NCM Metodologia Calcul Performanta Energetica (PN)

R E P U B L I C A M O L D O V A
N O R M A T I V Î N C O N S T R U C Ţ I I
M.01.02
PERFORMANȚA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR
NCM M.01.02:2016
Performanța energetică a clădirilor

Metodologia de calcul al performanței energetice a
clădirilor
EDIŢIE OFICIALĂ
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI CONSTRUCŢIILOR

CHIŞINĂU 2016
NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII NCM M.01.02:2016
ICS 91.120.01; 91.120.10
Performanța energetică a clădirilor.
Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor
Cuvinte cheie: performanța energetică, metodologie de calcul, certificat de performanță energetică
Preambul
1 ELABORAT de către ”Centrul de Inginerie, Economie și Management în Construcții” S.R.L.
2 ACCEPTAT de către Comitetul Tehnic pentru Normare Tehnică şi Standardizare în Construcţii

CT-C 12 "Performanța energetică a clădirilor", procesul-verbal nr. 02 din 17.11.2016.
3 APROBAT ŞI PUS ÎN APLICARE prin ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor

nr. 138 din 22.11.2016 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 441-451, art. 2100), cu
aplicare 01.03.2017.
4 ELABORAT PENTRU PRIMA DATĂ
MDRC, 2016 EDIŢIE OFICIALĂ
II
NCM M.01.02:2016
Cuprins
Introducere ........................................................................................................................................... IV
1 Domeniu de aplicare ....................................................................................................................... 1
2 Referinţe normative ......................................................................................................................... 1
3 Termeni și definiții ........................................................................................................................... 2
4 Simboluri .......................................................................................................................................... 7
5 Dispoziții generale ........................................................................................................................... 8
6 Procedură de calcul al performanței energetice a clădirilor ............................................................ 9
7 Definirea datelor de intrare pentru calcul ...................................................................................... 12

7.1 Definirea limitelor conturului clădirii ................................................................................................ 12
7.2 Definirea zonelor termice ale clădirii .............................................................................................. 12
7.3 Determinarea ariei pardoselii spațiului condiționat ......................................................................... 13
8 Necesar de energie pentru încălzire ..............................................................................................13

8.1 Prevederi generale ......................................................................................................................... 13
8.2 Necesar de energie pentru încălzire. Regim de încălzire continuă ................................................ 14
8.3 Necesar de energie pentru încălzire. Regim de încălzire cu intermitenţă ...................................... 15
8.4 Necesar de energie pentru încălzire. Regim de încălzire cu perioade de neocupare ................... 15
8.5 Transfer termic ............................................................................................................................... 16
8.5.1 Prevederi generale ...................................................................................................................... 16
8.5.2 Transfer termic prin transmisie .................................................................................................... 16
8.5.2.1 Procedură de calcul .................................................................................................................. 16
8.5.2.2 Coeficienţi de transfer termic prin transmisie ........................................................................... 16
8.5.2.3 Coeficient de cuplare termică pentru subsol încălzit ................................................................ 19
8.5.2.4 Coeficient de transmisie termică a planșeului pe sol ............................................................... 19
8.5.2.5 Coeficient de transfer termic a ferestrelor și ușilor ................................................................... 24
8.5.3 Transfer termic prin ventilare ....................................................................................................... 27
8.6 Aporturi de căldură ......................................................................................................................... 28
8.6.2 Aporturi de căldură interne .......................................................................................................... 29
8.6.3 Aporturi de căldură solare ........................................................................................................... 29
8.6.3.1 Prevederi generale ................................................................................................................... 29
8.6.3.2 Aria captatoare solară echivalentă a elementelor vitrate ......................................................... 31
8.6.3.3 Factori de corecţie pentru umbrire datorată obstacolelor exterioare ....................................... 31
8.6.3.4 Umbrire datorată orizontului ..................................................................................................... 32
8.6.3.5. Umbrire datorată proeminenţelor şi ecranele laterale ............................................................. 32
8.7 Parametri dinamici .......................................................................................................................... 33
8.7.2 Factor de utilizare a aporturilor pentru încălzire .......................................................................... 33
8.7.3 Constantă de timp a clădirii ......................................................................................................... 35
8.7.4 Capacitate termică interioară a clădirii ........................................................................................ 35
8.8 Necesar de energie anual total pentru încălzire, pe zone ale clădirii ............................................. 36
8.9 Necesar de energie anual total pentru încălzire, pe combinaţii de instalaţii .................................. 36
9 Consum de energie pentru încălzirea spațiilor .................................................................................. 37

9.1 Prevederi generale ......................................................................................................................... 37
9.2 Pierderi termice ale instalațiilor de emisie a căldurii ...................................................................... 37
9.3 Pierderi termice ale instalații de distribuție a căldurii ..................................................................... 41
9.4 Pierderi termice ale instalației de acumulare a căldurii .................................................................. 42
9.5 Energie auxiliară pentru instalația de încălzire ............................................................................... 43
III
NCM M.01.02:2016
10 Consum de energie pentru prepararea apei calde menajere .......................................................... 43

10.1 Necesar de energie pentru apa caldă menajeră .......................................................................... 43
10.2 Instalaţie de preparare a apei calde menajere. Pierderi termice de distribuţie ............................ 44
10.3 Energie auxiliară pentru instalația de preparare a apei calde menajere ...................................... 46
11 Calculul indicatorilor globali ............................................................................................................. 46

11.1 Energia primită din exterior .......................................................................................................... 46
11.2 Pierderi termice ale instalației de generare .................................................................................. 47
11.2.1 Prevederi generale .................................................................................................................... 47
11.2.2 Instalații de încălzire .................................................................................................................. 48
11.2.3 Instalații de preparare a apei calde menajere ........................................................................... 48
11.3 Energie primară și emisii de CO2 ................................................................................................. 48
12 Determinarea clasei de performanță energetică a clădirilor și certificarea performanței energetice a

clădirilor ................................................................................................................................................ 50
Anexa A (normativă) Date climatice ..................................................................................................... 51

Anexa B (normativă) Date de intrare pentru calculul performanței energetice a clădirii ...................... 55
Anexa C (informativă) Standarde pentru determinarea coeficientului de transfer termic .................... 56
Anexa D (normativă) Randamentul cazanelor, factori de transformare și conversie ........................... 57
Anexa E (normativă) Scala claselor de performanță energetică a clădirilor ........................................ 60
Anexa F (normativă) Modelul certificatului de performanță energetică a clădirii ................................. 62
Bibliografie ............................................................................................................................................ 69
IV
NCM M.01.02:2016
Introducere
Prezentul document normativ este elaborat în scopul implementării art. 9 și art. 10 din [1], a
prevederilor din [2] și are drept scop promovarea sporirii performanței energetice a clădirilor noi și a
clădirilor existente supuse renovării majore, pentru a asigura atingerea țintelor Republicii Moldova în
ceea ce privește reducerea consumului de energie în sectorul construcțiilor, stabilite în Strategia
energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030, reieșind din obligaţiile asumate prin aderarea la
Tratatul Comunităţii Energetice şi acquis-ul energetic al Uniunii Europene.
Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor poate fi utilizată pentru aplicaţiile

următoare, împreună cu alte standarde referitoare la performanţa energetică la care se fac referințe în
textul Metodologiei:
a) aprecierea conformităţii cu reglementările care se referă la cerințele minime de performanță

energetică a clădirilor, stabilite în documentul normativ NCM M.01.01 ”Performanța energetică a
clădirilor. Cerințe minime de performanță energetică a clădirilor”, prin evaluarea viitoarei performanțe
energetice a unei clădiri noi la etapa de proiectare a acesteia și certificarea performanței energetice a
unei clădiri noi la etapa de dare în exploatare a acesteia;
b) compararea performanţei energetice a diverselor variante de proiectare pentru o clădire nouă care
urmează a fi construită;
c) evaluarea și certificarea performanței energetice a clădirilor existente, inclusiv a celor supuse

renovării majore, în conformitate cu cerințele din [1] și [2];
d) evaluarea efectului unor măsuri posibile de economisire a energiei la o clădire existentă, prin
calculul necesarului de energie cu şi fără măsuri pentru îmbunătățirea performanței energetice a
acesteia.
Prevederile prezentului document normativ se bazează pe propunerile experților europeni, elaborate

în cadrul proiectelor de asistență tehnică pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor
implementate cu suportul Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare în anii 2010-2013.
Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor este elaborată în baza următoarelor

standarde europene principale:
— SM SR EN ISO 13790:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie

pentru încălzirea şi răcirea spaţiilor
— SM SR EN 15217:2013, Performanța energetică a clădirilor. Metode de exprimare a performanței

energetice și de certificare energetică a clădirilor;
— SM SR EN 15603:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Consum total de energie şi definirea

evaluărilor energetice;
— SM SR EN 15316 (standard pe părți), Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al cerinţelor

energetice şi al randamentelor instalaţiei.
Metodologia de calcul a performanţei energetice a cădirilor are la bază un instrument în Excel pentru
calculul performanţei energetice şi întocmirea certificatelor de performanţă energetică a clădirilor. La
efectuarea calculului performanței energetice a clădirii și întocmirea certificatului de performanță
energetică a clădirii se recomandă utilizarea instrumentului de calcul în Excel, deoarece unele valori și
calcule sunt predefinite și incluse în acest instrumente, ceea ce simplifică efectuarea calculelor.
V
NCM M.01.02:2016
N O R M A T I V Î N C O N S T R U C Ţ I I
Performanța energetică a clădirilor. Metodologia de calcul al performanței
energetice a clădirilor
Энергетическая эффективность зданий. Методология расчета энергетической

эффективности зданий
Energy performance of buildings. Methodology for calculation of energy performance of

buildings
Data punerii în aplicare: 2017-03-01
1 Domeniu de aplicare
1.1 Prezentul document normativ stabileşte metodologia de calcul al performanței energetice a
clădirilor (în continuare – Metodologie), intervalele claselor energetice, forma, conținutul și modul de
întocmire a certificatelor de performanță energetică a clădirilor.
1.2 Metodologia se aplică pentru evaluarea și certificarea performanței energetice a:
— clădirilor noi și noilor unități ale clădirilor existente;
— clădirilor existente şi unităţilor acestora atunci cînd acestea sînt supuse unor renovări majore.
1.3 Metodologia se aplică pentru următoarele categorii de clădiri:
a) case de locuit unifamiliale;
b) clădiri de locuit cu mai multe apartamente;
c) clădiri de birouri;
d) clădiri ale instituţiilor de învăţămînt;
e) spitale;
f) hoteluri şi restaurante;
g) clădiri cu destinaţie sportivă;
h) clădiri pentru servicii de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul;
i) clădiri cu destinaţie mixtă.
2 Referințe normative
NCM M.01.01:2016 ”Performanța energetică a clădirilor. Cerințe minime de performanță energetică a
clădirilor”
SM SR EN ISO 7345:2012, Izolaţie termică. Mărimi fizice şi definiţii
SM SR EN ISO 13790:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie

pentru încălzirea şi răcirea spaţiilor
1
NCM M.01.02:2016
SM SR EN 15217:2013, Performanța energetică a clădirilor. Metode de exprimare a performanței

energetice și de certificare energetică a clădirilor;
SM SR EN 15603:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Consum total de energie şi definirea

evaluărilor energetice;
SM SR EN 15316 (standard pe părți), Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al cerinţelor

energetice şi al randamentelor instalaţiei.
SM SR EN ISO 13789:2011 Performanţa termică a clădirilor. Coeficienţi de transfer termic prin

transmisie şi prin ventilare. Metodă de calcul
SM SR EN ISO 6946:2011 Părţi şi elemente de construcţie. Rezistenţă termică şi coeficient de

transmisie termică. Metodă de calcul;
SM SR EN 13947:2011 Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul coeficientului de transfer

termic
SM SR EN ISO 10077-1:2011 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul

coeficientului de transfer termic. Partea 1: Generalităţi
SM EN ISO 10077-2:2015 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul

coeficientului de transfer termic. Partea 2: Metoda numerică pentru profile de tîmplărie
SM SR EN ISO 12567-2:2011 Performanţa termică a ferestrelor şi uşilor. Determinarea coeficientului

de transfer termic prin metoda cutiei calde. Partea 2: Ferestre de acoperiş şi alte ferestre în relief

de transfer termic prin metoda cutiei calde. Partea 1: Ferestre şi uşi complete
SM EN ISO 12631:2014 Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul coeficientului de transfer

termic
3 Termeni și definiții
Pentru utilizarea corectă a Metodologiei se aplică termenii și definițiile indicate în [1], SR EN ISO 7345
și cele ce urmează:
3.1 Pas de timp, perioadă de calcul şi sezon
3.1.1 pas de timp de calcul: interval de timp discret (o lună sau un sezon de încălzire) pentru calculul
necesarului şi consumului de energie
3.1.2 perioadă de calcul: interval de timp pentru care se efectuează calculul
NOTĂ – Perioada de calcul poate fi împărţită într-un număr de paşi de timp de calcul.
3.1.3 perioadă de neocupare: interval de timp de mai multe zile sau săptămâni fără încălzire, de
exemplu datorită vacanţelor
3.1.4 sezon de încălzire: interval de timp în care este necesară o cantitate semnificativă de energie
pentru încălzire.
NOTĂ – Această Metodologie conţine o metodă sezonieră de calcul care necesită ca pas de timp de calcul o durată a sezonului
fixată, care trebuie să fie diferenţiată de durata reală a sezonului.
3.2 Spaţii, zone şi arii
3.2.1 arie condiţionată: aria pardoselii spaţiilor condiţionate exclusiv subsolurile nelocuibile sau
părţile nelocuibile ale unui spaţiu, inclusiv aria pardoselii de la toate nivelurile, dacă sunt mai multe
2
NCM M.01.02:2016
niveluri. Pentru determinarea ariei condiționate, în cadrul prezentei Metodologii se utilizează

dimensiunile exterioare
3.2.2 arie proiectată a elementelor de captare solară: aria proiecţiei suprafeţei elementului pe un
plan paralel cu partea transparentă sau translucidă a elementului
NOTĂ – În cazul elementelor care nu sunt plane, aceasta se referă la aria celui mai mic plan imaginar care formează perimetrul
elementului.
EXEMPLU – Ferestre
3.2.3 arie proiectată a ramelor: aria proiecţiei suprafeţei ramei pe un plan paralel cu vitrajul sau
panoul care este fixat de ramă
EXEMPLU – Ramele ferestrelor
3.2.4 calcul cu zone necuplate: calcul multi-zonal fără cuplare termică între zone, fără luarea în
considerare a oricărui transfer termic prin transmisie sa prin ventilare şi/sau prin infiltraţii de aer între
zone
3.2.5 spaţiu condiţionat: spaţiu încălzit, în scopul definirii limitelor zonelor termice și anvelopa clădirii
3.2.6 spaţiu necondiţionat: încăpere sau închidere care nu face parte din spaţiul condiţionat
3.2.7 spaţiu încălzit: încăpere sau închidere, care pentru calcul se consideră a fi încălzită la o
temperatură convenţională dată sau la temperaturi convenţionale date
3.2.8 zonă condiţionată: parte a spaţiului condiţionat cu o temperatură convenţională dată sau cu
temperaturi convenţionale date, în care se consideră acelaşi profil de ocupare, iar temperatura
interioară se consideră a avea variaţii spaţiale neglijabile şi care este reglată printr-o singură instalaţie
de încălzire, sau prin intermediul unor instalaţii diferite cu aceeaşi performanţă energetică
3.3 Temperaturi
3.3.1 încălzire intermitentă: program de încălzire în care perioadele de încălzire normală alternează
cu perioadele de încălzire redusă sau fără încălzire
3.3.2 temperatură de gardă: temperatură interioară minimă necesar a fi menţinută pe durata

perioadelor cu încălzire redusă
3.3.3 temperatură exterioară: temperatura aerului exterior
3.3.4 temperatură interioară: medie aritmetică a temperaturii aerului şi a temperaturii medii de

