocite (biopsie): IF, ELISA, M.E. doar in infectia experimentala
- ARN viral: hibridizare cu sonde ADN c su ARN ; RT-PCR
b. izolarea: culturi si infectia experimentala se folosesc rar
c. ex.serologic:
- dupa aparitia icter: detectie IgM (persista 10-12 sapt); IgG (persistenta indelungata)
prin ELISA si RIA
d. teste biochimice :
- pigmenti biliari: ser (bilirubina > 5 mg o/oo); urina (urobilinogen >)
- citoliza hepatica: crestere transferaze serice (ALT, AST) si GGT chiar fara icter
- dezechilibrul proteinelor serice: crestere alfa, beta, gamma glob.; scaderea albumine:
inversare raport A/G
5. Epidemiologie:
• raspandire universala
• evolutie endemo epidemica
• sursa: omul bolnav
• transmisie: fecal orala (conditii igienice
deficitare); favorizata de rezistenta virusului
in mediu exterior
• contagiozitate: maxima in a doua jumatate a
incubatiei (max . 2 saptamini de la debut)
• susceptibilitate: generala
• imunitate: indelungata (toata viata)
6. Profilaxie:
a. pasiva:
• imunoglobuline policlonale/specifice: 0,05 ml/
Kg corp - protectie 3 luni (75 –80%)
b. activa – vaccinuri:
• inactivate (formol): v. din culturi ficat marmota ;
v. din culturi diploide umane (MRC5 - tulpina
HM 175), adsorbit pe hidroxid de Al: admin. 3
doze a 720 u ELISA ( 0 –4 saptamini – 6/12
luni; rapel 5 ani)
• vii atenuate: in curs de experimentare
• sintetice (peptide obtinute prin inginerie
genetica)
Virusul Hepatitei B (V.H.B)
- familia Hepadnaviridae (gen hepadnavirus) -
1. Caractere morfo-functionale
• serul bolnavilor de hepatita are 3 tipuri de particule :
a. virionul complet (particula Dane): sferica, 42nm formata din:
• nucleocapsida : aspect de centru dens cu contur hexagonal , 28nm
- genomul viral : mol. ADN circulara, 32 Kb, bicatenar/port. mono c.,
catenele inegale (L =lunga ; S = scurta; catena L sens negativ cu intrerupere
langa catena S = origine replicare). 4 gene (gena S precedata de pre S1 si
preS2 = codifica prot de suprafata/majora HBs; gena C = codifica proteina
HBc; gena P = codifica sinteza ADN polimerazei ; gena X = sinteza
proteine initiatoare a replicarii ADN/Bx
- capsida (simetrie icosaedrica) – proteine : HBc (core)/clivaj proteolitic =
proteina solubila Hbe si ADN polimeraza (reverstranscriptaza)
- invelisul viral = lipoproteic, contine proteina majora HBs si doua proteine
minore (PreS1 – rol in atasarede hepatocit si PreS2 – afinitate pentru
receptorul albuminic)
b. particule sferice (22nm ) formate din subunitati ale HBs
c. formatiuni filamentoase = agregate ale particulelor sferice
• p. sferice si filamentoase nu-s infectioase
• conc. virus si substructuri la bolnavi/purtatori = 10 9 /ml
3. Rezistenta la agentii fizici si chimici:
• virus rezistent - in ser : 6 luni la + 300C , 10 ore la 600C , -200C = 15 ani
(infectant)
• distrus (infectivitate): autoclavare (30’ la +1280C); pH =2,4 (6 ore);
dezinfectante (permanganat K 1o/oo; formol 5%; glutaraldehida 2% la pH
8,4)
4. Multiplicare:
• atasare de receptori hepatocit (de albumina serica)
• patrundere prin endocitoza
• replicare ADN viral (acumulare de atg HBc) – etape:
• patrundere in nc. celular:
- suprarasucire ADNv, catena L (sens negativ) – matrita replicare/polimeraza
cel II rezultind mol ARN cu rol: ARN m ( transportat in citoplasma la
ribozomi si sint.: prot.v. = HBs , HBc , HBx si polimeraza v.); ARN
pregenomic integrat in structurile virale proteice citoplasmatice
• transcriere ARN v. pregenomic in ADNv. d.c.( ADN polimeraza v. cu rol
de revers transcriptaza)
