E.F.S.

AN 3
CIRSTEA ELVIS FABIAN

REFERAT FITNES

În viaţa socială contemporană, atât oamenii obişnuiţi cât şi personalităţile politice

şi culturale apreciază fitnes-ul ca fiind un fenomen cu funcţii speciale în
dezvoltarea individului şi prin implicaţiile sale socio-economice. Prin implicaţiile
sale economico-financiare (industria tot mai înfloritoare de echipamente şi
tehnologie sportivă, sume imense de bani, acumulate şi manipulate de cluburi şi
sportivi, reclame etc.), juridice (reglementări naţionale şi internaţionale), politice
(probleme de competiţie între ţări, „mândrie naţională”), culturale („mass-media”,
spectatori, „fanism”), de sănătate (obsesia „corpului sănătos”) şi altele, se poate
afirma că în zilele noastre el este un fenomen social major.
Cel puţin în ţările dezvoltate, chiar dacă în legătură cu acest calificativ acordul de
păreri nu este atât de mare, sunt date statistice care arată că marea majoritate a
populaţiei din unele ţări europene înclină spre această caracterizare (Semnificaţia
sportului pentru societate. Impactul sportului asupra sănătăţii, CCPS, 1996,
respectiv Handbook of Sport Studies, eds. J. Coakley, E. Dunning, 2006). Spre
deosebire însă de marele public, politicienii, oamenii de cultură şi mai ales de
agenţii implicaţi direct în lumea sportului, sociologii care se ocupă de sport,
încearcă să meargă dincolo de astfel de aprecieri generale şi să analizeze
consecinţele sociale în profunzime, ceea ce înseamnă şi dezvăluirea unor aspecte
critice.
Deşi numărul studiilor privind efectele activităţilor fizice asupra calităţii vieţii a
crescut simţitor în ultimele decenii, există încă o lipsă de informaţii integrate care
să delimiteze mai clar efectele pe termen mediu şi lung ale mişcării fizice în
calitatea vieţii. Am încercat să analizăm critic literatura din domeniul sociologiei şi
psihologiei sociale pe acest subiect, acordând atenţie, în capitolele teoretice,
deopotrivă dimensiunii obiective a calităţii vieţii (starea socio-economică, nivelul
de trai), cât şi bunăstării subiective, ca dimensiune construită social, cea a
satisfacţiei cu viaţa, două dimensiuni centrale ale oricărei analize sistematice. În
partea de cercetare, una cu profil integrativ, se urmăreşte relaţia dintre practicarea
sportului în diferite variante (de performanţă, ca loisir sau din scopuri medicale),
prin două investigaţii distincte, ambele desfăşurate în judeţul Cluj: una aplicată
unui lot de adulţi practicanţi de exerciţii fizice (loisir şi medical), respectiv unor
elevi de gimnaziu şi liceu (practicanţi de sporturi în mod organizat/regulat,
respectiv nepracticanţi). În analiza şi interpretarea rezultatelor, apelăm la conceptul
de relaţie cu activitatea fizică (Physical activity relationship - PAR), construind o
imagine a climatului motivaţional, ca agregat al factorilor obiectivi şi psihosociali
care încurajează sau descurajează practicarea exerciţiilor fizice în mod regulat.
O altă funcţie majoră afitnesului si a sportului în societate şi efectele asupra
individului este influenţa sportului asupra sănătăţii fizice şi psihice
. Relaţia dintre sport (activităţi fizice) şi sănătatea corporală este vizată în primul
rând de medicină şi fiziologie.
Psihologia este interesată de acest subiect în măsura în care sănătatea fizică este o
premisă pentru echilibru psihic şi gândire pozitivă, după cum sănătatea mentală şi
emoţională pot asigura o atitudine raţională faţă de 8 sănătate şi boala fizică. În ce
priveşte efectele practicării sportului ca exerciţiu fizic (exercise, în limba engleză)
asupra psihicului propriu-zis, s-a demonstrat că activităţile aerobice şi de fitness în
primul rând, dar şi sporturile competitive, cum ar fi tenisul, voleiul şi fotbalul
reduc atât anxietatea de termen scurt, cât şi depresia (de termen mai îndelungat).
Cu condiţia ca exerciţiul să aibă loc de cel puţin două ori pe săptămână în mod
regulat şi să dureze mai mult de şase săptămâni. Cercetări riguroase atestă, de
asemenea, o influenţă pozitivă a exerciţiilor fizice şi portului asupra bunei
dispoziţii.
S-a arătat că în cazul fitness-ului şi aerobicului funcţionează modelul
„echilibrării”, în sensul că stările psihice negative (depresie, anxietate, confuzie,
oboseală, proastă dispoziţie în general) dinaintea exerciţiilor se transformă în
relaxare şi bună dispoziţie după terminarea acestora.
Când e vorba însă de sporturi competitive, instalarea relaxării sau bunei dispoziţii
depinde şi de rezultat. Oricum, cercetările evidenţiază faptul că pe termen lung
toate genurile de activităţi de recreere prin sport au consecinţe benefice asupra
formării şi întreţinerii unui tonus psihic robust procese care au influenţat această