radiaţie în centrul unei zone sau al unui spaţiu
3.3.5 temperatură (interioară) convenţională: temperatură interioară (minimă prevăzută) aşa cum
este stabilită printr-un sistem de reglare în regim normal de încălzire
NOTĂ – Valorile pentru temperaturile interioare convenționale sunt stabilite în Anexa A și includ corectare pentru intermitență
3.4 Energie
3.4.1 agent energetic: substanţă sau fenomen care pot fi utilizate pentru a produce lucru mecanic
sau căldură, sau pentru a realiza procesele chimice sau fizice
NOTĂ – Conţinutul de energie din combustibili este dat de puterea calorifică superioară a acestora.
3.4.2 consum de energie pentru încălzirea spaţiilor sau pentru prepararea apei calde menajere:
energie intrată în instalaţia de încălzire sau de preparare a apei calde menajere pentru a asigura
necesarul de energie pentru încălzire sau respectiv, pentru prepararea apei calde menajere
3
NCM M.01.02:2016
NOTĂ – În cazul în care instalaţia aferentă clădirii asigură mai multe utilităţi (de exemplu încălzire şi apă caldă menajeră),
defalcarea consumurilor pentru fiecare dintre utilităţi poate fi dificilă. Se poate indica sub forma unui consum combinat (de
exemplu consum de energie pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde menajere).
3.4.3 energie auxiliară: energia electrică utilizată de instalaţiile aferente clădirii pentru încălzire şi/sau
prepararea apei calde menajere pentru a se transforma energia şi a se asigura necesarul de energie
NOTĂ – Aceasta include energia pentru ventilatoare, pompe, echipamente electronice etc. Energia electrică utilizată în
instalaţia de ventilare pentru transportul aerului şi recuperarea căldurii nu este considerată energie auxiliară, ci consum de
energie pentru ventilare.
3.4.4 energie din surse regenerabile: energie dintr-o sursă care nu este epuizată prin extracţie,
precum energia solară (termică şi fotovoltaică), eoliană, hidraulică, biomasă regenerabilă
NOTĂ – În ISO 13602-1, resursa regenerabilă este definită ca "resursă naturală pentru care raportul dintre crearea resursei
naturale şi producerea acelei resurse de la natură către tehnosferă este egală cu unitatea sau mai mare decât aceasta".
3.4.5 energie din surse regenerabile produsă pe amplasamentul clădirii: energie produsă de
instalaţii aferente clădirii racordate direct la clădirea care utilizează surse regenerabile de energie
3.4.6 energie furnizată pentru încălzirea spaţiilor: energie, exprimată pentru fiecare agent
energetic, furnizată instalaţiei aferente clădirii prin limitele acesteia, pentru a se asigura utilităţile luate
în considerare (încălzire, apă caldă menajeră)
NOTA 1 – Pentru sisteme solare active sau care utilizează energia eoliană, radiaţia solară incidentă pe panourile solare sau pe
captatoarele solare, sau energia cinetică a vântului nu fac parte din bilanţul energetic al clădirii.
NOTA 2 – Energia furnizată poate fi determinată prin calcul sau poate fi măsurată.
3.4.7 energie primară: energie care nu a fost supusă niciunui proces de conversie sau de
transformare
NOTA 1 – Energia primară include energie din surse neregenerabile şi energie din surse regenerabile. Dacă se iau în
considerare ambele, poate fi denumită energie primară totală.
NOTA 2 – Pentru o clădire, aceasta reprezintă energia utilizată pentru a produce energia primită de clădire din exterior. Aceasta
se calculează pornind de la cantităţile primite şi exportate de agenţi energetici, prin utilizarea factorilor de conversie.
3.4.8 factor de energie primară din surse neregenerabile: energie primară din surse
neregenerabile raportată la energia primită din exterior, unde energia din surse neregenerabile este
cea necesară pentru a furniza o unitate de energie primită de la exterior, luând în considerare energia
din surse neregenerabile necesară pentru extracţie, procesare, acumulare, transport, generare,
transformare, transmitere, distribuţie şi toate celelalte operaţiuni necesare pentru furnizarea către
clădirea în care energia primită de la exterior va fi utilizată
3.4.9 factor de energie primară totală: energia primară din surse neregenerabile sau din surse
regenerabile împărţită la energia primită din exterior, unde energia primară este cea necesară pentru
a furniza o unitate de energie primită din exterior, ţinând seama de energia necesară pentru extracţia,
procesarea, acumulare, transport, generarea, transformarea, transmiterea, distribuţia şi alte operaţiuni
necesare pentru aducerea energiei primite din exterior în clădirea unde aceasta va fi utilizată
NOTĂ – Factorul de energie primară totală este întotdeauna mai mare decât unitatea.
3.4.10 instalaţie aferentă clădirii: echipament tehnic pentru încălzire, apă caldă menajeră şi, după
caz, generarea de energie electrică
NOTA 1 – O instalaţie aferentă clădirii poate viza mai multe utilităţi (de exemplu instalaţie de încălzire, instalaţie de încălzire şi
preparare a apei calde menajere).
NOTA 2 – O instalaţie aferentă clădirii este alcătuită din diferite subsisteme.
NOTA 3 – Generarea de energie electrică poate conţine instalaţii de cogenerare şi instalaţii fotovoltaice.
4
NCM M.01.02:2016
3.4.11 necesar de energie pentru încălzire: cantitate de căldură care trebuie furnizată spaţiului
condiţionat pentru a se menţine condiţiile prevăzute de temperatură interioară într-un interval de timp
dat
NOTĂ – Necesarul de energie se determină prin calcul şi nu poate fi măsurat cu uşurinţă.
3.4.12 necesar de energie pentru prepararea apei calde menajere: căldură furnizată pentru a
obţine cantitatea necesară de apă caldă menajeră, pentru a creşte temperatura acesteia de la
temperatura redusă din reţeaua de alimentare cu apă rece la temperatura prestabilită în punctul de
livrare, fără a se lua în considerare instalaţiile termice aferente clădirii
3.4.13 pierdere termică a instalaţiei: pierdere termică de la o instalaţie de încălzire, apă caldă
menajeră, care nu contribuie la ieşirea utilă a instalaţiei
NOTA 1 – O pierdere a instalaţiei se poate transforma în aport intern pentru clădire, dacă este recuperabilă.
NOTA 2 – Energia termică recuperată în mod direct în subsistem nu se consideră ca pierdere termică a instalaţiei, ci ca
recuperare a căldurii şi este tratată direct în standardul de instalaţii corespunzător.
NOTA 3 – Căldura disipată de instalaţia de iluminat sau prin alte servicii (de exemplu echipamentele unui sistem de calcul) nu
face parte din pierderile termice ale instalaţiei, ci parte din aporturile de căldură interne.
3.4.14 pierdere termică recuperabilă a instalaţiei: parte a pierderii termice a unei instalaţii care
poate fi recuperată pentru a scădea fie necesarul de energie pentru încălzire sau răcire, fie consumul
de energie al unei instalaţii de încălzire sau de răcire
3.4.15 pierdere termică recuperată a instalaţiei: parte a pierderii termice recuperabile a unei
instalaţii care a fost recuperată pentru a scădea fie necesarul de energie pentru încălzire, fie consumul
de energie al unei instalaţii de încălzire
3.4.16 prepararea apei calde menajere: proces de furnizare a căldurii pentru a ridica temperatura
apei reci până la temperatura dorită
3.4.17 randament, distribuţie: raport între energia ieşită dintr-un subsistem de distribuţie şi cea care
intră în acelaşi subsistem de distribuţie, luând în considerare pierderile termice ale subsistemului şi
energia auxiliară
3.4.18 randament, emisie: raport între energia ieşită dintr-un subsistem de emisie (necesar de
energie) şi cea care intră în acelaşi subsistem de emisie, luând în considerare pierderile termice ale
subsistemului (de exemplu instalaţie de emisie imperfectă conducând la o distribuţie neuniformă a
temperaturii şi la o reglare imperfectă a temperaturii încăperii). Randamentul include energia auxiliară
3.4.19 randament, generare: raport între energia ieşită dintr-un subsistem de generare şi cea care
intră în acelaşi subsistem de generare (consum de energie), luând în considerare pierderile termice
ale subsistemului. Randamentul include energia auxiliară
3.4.20 subsistem aferent clădirii: parte a unei instalaţii aferente clădirii care realizează o funcţie
specifică (de exemplu generarea căldurii, distribuţia căldurii, emisia căldurii)
3.4.21 utilităţi ale clădirii: servicii furnizate prin instalaţia aferentă clădirii şi prin echipamente pentru
a se asigura condiţiile de mediu interior și apa caldă menajeră
3.5 Transfer de căldură prin clădire
3.5.1 coeficient de transfer termic: raport între fluxul de căldură dintre două medii şi diferenţa de
temperatură dintre cele două medii; utilizat în special pentru coeficientul de transfer termic prin
transmisie sau ventilare
NOTĂ – Spre deosebire de un aport de căldură, forţa motrice pentru transferul termic este diferenţa dintre temperatura în
spaţiul considerat şi temperatura mediului din cealaltă parte (în cazul transmisiei) sau temperatura aerului furnizat (în cazul
ventilării).
5
NCM M.01.02:2016
3.5.2 coeficient de transfer termic prin transmisie: raport între fluxul de căldură datorită transmisiei
termice printr-un element de clădire şi diferenţa de temperatură dintre mediile din cele două părţi ale
construcţiei
NOTĂ – Prin convenţie, se consideră pozitiv fluxul termic disipat dinspre spaţiul considerat (pierdere termică).
3.5.3 coeficient de transfer termic prin ventilare: raport între fluxul de căldură datorită aerului care
intră într-un spaţiu închis, prin infiltraţii sau prin ventilare şi diferenţa dintre temperatura aerului interior
şi temperatura aerului furnizat
NOTĂ – Semnul coeficientului este întotdeauna pozitiv. Prin convenţie, se consideră flux termic pozitiv dacă temperatura aerului
furnizat este mai mică decât temperatura aerului interior (pierdere termică).
3.6 Aporturi interne ale clădirii şi pierderi termice recuperabile ale instalaţiei
3.6.1 aporturi de căldură: căldură generată în interior sau care pătrunde în spaţiul condiţionat de la
surse de căldură distincte de energia utilizată în mod intenţionat pentru încălzire, răcire sau preparare
a apei calde menajere
NOTA 1 – Acestea includ aporturile interne de căldură şi aporturile de căldură solare. Disipatoarele care extrag căldura din
clădire se consideră ca aporturi cu semn negativ. Spre deosebire de transferul termic, pentru o sursă de căldură (sau disipator)
diferenţa dintre temperatura spaţiului considerat şi temperatura sursei nu reprezintă forţa motrice pentru transferul termic.
NOTA 2 – Pentru condiţii estivale, aporturile interne cu semn pozitiv reprezintă sarcină termică suplimentară a spaţiului
respectiv.
3.6.2 aporturi de căldură interne: căldură furnizată în interiorul clădirii de către ocupanţi (căldură
sensibilă metabolică) şi de echipamentele cum sunt aparatele electrocasnice, echipamentele de birou
etc., altele decât de energia furnizată în mod intenţionat pentru încălzire, răcire sau preparare a apei
calde menajere
3.6.3 aporturi de căldură solare: căldură furnizată prin radiaţia solară care intră în clădire, direct sau
indirect (după absorbţia în elementele de construcţie), prin ferestre, pereţi opaci sau acoperiş, sau
sisteme pasive solare cum sunt spaţiile solare, izolaţia transparentă şi pereţii solari
NOTĂ – Dispozitivele solare active cum sunt captatoarele solare se consideră ca parte a instalaţiei aferente clădirii.
3.6.4 aporturi de căldură utile: proporţia din aporturile de căldură interne şi solare care contribuie la
reducerea necesarului de energie pentru încălzire
3.6.5 coeficient de cuplaj termic: flux termic pe diferenţa de temperatură dintre două medii ambiante
care sunt în contact termic cu construcţia considerată
3.6.6 radiaţie solară: căldură solară incidentă pe suprafaţă, raportată la aria suprafeţei
3.7 Bilanţ termic al clădirii
3.7.1 coeficient de emisii de CO2: cantitatea de CO2 emisă în atmosferă pe unitatea de energie
primită din exterior
NOTĂ – Coeficientul de emisii de CO2 poate să includă, de asemenea, emisiile echivalente de alte gaze cu efect de seră (de
exemplu metanul).
3.7.2 factor de utilizare a aporturilor: factor de reducere a aporturilor de căldură totale lunare sau pe
durata perioadei de încălzire în metoda de calcul lunară sau sezonieră, pentru a se obţine reducerea
corespunzătoare a necesarului de energie pentru încălzire
3.7.3 factor de utilizare a pierderilor: factor de reducere a transferului termic total lunar sau pe
durata perioadei de încălzire în metoda de calcul lunară sau sezonieră, pentru a se obţine reducerea
corespunzătoare a necesarului de energie pentru răcire
3.7.4 raport de bilanţ termic: raport dintre aporturile de căldură lunare sau sezoniere şi transferul
termic lunar sau sezonier
6
NCM M.01.02:2016
4 Simboluri
În Tabelul 1 sînt indicate simbolurile utilizate în această Metodologie.
În Tabelul 2 sînt indicați indicii utilizați în această Metodologie.
Tabelul 1 – Simboluri și unități de măsură
Simbol Mărime Unitate de măsură

A arie m2
a parametru numeric pentru factorul de utilizare 1
B factor de corecție pentru spațiu adiacent necondiționat 1
C capacitatea termică utilă a unui spațiu condiționat J/K
c căldură specifică masică J/(kg·K)
D diametru m
d grosime a stratului m
E energie (consum de energie, energie primară) kWh
F factor 1
g factor de transmisie a energiei solare totale al unui element de construcție 1
H coeficient de transfer termic W/K
h coeficient de transfer de căldură superficial W/(m2·K)
Isol intensitate a radiației solare W/m2
L lungime m
L coeficient de cuplaj termic W/K
N număr 1
Q cantitate de căldură kWh
q densitate de flux termic W/m2
qv debit de aer (volumic) m3/s
R rezistență termică m2·K/W
T temperatură termodinamică K
t timp, durată sa
U coeficient de transmisie termică W/(m2·K)
V volum de aer al unei zone condiționate m3
Z parametru de pierderi termice pentru pereți solari W/(m2·K)
 coeficient de absorbție a radiației solare, al unei suprafețe 1
 raport de bilanț termic 1
 randament, factor de utilizare 1
 temperatură, în grade Celsius °C
K coeficient 1
 capacitate termică raportată la arie J/(m2·K)
raport adimensional dintre aria suprafețelor interioare și aria pardoselii (a se
 1
vedea 7.2.2.2 din SM SR EN ISO 13790)
 densitate kg/m3
 constantă de timp h
 flux termic, putere termică W
 coeficient de transfer termic punctual W/K
 coeficient de transfer termic liniar W/(m·K)
a
În loc de secundă poate fi utilizată ora ca unitate de timp, pentru toate cantitățile care se referă la durată (adică atît pentru
durate cît și pentru numărul de schimburi de aer), dar în acest caz, unitatea de măsură pentru energie este Watt-oră (Wh) în
loc de Joule (J). În majoritatea relațiilor de calcul se utilizează megajoules (MJ) în loc de joules (J) pentru cantități de căldură
sau de energie, respectiv megasecunde (Ms) în loc de secunde (s) pentru durate.
7
NCM M.01.02:2016
Tabelul 2 – Indici
a aer h orar rvd recuperat

A aparate H încălzire rbl recuperabil
necesar de încălzire, sau
adj corectat H,nd necesar de încălzire a red redus
clădirii
necesar de încălzire
și/sau răcire, sau necesar
an anual HC,nd ren regenerabil
de încălzire și/sau răcire
al clădirii
depășire de temperatură
AO i interior (temperatură) s spațiu considerat
cumulată
aux auxiliar i,j,k,m,n numere întregi se suprafața exterioară
avg durată medie in intrare seas sezonier
bh încălzire de restabilire interm intermitent set convențional
structură, element de
c int interior (căldură) sh umbrire
construcție
de proiectare; zilnic,
d L iluminat (instalație) shut oblon
direct
C răcire, capacitate lat latent si suprafață interioară
necesar de răcire sau
solar (aporturi de
C,nd necesar de răcire a ls pierdere sol
căldură)
clădirii
suprafață medie a bolții
c convectiv m, m lunar, luna considerată ss
cerești
conductanță sau
calc calculat m capacitate cu referire la sup furnizare (de aer)
masă
corr corectat met metabolic sys instalație
ctr reglare mn medie (timp or spație) T termic
cont continuu nd necesar tb punte termică
day zilnic noc perioadă de neocupare Tot total (instalație)
dif difuz nrbl nerecuperabil tot total
transmisie (transfer
dis distribuție nrvd nerecuperat tr
termic)
exterior, mediu exterior,
e nren neregenerabil u necondiționat
anvelopă
el electricitate nut neutilizat ut utilizat
em emisie ob obstacole V ventilare
F ramă occ perioadă de ocupare v volum
f pardoseală off oprit ve ventilare
apă caldă de consum
g sol on pornit W
(instalație sau necesar)
gl vitraj, element vitrat op opac w fereastră
gn aporturi o global y,z numărul zonei
ht transfer termic P cu referire la putere 0 de bază; referință
NOTĂ – Pentru mai multe detalii privind regulile de utilizare a simbolurilor, a se vedea Anexa D din [3].
5 Dispoziții generale
5.1 Performanţă energetică a clădirii reprezintă cantitatea de energie evaluată pentru a se asigura
necesarul de energie în condiţiile utilizării standard a clădirii, care presupune energia utilizată pentru
încălzire și prepararea apei calde menajere.
NOTĂ – Necesarul de energie pentru răcire, ventilare, iluminat nu fac obiectul prezentei Metodologii.
8
NCM M.01.02:2016
5.2 Performanța energetică a clădirilor se determină în următoarele scopuri:
a) aprecierea conformităţii cu reglementările care se referă la cerințele minime de performanță

energetică a clădirilor, stabilite în documentul normativ NCM M.01.01, prin evaluarea viitoarei
performanțe energetice a unei clădiri noi la etapa de proiectare a acesteia și certificarea performanței
energetice a unei clădiri noi la etapa de dare în exploatare a acesteia;
b) compararea performanţei energetice a diverselor variante de proiectare pentru o clădire care

urmează a fi construită;
c) evaluarea și certificarea performanței energetice a clădirilor existente, în conformitate cu cerințele

din [1] și [2];
d) evaluarea efectului unor măsuri posibile de economisire a energiei la o clădire existentă, prin
calculul necesarului de energie cu şi fără măsuri pentru îmbunătățirea performanței energetice a
acesteia.
5.3 Consumul de energie al clădirii este determinat prin evaluarea fiecărui loc de consum de energie
din clădire şi pentru fiecare agent energetic. Consumul total de energie al clădirii reprezintă suma
necesarului de energie pentru încălzire şi prepararea apei calde menajere, calculată pentru
exploatarea clădirii în condiții standarde.
5.4 În cazul în care sunt utilizate surse de energie solară, pompe de căldură sau alte surse de energie
renovabilă, energia produsă de aceste surse va fi sustrasă din cantitatea de energie primită din
exterior, în funcție de locul de consum de energie.
5.5 Toate clădirile sunt clasificate în clase energetice de la A la G pentru fiecare categorie de clădire,
în baza indicatorului global, EP – energie primară pentru încălzire și preparare a apei calde menajere.
5.6 Dacă evaluarea performanței energetice a clădirii se efectuează în scopurile prevăzute la 5.2 lit. a)
și c), atunci clădirea evaluată se încadrează într-o clasă energetică și pentru clădirea evaluată se
întocmește certificatul de performanță energetică, conform capitolului 12. În celelalte cazuri, rezultatul
evaluării performanței energetice a clădirii se prezintă în conformitate cu documentele normative în
construcții aplicabile.
5.7 Calculul performanței energetice a clădirilor se efectuează cu utilizarea soft-ului specializat

elaborat în conformitate cu art. 16 alin. (3) din [1]1.
6 Procedură de calcul al performanței energetice a clădirilor

6.1 Performanța energetică a clădirilor se calculează în următorii pași2 succesivi:
a) Pasul 1: Se alege metoda de calcul:
— metoda de calcul sezonier – pentru case de locuit unifamiliale și clădiri de locuit cu mai multe
apartamente;
— metoda de calcul lunar – pentru celelalte categorii de clădiri.
NOTĂ – Aceste metode reprezintă metode cvasi-staţionare, prin care se calculează bilanţul termic pentru un interval de timp
suficient de mare (o lună sau un sezon de încălzire), ceea ce permite ca efectele dinamice să se ia în considerare printr-un
factor de utilizare a aporturilor de căldură, determinat empiric.
1
La data aprobării prezentei Metodologii este disponibil instrumentul în Excel pentru calculul performanţei energetice şi
întocmirea certificatelor de performanţă energetică a clădirilor, elaborat de experți europeni în cadrul proiectelor de asistență
tehnică pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor implementate cu suportul Băncii Europene de Reconstrucție și
Dezvoltare în anii 2010-2013. Acest instrument Excel urmează a fi pus în aplicare concomitent cu prezenta Metodologie.
2
În scopul simplificării procesului de calcul, consecutivitatea pașilor de calcul al performanței energetice a clădirilor este
corelată cu procedura utilizării instrument în Excel pentru calculul performanţei energetice şi întocmirea certificatelor de
performanţă energetică a clădirilor.
9
NCM M.01.02:2016
Factorul de utilizare pentru aporturile de căldură interne şi solare ţine seama de faptul că numai o parte din aporturile de căldură
interne şi solare este utilizată pentru reducerea necesarului de energie pentru încălzire, cealaltă parte (”neutilizată”) conduce la
o creştere nedorită a temperaturii interioare peste valoarea convenţională.
b) Pasul 2: Se definesc limitele conturului clădirii pentru calcul, conform 7.1 și 7.3;
c) Pasul 3: Dacă este necesar, de definesc zonele termice de calcul diferite ale clădirii, conform 7.2 și
7.3;
d) Pasul 4: Se definesc datele de intrare pentru calcul: condițiile interioare de calcul, climatul exterior
și alte date de intrare referitoare la mediul înconjurător (Anexa A și Anexa B);
e) Pasul 5: Se calculează, pentru fiecare pas de timp și zonă termică a clădirii, necesarul de energie
pentru încălzire, conform 8;
f) Pasul 6: Se combină rezultatele pentru pași de timp diferiți și zone termice diferite deservite de
aceleași instalații și se calculează consumul de energie pentru încălzire ținînd seamă de căldură
disipată prin instalațiile de încălzire, conform 8.8;
g) Pasul 7: Se combină rezultatele pentru zone termice diferite ale clădirii deservite de instalații
diferite, conform 8.9;
h) Pasul 8: Se calculează energie primară și emisiile de CO2, conform 11.3.
i) Pasul 9: Se întocmește certificatul de performanță energetică (pentru clădirile existente și clădirile

noi înainte de dare în exploatare) sau raportul privind evaluarea performanței energetice viitoare
(pentru clădirile noi în faza de proiectare).
6.2 Schema logică a calculului performanței energetice a clădirii este prezentată în Figura 1.
10
NCM M.01.02:2016
ÎNCĂLZIREA SPAŢIULUI
Colectarea informaţiei privind clădirea

(proiect, inspecţie, recomandări pentru îmbunătăţire)
Condiţiile din interior, conturul clădirii, împărţirea clădirii

pe zone termice
Evaluarea condiţiilor tehnice

Coeficienţii de transfer termic prin transmisie Htr
Coeficienţii de transfer termic prin ventilare Hve
Metoda sezonieră de calcul al necesarului de Metoda lunară de calcul al necesarului de

energie pentru încălzirea spaţiului energie pentru încălzirea spaţiului
Determinarea datelor climatice exterioare Determinarea datelor climatice exterioare

– sezonier – lunar
Calcularea sezonieră a aporturilor de Calcularea aporturilor de căldură (solare,

căldură (solare, interioare) interioare) lunare
Factorul de utilizare al aporturilor Calcularea parametrilor dinamici (factorul

sezoniere (constant) de utilizare al aporturilor pentru fiecare
lună)
Recomandări privind măsurile de reducere a
consumului de energie
Necesarul de energie pentru încălzirea spaţiului Preparea apei calde

(starea reală, după implementarea măsurilor propuse) menajere
Colectarea de date privind instalaţiile de Colectarea de date privind prepararea apei

încălzire pentru încălzirea spaţiilor calde (proiect, inspecţie, recomandare)
Calcularea pierderilor din instalaţiile de Calcularea necesarului de energie pentru apă

încălzire (pierderi din distribuţie, emisie, caldă menajeră
stocare şi generare)
Calcularea pierderilor din instalaţii (pierderile
din distribuţie, emisie, stocare şi generare)
Consumul de energie pentru preparea apei calde

Consumul de energie pentru încălzirea spaţiului –
menajere – (starea reală după implementarea
(starea reală după implementarea măsurilor propuse)
măsurilor propuse)
Recomandare privind măsurile de Recomandare privind măsurile de

îmbunătățire a performanței energetice îmbunătățire a performanței energetice
Totalul energiei primite din exterior

(starea reală după implementarea măsurilor propuse)
Calcularea energiei primare Calcularea emisiilor de CO2

