MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII și CERCETĂRII al REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Energetică și Inginerie Electrică

Catedra Electroenergetica

RAPORT DE CALCUL
la disciplina Optimizări în electroenergetică

Tema: Rezolvarea problemei de progamare neliniară

în scopul optimizării consumului de energie

A elaborat: studentul gr. EE-142

Andrei BUTUC

A verificat: profesor universitar

Victor GROPA

Chișinău, 2017
 CUPRINS

SARCINA.............................................................................................................................. 3

INTRODUCERE ................................................................................................................... 4

AFIȘAREA SISTEMULUI DE ECUAȚII DE RESTRICȚII .............................................. 5

TRECEREA LA EGALITĂȚI .............................................................................................. 6

ETAPA II: PRIMA ITERAȚIE ............................................................................................. 7

ETAPA III: A DOUA ITERAȚIE......................................................................................... 8

ETAPA IV: A TREIA ITERAȚIE ........................................................................................ 9

ANEXĂ ............................................................................................................................... 11

2
 SARCINA

Varianta 17

Se dau următoarele condiții necesare calculului problemei de ecuație neliniară:

1. Tabelul cu datele inițiale prezentat mai jos;

2. Schema electrică ilustrată în figura 1;
3. Puterea limită transportată pe linie PL  2800MW și cantitatea de energie
anuală debitată în sistem W  3,3 1010 kW  h .

Tabelul 1- Datele inițiale la rezolvarea problemei.

Numărul de ordine a Puterea instalată în Durata de Consumul specific
centralei electrice centrală P, MW funcționare T, h/an γ, kg/kWh

1 1800 7000 0,32

2 2000 7200 0,33

3 1800 7400 0,34

SEE

LEA

G1 G2 G3
Figura 1- Schema electrică necesară calculului.

3
 INTRODUCERE

Metoda simplex reprezintă metoda principală pentru rezolvarea problemei de

programare liniară.
Ea ne permite sa găsim punctele de reper și să determinăm dacă funcția economică își
atinge minimum. În cazul în care ultima restricție nu se îndeplinește, metoda ne dă
posibilitatea să trecem în punctul următor de reper în direcția scăderii cea mai rapide a
funcției economice. Aceasta garantează găsirea minimului funcției economice peste un
număr finit de iterații.

4
 AFIȘAREA SISTEMULUI DE ECUAȚII DE RESTRICȚII

Luând în considerație datele inițiale, problema se va reprezenta în modul următor:

1. P1  1800MW ; 4. W  P1  T1  P2  T2  P3  T3  3,3 1010 kW  h;

2. P2  2000MW ; 5. P2  P3  2800MW .
3. P3  1800MW ;
Ecuația consumului anual total de combustibil a acestor centrale are următoarea
formă:

G  1  P1  T1   2  P2  T2  3  P3  T3 .

5
 TRECEREA LA EGALITĂȚI

Prima etapă constă în trecerea sistemului de ecuații de restricții, prezentat sub formă
de inegalități, în egalități prin introducerea în fiecare inegalitate a câte o variabilă care o
completează până la egalitate. În acest caz, sistemul de ecuații de restricții primește forma
următoare:

1. P1  x1  1800MW ; 4. W  P1  T1  P2  T2  P3  T3  3,3 1010 kW  h;

2. P2  x2  2000MW ; 5. P2  P3  x4  2800MW .
3. P3  x3  1800MW ;

6
 ETAPA II: PRIMA ITERAȚIE

A doua etapă se începe cu alegerea variabilelor de bază și aducerea sistemul de

ecuații la forma canonică. Numărul de variabile de bază trebuie să fie egal cu numărul de
ecuații de restricție.
Notăm variabilele de bază prin sublinierea cu o linie. La prima iterație, includem în
bază necunoscutele x1, x2, x3, x4 și una din variabilele P1, P2 sau P3, în cazul dat P3.
Aducem problema la forma canonică. Pentru aceasta, împărțim ecuația (4) la T3.
Obținem:
T1 T
P1   P2  2  P3  4, 46 106 kW  h.
T3 T3

Îl exprimăm de aici pe P3 și îl introducem în ecuația (3):

 T T 
x3   4, 46 106  P1  1  P2  2   1,8 106
 T3 T3 

Înlocuind datele, obținem:

x3  0,946  P1  0,973  P2  2, 66 106

Atunci sistemul de ecuații de restricții primește forma:

1. P1  x1  1,8 106 ; 4. 0,946  P1  0,973  P2  P3  4, 46 106 

2. P2  x2  2 106 ; 5. 0, 027  P2  0,946  P1  x4  1, 66 106.

3. x3  0,946  P1  0,973  P2  2, 66 106 ;

Înlocuim P3 în funcția economică și obținem:

G  1  T1  P1   2  T2  P2   3  T3  P3  0, 32  7000  P1  0, 33  7200  P2 0, 34  7400 

 
 4, 46  10  0, 946  P1  0, 973  P2  1,122  10  140,136  P1  72, 068  P2 .
6 10

Se verifică dacă funcția economică și-a atins minimul. Acest lucru va avea loc atunci
cînd coeficienții de lîngă varibilele din afara bazei, din relația funcției economice, vor fi
pozitivi.
În cazul nostru ambii coeficienți sunt negativi, atunci procesul de optimizare continuă
și urmează de a introduce în bază o nouă variabilă.