reorientare a educaţiei fizice înspre teme legate de sănătate:
Creşterea interesului social faţă de subiecte medicale (în special cu privire la
bolile cardiovasculare, obezitate, boli psihice, cancer), fenomen nu întâmplător
apărut simultan cu spiralarea costurilor tratamentelor medicale. Autorii menţionaţi
arată că aici apare şi un alt fenomen: este posibil ca mulţi profesori de educaţie
fizică, probabil conştienţi de statusul relativ scăzut al subiectului lor de studiu în
raport cu altele, considerate mai „academice”, să găsească în asocierea educaţiei
fizice cu medicina şi alte ştiinţe un debuşeu pentru creşterea prestigiului profesiei,
atât pentru a-şi securiza domeniul cât şi pentru a mări doza de „intelectualism” a
acestuia.
Evoluţia accelerată în societate a ideologiei sănătăţii bazate pe activitate fizică nu
este una total ne-problematică, de multe ori aceasta promovând în spaţiul social
perspective parţiale sau distorsionate asupra cauzelor bolii şi sănătăţii (când sunt
puse doar pe seama practicării sau nu a exerciţiilor fizice).
Preluând conceptul de „healthism” (Crawford, 1980, cf. Waddington, 2006),
Colquhoun (1991) arată că sănătatea bazată pe activitate fizică promovează în
fundal ideea că sănătatea noastră se află sub controlul nostru.
Altfel spus, ideologia „healthistă” accentuează teoria responsabilităţii individuale
în sănătatea proprie şi, simultan, distrage atenţia de la procesele sociale ascunse (de
exemplu sărăcia, şomajul, poluarea industrială sau problema accesului limitat sau a
slabei calităţi a serviciilor de sănătate – factori care pot conduce la o rată crescută a
îmbolnăvirilor) sau de la cauzele genetice. În consecinţă, această plasare a
responsabilităţii privind sănătatea în sfera individului (deţinerea controlului
personal asupra propriei sănătăţi), reduce, în ochii publicului „servit” constant cu o
astfel de ideologie, „vina” marilor producători industriali poluanţi,
guvernelor/politicilor sau altor grupuri şi instituţii de putere, uşurând într-un fel
responsabilitatea guvernanţilor în chestiunea politicilor pentru sănătate.
Mai mult, odată asumată la nivel societal ideea că deţinem controlul sănătăţii
proprii, boala devine automat un rezultat al propriilor greşeli în raport cu stilul de
viaţă „sănătos” şi invers, a deţine şi a păstra o sănătate bună devine un imperativ
moral pentru individ. Noua conştiinţă a sănătăţii este însoţită aşadar şi de alte
valori: disciplină de sine şi responsabilitate morală.
Astfel cei care au afecţiuni cum ar fi obezitatea, tensiunea arterială, diabetul etc.
riscă să nu fie văzuţi ca victime inocente ale unor procese care nu au stat sub
controlul lor, ci oameni care, datorită neglijenţei, lenei şi nepăsării (lipsa
disciplinei şi a controlului de sine) „şi-au făcut-o cu mâna lor”
Ocupandu-ne cu educatia fizica, noi ne insusim deprinderile de miscare necesare in
viata de toate zilele si in munca. Se dezvolta abilitatea, rapiditatea si forta
miscarilor corpului nostru. Se perfectioneaza dirijarea miscarilor de catre sistemul
nervos central.
Ocupandu-ne cu exercitiile fizice, se formeaza permanent noi si noi reflexe
conditionate, care se fixeaza. Organismul dobandeste capacitatea de a se adapta tot
mai bine la munci fizice mai grele si mai complexe. Datorita acestui lucru noi
putem efectua miscarile tot mai usor, deci organismul nostru se antreneaza. In
urma antrenamentului se imbunatatesc activitatea si structura tuturor organelor
corpului si a sistemului nervos central. La oamenii antrenati, sistemul nervos se
adapteaza mai usor la miscari noi si la conditii noi de activitate a aparatului
locomotor.
In urma exercitiilor fizice se intensifica procesele de excitatie si inhibitie din
scoarta cerebrala si creste intensitatea contractiei musculare. In legatura cu aceasta
se modifica structura fibrelor musculare: ele devin mai groase si astfel volumul
muschilor creste.
Ocupandu-ne sistematic cu exercitiile fizice de forta, ridicarea greutatilor, putem in
6-8 luni sa ne marim mult volumul si forta muschilor. Aceasta se intampla
deoarece nutritia muschilor activi se imbunatateste simtitor.
In muschii aflati in repaus, cea mai mare parte din capilarele sanguine care iriga
fibrele musculare, sunt inchise pentru curentul sanguin si sangele nu circula prin
ele. In timpul activitatii, in urma contractiei muschiului se deschid toate capilarele
si de aceea afluxul de sange in muschi creste de peste 30 de ori.
Sub influenta antrenamentului se modifica si compozitia chimica a muschiului.
In muschi creste cantitatea de glicogen si fosfagen, care in timpul contractiei