(starea reală după implementarea (starea reală după implementarea măsurilor
măsurilor propuse) propuse)
Certificatul de performanţă energetică
Calculul economiilor de energie

(necesarul de energie, consumul de energie, energia primară,
emisiile de CO2)
Grilă de clasificare energetică, clasele energetice, descriere

(indicatorul global, protecţia termică a clădirii, încălzirea spaţiului, prepararea
apei calde
Eliberarea certificatului de performanţă

energetică
Figura 1 – Schema logică a pașilor de calcul principali
11
NCM M.01.02:2016
7 Definirea datelor de intrare pentru calcul
7.1 Definirea limitelor conturului clădirii
Conturul clădirii pentru calculul necesarului de energie pentru încălzire constă în toate elementele de
construcţie care separă spaţiul condiţionat sau spaţiile considerate, de mediul exterior (aer, sol sau
apă) sau de clădiri sau spaţii necondiţionate adiacente.
Spaţiile de dimensiuni mici care nu sunt condiţionate pot fi incluse în interiorul conturului clădirii, dar în
acest caz acestea trebuie să fie privite ca spaţii condiţionate.
7.2 Definirea zonelor termice ale clădirii
7.2.1 Pentru calculul performanței energetice a clădirii, poate fi necesară împărţirea clădirii în zone
termice diferite, cu calculul separat al necesarului de energie pentru încălzire pentru fiecare zonă
termică.
7.2.2 Conturul unei zone termice a unei clădiri constă în toate elementele de construcţie care separă
spaţiul condiţionat sau spaţiile considerate de mediul exterior (aer, sol sau apă), de zone condiţionate
adiacente, de clădiri adiacente sau de spaţii necondiţionate.
7.2.3 În funcţie de condiţiile stabilite la 7.2.5:
— întreaga clădire poate fi modelată ca o singură zonă termică;
— clădirea poate fi împărţită în mai multe zone termice (calcul multi-zonal), fără luarea în considerare
a cuplajului termic dintre zone termice.
7.2.4 Criteriile de la 7.2.5 se aplică tuturor metodelor de calcul (lunar și sezonier).
7.2.5 Împărţirea clădirii în zone termice nu este necesară atunci cînd toate condiţiile următoare se
aplică spaţiilor din interiorul clădirii:
a) În clădire există spații necondiționate de dimensiuni mici care se includ în interiorul zonei
condiționate și sînt considerate spații condiționate.
b) Temperaturile interioare convenţionale de calcul pentru încălzirea spaţiilor nu diferă între acestea
cu mai mult de 4K.
NOTA 1 – Temperatura interioară convenţională de calcul reprezintă temperatura minimă asumată în calcul. Temperaturile
interioare convenţionale de calcul sînt stabilite în Anexa A.
NOTA 2 – Se consideră zone termice separate spaţiile în care predomină anumite procese termice (de exemplu bazin de înot
acoperit, încăpere pentru calculatoare/servere sau bucătărie într-un restaurant).
c) Spaţiile sunt deservite de aceeaşi instalaţie de încălzire. Dacă în cazul unei singure zone termice
doar unele părți ale clădirii sînt deservite de diferite instalații de încălzire, atunci necesarul de energie
pentru încălzire poate fi calculat pentru întreagă clădire ca o singură zonă termică și împărțit
proporțional cu aria pardoselii părților din clădire deservite de diferite instalații de încălzire.
d) În cazul în care există o instalaţie sau instalații de ventilare mecanică și cel puţin 80 % din aria
pardoselii spaţiilor sunt deservite de aceeaşi instalaţie de ventilare, atunci celelalte spaţii se consideră
a fi deservite de instalaţia de ventilare principală.
NOTĂ – Această condiție de 80 % se aplică doar clădirilor comerciale și este introdusă pentru a se evita situaţia în care este
necesară definirea unor zone suplimentare pentru a se ţine seama de spaţii mici cum sunt coridoarele şi cămările cu instalaţii
de ventilare diferite.
e) Debitul de ventilare în spaţii, exprimat în metru cub pe metru pătrat de arie a pardoselii şi secundă
nu diferă cu mai mult de 4 ori pentru 80 % din aria pardoselii, sau este probabil ca uşile între spaţii să
fie deschise frecvent.
12
NCM M.01.02:2016
NOTĂ – Această condiție se aplică doar clădirilor comerciale
7.2.6 Dacă una sau mai multe dintre condiţiile din 7.2.5 nu este îndeplinită, atunci clădirea se împarte
în zone termice diferite astfel încât toate aceste condiţii se aplică pentru fiecare zonă termică.
Pentru clădirile cu destinație mixtă, unitățile din clădire cu destinație diferită întotdeauna se consideră
zone termice diferite.
7.2.7 În cazul în care cădirea este împărțită în zone termice diferite, calculul se efectuează pentru
fiecare zonă termică în mod independent, utilizînd procedura de clacul mono-zonal pentru fiecare
zonă şi considerându-se conturul adiabatic între zone. Acest caz se defineşte ca un calcul mono-zonal
fără cuplaj termic între zone termice.
7.3 Determinarea ariei pardoselii spaţiului condiţionat
7.3.1 Aria pardoselii la interiorul conturului clădirii reprezintă aria pardoselii spaţiului condiţionat, Af, a
clădirii (a se vedea 3.2).
7.3.2 Pentru determinarea ariei spațiului condiționat, Af, se utilizează dimensiunile exterioare.
7.3.3 Dacă este cazul, aria pardoselii spaţiului condiţionat se determină în mod similar pentru fiecare
zonă de calcul a clădiri. Suma ariilor pardoselilor spaţiului condiţionat pentru toate zonele trebuie să
fie egală cu aria pardoselii unui spaţiu condiţionat al clădirii.
7.3.4 Dacă este necesar, aria pardoselii unui spaţiu condiţionat din zona clădirii se determină în mod
similar pentru fiecare spaţiu din zona clădiri. Suma ariilor pardoselilor tuturor spaţiilor condiţionate din
zona clădirii trebuie să fie egală cu aria pardoselii spaţiului condiţionat al zonei clădirii.
8 Necesar de energie pentru încălzire
8.1 Prevederi generale
8.1.1 Pentru încălzirea clădirilor pot fi aplicate mai multe regimuri de încălzire, astfel:
― încălzire continuă;
— încălzire cvasi-continuă la temperatură convenţională corectată constantă;
― încălzire cu intermitență (la temperatură convenţională redusă pe durata nopţii sau/şi la sfârşit de
săptămână sau cu oprirea instalaţiei);
― încălzire cu perioade de neocupare (de exemplu vacanţă);
Încălzirea cu intermitenţă trebuie să se considere ca încălzire cvasi-continuă cu temperatură

convenţională corectată, dacă se aplică regimul A sau regimul B.
Regim A:
— În cazul în care variaţiile temperaturii convenţionale între perioadele cu încălzire normală şi

perioadele cu încălzire redusă sunt mai mici decât 3 K şi/sau
— în cazul în care constanta de timp a clădirii (a se vedea 8.7.3) este mai mică decât 0,2 ori durata
celei mai scurte perioade de încălzire redusă.
Temperatura convenţională pentru calcul reprezintă media în raport cu timpul a temperaturilor

convenţionale.
Regim B:
13
NCM M.01.02:2016
În cazul în care constanta de timp a clădirii (a se vedea 8.7.3) este mai mare decât de trei ori cea mai
lungă perioadă de încălzire redusă. Temperatura convenţională pentru calcul este temperatura
convenţională pentru regimul de încălzire normală.
Valorile temperaturilor convenţionale sunt stabilite în Anexa A.
8.1.2 În scopul prezentei Metodologii pentru case de locuit individuale și clădiri de locuit cu mai multe
apartamente se aplică regimul de încălzire continuu; pentru clădiri de birouri și clădiri ale instituțiilor de
învățămînt se aplică regimul de încălzire cvasi-continuă la temperatură convențională corectată
constantă; pentru alte categorii de clădiri se aplică regimuri de încălzire în conformitate cu profilul de
utilizare a clădirii.
NOTĂ – De regulă, pentru alte categorii de clădiri se aplică regimul de încălzire cu intermitență sau regimul de încălzire cu
perioade de neocupare. Alegerea regimului pentru calculul necesarului de energie pentru încălzire trebuie să fie argumentată.
8.1.3 Necesarul de energie pentru încălzire se calculează pentru fiecare zonă termică a clădirii și
pentru fiecare pas de timp de calcul (lunar sau sezonier).
8.1.4 Procedura de calcul pentru a se obţine necesarul de energie pentru încălzirea zonei clădirii se
prezintă sintetic în lista următoare. Această parte a procedurii descrie mai detaliat paşii d) şi e) ai
procedurii de calcul principale aşa cum se prezintă la 6.1.
a) Se calculează condiţiile interioare și climatice (se determină regimul de încălzire conform 8.1.1 și
valorile de temperatură convențională conform Anexei A și Anexei B) şi alte date de intrare relevante
ale mediului înconjurător;
b) Se calculează caracteristicile pentru transferul termic prin transmisie, conform 8.5.2;
c) Se calculează caracteristicile pentru transferul termic prin ventilare, conform 8.5.3;
d) Se calculează aporturile de căldură interne, conform 8.6.2;
e) Se calculează aporturile de căldură solare, conform 8.6.3;
f) Se calculează parametrii dinamici, conform 8.7.
8.2 Necesar de energie pentru încălzire. Regim de încălzire continuă
Pentru fiecare zonă termică a clădirii și pentru fiecare pas de timp de calcul (lunar sau sezonier),
necesarul de energie pentru încălzire a clădirii, QH,nd, exprimat în kWh, pentru regimul de încălzire
continuă, se calculează cu ajutorul relației (1):
QH,nd = QH,nd,cont = QH,ht – H,gn · QH,gn (1)
în care (pentru fiecare zonă termică a clădirii și pentru fiecare lună sau sezon):
QH,nd,cont reprezintă necesarul de energie pentru încălzire continuă, considerat cu valori mai mari
sau egale cu 0, exprimat în kWh;
QH,ht reprezintă fluxul termic disipat total pentru regimul de încălzire, determinat conform 8.5.1,
exprimat în kWh;
QH,gn reprezintă aporturile de căldură totale pentru regimul de încălzire, determinate conform
8.6, exprimate în kWh;
H,gn reprezintă factorul adimensional de utilizare a aporturilor, determinat conform 8.7.2.
14
NCM M.01.02:2016
8.3 Necesar de energie pentru încălzire. Regim de încălzire cu intermitenţă
8.3.1 Pentru fiecare zonă termică a clădirii şi pentru fiecare pas de timp de calcul (lunar sau sezonier),
necesarul de energie pentru încălzire al clădirii, QH,nd, exprimat în kWh, pentru regimul de încălzire cu
intermitenţă, se calculează cu ajutorul relaţiei (2):
QH,nd = QH,nd,interm = aH,red · QH,nd,cont (2)
în care:
QH,nd,cont reprezintă necesarul de energie pentru încălzirea continuă, calculat conform relației (1),
exprimat în kWh;
aH,red reprezintă factorul de reducere adimensional pentru încălzire cu intermitenţă, determinat

conform relaţiei (3).
8.3.2 Factorul de reducere adimensional pentru încălzire cu intermitenţă, aH,red, se calculează cu

ajutorul relaţiei (3):
aH,red = 1 – bH,red · (H,0/) · H · (1 – fH,hr) (3)
avînd valoarea minimă: aH,red = fH,hr şi valoarea maximă: aH,red = 1.
în care:
fH,hr reprezintă raportul numărului de ore de la sfârşit de săptămână cu temperatură

convenţională pentru încălzire normală (fără temperatură redusă sau oprire a instalaţiei),
de exemplu (12 × 5)/(24 × 7) = 0,357;
bH,red reprezintă un factor de corelare empiric; valoarea bH,red = 3;
 reprezintă constanta de timp a zonei termice a clădirii, determinată conform 8.7.3,

exprimată în ore (h);
H,0 reprezintă constanta de timp de referinţă pentru regimul de încălzire, determinată

conform 8.7.2.4, exprimată în ore (h);
H reprezintă raportul adimensional de bilanţ termic pentru regimul de încălzire, determinat

conform relației (4).
QH,gn
H  (4)
QH,ht
8.4 Necesar de energie pentru încălzire. Regim de încălzire cu perioade de neocupare
8.4.1 În cazul unor clădiri, perioadele de neocupare din timpul sezonului de încălzire conduc la
reducerea consumului de energie pentru încălzirea spaţiilor.
NOTĂ – În sensul prezentei Metodologii acest punct nu se referă la clădirile ale instituțiilor de învățămînt, deoarece pentru
acestea se aplică regimul de încălzire cvasi-continuă la temperatură convenţională corectată constantă
8.4.2 Necesarul de energie pentru încălzire, cu luarea în considerare a perioadelor de neocupare,

QH,nd, exprimat în kWh, se calculează după cum urmează. Pentru lunile care conţin o perioadă de
neocupare, calculul se efectuează de două ori:
a) cu valorile convenţionale aferente încălzirii cu ocupare normală, şi
b) cu valorile convenţionale pentru perioada de neocupare, iar apoi se interpolează linear rezultatele
conform raportului de timp dintre regimul de neocupare şi regimul de ocupare, conform relaţiei (5):
15
NCM M.01.02:2016
QH,nd = (1 − fH,nocc) · (QH,nd,occ + fH,nocc) · QH,nd,nocc (5)
în care:
QH,nd,occ reprezintă necesarul de energie pentru încălzire, determinat conform 8.2 sau 8.3
(QH,nd,cont sau QH,nd,interm), considerându-se pentru toate zilele din lună valorile
convenţionale ale perioadei de ocupare, exprimat în kWh;
QH,nd,nocc reprezintă necesarul de energie pentru încălzire, determinat conform 8.2 sau 8.3
(QH,nd,cont sau QH,nd,interm), considerându-se pentru toate zilele din lună valorile
convenţionale de ale perioadei de neocupare, exprimat în kWh;
fH,nocc reprezintă raportul de timp al perioadei de neocupare (încălzire) din luna respectivă (de
exemplu 10/31).
8.5 Transfer termic
8.5.1 Prevederi generale
Pentru fiecare zonă a clădirii şi pentru fiecare pas de timp de calcul (lunar sau sezonier), fluxul termic
disipat total, QH,ht, exprimat în kWh, se calculează cu ajutorul relaţiei (6):
QH,ht = Qtr + Qve (6)
în care (pentru fiecare zonă a clădirii şi pentru fiecare lună sau sezon):
Qtr reprezintă fluxul termic total disipat prin transmisie, determinat conform 8.5.2, exprimat în
kWh;
Qve reprezintă fluxul termic total pentru ventilare, determinat conform 8.5.3, exprimat în kWh;
8.5.2 Transfer termic prin transmisie
8.5.2.1 Procedură de calcul
Transferul termic total prin transmisie, Qtr, exprimat în kWh, se calculează pentru fiecare lună sau
sezon și pentru fiecare zonă, z, conform relației (7):
Qtr = Htr,adj · (int,set,H – e) · t (7)
în care (pentru fiecare zonă a clădirii, z, și pentru fiecare pas de timp de calcul):
Htr,adj reprezintă coeficientul global de transfer termic prin transmisie al zonei, corectat pentru
diferența de temperatură interior-exterior (dacă este cazul), determinat conform 8.5.2.2,
exprimat în W/K;
int,set,H reprezintă temperatura interioară convenţională pentru încălzire a zonei clădirii,

determinată conform Anexei A, exprimată în °C;
e reprezintă temperatura mediului exterior, determinată conform Anexei A, exprimată în °C;
t reprezintă durata pasului de timp de calcul (lună, sezon), exprimată în ore (h).
8.5.2.2 Coeficienţi de transfer termic prin transmisie
8.5.2.2.1 Valoarea coeficientului global de transfer termic prin transmisie, Htr,adj, exprimat în W/K,
trebuie să se calculeze conform SM SR EN ISO 13789, utilizându-se următoarea relaţie (8):
16
NCM M.01.02:2016
Htr,adj = HD + Hg + HU + HA (8)
în care:
HD reprezintă coeficientul de transfer termic prin transmisie direct către mediul exterior,
exprimat în W/K;
Hg reprezintă coeficientul de transfer termic în regim staţionar prin transmisie către sol,
exprimat în W/K;
HU reprezintă coeficientul de transfer termic prin transmisie către spaţii necondiţionate,

exprimat în W/K;
HA reprezintă coeficientul de transfer termic prin transmisie către clădiri adiacente, exprimat
în W/K.
În general, Hx, care reprezintă HD, Hg, HU sau HA, se compune din trei termeni (a se vedea SM SR EN
ISO 13789):
 
H x  btr,x    Ai  U i   lk  k  (9)
 i k 
în care:
Ai reprezintă aria elementului i al anvelopei clădirii, exprimată în m 2;
Ui reprezintă coeficientul de transmisie termică al elementului i al anvelopei clădirii, exprimat

în W/(m2·K);
lk reprezintă lungimea punţii termice liniare k, exprimată în m;
k reprezintă coeficientul de transfer termic liniar al punţii termice k, exprimat în W/(m·K);
btr,x reprezintă factorul de corecţie, cu valoarea btr,x ≠ 1 dacă temperatura pe cealaltă faţă a
elementului de construcţie nu este egală cu temperatura mediului exterior, ca în cazul
unui perete despărţitor adiacent unor spaţii condiţionate sau necondiţionate sau ca în
cazul unei plăci pe sol.
NOTĂ – Coeficienții de transfer termic, U, pentru elementele anvelopei clădirii se determină prin calcul sau prin încercări de
laborator, în conformitate cu standardele indicate în Anexa C. Pentru unele tipuri de elemente ale anvelopei clădirii des
aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova coeficienții de transfer termic sînt prezentați în Catalogul de materiale energoeficiente
(în cursa de elaborare).
8.5.2.2.2 Luînd în considerare calculul simplificat al efectului punților termice și a coeficientului de

cuplaj termic pentru pereții și planșeul din subsolul încălzit, relația pentru calculul transferului termic
prin transmisie va fi următoarea (10):
H x   Ai  U i  btr,x  H TB  LB (10)
i
în care:
HTB reprezintă creșterea transferului termic prin transmisie luîndu-se în considerare efectul
punților termice, exprimată în W/k;
LB reprezintă coeficientul de cuplaj termic pentru pereții și planșeu subsolul încălzit, exprimat
în W/K.
8.5.2.2.3 Creșterea transferului termic prin transmisie luîndu-se în considerare efectul punților termice,
HTB, se calculează cu ajutorul relației (11):
17
NCM M.01.02:2016
H TB  U   Ai (11)
i
în care:
U reprezintă majorarea coeficientului de transfer termic luîndu-se în considerare efectul

punților termice, exprimat în W/(m2·K). Valoarea U poate fi calculată, dar pentru
scopurile Metodologiei se vor utiliza următoarele valori implicite: U = 0,05 W/(m2·K),
pentru construcțiile cu izolație termică continuă din exterior; U = 0,10 W/(m2·K), pentru
alte construcții ale clădirii.
8.5.2.2.4 Factorul de corecție, btr,x, este utilizat în locul diferenței de temperaturi și unde însumarea
este efectuată pentru toate componentele clădirii care separă mediul intern de mediul de la cealaltă
parte a clădirii (mediu exterior, spații necondiționate sau spații condiționate adiacente).
Valorile factorului de corecție, btr,x, recomandate pentru utilizare în cadrul prezentei Metodologii sînt
prezentate în Tabelul 3.
Tabelul 3 – Valori ale factorului de corecție, btr,x
Factor de corecție,
Transfer termic prin
btr,x
Pereții exteriori, ferestre, uși 1,0
Acoperiș (plan, cu pantă) 1,0
Planșeu pe sol 1,0
Tavan sub mansardă 0,8
Perete între spațiul încălzit și mansardă 0,8
Perete sau tavan între spațiu încălzit și neîncălzit sau subsol 0,5
Perete sau tavan între spațiu încălzit și spațiu încălzit la o temperatură mai
0,35
joasă (garaj, clădire adiacentă)
Perete sau vitraj între spațiu încălzit și neîncălzit, spațiu neîncălzit avînd
vitraj:
– simplu; 0,7
– dublu; 0,6
– dublu cu gaz inert, Ug  2,0, sau triplu 0,5
Pardosea/tavan deasupra exteriorului 1,0
8.5.2.2.5 Factorul de corecție, btr,x, poate fi calculat fiind cunoscute temperaturile de la cealaltă parte a
construcției, cu ajutorul relației (12):
 int,i   u
btr,x  (12)
 int,i   e
în care:
int,i reprezintă temperatura convențională în spațiul încălzit, exprimată în °C;