7
 ETAPA III: A DOUA ITERAȚIE

Variabila care urmează a fi introdusă în bază este variabila pentru care coeficientul
este maxim după valoarea aboslută (analizînd relația funcției economice), în cazul dat P1.

Dat fiind faptul că numărul variabilelor de bază nu trebuie să depășească numărul de

ecuații de restricții, este necesar de a scoate în afara bazei una din variabilele de bază.

Pentru aceasta lăsăm P1 în toate ecuațiile de restricție in care ea se găsește, egalînd

restul variabilelor ce nu sunt de bază cu 0:

1. P1  x1  1,8 106 ; 4. 0,946  P1  P3  4, 46 106 

3. x3  0,946  P1  2, 66 106 ; 5. 0,946  P1  x4  1, 66 106.

Criteriul de identificare a variabilei respective reprezintă determinarea raportului

dintre partea dreaptă la coeficientul pe lîngă noua variabilă de bază (în cazul dat P1) din
fiecare ecuație de restricție unde ea se întâlnește.
Din ultimul sistem de ecuații raporturile sunt:
1. 1,8 106 :1  1,8 106 ; 4. 4, 46 106 : 0,946  4, 71106.
3. 2, 66 106 : 0,946  2,811106 ; 5. 1, 66 106 : 0,946  1, 75 106.
În final, se examinează rezultatele obținute și se identifică raportul minimal care
corespunde ecuației de restricție ce conține variabila de bază ce urmează a fi scoasă în
afara bazei. În cazul dat, raportul minim corespunde ecuației (1), deci din bază vom
elimina variabila x1.
Se trece la altă bază, pentru aceasta se exprimă P1 din relația (1): P1  1,8 106  x1 ; și îl

includem în toate celelalte ecuații, inclusiv și în funcția economică.

Obținem:
1. P1  x1  1,8 106 ; 4. 0,946  x1  0,973  P2  P3  2, 757 106 

2. P2  x2  2 106 ; 5. 0, 027  P2  0,946  x1  x4  0, 042 106.

3. x3  0,946  x1  0,973  P2  0,957 106 ; G  1,096 1010 140,136  x1  72,068  P2 

8
 ETAPA IV: A TREIA ITERAȚIE

După cum se observă, la trecerea la altă variabilă de bază varianta optimă nu a

fost încă găsită, așa cum coeficientul de lîngă P2 este negativ, de aceea în bază se introduce
P2. Alegând variabila pentru introducerea în bază, lăsăm P2 în restul ecuațiilor de restricții
și considerăm variabila ce nu e de bază – x1 egală cu 0.

Obținem:

2. P2  x2  2 106 ; 4. 0,973  P2  P3  2, 757 106 

3. x3  0,973  P2  0,957 106 ; 5. 0, 027  P2  x4  0, 042 106.

Calculăm raportul părților drepte către coeficientul de lîngă P2 în fiecare ecuație.

Ecuația (3) nu se analizează, deoarece nu va satisface condiția de optimizare a ecuației
economice.

Obținem:

2. 2 106 :1  2 106 ;
4. 2, 757 106 : 0,973  2,833 106 
5. 0,042 106 : 0,027  P2  1,555 106.

Raportului minim îi corespunde ecuația (5), din acest motiv - vom scoate din bază
variabila x4. Îl exprimăm pe P2 și îl înlocuim în celelalte ecuații:
P2  1,555 106  35, 037  x1  37, 037  x4 :

1. P1  x1  1,8 106 ; 4. 35, 037  x1  36, 037  x4  P3  1, 245 106 

2. 35, 037  x1  37, 037  x4  x2  0, 445 106 ; 5. 0, 027  P2  0,946  x1  x4  0, 042 106.

3. x3  35, 037  x1  36, 037  x4  0,555 106 ;

Înlocuim pe P2 în funcția economică și obținem:

G  1,084 1010  2665  x1  2670  x4

Observăm coeficienții pozitivi de lîngă variabilele ce nu sunt în bază, rezultă că

funcția economică și-a atins valoarea minimă.

10
Considerând variabilele ce nu sunt în bază egale cu zero (x1, x4 =0), din ultimul sistem de
ecuații, calculăm următorii parametrii, luând în considerare și aproximațiile făcute:

P2  1,555 106 ; P3  1, 245 106 

x2  0, 445 106 ; P1  1,8 106.

x3  0,555 106 ;

Verificăm dacă se indeplinesc restricțiile inițiale impuse:

1. P1  1800MW 1800MW ; 4. W  3,30009 1010 kW  h  3,3 1010 kW  h;

2. P2  1555MW 2000MW ; 5. P2  P3  2800MW  2800MW .
3. P3  1245MW 1800MW ;

10
 ANEXĂ

Problema de programare neliniară poate fi rezolvată și în MS Office Excel:

Pasul 1: Se introduc datele inițiale și se alcătuiesc ecuațiile de restricții:

Pasul 2: Se introduc restricțiile în fereastra de identificare a optimizărilor din

EXCEL:

11
 Pasul 3: Se afișează rezultatele optimizate astfel ca funcția economică să-și atingă
valoarea minimă:

11