• nucleocapsidele mature se invelesc la mem. cel., apoi v. complet se elimina
extra celular
• uneori sinteze in exces: particule incomplete sferice/filamentoase fara ADN
(proteine HBs)
5. Relatii virus – gazda
a. Cultivare:
• crestere dificila: linii continui (carcinom
hepatocelular) cu acumulare de atg HBs, fara
efect citopatic
• animale: infectii la cimpanzei, giboni, gorile
b. Patogeneza:
• patrundere organism prin: solutii de continuitate tegumente/mucoase, manevre medicale invazive
(injectii, transfuzii , tratamente stomatologice, interventii chirurgicale )
• replicare in hepatocit (ciclu 10-12 zile)
• propagare v.: contiguitate celula/celula si sanguin, se invadeaza intregul parenchim, apoi viremie masiva
• incubatie: 6 sapt – 6 luni
• prodrom: febra, anorexie, slabire
• debut: icter, urini hipercrome , scaune decolorate; detectie atg .: HBs si HBe, bilirubinemie >,
transaminaze > (hepatocitoliza)
• evolutia bolii depinde de reactia gazdei (umorala si celulara):
- hepatita acuta: reactie intensa cu elim v. si a hepatocite infectate ; hepatita supraacuta fulminanta
(letala prin necroze hepatice intinse). Histologic: lez. parenchim (hepatocite balonizate cu contur
sters si nuclei mari), inflamatorii ( edem, infiltrate: neutrofile, eosinofile si activare cel. Kupfer) si
regenerari (mitoze). Distrugerile > 65 % = letale .
- hepatita cronica (infectie persistenta): se asociaza cu r.i. slab , replicare continua a VHB si toleranta
imuna. Distrugeri limitate dar continui. Histologic:
• hepatita cr. activa (necroze , inflamatie periportala) cu detectie de - atg.HBc si HBs (hepatocite) si ADN
v. (sange); hepatita cr. persistenta: hepatocitoliza focala si hiperplazie limfoida cu Atg.HBs
(intracitoplasmatic) si Atc. anti HBc (ser) . Vindecare in 2 ani .
• mecanismele persistentei
- dupa vindecarea clinica Atg - HBs (sange) poate persista indelungat : 10-15% la adulti si 30-40% la
copii
- mod: dependent de gazda (varsta : sugarii –90%, adultii – 10%); dependent de v. (ADN v. se
mentine in episomi sau integrat in ADN cromozomial gazda cu infectivitate redusa si episoade de reactivare)
cu prezenta de Atc anti HBc
• purtatori asimptomatici (reactie gazda absenta): fara manifestari clinice, multplic. > si AtgHBs in
sange; cca 300 miloane in lume
c. Imunitate
• raspuns umoral la :Atg HB, HBc si Hbe
- atc anti HBc : de tip IgM ( multiplicare activa , in faza tardiva a incubatiei , max in per de stare,
dispar convalescenta ; de tip IgG : la sf. per. de stare , max conv., persista toata viata; apar la
exprimarea atg pe suprafata celulelor infect.
- atc anti HBs : apar in conv . bolii autolimitante dupa disparitia atg.HBs (per.= fereastra
serologica), se absorb pe supraf . celulelor impiedicind atasare de virioni, fac complexe cu atg ce elimina
v., confera protectie la reinfectie
- atc anti Hbe : apar dupa disparitia atg. Hbe (fereastra serlogica) si se evid dupa aparitia IgM anti
HBc
• raspuns celular:
- in hepatita experimentala (cimpanzei): acuta (limfocite T citotoxice active fata de atgHBc si HBs
asociate cu CMH I); cronica (purtatori): limfocite citotoxice reactioneaza (vitro ) cu atg HBc si
Hbe
atc. serici pot inhiba citotoxicitatea prin legare de atg HBs si pot in exces fav persistenta
d. Dignosticul de laborator:
• p.p. : sange , tesut hepatic (biopsie)
• ex direct (rar):
- preparate de tesut hepatic: atg HBc in nc hepatocite si atg Hbs in citoplasma prin IF si ELISA
- ser: particule Dane sferice sau filamentoase la M.E.