u reprezintă temperatura în spațiul încălzit sau neîncălzit adiacent, exprimată în °C;
e reprezintă temperatura exterioară, exprimată în °C.
8.5.2.2.6 În cazul planșeului pe sol, se aplică factorul de corecție btr,x = 1, iar valorile coeficientului de
transfer termic, U, se calculează în conformitate cu 8.5.2.4 care este bazat pe SM SR EN ISO 13370,
luînd în considerație geometria planșeului pe sol.
8.5.2.2.7 În cazul subsolului, coeficientul de cuplare termică pentru regimul staționar, Ls, în W/K, se
calculează în conformitate cu 8.5.2.3, care este bazat pe SM SR EN ISO 13370.
18
NCM M.01.02:2016
8.5.2.3 Coeficient de cuplare termică pentru subsol încălzit
8.5.2.3.1 Având în vedere caracterul tridimensional al fluxului termic prin sol, formulele din această
Metodologie se exprimă în funcţie de ”dimensiunea caracteristică” a planşeului, B’, definită ca aria
planşeului împărţită la semiperimetrul său:
A
B'  (13)
0,5  P
NOTĂ – Pentru un planşeu de lungime infinită, B’, este lăţimea planşeului; pentru un planşeu pătrat, B’, este jumătate din
lungime.
în care:
P reprezintă perimetrul expus al planşeului, adică lungimea totală a peretelui exterior care
separă clădirea încălzită de exterior sau de un spaţiu neîncălzit din exteriorul elementului
de construcţie izolat. Astfel:
– pentru o clădire întreagă, P, este perimetrul total al clădirii şi A, aria totală a planşeului
pe sol;
– pentru calculul pierderii de căldură a unei părţi de clădire (de exemplu, pentru fiecare
locuinţă individuală din cadrul unor case înşiruite), P include lungimea pereţilor exteriori
care separă spaţiul încălzit de exterior şi nu include lungimea pereţilor care separă partea
considerată de celelalte părţi încălzite ale clădirii, în timp ce A reprezintă aria la nivelul
solului a planşeului considerat;
– nu se ţine seama de spaţiile neîncălzite din exteriorul elementului de construcţie izolat
al clădirii (cum sunt verandele, garajele adiacente sau spaţiile de depozitare) la
determinarea parametrilor P şi A (dar lungimea peretelui dintre clădirea încălzită şi spaţiul
neîncălzit este inclusă în perimetru; pierderile prin sol sunt evaluate ca şi când nu ar
exista spaţii neîncălzite).
8.5.2.3.2 Introducerea noţiunii de ”grosime echivalentă” permite simplificarea expresiei coeficienţilor

de transmisie termică.
O rezistenţă termică se exprimă prin grosimea sa echivalentă, adică prin grosimea solului care are
aceeaşi rezistenţă termică. În această Metodologie:
— dt reprezintă grosimea echivalentă a planşeelor, exprimată în metri (m);
— dw reprezintă grosimea echivalentă a pereţilor subsolului sub nivelul solului, exprimată în metri (m).
8.5.2.4 Coeficient de transmisie termică a planșeului pe sol
8.5.2.4.1 Un planşeu pe sol este alcătuit dintr-o placă în contact cu solul pe întreaga sa suprafaţă, fie
că este sau nu rezemată pe sol pe întreaga sa suprafaţă şi care este situată la nivelul sau în imediata
vecinătate a suprafeţei exterioare a solului (a se vedea Figura 2). Această placă de planşeu poate fi:
— neizolată, sau
— izolată în mod uniform (deasupra, dedesubtul sau în interiorul plăcii) pe toată suprafaţa sa.
19
NCM M.01.02:2016
Legenda
1 Placă de planşeu
2 Sol
w Grosime a pereţilor exteriori
Figura 2 – Reprezentare schematică a unui planşeu pe sol
8.5.2.4.2 Coeficientul de transmisie termică depinde de dimensiunea caracteristică a planşeului B’ [a

se vedea 8.5.2.3 şi relaţia (13)] şi de grosimea totală echivalentă dt (a se vedea 8.5.2.3.2) definită cu
ajutorul relaţiei (14):
dt = w +  · (Rsi + Rf + Rse) (14)
în care:
w reprezintă grosimea totală a peretelui, incluzând toate straturile, exprimată în metri (m);
 reprezintă conductivitate termică a solului neîngheţat, exprimată în W/(m·K)
Rsi reprezintă rezistenţă termică superficială interioară, exprimată în m 2·K/W;
Rf reprezintă rezistenţa termică a planşeului, care include rezistenţa termică a tuturor

straturilor continue de izolaţie situate deasupra, dedesubt sau în interiorul plăcii de
planşeu, precum şi cea a pardoselii, exprimată în m 2·K/W;
Rse reprezintă rezistenţă termică superficială exterioară, exprimată în m 2·K/W;
NOTĂ – Rezistenţa termică a plăcii de beton şi a pardoselii de grosime redusă pot fi neglijate. Se presupune că stratul de sub
placă are aceeaşi conductivitate termică cu a solului şi nu este cazul să se ţină seama de rezistenţa sa termică.
8.5.2.4.3 Pentru calculul coeficientului de transmisie termică se utilizează relaţia (15) sau (16), în
funcţie de izolarea termică a planşeului.
Dacă dt < B’ (planşee neizolate sau izolate moderat):
2    B' 
U  ln   1 (15)
  B'  d t  d t 
20
NCM M.01.02:2016
Dacă dt ≥ B’ (planşee bine izolate):

U (16)
0,457  B'  d t
NOTĂ – Coeficientul de transmisie termică trebuie rotunjit la două zecimale dacă se prezintă ca rezultat final. Calculele
intermediare trebuie să se efectueze utilizând cel puţin trei zecimale.
8.5.2.4.4 Dacă planșeul pe sol dispune de izolație perimetrală orizontală și/sau verticală, coeficientul
de transmisie termică poate fi corectat, cu utilizarea relației (17):
Ψe
U  U0  2  (17)
B'
în care:
U0 reprezintă coeficientul de transmisie termică al planşeului fără izolaţie perimetrală,

exprimat în W/(m2·K);
e reprezintă coeficientul de transmisie termică liniară asociat izolaţiei de pe contur,

determinat conform relației (18) sau (19), exprimat în W/(m·K).
8.5.2.4.5 Relaţia (18) se aplică unei izolaţii amplasate orizontal în lungul perimetrului planşeului (a se
vedea Figura 3):
  D   D 
Ψe    ln   1  ln   1 (18)
   dt   d t  dn 
în care:
D reprezintă lăţimea izolaţiei perimetrale orizontale, exprimată în m;
dn reprezintă grosimea echivalentă suplimentară a izolației perimetrale, exprimată în m.
Legenda
2 Izolaţie perimetrală orizontală
3 Perete al fundaţiei
dn Grosime a izolaţiei perimetrale (sau a fundaţiei)
D Lăţime a izolaţiei perimetrale orizontale
Figura 3 – Reprezentare schematică a izolaţiei perimetrale orizontale
21
NCM M.01.02:2016
NOTĂ – În Figura 3 se prezintă izolaţia perimetrală amplasată sub placă. Relaţia (18) se aplică şi în cazul unei izolaţii
perimetrale orizontale amplasate deasupra plăcii sau la exteriorul clădirii.
8.5.2.4.6 Relaţia (19) se aplică în cazul unei izolaţii amplasate vertical de deasupra nivelului solului, în
lungul perimetrului planşeului (a se vedea Figura 4) şi la fundaţii realizate din materiale care au o
conductivitate termică mai mică decât cea a solului (a se vedea Figura 5):
   2D   2D 
Ψe    ln   1  ln   1 (19)
   dt   d t  d ' 
în care:
D reprezintă lăţimea izolaţiei perimetrale verticale (sau a fundaţiilor), exprimată în m;
dt reprezintă grosimea totală echivalentă a planşeelor, exprimată în m;.
NOTĂ – Figura 4 prezintă izolaţia perimetrală amplasată pe faţa interioară a peretelui de fundaţie.
Relaţia (19) se aplică şi în cazul izolaţiei perimetrale amplasate pe faţa exterioară sau interioară a
peretelui de fundaţie.
Legenda
1 Perete al fundaţiei
3 Izolaţie perimetrală verticală
D Lăţime a izolaţiei perimetrale verticale (sau a fundaţiei) de deasupra nivelului solului
Figura 4 – Izolaţie perimetrală verticală (strat izolant)
22
NCM M.01.02:2016
Legenda
1 Perete al fundaţiei cu masă volumică redusă, având λn < λ
D Lăţimea izolaţiei perimetrale verticale (sau a fundaţiei) de deasupra nivelului solului
Figura 5 – Izolaţie perimetrală verticală (fundaţie cu masă volumică redusă)
8.5.2.4.7 Procedurile indicate pentru subsoluri se aplică la clădirile în care o parte din spaţiul locuibil
se află sub nivelul solului (a se vedea Figura 6). Baza de calcul este aceeaşi ca pentru planşeele pe
sol, dar ţinând seama de:
— adâncimea, z, a planşeului inferior al subsolului deasupra nivelului solului;
— eventual, diferenţa dintre nivelurile de izolare ale pereţilor subsolului şi cele ale planşeului inferior al
subsolului.
Dacă z variază de-a lungul perimetrului clădirii, în calcule se recomandă să se utilizeze valoarea sa
medie.
8.5.2.4.8 Coeficientul de transfer termic prin sol în regim staţionar, între mediul interior şi cel exterior,
se obţine cu ajutorul relaţiei (20):
Ls = A · Ubf + z · P · Ubw (20)
8.5.2.4.9 Se utilizează relaţia (21) sau (22), în funcţie de izolarea termică a planşeului inferior al
subsolului.
Dacă (dt + 0,5·z) < B’ (planşee de subsol neizolate sau izolate moderat):
2    B' 
U bf   ln   1 (21)
  B'd t  0,5z  d t  0,5z 
23
NCM M.01.02:2016
Dacă (dt + 0,5·z) ≥ B’ (planşee de subsol bine izolate):

U bf  (22)
0,457  B' d t  0,5 z
Legenda
1 Planşeu inferior al solului
Rf Rezistenţa termică a planşeului
Rw Rezistenţa termică a pereţilor subsolului, incluzând toate straturile
W Grosimea pereţilor exterior
z Adâncimea feţei superioare a planşeului sub nivelului solului exterior clădirii
Figura 6 – Reprezentare schematică a unei clădiri cu subsol încălzit
8.5.2.4.10 Pentru pereții subsolului coeficientul de transmisie termică, Ubw, se determină cu ajutorul
relaţiei (23):
2  0,5  d t   z 
U bw   1    ln   1 (23)
  z  dt  z   dw 
8.5.2.5 Coeficient de transfer termic a ferestrelor și ușilor
8.5.2.5.1 Coeficientul de transfer termic al ferestrei simple, UW , trebuie calculat utilizînd relaţia (24):
UW 
 A U   A U   l
g g f f g  g
(24)
A A g f
în care:
Af reprezintă aria ramei, calculată conform capitolului 4 din SM SR EN ISO 10077-1,

exprimată în m
Ag reprezintă aria geamului, calculată conform capitolului 4 din SM SR EN ISO 10077-1,
exprimată în m
lg reprezintă perimetrul total al geamului, calculat conform capitolului 4 din SM SR EN ISO
10077-1, exprimat în m
24
NCM M.01.02:2016
Ug reprezintă coeficientul de transfer termic al geamului, conform Tabelului 4 și Tabelului 5,

exprimat în W/(m2·K);
Uf reprezintă coeficientul de transfer termic al ramei, conform Tabelului 6, exprimat în
W/(m2·K);
g reprezintă coeficientul liniar de transfer termic datorat efectelor termice combinate ale
geamului, distanţierelor şi ramei, conform Tabelului 7 și Tabelului 8, exprimat în W/(m·K);
NOTE
1 Însumările incluse în relaţia (24) sunt utilizate pentru a se ţine seamă de diferite părţi ale geamului sau ramei, de exemplu
sunt necesare mai multe valori Af, când se aplică diferite valori Uf pentru pervaz, partea superioară, glafuri şi nervuri
În cazul geamului simplu ultimul termen al numărătorului în relaţia (24) trebuie considerat zero (fără efectul distanţierului)
deoarece orice corecţie este neglijabilă
2 Pentru mai multe detalii privind calculul coeficientului de transfer termic al ferestrelor (inclusiv caracteristicile geometrice ale
ferestrelor: aria geamului, aria ferestrei și perimetrul total al geamului), a se vedea standardul SM SR EN ISO 10077-1
3 Coeficientul de transfer termic al ferestrei, calculat conform relației (24) trebuie dat cu două cifre semnificative
8.5.2.5.2 Valorile de intrare pentru Ug, Uf și g, utilizate în calculul coeficientului de transfer termic al
ferestrei simple, conform relației (24), sînt prezentate în Tabelul 4, Tabelul 5, Tabelul 6, Tabelul 7 și
Tabelul 8.
Tabelul 4 – Coeficientul de transfer termic al geamurilor simple pentru geamuri verticale, Ug,
W/(m2·K)
Coeficientul de transfer termic

Geam Dimensiuni, mm pentru diferite tipuri de gaz a,
Ug
Geam simplu 3-4 5,2
Policarbonat 8 4,8
Tabelul 5 – Coeficientul de transfer termic al geamurilor duble și triple umplute cu diferite gaze
pentru geamuri verticale, Ug, W/(m2·K)
Coeficientul de transfer termic pentru

Geam diferite tipuri de gaz a,
Ug
Emisivitate Dimensiuni b,
Tip Sticlă Aer Argon Kripton SF6 Xenon
normală mm
4-6-4 3,3 3,0 2,8 3,0 2,6
4-8-4 3,1 2,9 2,7 3,1 2,6
Sticlă neacoperită
0,89 4-12-4 2,8 2,7 2,6 3,1 2,6
(sticlă normală)
4-16-4 2,7 2,6 2,6 3,1 2,6
4-20-4 2,7 2,6 2,6 3,1 2,6
4-6-4 2,7 2,3 1,9 2,3 1,6
4-8-4 2,4 2,1 1,7 2,4 1,6
O foaie de sticlă
Geam  0,2 4-12-4 2,0 1,8 1,6 2,4 1,6
acoperită
dublu 4-16-4 1,8 1,6 1,6 2,5 1,6
4-20-4 1,8 1,7 1,6 2,5 1,7
4-6-4 2,6 2,3 1,8 2,2 1,5
4-8-4 2,3 2,0 1,6 2,3 1,4
O foaie de sticlă
 0,15 4-12-4 1,9 1,6 1,5 2,3 1,5
acoperită
4-16-4 1,7 1,5 1,5 2,4 1,5
4-20-4 1,7 1,5 1,5 2,4 1,5
O foaie de sticlă  0,1 4-6-4 2,6 2,2 1,7 2,1 1,4
25
NCM M.01.02:2016
acoperită 4-8-4 2,2 1,9 1,4 2,2 1,3

4-12-4 1,8 1,5 1,3 2,3 1,3
4-16-4 1,6 1,4 1,3 2,3 1,4
4-20-4 1,6 1,4 1,4 2,3 1,4
4-6-4 2,5 2,1 1,5 2,0 1,2
4-8-4 2,1 1,7 1,3 2,1 1,1
O foaie de sticlă
 0,05 4-12-4 1,7 1,3 1,1 2,1 1,2
acoperită
4-16-4 1,4 1,2 1,2 2,2 1,2
4-20-4 1,5 1,2 1,2 2,2 1,2
4-6-4-6-4 2,3 2,1 1,8 1,9 1,7
Sticlă neacoperită
0,89 4-8-4-8-4 2,1 1,9 1,7 1,9 1,6
(sticlă normală)
4-12-4-12-4 1,9 1,8 1,6 2,0 1,6
4-6-4-6-4 1,8 1,5 1,1 1,3 0,9
Două foi de sticlă
 0,2 4-8-4-8-4 1,5 1,3 1,0 1,3 0,8
acoperite
4-12-4-12-4 1,2 1,0 0,8 1,3 0,8
4-6-4-6-4 1,7 1,4 1,1 1,2 0,9
Geam Două foi de sticlă
 0,15 4-8-4-8-4 1,5 1,2 0,9 1,2 0,8
triplu acoperite
4-12-4-12-4 1,2 1,0 0,7 1,3 0,7
4-6-4-6-4 1,7 1,3 1,0 1,1 0,8
 0,1 4-8-4-8-4 1,4 1,1 0,8 1,1 0,7
acoperite
4-12-4-12-4 1,1 0,9 0,6 1,2 0,6
4-6-4-6-4 1,6 1,2 0,9 1,1 0,7
 0,05 4-8-4-8-4 1,3 1,0 0,7 1,1 0,5
acoperite
4-12-4-12-4 1,0 0,8 0,5 1,1 0,5
a
Concentraţia de gaz  90 %
b
Cifrele impare indică grosimea foii de sticlă, cifrele pare – dimensiunile distanțierului între foii de sticle
Tabelul 6 – Coeficientul de transfer termic pentru rame de material plastic, Uf, W/(m2·K)
Coeficientul de
Materialul ramei Tipul ramei transfer termic, Uf,
W/(m2·K)
cu miez de metal
Poliuretan (PUR) 2,8
grosime a PUR  5 mm
două camere
2,2
exterior interior
PVC – profile cu goluri a

trei camere
2,0
exterior interior
a
Cu o distanţă de cel puţin 5 mm între feţele pereţilor fiecărei camere. Pentru mai multe detalii, a se vedea Anexa D din SM
SR EN ISO 10077-1
NOTE
1 Pentru alte tipuri de rame (de lemn, de metal), coeficientul de transfer termic se determină conform Anexei D din SM SR
EN ISO 10077-1
2 Valorile coeficientului de transfer termic prezentate în tabelul dat pot fi utilizate și pentru ramele fără ranforsări metalice
26
NCM M.01.02:2016
Tabelul 7 – Coeficientul liniar de transfer termic pentru tipuri obișnuite de distanţiere (de
aluminiu sau oţel), g, W(m·K)
Coeficient liniar de transfer termic pentru tipuri diferite de geamuri,

g
Tip de ramă Geam dublu sau triplu, sticlă Geam dublu a sau triplu b, sticlă
neacoperită, umplut cu aer sau cu emisivitate redusă, umplut cu
cu gaz aer sau cu gaz
Lemn sau PVC 0,06 0,08
Metal fără întrerupere termică 0,08 0,11
Metal cu întrerupere termică 0,02 0,05
a O foaie de sticlă acoperită pentru geam dublu
b Două foi de sticlă acoperite pentru geam triplu
Tabelul 8 – Coeficientul liniar de transfer termic pentru tipuri de distanțiere cu caracteristici

termice îmbunătățite, g, W(m·K)
Coeficient liniar de transfer termic pentru tipuri diferite de geamuri,

g
Tip de ramă Geam dublu sau triplu, sticlă Geam dublu a sau triplu b, sticlă
neacoperită, umplut cu aer sau cu emisivitate redusă, umplut cu
cu gaz aer sau cu gaz
Lemn sau PVC 0,05 0,06
Metal fără întrerupere termică 0,06 0,08
Metal cu întrerupere termică 0,01 0,04
a
O foaie de sticlă acoperită pentru geam dublu
b
Două foi de sticlă acoperite pentru geam triplu
NOTĂ – Pentru a determina dacă distanțierul are caracteristici îmbunătățite din punct de vedere termic, a se vedea Anexa E
din SM SR EN ISO 10077-1
8.5.2.5.3 Coeficientul de transfer termic al altor tipuri de ferestre (duble, cuplate, cu obloane închise) și
a ușilor (complete din geam, din geamuri și panouri opace, fără geam) se calculează conform SM SR
EN ISO 10077-1.
8.5.3 Transfer termic prin ventilare
8.5.3.1 Transferul termic total prin ventilare, Qve, exprimat în kWh, se calculează pentru fiecare pas de
timp de calcul (lunar sau sezonier) şi pentru fiecare zonă, z, conform relaţiei (25):
Qve = Hve,adj·(int,set,H,z − e)·t (25)
în care (pentru fiecare zonă a clădirii, z, şi pentru fiecare pas de timp de calcul):
Hve,adj reprezintă coeficientul global de transfer termic prin ventilare, corectat pentru diferenţa de
temperatură interior-exterior (dacă este cazul), determinat conform relației (26), exprimat
în W/K
int,set,H,z reprezintă temperatura interioară convenţională pentru încălzire a zonei clădirii,

determinată conform Anexei A, exprimată în °C;
e reprezintă temperatura mediului exterior, determinată conform Anexei A, exprimată în °C;
t reprezintă durata pasului de timp de calcul (lună sau sezon), exprimată în ore (h)
8.5.3.2 Valoarea coeficientului global de transfer termic prin ventilare, Hve,adj, exprimat în W/K, fără a
lua în considerare spațiile adiacente neîncălzite, fără preîncălzirea aerului sau recuperarea căldurii, se
calculează cu ajutorul relaţiei (26):
Hve,adj = a·ca·n·Vm (26)
27
NCM M.01.02:2016
în care:
a·ca reprezintă capacitatea termică volumică a aerului, exprimată în J/(m 3·K); a·ca = 1 200
J/(m3·K) = 1200/3600 = 0,333 Wh/(m3·K);
n reprezintă numărul convenţional (mediu) de schimburi de aer pe oră, exprimat în 1/h. În

scopul prezentei Metodologii se aplică valoarea minimă n = 0,5 1/h. În cazul în care
calculul numărului convențional de schimburi de aer conform relației (27) sau (28) dă
valoarea mai mare de 0,5, se aplică valoarea dată, în alte cazuri se aplică valoarea
minimă de 0,5.
Vm reprezintă volumul de aer interior, estimat la 80% din volumul clădirii, calculat conform
dimensiunilor exterioare, exprimat în m 3; Vm = 0,8·Vb
8.5.3.3 Numărul convențional (mediu) de schimburi de aer pe oră, n, exprimat în 1/h, se calculează cu
ajutorul relațiilor (27) și (28):
n  3600  
(il,v e  l )  B  M
(27)
Vm
n  25200 
 (i l,v e  l)
(28)
Vb
în care
B reprezintă valoarea caracteristică pentru amplasarea clădirii (B = 12 pentru clădiri

detașate, amplasate în zone vîntoase, B = 8 pentru alte clădiri)
M reprezintă valoarea caracteristică pentru încăpere (valoarea standard M = 0,7)
Vb volumul clădirii, determinat după dimensiunile exterioare, exprimat în m 3;
il,ve reprezintă coeficientul de permeabilitate la aer, determinat conform Tabelului 9, exprimat

