AUTOMATIZAREA CAZANELOR DE ABUR

st. Gr TE-161
Gonța Andrei
Cazanul este un echipament destinat producerii aburului la parametrii ceruţi de turbină. Se
cunosc două tipuri de cazane de bază:
 cazane cu circulaţie naturală.
 cazane cu străbatere forţată.
Circuitul instalatiei de incalzire cu apa calda cu circulatie naturala
 CAZANE CU CIRCULAŢIE NATURALĂ

ДКВР двухбарабаный котёл вертикально-водогрейный

ДЕ паровой котёл с естественой циркуляцией
КЕ паровой твердотопливный котёл
Circuitul instalatiei de incalzire cu apa calda cu circulatie fortata
 CAZANE CU STRĂBATERE FORŢATĂ

КВ-ГМ-100 газомазутный водогрейный котёл

Denumirea Valoarea
Productivitatea, Gcal/h 100
Puterea electrica, MWh 116.3
Presinea de lucru, MPa 2.5
Temperatura apei, °С 70-150
Randament, % 92-93
AUTOMATIZAREA CAZANELOR CU CIRCULAŢIE NATURALĂ (CU TAMBUR)

Din punct de vedere sistemic cazanul de abur este

un sistem multivariabil , diversele dependenţe
intrare-ieşire evidenţiindu-se din punct de vedere
dinamic prin identificare experimentală sau prin
metode analitice. Experimentele pe instalaţii reale
au pus în evidenţă faptul că nu toate interacţiunile
sunt puternice şi, din acestă cauză, sistemul poate fi
descompus în subsiteme tratate cvasindependent din
punct de vedere al automatizării.
 AUTOMATIZAREA CAZANELOR CU CIRCULAŢIE NATURALĂ (CU TAMBUR)

Având în vedere cele menţionate mai sus, se poate aborda separat problema automatizării principalelor circuite de
reglare ale unui cazan ţinând cont de următoarele condiţii impuse SRA aferent cazanului:
 AUTOMATIZAREA CAZANELOR CU CIRCULAŢIE NATURALĂ (CU TAMBUR)

1. Realizarea egalităţii între debitul de abur cerut de turbină (DT) şi cel produs de cazan (D), în condiţiile
menţinerii constate a presiunii şi temperaturii aburului viu.

Reglarea lui D funcţie de DT se numeşte reglarea sarcinii.

Egalitatea D=DT presupune o condiţie de egalitate şi între cantitatea de căldură preluată prin vaporizarea apei
Qvap, şi cea produsă în focar Qcb prin arderea unei cantităţi de combustibil.
La modoficarea debitului de combustibil B se modifică D şi implicit p (presiune). Reglarea valorii lui p se face
utilizând SRA al procesului de ardere având ca mărime de execuţie debitul de combustibil, B.
 AUTOMATIZAREA
AUTOMATIZAREACAZANELOR
CAZANELORCU
CUCIRCULAŢIE
CIRCULAŢIENATURALĂ
NATURALĂ(CU
(CUTAMBUR)
TAMBUR)

2. Asigurarea unei arderi optime în focar se realizează menţinând o anumită cantitate de aer A, proporţională cu
cantitatea de combustibil B introdusă. Întrucât debitul B este determinat de presiunea p se poate realiza reglarea
debitului de aer A considerând parametru reglat presiunea p.

3. Realizarea egalităţii între debitul de gaze arse produse în focar prin arderea combustibilului şi cel evacuat din
cazan G. SRA-ul în acest caz trebuie să asigure o anumită valoare a depresiunii în focar. Întrucât, debitul de gaze
arse evacuate G este proporţional cu debitul de aer A, depresiunea pCZ va fi menţinută constantă acţionând asupra
lui G cu semnal de anticipare de la A.
 AUTOMATIZAREA CAZANELOR CU CIRCULAŢIE NATURALĂ (CU TAMBUR)

4. Menţinerea unui nivel H constant în tambur este foarte importantă la cazanele cu circulaţie naturală. Acest lucru
se obţine comandând în mod corespunzător debitul de apă de alimentare W şi ţinând cont de perturbaţia de sarcină
D.