• imunodiagnostic (evid. in ser a markerilor bolii):
- structuri antigenice sau componente virale in ordinea aparitiei: Atg HBs, ADN polimeraza v., AtgHBe ,
AtgHbc (foarte rar ser), ADN viral
- atc. serici: anti HBc –IgM, HBc IgG, Hbe, HBs
- tehnici: ID, CIEF, RFC, LA, ELISA, RIA , hibridizare ADN, PCR, IEM,
• detectie ADN polimeraza
- biochimie: ca la hepatita A
e. Epidemiologie:
• raspindire universala
• evolutie endemica, rar epidemica, purtatori cr: 10-15%
• grupe risc: consumatori droguri, hemodializati, homosexuali, personal
medical
• sursa de v.: omul (bolnav, purtator)
• transmisie: Atg HBs se gaseste in toate secretiile si excretiile (c. m
infectioase: sange, sperma, secretii vaginale); prezenta Atg Hbe creste
infectiozitatea
• cale:
- transfuzii: sange, derivate (plasma, ser, trombina, fibrinogen, hematii
conservate, imunoglobuline)
- seringi, instrumentar, materiale consumabile, aparatura hemodializa
- solutii continuitate: rani, zgarieturi (teg, muc)
- infectie perinatala
- contact homo si heterosexual
• incubatie: 45- 180 zile (60-90) dependenta de conc v. si gazda
• transmisibilitatea: sangele infectant n sapt. inainte de debut, in timpul
bolii, iar la purtatori ani (Atg HBs si Hbe)
• susceptibilitate: generala
• rezistenta depinde prezenta atc anti HBs – solida
f. Profilaxie:
• pasiva: imunoglobuline specifice (0,06 ml /kg corp sau 5ml
adulti) in primele 6-24 ore de la contact infectant; n.n. = 0,5ml
(24 ore ) din mame cu Atg HBs /AtgHBe
• activa - vaccinare:
- preparate din plasma: conc mari Atg HBS – nu se mai folosesc
(complexe imune)
- tehnologie ADN recombinant: izolarea genei care codifica HBs
(enzime de restrictie), transplantarea genei (recombinare) in cel gazda
-vector (E. coli., Saccaromices cerevisiae, cel de mamifere).
multiplicare odata cu cel., izolare prin dezintegrare cel a atg HBs
urmata de purificare
• transplantul poate contine si segm S si PreS 1 & PreS2 si
vectorul poate fi cel de mamifere (CHO – celule ovar hamster)
- administrare: 3 doze a 0, 5ml in 2 scheme (1-2-3 luni, rapel I la 1
an, rapel II la 5 ani; 1-2-6 luni, rapel la 5 ani)
- contra indicatii: nu exista
- conversie: 93-95%
Virus Hepatita B
Virus Hepatita
V. HEPATITEI DELTA (VHD)
virus defectiv - coinfectii sau suprainfectii
in hepatitele B (VHB = helper)
1. Morfologie – structura:
• particula sferica de 35 nm, centru dens, invelita:
- genom ARN monoc. circular (70% baze orientate pereche), nu
are secvente omoloage ADN –VHB; proteina asoc si codificata +
atg D (nc. hepatocite , 2 forme: atg HD (27000 - rol in
asamblare) si
Atg HD (24000 - rol in replicare)
- invelis: de la VHB = proteina HBs si Pre S1/Pre S2
• structura antigenica = 1 serotip
2. Multiplicare:
• transfectia cu ARN -VHD in culturi (carcinom hepatocelular
uman) sau rinichi maimuta: VHB are rol helper la
ansamblarea genom VHD in proteinele de invelis VHB
• in hepatocit se detecteaza: ARNv si catene ARN matrite
pentru ARN progen
3. Patogeneza:
• patrundere ca VHB dar evol depinde de coinfectie sau suprainfectie :
- la cimpanzeii infectati cu VHB si VHD: replicare in ficat A VHB, apoi
replicare VHD (simptomatologie bifazica). Atc actioneaza pe ambele
virusuri.