în m2/(s·Pa0,67)
l reprezintă lungimea închiderilor, exprimată în metri (m).
Tabelul 9 – Valori implicite ale coeficientului de permeabilitate la aer, il,ve, m2/(s·Pa0,67)
Coeficientul de permeabilitate la aer,

Tipul de fereastră
il,ve
Ferestre și uși vechi de metal 1,8 · 10–4
Ferestre și uși vechi de lemn 1,4 · 10–4
Ferestre și uși noi 1,0 · 10–4
8.6 Aporturi de căldură
Aporturile de căldură totale, Qgn, exprimate în kWh, ale zonei clădirii pentru fiecare pas de timp de
calcul, se calculează cu ajutorul relaţiei (29):
Qgn = Qint + Qsol (29)
în care (pentru fiecare zonă a clădirii şi pentru fiecare pas de timp de calcul):
28
NCM M.01.02:2016
Qint reprezintă suma aporturilor de căldură interne în intervalul de timp considerat (lună,
sezon), determinată conform 8.6.2, exprimată în kWh;
Qsol reprezintă suma aporturilor de căldură solare în intervalul de timp considerat (lună,
sezon), determinată conform 8.6.3, exprimată în kWh.
8.6.2 Aporturi de căldură interne
8.6.2.1 Aporturile de căldură interne, aporturile de căldură de la surse interioare, inclusiv aporturile de
căldură negative (căldură disipată de la mediul interior către sursele reci sau ”disipatoare”), constau în
orice căldură generată în spaţiul condiţionat de către sursele interioare, altele decât consumul de
energie destinat încălzirii spaţiilor sau preparării apei calde de consum menajer.
8.6.2.2 Aporturile de căldură interne includ:
— căldura metabolică de la ocupanţi şi căldura disipată de la aparate;
— căldura disipată de la aparatele de iluminat;
— căldura disipată de la, sau absorbită de instalaţiile de apă caldă şi rece şi de canalizare;
— căldura disipată de la, sau absorbită de instalaţiile de încălzire, de răcire şi de ventilare;
— căldură de la sau către procese sau bunuri.
8.6.2.3 Aporturile de căldură interne din zona de clădire considerată şi pentru luna sau sezonul
considerat, Qint, exprimate în kWh, se calculează cu ajutorul relaţiei (30):
Qint = qi·Ab·t (30)
în care:
qi reprezintă puterea medie a surselor interioare de căldură, determinată conform Tabelului

10, exprimată în W/m2;
Ab reprezintă aria totală a clădirii, calculată după dimensiunile exterioare, exprimată în m 2;
t reprezintă durata pasului de timp de calcul (lună, sezon), exprimată în ore (h).
Tabelul 10 – Aporturi de căldură interne, qi, exprimate în W/m2
Aporturi de căldură interne,

Categoria clădirii
qi, W/m2
Case de locuit unifamiliale 4
Clădiri de locuit cu mai multe apartamente 5
Alte categorii de clădiri 6
NOTE:
1 Aporturile de căldură interne sînt indicate pentru aria totală a clădirii calculată după dimensiunile exterioare
2 Valorile pentru aporturile de căldură interne indicate în tabel reprezintă puterea medie a surselor interioare de căldură pe
întreagă durată a pasului de timp de calcul (lună, sezon). Aporturile de căldură interne includ: căldura metabolică de la
ocupanţi, căldura disipată de la aparate, căldura disipată de la aparatele de iluminat, căldura disipată de la instalaţiile de apă
caldă
8.6.3 Aporturi de căldură solare
8.6.3.1 Prevederi generale
8.6.3.1.1 Aporturile de căldură de la sursele de căldură solare rezultă din radiaţia solară disponibilă în
mod normal în localitatea respectivă, din orientarea suprafeţelor captatoare, de umbrirea permanentă
şi mobilă, caracteristicile de transmisie şi absorbţie solară şi coeficienţii de transfer termic ale
29
NCM M.01.02:2016
suprafeţelor captatoare. Coeficientul care conţine caracteristicile şi aria suprafeţei captatoare (inclusiv
impactul umbririi) se numeşte aria captatoare efectivă.
8.6.3.1.2 Pentru metoda de calcul lunar şi sezonier, suma aporturilor de căldură de la sursele solare
din zona de clădire considerată, Qsol, exprimată în kWh, se calculează cu ajutorul relaţiei (31):
   
Qsol    Φsol,mn,k   t   (1  btr,l )  Φsol,mn,u,l   t (31)
 k   l 
în care:
btr,l reprezintă factorul de reducere pentru spaţiul adiacent necondiţionat cu sursa de căldură
solară l, definit în SM SR EN ISO 13789;
sol,mn,k reprezintă fluxul termic mediu în raport cu timpul de la sursa de căldură solară k,
determinat conform 8.6.3.1.4, exprimat în W;
sol,mn,u,l reprezintă fluxul termic mediu în raport cu timpul de la sursa de căldură solară l din
spaţiul adiacent necondiţionat, determinat conform 8.6.3.1.4, exprimat în W;
t reprezintă durata lunii sau sezonului considerat, exprimată în ore (h).
8.6.3.1.3 În cazul în care o parte considerabilă de aporturi termice solare provine dintr-un spațiu solar
necondiționat, atunci fluxul termic de la sursa de căldură solară din spațiul adiacent necondiționat este
luat în considerare. În celelalte cazuri, suma aporturilor de căldură de la sursele solare, Qsol, exprimată
în kWh, se calculează cu ajutorul relației (32):
 
Qsol    Φsol,mn,k   t (32)
 k 
Fluxul termic suplimentar datorat radiaţiei termice către bolta cerească este neglijat.
8.6.3.1.4 Fluxul termic de la aporturile solare prin elementul de construcţie k, Φsol,k, exprimat în W, se
calculează cu ajutorul relaţiei (33):
Φsol,k = Fsh,ob,k·Asol,k·Isol,k (33)
în care:
Fsh,ob,k reprezintă factorul de corecţie pentru umbrire pentru obstacole exterioare pentru aria
captatoare echivalentă a suprafeţei k, determinat conform 8.6.3.3;
Asol,k reprezintă aria captatoare echivalentă a suprafeţei k având o orientare şi o înclinare date,
în zona de clădire considerată, determinată conform 8.6.3.2 (vitraj), conform 11.3.4 din
SM SR EN ISO 13790 (elemente de construcţie opace) şi Anexa E din SM SR EN ISO
13790 (elemente speciale), exprimată în m2;
Isol,k reprezintă intensitatea radiaţiei solare, energia medie a radiaţiei solare în intervalul de
timp de calcul, pe metru pătrat de arie captatoare a suprafeţei k, având o orientare şi o
înclinare date, determinate conform Anexei A, exprimată în W/m2.
NOTĂ – Aria captatoare solară echivalentă, Asol, este egală cu aria unui corp negru caracterizat de acelaşi aport de căldură
solar ca şi suprafaţa considerată.
8.6.3.1.5 Luînd în considerație relația (32) și relația (33), suma aporturilor de căldură de la sursele
solare din zona de clădire considerată, Qsol, exprimată în kWh, se calculează cu ajutorul relaţiei (34):
Qsol   Fsh,ob, k  Asol,k  I sol,k  t (34)

k
30
NCM M.01.02:2016
8.6.3.2 Aria captatoare solară echivalentă a elementelor vitrate
8.6.3.2.1 Aria captatoare solară echivalentă a unui element vitrat (de exemplu o fereastră), Asol,
exprimată în m2, se calculează cu ajutorul relaţiei (35):
Asol = Fsh,gl·ggl·(1 − FF)·Aw,p (35)
în care:
Fsh,gl reprezintă factorul de corecţie datorită umbririi pentru dotările de umbrire mobile,
determinat conform 8.6.3.3;
ggl reprezintă factorul de transmisie a energiei solare totale al părţii transparente a

elementului, determinat conform 8.6.3.2.2;
FF reprezintă factorul de reducere pentru ramă, egal cu raportul dintre aria proiecţiei ramei şi
aria proiectată totală a elementului vitrat, determinat conform 11.4.5 din SM SR EN ISO
13790;
Aw,p reprezintă aria proiectată totală a elementului vitrat (de exemplu aria ferestrei), exprimată
în m2.
8.6.3.2.2 Deoarece factorul de transmisie a energiei solare totale mediat în raport cu timpul este
oarecum mai mic decât gn, se utilizează un factor de corecţie, Fw, conform relaţiei (36):
ggl = Fw·ggl,n (36)
în care:
Fw reprezintă un factor de corecţie pentru vitrajul nedifuzant. În scopul prezentei Metodologii,
valoarea factorului de corecţie este Fw = 0,90.
Tabelul 11 – Valori tipice pentru factorul de transmisie a energiei solare totale la incidenţă
normală, gn, pentru tipurile uzuale de vitraje
Factorul de transmisie a energiei

Tipul vitrajului solare totale la incidenţă normală,
gn
Vitraj simplu 0,85
Vitraj dublu 0,75
Vitraj dublu cu acoperire selectivă low-e 0,67
Vitraj triplu 0,70
Vitraj triplu cu două acoperiri selective low-e 0,50
Fereastră dublă 0,75
8.6.3.3 Factori de corecţie pentru umbrire datorată obstacolelor exterioare
Factorul de corecţie pentru umbrire datorată obstacolelor exterioare poate fi calculat cu ajutorul relației
(37):
Fsh = Fhor·Fov·Ffin (37)
în care:
Fhor reprezintă factorul de corecţie pentru umbrire parţială datorată orizontului;
Fov reprezintă factorul de corecţie pentru umbrire parţială datorată proeminenţelor;
31
NCM M.01.02:2016
Ffin reprezintă factorul de corecţie pentru umbrire parţială datorată ecranelor laterale.
8.6.3.4 Umbrire datorată orizontului
8.6.3.4.1 Efectul umbririi datorate orizontului (de exemplu teren, arbori şi alte clădiri) depinde de
unghiul la orizont, de latitudine, de orientare, de climatul local şi de sezonul de încălzire.
8.6.3.4.2 Factorii de corecţie pentru umbrire pentru climatele medii tipice pentru emisfera nordică şi
sezon de încălzire din octombrie până în aprilie, se indică în Tabelul 12, pentru patru orientări ale
ferestrei. Valorile pentru alte orientări pot fi obţinute prin interpolare.
Tabelul 12 – Factor de corecţie pentru umbrire parţială pentru orizont, Fhor
45° lat. N
Unghi la orizont
S E/V N
0° 1,00 1,00 1,00
10° 0,97 0,95 1,00
20° 0,85 0,82 0,98
30° 0,62 0,70 0,94
40° 0,46 0,61 0,90
Unghiul la orizont este unghiul mediu vizibil începând de la faţada considerată.
Figura 7 – Unghi la orizont, α
8.6.3.5. Umbrire datorată proeminenţelor şi ecranele laterale
8.6.3.5.1 Umbrirea dată de proeminenţe şi de ecrane laterale depinde de unghiul proeminenţei sau al
ecranului lateral, de latitudine, de orientare şi de climatul local. În Tabelele 13 şi 14 se indică factorii
de corecţie pentru umbrire sezonieră pentru climat tipic.
a) Secţiune verticală b) Secţiune orizontală
Legenda
 Unghiul proeminenţei
 Unghiul ecranului lateral
32
NCM M.01.02:2016
Figura 8 – Proeminenţă şi ecran lateral
Tabelul 13 – Factor de corecţie pentru umbrire parţială pentru proeminenţe, Fov
45° lat. N
Unghiul proeminenței
S E/V N
0° 1,00 1,00 1,00
30° 0,90 0,89 0,91
45° 0,74 0,76 0,80
60° 0,50 0,58 0,66
Tabelul 14 – Factor de corecţie pentru umbrire parţială pentru ecrane laterale, Ffin
Unghiul ecranului 45° lat. N

lateral S E/V N
0° 1,00 1,00 1,00
30° 0,94 0,92 1,00
45° 0,84 0,84 1,00
60° 0,72 0,75 1,00
Valorile indicate în Tabelul 14 sunt valabile pentru ecrane laterale pe o singură parte.
8.6.3.5.2 Pentru ferestre orientate spre Sud, cu ecrane laterale pe ambele părţi, trebuie multiplicaţi cei
doi factori de corecţie pentru umbrire.
8.6.3.5.3 Pentru ferestre orientate spre Est şi Vest, factorul de corecţie este valabil pentru ecranele
laterale amplasate la capătul sudic al ferestrei. Ecranele laterale amplasate la capătul nordic al
ferestrei, pentru latitudinile date, nu conduc la un factor de corecţie.
Valorile indicate în Tabelele 13 şi 14 sunt valabile numai pentru sezonul de încălzire
8.7 Parametri dinamici

Efectele dinamice sunt luate în considerare prin introducerea unui factor de utilizare a aporturilor
pentru încălzire H,gn. Factorul de utilizare a aporturilor de căldură este un factor adimensional care ia
în considerație reducerea aporturilor de căldură în scopul compensării situației cînd aporturile de
căldură sînt mai mari decît pierderile de căldură și astfel aporturile de căldură contribuie la creșterea
temperaturii interne, în loc să contribuie la reducerea consumului de energie. Asemenea situații apar
în special în perioadele de tranziție (primăvară, toamnă).
8.7.2 Factor de utilizare a aporturilor pentru încălzire
8.7.2.1 Factorul adimensional de utilizare a aporturilor pentru încălzire, ηH,gn, este în funcţie de raportul
de bilanţ termic, γH, şi de un parametru numeric, aH, care depinde de inerţia clădirii.
8.7.2.2 În scopul calcului performanței energetice a clădirilor de locuit unifamiliale și a clădirilor de

locuit cu mai multe apartamente și pentru metoda de calcul sezonier, se aplică factorul de utilizare a
aporturilor pentru încălzire ηH,gn = 0,95.
8.7.2.3 Pentru celelalte cazuri, factorul de utilizare a aporturilor de căldură se calculează lunar, cu
ajutorul relațiilor de la (38) pînă la (40):
1   HaH
Dacă γH  0 și γH  1 H,gn  (38)
1   HaH1
33
NCM M.01.02:2016
aH
Dacă γH = 1 H,gn  (39)
aH  1
Dacă γH < 0 H,gn  1 /  H (40)
în care:
QH,gn
Dacă γH < 0 H  (41)
QH,ht
în care (pentru fiecare lună sau pe sezon şi pentru fiecare zonă a clădirii):
H reprezintă raportul adimensional de bilanţ termic pentru regimul de încălzire;
QH,ht reprezintă transferul termic total pentru regimul de încălzire, determinat conform 8.5.1,
exprimat în kWh;
QH,gn reprezintă aporturile de căldură totale pentru regimul de încălzire, determinate conform
8.6, exprimate în kWh;
aH reprezintă un parametru numeric adimensional în funcţie de constanta de timp, τH,

calculat cu relaţia (42):

aH  aH,0  (42)
 H,0
în care:
aH,0 reprezintă un parametru numeric de referinţă adimensional, determinat conform Tabelului

15;
 reprezintă constanta de timp a zonei clădirii, determinată conform 8.7.3, exprimată în ore
(h);
H,0 reprezintă o constantă de timp de referinţă, determinată conform Tabelului 15, exprimată
în ore (h).
8.7.2.4 Valorile parametrilor reprezintă valori empirice. În scopul prezentei Metodologii se vor utiliza
valorile indicate în Tabelul 15.
Tabelul 15 – Valori ale parametrului numeric, aH,0, şi ale constantei de timp de referinţă, τH,0
Tipul metodei aH,0 τH,0

Metodă de calcul lunar 1,0 15
Metodă de calcul sezonier 0,8 30
NOTĂ – Valorile pentru metoda de calcul sezonier poartă caracter informativ. A se vedea de asemenea Anexa I din SM SR
EN ISO 13790 pentru explicitări şi derivare
8.7.2.5 Figura 9 prezintă factorii de utilizare a aporturilor pentru metoda de calcul lunar şi diverse
constante de timp.
Exemplu 1:
Lunile reci, clădire fără izolare
termică
 = 24 h;  = 0,3  H,gn = 0,95
34
NCM M.01.02:2016
Exemplu 2:
Lunile din perioada de tranziție,
clădirea cu izolație termică bună
 = 24 h;  = 1,0  H,gn = 0,7
Legenda
1 Constantă de timp de 8 h (inerţie scăzută)

2 Constantă de timp de 1 zi
3 Constantă de timp de 2 zile
4 Constantă de timp de 7 zile
5 Constantă de timp infinită (inerţie ridicată)
Figura 9 – Ilustrare a factorului de utilizare a aporturilor pentru regimul de încălzire, pentru

constante de timp de 8 h, 1 zi, 2 zile, 7 zile şi infinit, valabil pentru metoda de calcul lunar
8.7.2.6 Factorul de utilizare a aporturilor este definit în mod independent de caracteristicile instalaţiei
de încălzire, considerându-se o reglare perfectă a temperaturii şi o flexibilitate infinită. O instalaţie de
încălzire cu răspuns lent şi o reglare imperfectă pot afecta în mod semnificativ utilizarea aporturilor de
căldură.
8.7.3 Constantă de timp a clădirii
Constanta de timp a zonei clădirii, τ, exprimată în ore, caracterizează inerţia termică interioară a zonei
condiţionate pentru perioada de încălzire. Se calculează cu ajutorul relaţiei (43):
Cm / 3600
 (43)
H tr,adj  H v e,adj
în care:
Cm reprezintă capacitatea termică interioară a clădirii sau a zonei de clădire, calculată

conform 8.7.4, exprimată în kWh/K;
Htr,adj reprezintă o valoare reprezentativă a coeficientului de transfer termic global prin

transmisie, corectat pentru diferenţa de temperatură interior-exterior, calculat conform
8.5.2.2, exprimat în W/K;
Hve,adj reprezintă o valoare reprezentativă a coeficientului de transfer termic global prin ventilare,
corectat pentru diferenţa de temperatură interior-exterior, calculat conform 8.5.3.2,
exprimat în W/K.
8.7.4 Capacitate termică interioară a clădirii
8.7.4.1 Capacitatea termică interioară a clădirii, Cm, exprimată în J/K, se calculează prin însumarea
capacităţilor termice ale tuturor elementelor de construcţie aflate în contact termic direct cu aerul
interior al zonei considerate, conform relaţiei (44):
Cm   k j  Aj (44)
j
în care:
kj reprezintă capacitatea termică interioară raportată la arie, a elementului de construcţie j,

exprimată în J/(m2·K) sau în kWh/(m2·K);
Aj reprezintă aria elementului j, exprimată în m2.
35
NCM M.01.02:2016
8.7.4.2 În scopul prezentei Metodologii, capacitatea termică interioară a clădirii, Cm, se calculează cu
utilizarea valorilor implicite prezentate în Tabelul 16.
Tabelul 16 – Valori implicite ale capacității termice interioare a clădirii, Cm
Capacitatea termică interioară, Cm,