fibrelor musculare se descompun si elibereaza mai multa energie. Antrenamentul
se reflecta favorabil nu numai asupra muschilor. Se intareste intreg aparatul
locomotor-oasele, ligamentele, tendoanele, devin mai solide. 
Practicarea sistematica a exercitiilor fizice are o influenta vizibila asupra formei
exterioare a corpului, dezvoltarea sa proportionala in copilarie si adolescenta, iar la
adulti si indivizii in varsta permite mentinerea indelungata a frumusetii si
infatisarea zvelta.
 Modul de viata sedentar, fara miscare, imbatraneste omul inainte de vreme. El
devine morocanos, abdomenul atarna in jos, infatisarea se schimba evident. Tinuta
poate fi corectata prin exercitii fizice, care intaresc musculatura(mai ales muschii
trunchiului).
Pentru aceasta este bine sa se faca exercitii de gimnastica si sa se inoate; cel mai
bine stilul bras. La o tinuta corecta contribuie exercitiile regulate care sa intereseze
numeroase grupe musculare.
 Prin exercitiile fizice alese special pot fi inlaturate deformatiile ale coloanei
vertebrale in stadiul incipient de dezvoltare, poate fi intarita musculatura
abdomenului, intarita si restabilita bolta piciorului.
Aplicarea exercitiilor fizice pentru corectarea unor defecte de constitutie a
corpului trebuie facuta sub controlul medicului specialist. Se imbunatateste
activitatea inimii. 
Omul antrenat devine mai rezistent, el poate efectua miscari mai intense si
indeplini o munca musculara grea timp indelungat.
Aceasta depinde in mare masura de faptul ca aparatele sale: circulator, respirator,
excretor, lucreaza mai bine. Muschii care lucreaza intens au nevoie de o cantitate
mai mare de oxigen si substante nutritive.
Aceasta se realizeaza datorita faptului ca afluxul de sange in muschi e mai mare,
iar viteza de circulatie a sangelui in capilare creste. Cand ne gasim in repaus, inima
expulzeaza in aorta circa 5 litri de sange/minut. In timpul unui efort intens,
frecventa pulsului creste de la 60-70  la 120-200 batai/minut, iar cantitatea sangelui
expulzat de inima creste pana la 40 liri.
La oamenii antrenati, inima se adapteaza mai usor la conditii noi de lucru, iar dupa
terminarea exercitiilor fizice revine mai rapid la o activitate normala. Respiratia
devine mai profunda. In repaus, omul executa aproximativ 16 miscari
respiratorii/minut.
La fiecare inspiratie in plamani ajung circa 500 cm3 de aer. In timpul efortului
fizic, datorita cresterii necesitatii in oxigen a muschilor, respiratia devine mai
profunda. Cantitatea de aer care trece prin plamani timp de 1 minut, creste de la 8
litri in repaus pana la 100-140 litri in cazul alergarii, inotului.
Cu cat trece mai mult aer prin plamani, cu atat primeste organismul mai mult
oxigen. La oamenii antrenati, in cazul muncii fizice, ''datoria de oxigen''(diferenta
dintre nevoia in oxigen si consumul real al acestuia), nu se formeaza rapid, ei isi
mobilizeaza mai bine posibilitatile de adaptare a respiratiei si circulatiei.  
La oamenii antrenati compozitia sangelui se imbunatateste si cresc fortele de
aparare ale organismului.
Numarul hematiilor(globulele rosii) creste de la 4500000 mm3 pana la 6000000, la
cei antrenati. Hematiile sunt transportatorii de oxigen, iar prin cresterea numarului
lor sangele poate sa primeasca mai mult oxigen in plamani si sa transporte mai
mult oxigen in tesuturi in special la muschi. La oamenii antrenati creste si numarul
limfocitelor(globulele albe).
 Ele produc substante care neutralizeaza diverse toxine patrunse in organism sau
formate acolo. Cresterea numarului de limfocite in urma exercitiilor fizice, are ca
scop si cresterea fortelor de aparare ale organismului fata de infectii.
Oamenii care practica sistematic exercitiile fizice si sportul, se imbolnavesc mai
rar, iar daca se imbolnavesc, atunci in majoritatea cazurilor, suporta mai usor
bolile.
 La oamenii antrenati continutul de glucoza din sange devine mai stabil. In urma
unei activitati musculare indelungate si grele, cantitatea de glucoza din sange
scade. La oamenii antrenati aceasta scadere nu este atat de mare, ca la cei
neantrenati.
La cei antrenati, activitatea rinichilor se adapteaza mai bine la conditiile schimbate
si produsele de metabolism, formate in mare cantitate in timpul efortului fizic
intens, se indeparteaza la timp din organism. 
Educatia fizica si sportul au o influenta favorabila nu numai asupra musculaturii
ci si asupra celorlalte organe, imbunatatindu-le activitatea. Pentru a fi un om
sanatos, puternic, rezistent si armonios dezvoltat, trebuie sa te ocupi permanent si
sistematic cu diferite tipuri de exercitii fizice si sport
Tipuri de exercitii fizice care influenteaza sistemul muscular