- suprainfectia = expunerea unui purtator VHB la o infectie cu VHD. La
interval de 2-6 saptamini apare hepatita acuta (VHB favorizeaza
replicarea VHD). Uneori VHD suprima replicarea VHB (interferenta)
• evolutie: cronicizare desi apar atc IgM si IgG
• evid. atg HD: nc., citoplasma prin IF; ARN-VHD (sange) prin
hibridizare
• VHD creste severitatea hepatitei B: 10-20% forme fulminante, 50-
90% cronicizare
4. Imunitate:
• umorala:
- coinfectie-IgM fata de atg. HBc si anti atg HD in cateva zile de la debut
- suprainfectie: suprapunere markeri VHB cu VHD
5. Diagnosticul de laborator:
• produse patologice = sange, tesut hepatic (biopsie)
a. examen direct:
• Atg. HD in nc. si citoplasma prin IF sau ELISA
b. imunodignostic (markeri):
• ser :
- atg. HD prin RIA, ELISA, Western blot
- atc. IgM si IgG anti atg. HD: ELISA, RIA
- ARN-VHD: hibridizare (ADNc sau ARN-ARN)
- IgG durata scurta in coinfectie, dar in suprainfectie
IgM persista indelungat
V. HEPATITELOR NON A, NON B
• agentul infectios transmis parenteral
asemanator hepatitei B
• incidenta marre la toxicomani, hemofilici,
transfuzati
• evolutie spre ciroza
• v. a fost identificat prin inginerie genetica: din
plasma infectata de la cimpanzei (infectati cu
produse patologice de la bolnavi) s-a extras
ARN v. Sinteza ADNc inserat pe bacteriofag
lamda 11 al E. coli, apoi sinteza atg. v. identif.
cu ser convalescent sau ser cimpanzeu
1. Morfologie – structura
• dim. 50-60nm, invelit
• genom: ARN monoc. sens +., codifica: proteinele C
(capsidare), M (membrana) si NS1 - NS5 (nestructurale)
• capsida icosaedrica
• invelis: 2 glicoproteine (E1 si E2)
• 10 genotipuri si 52subtipuri
2. Patogeneza:
• incubatie 4-6 sapt.
• 90% asimptomatice , doar crestere a transaminazelor
• evidentierea tip C prin detectia atc anti VHC
• seroconversie in 2-12 luni
• 50% se cronicizeaza, 20% evolueazaspre ciroza sau
carcinom hepatocelular
3. Diagnosticul de laborator:
• examen direct:
• ser: evid genom v. prin PCR
• imunodiagnostic:
• evid. atc anti VHC (fata de atg. obtinute prin inginerie
genetica) prin ELISA – confirmare Western blot, PCR
si RIBA (recombinant imunolot)
• transaminaze > si atc > mai mult de 6 luni =
cronicizare
4. Tratament:
• interferon alfa 2b: 50% scadere ARN si ameliorarea
functii hepatice
• ribavirin
• 20% efecte bune de lunga durata
V. HEPATITEI E (caliciviridae)
- virus transmis fecal oral
- caractere morfofunctionale:
• ARN sens –, monoc.
• dim: 27nm
• neinvelit
- patogeneza:
• poarta intrare: digestiva, asemanatoare hepatitei A
• infectie severa la gravide (10 % decese)
• mai frec la adulti tineri
• infectie experimentala la primate (virusuri in hepatocite - IF)
• nu se cronicizeaza
- epidemiologie:
• sporadic, epidemic
• raspindire: India, Algeria
• sursa: om, cimpanzeu
• cale: fecal orala
• susceptibilitate: generala
• incubatie: 15-64 zile