Tipul construcției
J/K
Foarte ușoară 80 000  Af
Ușoară 110 000  Af
Medie 165 000  Af
Masivă 260 000  Af
Foarte masivă 370 000  Af
NOTĂ – Af reprezintă aria zonei clădirii
8.8 Necesar de energie anual total pentru încălzire, pe zone ale clădirii
8.8.1 Necesarul de energie anual total pentru încălzire pentru zonele de clădire considerate, QH,nd,an,
exprimat în kWh, se calculează cu ajutorul relaţiei (45):
QH,nd,an   QH,nd,i (45)

i
în care:
QH,nd,i reprezintă necesarul de energie pentru încălzire al zonei de clădire, considerate pe pas
de timp de calcul (lună), determinat conform 8.2-8.4, exprimat în kWh;
8.8.2 Durata sezonului de încălzire care determină durata de funcţionare a anumitor componente ale
instalaţiilor se obţine din Anexa A.
8.9 Necesar de energie anual total pentru încălzire, pe combinaţii de instalaţii
8.9.1 În cazul unui calcul multi-zonal (cu sau fără interacţionare termică între zone), necesarul de
energie anual pentru încălzire pentru o anumită combinaţie de instalaţii de încălzire care deservesc
zone diferite, QH,nd,an,zs, exprimat în kWh, se calculează ca sumă a valorilor de necesar de energie ale
zonelor, zs, care sunt deservite de aceeaşi combinaţie de instalaţii, conform relaţiei (46):
QH,nd,an, zs   QH,nd,an, z (46)

z
în care:
QH,nd,an,z reprezintă necesarul de energie anual pentru încălzirea zonei z, deservită de aceeaşi
combinaţie de instalaţii, determinată conform 8.8.1, exprimat în kWh;
8.9.2 Necesarul de energie specific reprezintă necesarul de energie pentru întregul sezon de încălzire
raportat la aria totală a clădirii și se calculează cu ajutorul relației (47):
QH,nd,an,zs
QH,nd,m  (47)
Ab
în care:
Ab reprezintă aria totală a clădirii, determinată conform 7.3, exprimată în m2.
9 Consum de energie pentru încălzirea spațiilor
36
NCM M.01.02:2016
9.1 Prevederi generale
Consumul de energie anual pentru încălzire, QH,sys, exprimat în kWh, se determină ca sumă dintre
necesarul de energie pentru încălzire, QH,nd,i, pierderile instalaţiei de încălzire, QH,sys,ls,i, şi consumul de
energie auxiliară al instalaţiei de încălzire, QH,sys,aux,i, pe agent energetic i, exprimat în kWh. Pierderile
termice şi energia auxiliară se referă la generare, transport, reglare, distribuţie, acumulare şi emisie.
QH,sys = QH,nd,i + QH,sys,ls,i + QH,sys,aux,i (48)
în care:
QH,nd,i reprezintă necesarul de energie pentru încălzire pe agent energetic i, determinat conform
8.2-8.4, exprimat în kWh;
QH,sys,ls,i reprezintă pierderile instalației de încălzire pe agent energetic i, determinate conform 9.1,
exprimate în kWh;
QH,sys,aux,i reprezintă consumul de energie auxiliară al instalației de încălzire pe agent energetic i,

determinat conform 9.5, exprimat în kWh.
Pierderile instalației de încălzire QH,sys,ls,i, reprezintă suma pierderilor termice ale instalațiilor de emisie
a căldurii, de distribuție a căldurii și de acumulare a căldurii.
9.2 Pierderi termice ale instalațiilor de emisie a căldurii
9.2.1 Calculul instalațiilor de emisie a căldurii permite combinarea a patru instalații de emisie pentru o
clădire. În cazul existenței mai multor tipuri de instalații de emisie a căldurii, calculul trebuie efectuat
fie în mai multe file ale instrumentului de calcul Excel, fie prin reducerea numărului de tipuri de
instalații pînă la 4 instalații principale.
Calculul eficienței instalației de emisie a căldurii se efectuează în modul descris în continuare.
9.2.2 Pierderile termice ale instalaţiei de emisie a căldurii, Qem,ls, exprimate în kWh, se calculează cu
ajutorul relației (49):
Qem,ls = Qem,str + Qem,emb + Qem,ctr (49)
în care:
Qem,str reprezintă pierderile termice datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii, exprimate în

kWh;
Qem,emb reprezintă pierderile termice datorate amplasării aparatului de emisie a căldurii (de
exemplu integrat), exprimate în kWh;
Qem,ctr reprezintă pierderile termice datorate reglării temperaturii interioare, exprimate în kWh.
9.2.3 Calculul pierderilor termice ale instalaţiei de emisie a căldurii se efectuează utilizînd metoda
randamentelor.
9.2.4 Calculul lui Qem,ls se efectuează lunar prin utilizarea valorilor dependente de perioadă (sau se
bazează pe alte perioade de calcul) cu ajutorul relației (50):
f f f 
Qem,ls   hy dr im rad  1  QH (50)
  em 
în care:
37
NCM M.01.02:2016
Qem,ls reprezintă pierderile termice ale instalaţiei de emisie a căldurii pe perioada de timp
considerată (un an), exprimate în kWh;
QH reprezintă necesarul de energie net pentru încălzire pe perioada de timp considerată (un
an), exprimat în kWh;
fhydr reprezintă factorul de echilibru hidraulic, se determină conform Tabelului 17;
fim reprezintă factorul de funcţionare intermitentă (prin funcţionarea intermitentă se înţelege

ca o opţiune dependentă de timp pentru a reduce temperatura pentru fiecare încăpere
individuală). Pentru funcţionarea permanentă fim este egal cu 1,0; fim = 0,97 (a se utiliza
pentru instalaţii de încălzire electrică prevăzut cu un sistem de reglare integrat);
frad reprezintă factorul efectului de radiaţie (unic numai pentru instalaţiile de încălzire prin
radiaţie). frad = 1,00;
em reprezintă randamentul total pentru instalaţia de emisie a căldurii în spaţiul încăperii.
Tabelul 17 – Factor de echilibrare hidraulică
Factor de echilibrare hidraulică,

Parametri de influență
fhydr
Instalaţii neechilibrate 1,03
Raportul de echilibrare semnat şi conform SM SR EN 14336, mai mult
de 8 aparate de emisie cu reglare automată a presiunii diferenţiale sau 1,01
numai instalaţii echilibrate static
Raportul de echilibrare semnat şi conform SM SR EN 14336, max. 8
1,00
aparate de emisie cu reglare automată a presiunii diferenţiale
9.2.5 Randamentul total ηem este, în mod esenţial, determinat cu ajutorul relației (51):
1
em 
4  str  ctr  emb  (51)
în care:
ηstr reprezintă randamentul parţial datorat gradientului vertical al temperaturii aerului;
ηctr reprezintă randamentul parţial datorat reglării temperaturii din încăpere;
ηemb reprezintă randamentul parţial datorat pierderilor termice specifice ale componentelor
exterioare (instalaţii integrate).
9.2.6 Randamentele parţiale şi totale prezentate în tabelele următoarele se bazează pe următoarele

ipoteze:
— înălţimea standard a încăperii h ≤ 4 m (cu excepţia clădirilor care au spaţii interioare mari decât
înălţimea h > 4 m);
— clădiri de locuit sau cu altă destinaţie decât de locuit;
— diferite niveluri de izolare termică;
— funcţionare permanentă (funcţionarea intermitentă este luată în considerare prin intermediul

factorului fim);
— referinţă la o încăpere în fiecare caz.
Instalaţiile care nu sunt indicate în următoarele tabele trebuie să provină din alte surse documentare
sau să fie tratate prin interpolare sau corespondenţă într-un alt mod adaptat.
38
NCM M.01.02:2016
Tabelul 18 – Randamente pentru aparate de emisie a căldurii cu aer cald (instalaţii de ventilare
pentru spaţii cu altă destinaţie decât de locuit)
(înălţimi ale încăperilor ≤ 4 m)
ηem
Configuraţia instalaţiei Parametru de reglare reglare de
reglare de
calitate
înaltă calitate
scăzută
Temperatură a încăperii 0,82 0,87
Încălzire suplimentară a aerului Temperatură a încăperii (reglare în
introdus (aparat de emisie a cascadă a temperaturii aerului 0,88 0,90
căldurii suplimentar) introdus)
Temperatură a aerului extras 0,81 0,85
Încălzire cu recircularea aerului
(instalaţii cu inducţie, ventilato- Temperatură a încăperii 0,89 0,93
convectoare)
Tabelul 19 – Randamente utilizate pentru încăperile care au înălţimi de la 4 m până la 10 m
Randamente parțiale
Parametri de influenţă str
ctr emb
4m 6m 8m 10 m
Nereglată 0,80
Regulator cu două
0,93
trepte
Reglarea Regulator P (2 K) 0,93
temperaturii din — — — — — —
încăpere Regulator P (1 K) 0,95
Regulator PI 0,97
Regulator PI cu
0,99
optimizare
Radiatoare — 0,98 0,94 0,88 0,83 — 1,00
Aer cald fără Gură de evacuare
0,98 0,94 0,88 0,83 — 1,00
recirculare orizontală
verticală Gură de evacuare
0,99 0,96 0,91 0,87 — 1,00
suplimentară verticală
Aer cald cu Gură de evacuare
0,99 0,97 0,94 0,91 — 1,00
recirculare orizontală
verticală Gură de evacuare
0,99 0,98 0,96 0,93 — 1,00
suplimentară verticală
Panouri cu apă
— 1,00 0,99 0,97 0,96 — 1,00
Instalaţii de caldă
încălzire Aparate de emisie
a căldurii cu tuburi — 1,00 0,99 0,97 0,96 — 1,00
radiante
Aparate de emisie
a căldurii prin — 1,00 0,99 0,97 0,96 — 1,00
infraroşu
Încălzire prin
Încălzire prin pardoseală 0,95
pardoseală integrată
1,00 0,99 0,97 0,96 —
(izolaţie termică Încălzire prin
cu nivel ridicat) pardoseală 1,00
decuplată termic
Tabelul 20 – Randamente pentru aparate de emisie a căldurii electrice

Randament
Parametri de influenţă
total,
39
NCM M.01.02:2016
em
Încălzire electrică directă, regulator P (1 K) 0,91
Aparat de emisie
peretele exterior Încălzire electrică directă, regulator PI (cu optimizare) 0,94

amplasat pe
Încălzire prin acumulare nereglată fără sarcină dependentă de temperatura

0,78
exterioară şi descărcare statică/dinamică
Încălzire prin acumulare cu regulator P (1 K) cu sarcină dependentă de
0,88
temperatura exterioară şi descărcare statică/dinamică
Încălzire prin acumulare cu regulator PID cu optimizare cu sarcină dependentă
0,91
de temperatura exterioară şi descărcare statică/dinamică continuă
Încălzire electrică directă, regulator P (1 K) 0,88
Aparat de emisie
peretele interior
Încălzire electrică directă, regulator PI (cu optimizare) 0,91

amplasat pe
Încălzire prin acumulare nereglată fără sarcină dependentă de temperatura

0,75
exterioară şi descărcare statică/dinamică
Încălzire prin acumulare cu regulator P (1 K) cu sarcină dependentă de
0,85
temperatura exterioară şi descărcare statică/dinamică
Încălzire prin acumulare cu regulator PID cu optimizare cu sarcină dependentă
0,88
de temperatura exterioară şi descărcare statică/dinamică continuă
Tabelul 21 – Randamente pentru aparate de emisie a căldurii integrate

(aparate de emisie a căldurii tip panou)
Randamente parțiale
str ctr emb
Apă utilizată ca agent caloric
— nereglată 0,75
— nereglată, cu reglare centrală a temperaturii 0,78
— nereglată, cu utilizarea unei valori medii (ϑV – ϑR) 0,83
Reglarea — încăpere principală 0,88
temperaturii — —
din încăpere — regulator cu două trepte/regulator P 0,93
— regulator PI 0,95
Încălzire electrică
— regulator cu două trepte 0,91
— regulator PI 0,93
Încălzire prin pardoseală — emb1 emb2
— sistem umed 1,00 0,93 —
— sistem uscat 1,00 0,96 —
Instalație —
— sistem uscat cu înveliş subţire 1,00 0,98 —
Încălzire prin pereţi 0,96 0,93 —
Încălzire prin plafon 0,93 0,93 —
Încălzire prin panouri fără izolaţie termică minimă,
Pierderi 0,86
conform SM SR EN 1264
termice
Încălzire prin panouri cu izolaţie termică minimă,
specifice prin — — — 0,95
conform cu SM SR EN 1264
suprafeţele
repartizate Încălzire prin panouri cu izolaţie termică 100 % mai
0,99
bună decât cea cerută prin SM SR EN 1264
Tabelul 22– Randamente pentru aparatele de emisie a căldurii locale (radiatoare)

(înălţimile încăperilor ≤ 4 m)
Randamente
str ctr emb
Reglarea Nereglată, cu reglare centrală a temperaturii — 0,80 —
40
NCM M.01.02:2016
temperaturii din Încăpere principală 0,88

încăpere
Regulator P (2 K) 0,93
Regulator P (1 K) 0,95
Regulator PI 0,97
Regulator PI (cu optimizarea funcţiei, de
exemplu, management al prezenţei, regulator 0,99
care se adaptează)
Diferenţa de str1 str2
temperatură a 60 K (de exemplu, 90/70) 0,88
aparatului de — —
emisie / ambiantă 42,5 K (de exemplu, 70/55) 0,93 —
(referinţă Θi = 20 °C) 30 K (de exemplu, 55/45) 0,95
Pierderi termice Radiator amplasat pe peretele interior 0,87 1,00

specifice prin Radiator amplasat pe peretele exterior — —
componentele
— GF fără protecţie împotriva radiaţiei — 0,83 — 1,00
exterioare (GF =
aria suprafeţei — GF cu protecţie împotriva radiaţiei a 0,88 1,00
vitrate) — perete exterior standard 0,95 1,00
a
Protecţia împotriva radiaţiei trebuie să oprească 80 % din pierderile prin radiaţie a corpurilor de încălzire spre suprafaţa
vitrată prin intermediul izolaţiei şi/sau a reflexiei.
9.3 Pierderi termice ale instalații de distribuție a căldurii
9.3.1 Pierderile termice ale instalaţiei de distribuţie depind de temperatura medie de tur şi cea de retur
şi de temperatura mediului înconjurător. Tipul de izolaţie are, de asemenea, o influenţă semnificativă
asupra pierderilor termice ale instalaţiei.
Pierderile termice pentru toate conductele j într-un interval de timp se obţin cu ajutorul relației (52):
QH,dis,ls,an   ΨL, j  ( m   i,j )  Lj  top,an (52)

j
în care:
 reprezintă coeficientul de transfer termic linear, exprimat în W/m·K;
m reprezintă temperatura medie a agentului termic (apei), exprimată în °C;
i reprezintă temperatura mediului înconjurător, exprimată în °C;
L reprezintă lungimea conductei, exprimată în metri (m);
j reprezintă indicele pentru conductele care au aceleaşi condiţii la limită;
top,an reprezintă numărul de ore de încălzire într-un interval de timp, exprimate în h/an.
9.3.2 Coeficientul de transfer de căldură linear,, între conductele izolate şi mediul înconjurător, care
ţine seama de transferul de căldură spre exterior prin convecţie şi radiaţie se obţine cu ajutorul relației
(53):


 1 d 1  (53)
  ln a  
 2  D di ha  d a 
în care:
41
NCM M.01.02:2016
di , da reprezintă diametrul interior (fără izolaţie) şi diametrul exterior al conductei (cu izolaţie),
exprimat în metri (m);
ha reprezintă coeficientul de transfer de căldură total al suprafeţei exterioare (convecţie şi

radiaţie), exprimat în W/(m²·K). Pentru țevile izolate, ha = 10 W/(m²·K);
D reprezintă conductivitatea termică a izolaţiei (materialului), exprimată în W/(m·K).
9.3.3 Coeficientul de transfer de căldură linear pentru conductele neizolate se obţine cu ajutorul
relației (54):
  ha    da (54)
9.3.4 Pierderile termice totale recuperabile ale instalației de distribuției a căldurii reprezintă pierderile
ale căldurii emise de instalațiile de distribuție în spații încălzite ale clădirii. Majoritatea acestor pierderi
poate fi recuperată pentru încălzire, ceea ce este reflectat prin factorul de recuperare a pierderilor de
căldură din instalația de distribuție.
Fiind dată suma lungimilor conductelor în spaţii încălzite LH şi LU în spaţii neîncălzite, pentru părţile
instalaţiei de distribuţie care au aceleaşi valori ale coeficientului de transfer termic linear în spaţii
încălzite Ψ şi ΨU în spaţii neîncălzite, partea recuperabilă a pierderilor termice ale instalaţiei (factorul
de recuperare a pierderilor de căldură din instalația de distribuție) se obţine cu ajutorul relației (55):
LH
fH,rbl 
    u  (55)
LH  U  LU  1  i 
  m  i 
în care:
u reprezintă temperatura mediului înconjurător din spațiul neîncălzit, exprimată în °C;
Valoarea factorului de recuperare a pierderilor de căldură din instalația de distribuție poate varia între
0,00 pînă la 1,00, în funcție de cantitatea de energie termică emisă de sistem. Cu cît mai mare este
valoarea factorului, cu atît mai multă energie termică este recuperată.
9.3.5 Pierderile termice totale ale instalaţiei de distribuție a căldurii se obţin cu ajutorul relației (56):
QH,dis,ls,an = QH,dis,ls,rbl,an + QH,dis,ls,nrbl,an = QH,dis,ls,an · fH,rbl + QH,dis,ls,nrbl,an (56)
în care:
QH,dis,ls,rbl,a reprezintă pierderi termice recuperabile ale instalaţiei pentru încălzirea spaţiilor în zonă,
exprimate în [kWh/interval de timp];
QH,dis,ls,nrbl,an reprezintă pierderi termice nerecuperabile ale instalaţiei în zonă, exprimate în

[kWh/interval de timp].
9.4 Pierderi termice ale instalației de acumulare a căldurii
9.4.1 Pierderile termice totale ale instalației de acumulare a căldurii (dacă este instalată) pot fi
determinate reieșind din specificațiile tehnice ale instalației declarate de producătorul acesteia.
9.4.2 Pierderile termice totale recuperabile ale instalației de acumulare a căldurii reprezintă pierderile
ale căldurii emise de instalația de acumulare în spații încălzite ale clădirii. Majoritatea acestor pierderi
poate fi recuperată pentru încălzire, ceea ce este reflectat prin factorul de recuperare a pierderilor de
căldură din instalația de acumulare.
42
NCM M.01.02:2016
Valoarea factorului de recuperare a pierderilor de căldură din instalația de acumulare a căldurii poate
varia între 0,00 pînă la 1,00, în funcție de cantitatea de energie termică emisă de sistem. Cu cît mai
mare este valoarea factorului, cu atît mai multă energie termică este recuperată.
În cazul în care instalația de acumulare a căldurii este instalată într-un spațiu neîncălzit, atunci
pierderile de termice ale instalației de acumulare se consideră pierderi nerecuperabile.
9.5 Energie auxiliară pentru instalația de încălzire
9.5.1 Pentru determinarea energiei auxiliare pentru instalația de încălzire este necesar de determinat:
a) puterea electrică nominală a generatorului de căldură;
b) puterea electrică nominală a echipamentelor auxiliare (pompe, ventilatoare, sisteme de reglare și

control etc.);
c) timpul de operare anual al instalației de încălzire;
d) factor de operare – valoare implicită este 0,75. În funcție de tipul instalației și modului de operare,
valoarea acestui factor poate varia între 0,5-0,9.
9.5.2 Consumul de energie auxiliară a instalației de încălzire se efectuează în mod automat de

instrumentul de calcul Excel, prin introducerea datelor inițiale menționate la 9.5.1.
10 Consum de energie pentru prepararea apei calde menajere
10.1 Necesar de energie pentru apa caldă menajeră
Metoda calculului necesarului de energie pentru apa caldă menajeră în funcţie de suprafaţa pardoselii
ia în considerare ipoteza unei relaţii lineare între necesarul de energie pentru apă caldă menajeră şi
suprafaţa pardoselii clădirii.
În acest caz, necesarul de energie pentru apa caldă menajeră QW poate fi calculat cu ajutorul relației
(57):
QW = QW,A,an · Af (57)
în care:
QW,A,an reprezintă un necesar de energie specific pentru apa caldă menajeră, exprimat în
kWh/(m2·an), bazat pe o temperatură definită a apei în punctul de consum (60 °C) şi o
temperatură de alimentare cu apă rece definită (10 °C). Pentru unele categorii de clădiri,
valorile implicite ale necesarului de energie specific pentru apa caldă menajeră sînt
prezentate în Tabelul 23;
Af reprezintă suprafaţa totală a clădirii, exprimată în m2.
Tabelul 23 – Valori implicite ale necesarului de energie specific pentru apa caldă menajeră
QW,A,an,
Categoria clădirii
kWh/(m2·an)
Case de locuit unifamiliale 10
43
NCM M.01.02:2016
Clădiri de locuit cu mai multe apartamente 20