1. Indreptari

2. Flotari la paralele
3. Genuflexiuni

4. Tractiuni pentru spate

5. Impins pentru umeri

6. Impins pentru piept

7. Tractiuni pentru biceps

Acestea se numesc exercitii de baza si implica in miscare doua sau mai multe articulatii.
Asta inseamna ca la un exercitiu de baza vor fi implicati muschi principali si muschi
secundari.
Cei secundari ajuta muschii principali sa execute miscarea, si drept urmare greutatile
folosite sunt deobicei mai mari.
Foloseste la fiecare o greutate cu care sa nu poti face mai mult de 6-10 repetari. Fii atent
cand le faci sa nu te accidentezi si lucreaza cu greutati mici pana inveti miscarea. Forma
corecta nu o poti invata doar citind. Cel mai bine e sa-ti arate cineva care stie ce face, sau
sa te uiti la niste tutoriale video. O sa fac si eu o sectiune cu asemenea clipuri in viitorul
apropiat.
Incepe la fiecare antrenament cu exercitiul de baza pentru grupa pe care o lucrezi. 1-2 serii
de incalzire si apoi 4 grele sunt de ajuns. Dupa ce ai terminat cu cele de baza poti sa treci
la cele de izolare unde numarul repetarilor este ceva mai mare, undeva intre 10-15.