5. Păstrarea unei anumite concentraţii a salinităţii apei în tambur SAL, se realizează prin acţionarea debitului de
purjă, eventual ţinând cont şi de perturbaţia de sarcină D (care influenţează W şi implicit salinitatea)
 REGLATE ALE PROCESULUI DE ARDERE

Producerea unei anumite cantităţi de abur se face prin arderea unei anumite cantităţi de combustibil
în focarul cazanului. Pentru aceasta trebuie să se asigure o anumită cantitate de aer, care să asigure
un randament optim al cazanului din punct de vedere al procesului de ardere.
Mărimile reglate ale procesului de ardere sunt:
 presiunea aburului (reglarea sarcini);
 raportul aer/combustibil (reglarea combustiei);
 depresiunea în focar (reglarea debitului de gaze de ardere).
 REGLAREA PRESIUNII ABURULUI

În schema de legatură cazan turbină cu bară colectoare parametrul reglat este presiunea aburului pe bara
colectoare. Astfel, perturbaţia externă, reprezentată prin debitul de abur consumat de turbină, trebuie repartizată în
mod corespunzător pe cazanele aflate în funcţiune. Deoarece aceste cazane funcţionează în paralel la ieşire,
perturbaţia de debit trebuie să fie repartizată conform gradului de statism al presiunii pe bară colectoare în raport cu
perturbaţia de debit.

Acest lucru se realizează de către un regulator

principal RP care elaborează un semnal xF (semnal
de intensitate a focului) transmis regulatoarelor de
sarcină termică (RST) la fiecare cazan. RST-urile
vor comanda fie debitul de combustibil B,
fie debitul de aer A,
sau în paralel debitele A şi B.
 REGLAREA RAPORTULUI AER/COMBUSTIBIL

Corelaţia dintre debitul de combustibil şi debitul de aer determină randamentul cazanului.

Pentru diverse sarcini ale cazanului, randamentul optim al cazanului diferă. Debitul de aer real este diferit de cel
teoretic printr-un coeficient de exces de aer, coeficient ce este dependent de sarcina cazanului. Menţinerea unui
randament optim constant al cazanului depinde de α, care la rândul lui, depinde de debitul de abur D.
La o sarcină variabilă ar fi necesar să se modifice coeficientul de exces de aer pentru a avea un randament maxim
optim. O combustie bună presupune şi o cantitate minimă de gaze nearse sau un anumit procent de oxigen în gazele
de ardere. Dacă analizăm, de exemplu conţinutul de oxigen în gazele de ardere, putem controla combustia în focarul
cazanului.
Rezultă astfel două modalităţi de reglare a raportului aer/combustibil :
 metoda indirectă (un raport aer/combustibil constant)
 metoda directă, care constă în urmărirea procentului de oxigen în gazele de ardere.
 REGLAREA RAPORTULUI AER/COMBUSTIBIL

În schemele de control indirect al

arderii (Figura 10.6. a÷d) excesul de
aer se menţine constant prin
asigurarea unui raport constant
aer/combustibil.
În schema cu control direct mărimea
de referinţă a regulatorului de aer este
dată de regulatorul arderii, care
măsoară conţinutul de oxigen din
gazele de ardere.
 REGLAREA DEPRESIUNII ÎN FOCAR

Prin arderea combustibilului în focarul cazanului se produc

gazele de ardere şi, pentru a asigura o ardere optimă, este
absolut necesar să se evacueze la coş aceste gaze arse.
Evacuarea lor este dictată de depresiunea în focarul cazanului.
Astfel mărimea reglată va fi depresiunea în partea superioară a
focarului şi mărime de execuţie, debitul de gaze arse.

Mărimea principală reglată, cu regulatorul RP, este depresiunea în focar iar mărimea reglată secundar este
debitul de aer, perturbaţia.
 REGLAREA DEPRESIUNII ÎN FOCAR

În varianta a se utilizează regulatorul de gaze de ardere RG pentru menţinerea constantă a depresiunii în

focar prin măsurarea acestei presiuni. Eroarea cu care trebuie reglată depresiunea este foarte mică.
În varianta b pentru ca schema de reglare să răspundă mai bine în regim dinamic, ştiindu-se că perturbaţia
principală este debitul de aer, se introduce un semnal suplimentar dA/dt.
Având în vedere dificultăţile obţinerii unui semnal derivativ şi implicaţiile generale pe care acesta le are
dacă perturbaţia de aer este importantă, se poate recurge la o soluţie mai bună, la reglarea în cascadă
(varianta c).
 CONCLUZIE

Automatizarea cazanelor cu abur reprezinta o problema foarte importanta in

functionarea optima a lor.
Implementarea SRA in functionarea cazanelor cu abur ar permite:
 Automatizarea tuturor proceselor.
 obtinerea unei functionari mai precise si optime a cazanului.
 obtinerea nui randament maxim optim.
 obtinerea unei sigurante in exploatare
 Rolul omului se reduce la cel de monitorizare a parametrilor de functionare a
cazanului.