Clădiri de birouri 10
Clădiri ale instituţiilor de învăţămînt 10
Spitale 30
Hoteluri —
Restaurante 60
Clădiri cu destinaţie sportivă 80
Clădiri pentru servicii de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul 10
Săli de conferințe 10
Bazine de înot acoperite 80
NOTĂ – Aceste valori se referă la aria condiţionată brută, calculată cu dimensiunile exterioare ale clădirii. Această arie
include toate spaţiile condiţionate conţinute la interiorul stratului de termoizolaţie. De exemplu, se include o casă a scărilor
interioară neîncălzită (dar încălzită indirect), însă nu se include o pivniţă.
10.2 Instalaţie de preparare a apei calde menajere. Pierderi termice de distribuţie
10.2.1 Pentru calcule, instalaţia de distribuţie se consideră ca fiind împărţit în două părţi: o buclă de
recirculare, dacă este cazul, şi ţevile de distribuţie individuale către punctul sau punctele de consum.
Pierderile termice ale fiecărei părţi se calculează separat.
Pierderile termice totale QW,dis,ls din instalaţia de distribuţie se calculează prin însumarea pierderilor
termice ale fiecărei părţi, cu ajutorul relației (58):
QW,dis,ls   QW,dis,ls,ind  QW,dis,ls,col (58)

ind
în care:
Q
ind
W,dis,ls,ind
reprezintă suma pierderilor termice din părţile individuale ale instalaţiei de distribuţie (în
afara buclei de recirculare), determinată în conformitate cu relația (59), exprimată în
kWh/an;
QW,dis,ls,col reprezintă pierderile termice din bucla de recirculare a instalaţiei de distribuţie (parte
colectivă), dacă este cazul, exprimate în kWh/an.
10.2.2 Pierderile termice din părţile individuale ale instalaţiei de distribuţie (în afara buclei de
recirculare), QW,dis,ls,ind, exprimate în kWh/an, se calculează cu ajutorul relației (59):
 w  cw
QW,dis,ls,ind   VW,dis   W,dis,nom   amb   ntap  365 (59)
1000
în care:
w reprezintă densitatea apei (kg/m 3);
cw reprezintă capacitatea calorifică masică a apei (kJ/kg·K);
VW,dis reprezintă volumul de apă conţinut în ţevi (m 3);
amb reprezintă temperatura medie ambiantă din jurul ţevilor (°C);
W,dis,nom reprezintă temperatura nominală a apei calde din ţevi (°C);
ntap reprezintă numărul de consumuri de apă caldă timp de o zi.
44
NCM M.01.02:2016
10.2.3 Pierderile termice ale instalaţiei de distribuţie a apei calde menajere depind de temperatura
medie a apei calde menajere şi de temperatura mediului înconjurător. Tipul de izolaţie are, de
asemenea, o influenţă semnificativă asupra pierderilor termice ale instalaţiei.
Pierderile termice pentru toate conductele j într-un interval de timp se obţin cu ajutorul relației (60):
QW,dis,ls,an   Ψ L, j  ( m   i,j )  Lj  top,an (60)

j
în care:
 reprezintă coeficientul de transfer termic linear, exprimat în W/m·K;
m reprezintă temperatura medie a apei calde menajere, exprimată în °C. În prezenta

Metodologie temperatura medie a apei calde menajere se consideră 60°C;
i reprezintă temperatura mediului înconjurător, exprimată în °C;
L reprezintă lungimea conductei, exprimată în metri (m);
j reprezintă indicele pentru conductele care au aceleaşi condiţii la limită;
top,an reprezintă numărul de ore de operare a instalației într-un interval de timp, exprimate în
h/an.
10.2.4 Coeficientul de transfer de căldură linear,, între conductele izolate şi mediul înconjurător, care
ţine seama de transferul de căldură spre exterior prin convecţie şi radiaţie se obţine cu ajutorul relației
(61):


 1 d 1  (61)
  ln a  
 2  D di ha  d a 
în care:
di , da reprezintă diametrul interior (fără izolaţie) şi diametrul exterior al conductei (cu izolaţie),
exprimat în metri (m);
ha reprezintă coeficientul de transfer de căldură total al suprafeţei exterioare (convecţie şi

radiaţie), exprimat în W/(m²·K). Pentru țevile izolate, ha = 10 W/(m²·K);
D reprezintă conductivitatea termică a izolaţiei (materialului), exprimată în W/(m·K).
10.2.5 Coeficientul de transfer de căldură linear pentru conductele neizolate se obţine cu ajutorul
relației (62):
  ha    da (62)
10.2.6 Pierderile termice totale recuperabile ale instalației de distribuției a apei calde menajere
reprezintă pierderile ale căldurii emise de instalația de distribuție în spații încălzite ale clădirii.
Majoritatea acestor pierderi poate fi recuperată pentru încălzire, ceea ce este reflectat prin factorul de
recuperare a pierderilor de căldură din instalația de distribuție.
Fiind dată suma lungimilor conductelor în spaţii încălzite LW şi LU în spaţii neîncălzite, pentru părţile
instalaţiei de distribuţie care au aceleaşi valori ale coeficientului de transfer termic linear în spaţii
încălzite Ψ şi ΨU în spaţii neîncălzite, partea recuperabilă a pierderilor termice ale instalaţiei (factorul
de recuperare a pierderilor de căldură din instalația de distribuție) se obţine cu ajutorul relației (63):
45
NCM M.01.02:2016
LW
f W,rbl 
    u  (63)
LW  U  LU  1  i 
  m  i 
în care:
u reprezintă temperatura mediului înconjurător din spațiul neîncălzit, exprimată în °C;
Valoarea factorului de recuperare a pierderilor de căldură din instalația de distribuție poate varia între
0,00 pînă la 1,00, în funcție de cantitatea de energie termică emisă de instalație. Cu cît mai mare este
valoarea factorului, cu atît mai multă energie termică este recuperată.
10.2.7 Pierderile termice totale ale instalaţiei de distribuție a apei calde menajere se obţin cu ajutorul
relației (64):
QW,dis,ls,an = QW,dis,ls,rbl,an + QW,dis,ls,nrbl,an = QW,dis,ls,an · fW,rbl + QW,dis,ls,nrbl,an (64)
în care:
QW,dis,ls,rbl,a reprezintă pierderi termice recuperabile ale instalaţiei de distribuție a apei calde menajere
în zonă, exprimate în [kWh/interval de timp];
QW,dis,ls,nrbl,an reprezintă pierderi termice nerecuperabile ale instalaţiei de distribuție a apei calde
menajere în zonă, exprimate în [kWh/interval de timp].
10.3 Energie auxiliară pentru instalația de preparare a apei calde menajere
Pentru instalaţia de distribuţie a apei calde menajere pentru pompe poate fi utilizată energia electrică,
şi, atunci, energia auxiliară, WW,dis,aux, exprimată în kWh/an, se determină cu ajutorul relației (65):
WW,dis,aux  8760  Ppmp (65)
în care:
Ppmp reprezintă suma puterilor nominale ale pompelor, exprimată în kW;
8760 reprezintă numărul de ore de funcționare a pompelor într-un an, exprimat în h/an.
Consumul de energie auxiliară a instalației de preparare a apei calde menajere se efectuează în mod
automat de instrumentul de calcul Excel, prin introducerea datelor inițiale privind puterea nominală a
pompelor.
11 Calculul indicatorilor globali
11.1 Energia primită din exterior
11.1.1 Energia primită din exterior, Edel,i, reprezintă cantitatea de energie, exprimată pe unitatea de
agent energetic, furnizată instalaţiilor aferente clădirii prin limitele instalaţiei, pentru a satisface
utilităţile luate în calcul (încălzire, prepararea apei calde menajere) sau pentru producerea energiei
electrice.
11.1.2 Energia primită din exterior, Edel,i, include pierderile termice ale instalațiilor de emisie, distribuție
și acumulare a căldurii, precum și energia auxiliară pentru funcționarea pompelor și ventilatoarelor ale
instalației de distribuție a căldurii în clădire și de preparare a apei calde menajere.
46
NCM M.01.02:2016
11.1.3 Energie termică solară produsă la fața locului este dedusă din energia primită din exterior Edel,i.
Estimarea energiei termice solare produse la fața locului se efectuează în conformitate cu partea
corespunzătoare a standardului SM SR EN 15316.
11.1.4 Energia totală primită din exterior ca indicator global al clasei energetice din certificatul de
performanță energetică reprezintă suma energiilor primite din exterior, Edel,i, pentru toți agenții
energetici.
Et,del   Edel,i (66)
Exemplu de calcul al energiei primite din exterior pentru fiecare agent energetic este prezentat în
Tabelul 24.
Tabelul 24 – Exemplu de calcul al energiei primite din exterior pentru fiecare agent energetic
Încălzire Apă caldă menajeră

Cantitate Total
Generator 1 Generator 2 Generator 3 Total Generator 4 Generator 5 Generator 6 Total
Instalația de încălzire CET Cazan
Randamentul generatorului 98,0% 65,0%
% din aria pardoselii 100% 100% 100% 100%

Încălzire
Agent energetic Gaz natural
centralizată
Necesar de energie pentru încălzire,
117,00 117,00 20,00 20,00 137,00
kWh/(m2·an)
Pierderi termice ale instalației
Pierderi ale instalației de
emisie/energie termică pentru 22,42 22,42 20,00 20,00 42,4
prepararea apei calde menajere
Pierderi ale instalației de distribuție 4,05 4,05 1,22 1,22 5,3
Pierderi ale instalației de acumulare 0,62 0,62 0,71 0,71 1,3
Pierderi recuperabile ale instalației,

7,71 7,71 7,7
kWh/(m2·an)
Energie auxiliară
Energie electrică pentru pompe și
3,03 3,03 0,20 0,20 3,2
ventilatoare
Energie termică solară produsă la fața
5,00 5,00 5,0
locului
Consumul de energie fără pierderile
generatorului și fără energie solară, 139,40 139,40 37,10 37,10 176,5
kWh/(m2·an)
Fără energie auxiliară 136,40 136,40 36,90 36,90 173,3
pierderi ale generatorului 2,727 12,926

Energia intrată în generator cu pierderi ale
139,10 139,10 49,90 49,90 188,9
generatorului, kWh/(m2·an)
Energia auxiliară 3,03 3,03 0,20 0,20 3,2
Consumul de energie cu pierderi ale
generatorului, fără energie solară, 142,11 142,11 50,06 50,06 192,2
kWh/(m2·an)
11.2 Pierderi termice ale instalației de generare
Pierderile termice ale instalației de generare se calculează reieșind din energia primită din exterior,
Edel,i, luînd în considerație randamentul producerii de energie indicat în Anexa D.
Egl,i   Edel,i / gen,i  (67)
în care:
Edel,i reprezintă energia primită din exterior după deducerea energiei termice solare produse la
fața locului pentru purtătorul de energie i;
47
NCM M.01.02:2016
Egl,i pierderile termice ale instalației de generare;
gen,i randamentul generatorului la producerea energiei pentru purtătorul i, conform Anexei D.
11.2.2 Instalații de încălzire
Pierderi termice ale instalației de generare a sistemului de încălzire se calculează reieșind din energie
primită din exterior în sistem, luînd în considerație randamentul generatorului de energie termică
indicat în Anexa D.
Eh,gl,i   Eh,del,i / h,gen,i  (68)
în care:
Eh,del,i reprezintă energia primită din exterior în sistemul de încălzire după deducerea energiei
termice solare produse la fața locului pentru purtătorul de energie i;
Eh,gl,i pierderile termice ale instalației de generare a căldurii;
h,gen,i randamentul generatorului la producerea energiei termice pentru purtătorul i, conform

Anexei D.
11.2.3 Instalații de preparare a apei calde menajere
Pierderile termice ale instalației de generare a sistemului de preparare a apei calde menajere se
calculează reieșind din energia primită din exterior în instalația de preparare a apei calde menajere,
luînd în considerație randamentul generatorului sistemului de preparare a apei calde menajere indicat
în Anexa D.
EW,gl,i   EW,del,i / W,gen,i  (69)
în care:
EW,del,i reprezintă energia primită din exterior în sistemul de încălzire după deducerea energiei
termice solare produse la fața locului pentru purtătorul de energie i;
EW,gl,i pierderile termice ale instalației de generare a sistemului de preparare a apei calde
menajere;
W,gen,i randamentul generatorului sistemului de preparare a apei calde menajere pentru

purtătorul i, conform Anexei D.
11.3 Energie primară și emisii de CO2
11.3.1 Energia primară se calculează reieșind din energia primită din exterior, Edel,i, incluzînd pierderile
termice ale instalațiilor de generare și pierderile termice în exteriorul clădirii în cazul sistemului de
încălzire centralizat, pentru fiecare agent termic i.
11.3.2 În cazul sistemului de încălzire centralizat, pierderile termice ale instalației de distribuție,
Edh,d,l,outside, și ale schimbătorului de căldură din exteriorul clădirii, Edh,em,l,outside, sînt luate în considerație
prin valori implicite:
— 4% din energie primită din exterior Edel,i pentru pierderile termice de distribuție;
— 2% din energia primită din exterior Edel,i pentru pierderile termice ale schimbătorului de căldură.
11.3.3 Energia primită din exterior pentru calculul energiei primare pentru încălzire se calculează cu
ajutorul relației (70):
48
NCM M.01.02:2016
Eh,del,p,i = Eh,del,i + Eh,gl + Eh,dh,d,l,outside + Eh,dh,em,l,outside (70)
în care:
Eh,del,i reprezintă energia primită din exterior în instalația de încălzire pentru încălzire după
deducerea energiei termice solare produse la fața locului, pentru agentul energetic i fără
pierderile termice de generare;
Eh,gl reprezintă pierderile termice ale generatorului instalației de încălzire;
Eh,dh,d,l,outside reprezintă pierderile termice de distribuție ale instalației de încălzire din exteriorul clădirii
în cazul sistemului de încălzire centralizat;
Eh,dh,em,l,outside reprezintă pierderile termice de emisie ale instalației de încălzire în exteriorul clădirii în
cazul sistemului de încălzire centralizat.
11.3.4 Energia primită din exterior pentru calculul energiei primare pentru prepararea apei calde
menajere se calculează cu ajutorul relației (71):
EW,del,p,i = EW,del,i + EW,gl + EW,dh,d,l,outside + EW,dh,em,l,outside (71)
în care:
EW,del,i reprezintă energia primită din exterior în instalația de încălzire pentru prepararea apei
calde menajere după deducerea energiei termice solare produse la fața locului, pentru
agentul energetic i fără pierderile termice de generare;
EW,gl reprezintă pierderile termice ale generatorului instalației de preparare a apei calde
menajere;
EW,dh,d,l,outside reprezintă pierderile termice de distribuție ale instalației de preparare a apei calde
menajere din exteriorul clădirii în cazul sistemului de încălzire centralizat;
EW,dh,em,l,outside reprezintă pierderile termice de emisie ale instalației de preparare a apei calde
menajere în exteriorul clădirii în cazul sistemului de încălzire centralizat.
11.3.5 Pentru fiecare agent energetic i energia primită din exterior pentru calculul energiei primare
reprezintă suma consumului de energie pentru încălzirea spațiilor și energia primită din exterior pentru
calculul energiei primare pentru prepararea apei calde menajere:
Edel,p,i = EW,del,i + Eh,del,p,i (72)
în care:
EW,del,i reprezintă energia primită din exterior în instalația de încălzire pentru calculul energiei
primare după deducerea energiei termice solare produse la fața locului pentru agentul
energetic i și incluzînd pierderile termice de generare ale instalației de preparare a apei
calde menajere;
Eh,del,p,i reprezintă energia primită din exterior în instalația de încălzire pentru calculul energiei
primare după deducerea energiei termice solare produse la fața locului pentru agentul
energetic i și incluzînd pierderile termice de generare ale instalației de încălzire.
11.3.6 Energia primară se calculează pentru fiecare agent energetic cu ajutorul energiei primite de la
exterior, Edel,i, şi a celei exportate, Eexp,i, cu ajutorul relației (73):
EP  Edel,p,i  fP,del,i   Eexp,i  fP,exp,i  (73)
în care:
49
NCM M.01.02:2016
Edel,p,i reprezintă energia primită din exterior incluzînd pierderile termice de generare și după
deducerea energiei termice solare produse la fața locului pentru purtătorul de energie i;
Eexp,i reprezintă energia exportată pentru agentul energetic i;
fP,del,i reprezintă factorul de energie primară pentru energia primită de la exterior pentru agentul
energetic i;
fP,exp,i reprezintă factorul de energie primară pentru energia exportată pentru agentul energetic
i.
Aceşti doi factori, fP,del,i, şi fP,exp,i, pot fi echivalenţi.
11.3.7 Masa de CO2 emis se calculează pentru fiecare agent energetic pornind de la energia primită
de la exterior, Edel,p,i, şi a celei exportate, Eexp,i, cu ajutorul relației (74):
mCO2   Edel,p,i  Kdel,i    Eexp,i  Kexp,i  (74)
în care:
Edel,p,i reprezintă energia primită din exterior incluzînd pierderile termice de generare și după
deducerea energiei termice solare produse la fața locului pentru purtătorul de energie i;
Eexp,i reprezintă energia exportată pentru agentul energetic i;
Kdel,i reprezintă coeficientul de emisie de CO2 pentru energia primită de la exterior pentru
agentul energetic i;
Kexp,i reprezintă coeficientul de emisie de CO2 pentru energia exportată pentru agentul
energetic i.
12 Determinarea clasei de performanță energetică a clădirilor și certificarea

performanței energetice a clădirilor
12.1 În rezultatul evaluării performanței energetice a clădirilor (energiei primare pentru încălzire și
preparare a apei calde menajere), acestea se încadrează într-o clasă de performanță energetică de la
A la G, conform Anexei E.
Pentru clădirile cu destinație mixtă clasa de performanță energetică a întregii clădiri se determină ca
valoarea ponderată a claselor de performanță energetică a părților clădirii cu diferită destinație, în
funcție de suprafața totală a pardoselii fiecărei părți a clădirii.
Pentru categoriile de clădiri care nu sunt incluse în Anexa E, performanța energetică se determină fie
prin analogie (ca pentru categoria clădirii cu destinație similară), fie ca pentru clădirile cu destinație
mixtă.
12.2 În cazul în care în rezultatul evaluării performanței energetice a clădirii se întocmește certificatul
de performanță energetică, conform 5.6, certificatul de performanță energetică trebuie că corespundă
formei stabilite în Anexa F.
12.3 Procedura de certificare a performanței energetice a clădirilor, conform [2].
50
NCM M.01.02:2016
Anexa A
(normativă)
Date climatice
Tabelul A.1 – Condiţiile climatice pentru clădirile rezidențiale și cu menire socială
Zona climatică I (regiunea de nord: or. Bălți și nordul Republicii Moldova)

Numărul standardizat de grade-zile pentru sezonul de încălzire, Dt, la
3 405 K·zile
temperatura (interioară) convențională 20 °C
octombrie 111
noiembrie 30
decembrie 31
Numărul de zile al sezonului de încălzire/numărul de zile cu încălzire pe
172 ianuarie 31
lună, p (zi)
februarie 28
martie 31
aprilie 101
octombrie 7,11
noiembrie 3,2
decembrie –1,6
Temperatura medie exterioară pe durata sezonului de
0,2 ianuarie – 4,4
încălzire/temperatura medie exterioară după luni, e exprimată în °C
februarie – 3,3
martie 2
aprilie 7,01
Zona climatică II (regiunea centrală: or. Bălți – or. Comrat)

3 220 K·zile
octombrie 81
noiembrie 30
decembrie 31
166 ianuarie 31
lună, p (zi)
februarie 28
martie 31
aprilie 71
octombrie 7,31
noiembrie 3,9
decembrie – 0,9
încălzire/temperatura medie exterioară după luni, e, exprimată în °C
februarie – 2,5
martie 2,6
aprilie 7,21
Zona climatică III (regiunea de sud: or. Comrat – sudul Republicii Moldova)
3150K·zile
octombrie 71
Numărul de zile al sezonului de încălzire/numărul de zile cu încălzire pe noiembrie 30
164
lună, p (zi) decembrie 31
ianuarie 31
51
NCM M.01.02:2016
februarie 28
martie 31
aprilie 61
octombrie 7,51
noiembrie 4,3
decembrie – 0,9
februarie –2
martie 2,9
aprilie 7,41
1
Datele se referă doar la partea lunii care este considerată drept sezon de încălzire (temperatura exterioară < 8 °C)
Tabelul A.2 – Condiţiile climatice pentru clădirile ale instituțiilor de învățămînt, a instituțiilor
curativ-profilactice, a caselor-internat pentru vârstnici
Zona climatică I (regiunea de nord: or. Bălți și nordul Republicii Moldova)

4 010 K·zile
octombrie 201
noiembrie 30
decembrie 31
191 ianuarie 31
lună, p (zi)
februarie 28
martie 31
aprilie 201
octombrie 7,11
noiembrie 3,2
decembrie –1,6
încălzire/temperatura medie exterioară după luni, e exprimată în °C
februarie – 3,3
martie 2
aprilie 7,01
Zona climatică II (regiunea centrală: or. Bălți – or. Comrat)

3 770 K·zile
octombrie 161
noiembrie 30
decembrie 31
183 ianuarie 31
lună, p (zi)
februarie 28
martie 31
aprilie 161
octombrie 7,31
noiembrie 3,9
1,4 decembrie – 0,9
ianuarie – 3,5
februarie – 2,5
52
NCM M.01.02:2016
martie 2,6
aprilie 7,21
Zona climatică III (regiunea de sud: or. Comrat – sudul Republicii Moldova)
3710K·zile
octombrie 161
noiembrie 30
decembrie 31
182 ianuarie 31
lună, p (zi)
februarie 28
martie 31
aprilie 151
octombrie 7,51
noiembrie 4,3
decembrie – 0,9
februarie –2
martie 2,9
aprilie 7,41
1
Datele se referă doar la partea lunii care este considerată drept sezon de încălzire (temperatura exterioară < 10 °C)
Tabelul A.3 – Temperatura (interioară) convențională pentru încălzire a clădirii, int,set,H
Temperatura
Temperatura
(interioară)
(interioară)
convențională
Categoria clădirii/spaţiului convențională,
corectată constantă,
int,set,H, int,set,corr,H,
°C
°C
1) Case de locuit unifamiliale şi clădiri de locuit cu mai multe apartamente
– odăi de locuit, odăi de lucru, odăi pentru copii 20 —
– bucătărie 18 —
– săli de baie 25 —
– toalete 18 —
– spaţiile auxiliare încălzite (anticameră, coridor, hol) 18 —
– scările încălzite 16 —
2) Clădiri de birouri
– încăperi de birou, sală de aşteptare, cabinete, săli de mese 20 18,5
– spaţii auxiliare încălzite (coridor, toalete, scări principale) 18 —
– scări încălzite 16 —
3) Clădiri ale instituțiilor de învăţământ
– săli de clasă, teatre, salonul, cabinete, laboratoarele 20 18,3
– atelierele de lucru 18 —
– gimnaziile 18 —
– garderobele 20 —
– sălile de duş şi vestiarele 25 —
– infirmeriile 24 —
– spaţiile auxiliare încălzite (coridorul, toaletele, scările principale) 16 —
– grădiniţele pentru copii, creşele – sălile de clasă, sălile de joacă,
22 —
dormitoarele
53
NCM M.01.02:2016
– vestiarele pentru copii 20 —

– toaletele pentru copii 22 —
– infirmeriile 22 —
Tabelul A.4 – Totalul energiei radiaţiei solare Isj pe o unitate de suprafaţă cu orientarea
verticală și orizontală în perioada fără nori pe parcursul sezonului de încălzire standard
(temperatura exterioară < 8°C), kWh/m2
Luni suma
Orientare
I II III IV*) X*) XI XII X-IV
Sud 65 76,3 96.0 20,1 24,3 60,8 58,4 401
Nord 17,7 21,9 29,3 7,9 5,8 13,1 11,5 107
Est, Vest 28,5 38,9 61,3 16,7 12,7 24,0 20,0 202
Sud-Est, Sud-Vest 51,2 62,3 85,0 20,1 20,3 48,0 44,5 331
Nord-Est, Nord-Vest 18,7 24,4 37,5 11,6 7,0 14,3 11,7 125
Planul orizontal 33,5 49,8 91,5 28,3 19,9 37,5 26,7 287
NOTĂ – Datele obținute în conformitate cu rezultatele programei World Climate – NASA SSE
54
NCM M.01.02:2016
Anexa B
(normativă)
Date de intrare pentru calculul performanței energetice a clădirii
Factorul de formă al clădirii,
Temperatura convențională,
Temperatura convențională
Numărul de ore cu încălzire
Rata de schimb a aerului,
Timpul pentru încălzire la
normală la temperatură
Temperatura de gardă,
temperatură de gardă
convențională int,set,H
corectată constantă,
int,set,corr,H
Grade-zile
int,set,H
 interm
n
f
Categoria
clădirii
h
Zona Zona Zona
1/m °C 1/h °C — °C K·zi
climatică climatică climatică
I II III
Case de locuit 24172= 24166= 24164=
0,83 20 0,5 — — 20 3220
unifamiliale 4128 3984 3936
Clădiri de
locuit cu mai 24172= 24166= 24164=
0,36 20 0,5 — — 20 3220
multe 4128 3984 3936
apartamente
sfîrșit de
săptămînă+ (24- (24- (24-
Clădiri de timp de 7)(172- 7)(166- 7)(164-
0,34 20 0,5 17 18,5 2971
birouri noapte 47,4)= 47,4)= 47,4)=
(orele 2118,2 2016,2 1982,2
22:00-5:00)
sfîrșit de
săptămînă
(24- (24- (24-
+ 10 zile de
Clădiri ale 7)(191- 7)(183- 7)(182-
vacanţă+
instituțiilor de 0,41 20 0,5 17 47,4- 47,4- 47,4- 18,3 2938
timp de
învăţământ 10)= 10)= 10)=
noapte
2271,2 2135,2 2118,2
(orele
22:00-5:00)
55
NCM M.01.02:2016
Anexa C
(informativă)
Standarde pentru determinarea coeficientului de transfer termic

SM SR EN ISO 6946:2011 Părţi şi elemente de construcţie. Rezistenţă termică şi coeficient de
transmisie termică. Metodă de calcul;
SM SR EN 13947:2011 Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul coeficientului de transfer

termic
SM SR EN ISO 10077-1:2011 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul

coeficientului de transfer termic. Partea 1: Generalităţi
SM EN ISO 10077-2:2015 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul

coeficientului de transfer termic. Partea 2: Metoda numerică pentru profile de tîmplărie

de transfer termic prin metoda cutiei calde. Partea 2: Ferestre de acoperiş şi alte ferestre în relief

de transfer termic prin metoda cutiei calde. Partea 1: Ferestre şi uşi complete
SM EN ISO 12631:2014 Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul coeficientului de transfer

termic
56
NCM M.01.02:2016
Anexa D
(normativă)
Randamentul cazanelor, factori de transformare și conversie
D.1 Valori implicite privind randamentul cazanelor
Randamentul cazanelor (%)
condensare vechi *
Combustibil
Cazane de joasă
Combustibili solizi
lichid
temperatură
condensare
Gaz natural
Cazane cu
Cazane cu
Randamentul
Lignit sortat
cazanului
Biomasă
Brichete
nesortat
Antracit
Păcură
Altele
Lignit
(MW)
Cocs
de la 0,02 pînă la
87 — 80 90 92 95 68 70 68 69 67 63
0,1 inclusiv
de la 0,1 pînă la 0,5
87 — 82 91 93 96 69 72 69 70 68 64
inclusiv
de la 0,5 pînă la 3,0
88 — 83 92 94 97 70 — 70 72 69 65
inclusiv
de la 3,0 pînă la
88 82 84 — — — 72 — — 75 71 68
6,0 inclusiv
de la 6,0 pînă la
89 83 85 — — — 75 — — 78 72 73
20,0 inclusiv
de la 20,0 89 85 86 — — — 79 — — 82 — 79
* Cazane vechi – cazane puse în funcțiune pînă la 31.12.2008
D.2 Factori de transformare și conversie
Coeficientul Factorul de
Unitate de Puterea Randamentul
Agent Modul de de emisie de energie
măsură calorifică, producerii și
energetic conversie CO2, primară,
(u.m.) GJ/u.m. distribuției
Kg/kWh FP
Cazan
standard – 1000 m3 34,28 83 – 89 0,277 1,36
vechi a)
Cazan
standard – 1000 m3 34,28 87 – 89 0,277 1,36
Gaz natural nou a)
Cazan de
temperatură 1000 m3 34,28 90 – 93 0,277 1,36
scăzută
Cazan cu
1000 m3 34,28 98 – 103 0,277 1,36
condensare
Cazan pe
Cocs (cu
combustibil tonă 28,03 70 – 72 0,467 1,53
antracit)
solid
Cazan pe
Antracit combustibil tonă 25,17 69 – 82 0,394 1,19
solid
Cazan pe
Lignit combustibil tonă 15,50 67 – 72 0,433 1,40
solid
Cazan
standard – tonă 42,00 80 0,330 1,35
vechi
Păcură Cazan
ușoară standard – tonă 42,00 85 0,330 1,35
nou
Cazan de tonă 42,00 86 0,330 1,35
57
NCM M.01.02:2016
temperatură
scăzută –
vechi
Cazan de
temperatură
tonă 42,00 91 0,330 1,35
scăzută –
nou
Cazan pe
Peleți tonă 17,00 85 0,020 1,06
biomasă
Cazan pe
tonă 11,50 76 0,020 1,06
Așchii de biomasă
lemn Cazan pe
tonă 11,50 68 0,020 1,09
biomasă
Cazan pe
Lemne
biomasă cu tonă 11,50 83 0,020 1,09
bucăți
gazificare
producere
combinată a
Gaz natural energiei kWh — 88 0,277 1,36
termice şi
electrice
Antracit Termoficare kWh — 82 0,394 1,19
Lignit Termoficare kWh — 73 – 78 0,433 1,40
Producere
combinată a
Așchii de
energiei kWh — 75 – 85 0,020 1,06
lemn
termice și
electrice
Producere
combinată a
Păcură energiei kWh — 85 0,330 1,35
termice si
electrice
Producere
combinată a
Gaz natural energiei kWh — 80 – 85 0,277 1,36
termice şi
electrice
Producere
combinată a
Lignit energiei kWh — 70 – 80 0,433 1,40
termice şi
electrice
Producere
combinată a
Antracit energiei kWh — 70 – 80 0,394 1,19
termice şi
electrice
Încălzire
kWh — 99 0,275 2,789
electrică
Cazan
kWh — 99 0,275 2,789
electric
Electricitate Pompe
termice apă,
aer, sol kWh — 270 0,275 2,789
(motor
electric)
NOTE:
1 Cazan vechi – cazan mai vechi de 10 ani din data de producere/data dării în exploatare; cazan nou – cazan nu mai vechi
de 10 ani (inclusiv) din data de producere/data dării în exploatare.
2 În cazul în care clădirea este asigurată cu încălzire şi apă caldă din surse din interiorul clădirii, atunci, necesarul de
energie, energia primară şi emisiile de CO2 sunt determinate pentru condiţiile cunoscute de căldură şi preparare a apei
calde; în cazul în care există informaţii privind evaluarea performanţei sursei, atunci informaţia constatată trebuie luată în
considerare;
3 În cazul cazanelor cu condensare, pe gaz natural, evaluarea eficienţei puterii calorice a sursei este efectuată, luând în
58
NCM M.01.02:2016
considerare puterea calorică a combustibilului;
4 Eficienţa, din punctul de vedere al emisiilor de vapori de apă, din generatorul de vapor până la intrarea căldurii în clădirea
evaluată;
5 Factorul energiei primare este definit, luându-se în considerare energia mixtă, utilizată în Moldova (98% - gaz natural, 2% –
hidrocentrale);
6 La eficienţa producerii de căldură, nu se iau în considerare pierderile cauzate de distribuţia secundară şi influenţa eficienţei
staţiilor de transfer termic (98% – gaz natural, 2% – hidrocentrale);
7 Coeficientul emisiilor CO2 este definit, luându-se în considerare energia mixtă, utilizată în Republica Moldova.
59
NCM M.01.02:2016
Anexa E
(normativă)
Scala claselor de performanță energetică a clădirilor
E.1 Scala claselor de performanță energetică pentru încălzire (Eh,del,p – energie primită
din exterior pentru încălzire)
Clasele de performanţă energetică a clădirilor, kWh/(m2·an)

Categoria clădirii
A B C D E F G
Case de locuit
< 47 47-93 94-190 191-287 288-359 360-431  431
unifamiliale
Clădiri de locuit cu mai
< 22 22-44 45-102 103-159 160-199 200-239  239
multe apartamente
Clădiri de birouri < 25 25-49 50-94 95-138 139-173 174-207  207
Clădiri ale instituțiilor de
< 25 25-50 51-102 103-154 155-193 194-231  231
învăţămînt
Clădiri cu destinaţie
Conform Capitolului 12
mixtă
E.2 Scala claselor de performanță energetică pentru prepararea apei calde menajere
(EW,del,p – energie primită din exterior pentru prepararea apei calde menajere)

Categoria clădirii
A B C D E F G
Case de locuit
<12 12-24 25-36 37-48 49-60 61-72  72
unifamiliale
< 13 13-26 27-39 40-52 53-65 66-78  78
multe apartamente
Clădiri de birouri <4 4-8 9-12 13-16 17-20 21-24  24
<6 6-12 13-18 19-24 25-30 31-36  36
învăţămînt
mixtă
E.3 Scala claselor de performanță energetică pentru indicatorul global (Edel,p – energie
totală primită din exterior)

A B C D E F G
Case de locuit
< 59 59-117 118-226 227-335 336-419 420-503  503
unifamiliale
< 35 35-70 71-141 142-211 212-264 265-317  317
multe apartamente
Clădiri de birouri < 29 29-57 58-106 107-154 155-193 194-231  231
< 31 31-62 63-120 121-178 179-223 224-267  267
învăţămînt
mixtă
E.4 Scala claselor de performanță energetică pentru indicatorul global (Ep – energie
primară)
Clasele de performanță energetică a clădirilor, kWh/(m2·an)

Categoria clădirii
A B C D E F G
Case de locuit
 76 77-152 153-310 311-468 469-585 586-702  702
unifamiliale
60
NCM M.01.02:2016

 60 61-120 121-276 277-432 433-540 541-648  648
multe apartamente
Clădiri de birouri  49 50-98 99-138 139-276 277-345 346-414  414
 52 53-104 105-212 213-320 321-265 266-318  318
învăţământ
mixtă
61
NCM M.01.02:2016
Anexa F
(normativă)
Modelul certificatului de performanță energetică a clădirii
CERTIFICAT ENERGETIC CLĂDIRE

eliberat în conformitate cu Legea Nr. ......
privind performanţa energetică a clădirilor.....
Nr. .... / 20.. / .. / ......... / CEC
Clădirea: Nr. terenului:
Adresa: Oraşul:
Scopul eliberării certificatului energetic: Zona cadastrală:
Clădire nouă Renovare majoră Vânzare Chirie Altele
Categoria clădirii: Consum de Energie
energie total primară
Indicator global:
Energia primară kWh/(m2.a) kWh/(m2.a)
Consum de energie redus
Building energy certificate
A0 / A1 / A A A0
B Rr
Grade zile: C
Suprafaţa totală a pardoselei (m2): D Rs
Factorul de formă: E
Sistemul de încălzire: F
Apa caldă: G
Consum de energie ridicat
Evaluarea pentru utilizări specifice:
Clasa energetică calculată standard:
Încălzire: A Metoda de calculare:
Cerinţa minimă R r:
Pregătirea apei calde: A Valoarea tipică R s:
Cota-parte de energie din surse regenerabile:

Sursă regenerabilă de energie pentru producerea de căldură pentru încălzirea spaţiului:
Sursă regenerabilă de energie pentru pregătirea apei calde:
2
Emisii de CO2 9,0 kg/(m .a)
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 >110
Măsuri propuse pentru îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirii:

Pereţii exteriori :
Acoperiş :
Pardoseală :
Ferestre :
Sistem de încălzire :
Pregătirea apei calde.:
Altele:
Data eliberării: Valabil până:

Eliberat de:
Adresa: Semnătura şi ştampila:
Contact: tel.: e-mail:
62
NCM M.01.02:2016

Clădirea:
Strada, nr.: Oraşul:
Categoria clădirii:
Anul construcţiei:
Încălzirea spaţiului
kWh/(m2.a) Clasa Rezultatul evaluării energetice
A < A Consumul de energie kWh/(m .a):
2
B - Cerinţa :
C - Cerinţa este îndeplinită (da / nu): da
D -
E -
F -
G >
Pregătirea apei calde menajere

A < A Consumul de energie kWh/(m2.a):
B - Cerinţa :
D -
E - Numele persoanei acreditate pentru încălzire şi pregătirea apei calde:
F -
G >
Adresa:
Nr. de identificare:
Registru:
Consum total de energie

A < A Consumul total de energie kWh/(m2.a):
B - Cerinţa :
D -
E -
F -
G >
Energia primară
A0 < A Energia primară kWh/(m2.a):
A1 - Cerinţa :
B - Cerinţa este îndeplinită (da / nu): da
C -
D -
E - Numele persoanei acreditate pentru protecţia termică a clădirilor:
F -
G > Semnătura şi ştampila:
Adresa:
Nr. de identificare:
Registru:
Ing. Jana Bendžalová, PhD., TSUS, Bratislava
No. .... / 20.. / .. / ......... / CEC Pagina 2
63
NCM M.01.02:2016

Clădirea:
Protecţia termică a clădirii

Volumul clădirii Vb = m3 Metoda de calculare:
Suprafaţa totală a pardoselii Ab = m2
Factorul de formă AE / Vb = 1/m
Înălţimea constr. hk = m
Condiţiile climatice : Numărul de grade-zile: K.zi
Clasa energetică standard

Necesarul de energie pentru încălzire kWh/(m2.a):
Numele persoanei acreditate pentru protecţia termică a clădirii:
Semnătura:
Adresa:
Numele expertului:
Nr. de identificare: Registru:
Descrierea stării reale

Pereţi exteriori:
Acoperiş:
Structurile de
deschidere:
Pardoseala parterului/Plafonul subsolului:
Altele:
Descrierea măsurilor propuse pentru îmbunătăţirea performanţei energetice

Pereţi exteriori:
Acoperiş:
Structuri de
deschidere:
Pardoseala parterului/plafonul subsolului:
Altele:

Nr. .... / 20.. / .. / ......... / CEC Pagina 3
64
NCM M.01.02:2016

Clădirea:
Încălzirea spaţiului
Tipul clasei energetice:

Tipul sistemului de încălzire:
Vectorul de energie:
Sistemul de măsurare şi control:
Condiţiile climatice : Standard Numărul de grade-zile : K.zi

Utilizarea energiei pentru încălzire kWh/(m2.a):
Numele persoanei acreditate pentru încălzire:
Semnătura:
Adresa:
Numele expertului:

Sistemul de încălzire:
Altele:

Sistemul de încălzire:
Altele:

Nr. .... / 20.. / .. / ......... / CEC Pagina 4
65
NCM M.01.02:2016

Clădirea:
Pregătirea apei calde menajere
Tipul clasei energetice:

Tipul sistemului pentru pregătirea AC:
Vectorul de energie :
Sistemul de măsurare şi control:

Energia utilizată pentru pregătirea apei calde kWh/(m2.a):
Numele persoanei acreditate pentru protecţia termică a clădirii :
Semnătura:
Adresa:
Numele expertului:

Pregătirea apei calde:
Altele:

Pregătirea apei calde:
Altele:
Nr. .... / 20.. / .. / ......... / CEC Pagina 5
66
NCM M.01.02:2016
Clădirea:
Metoda de calculare:
Potenţialul pentru economia de energie după implementarea măsurilor propuse
Necesarul/consu Necesarul/consu Economiile de Economiile de

mul de energie mul de energie energie energie
Construcţie / sistem După
Starea reală implementarea
măsurilor propuse
2 2 2 %
kWh/(m .a) kWh/(m .a) kWh/(m .a)
Consumul de energie:
încălzirea spaţiului
apa caldă menajeră
Energia livrată în total kWh/(m2.a):
Energia primară kWh/(m2.a):
Emisiile CO2 kg/(m2.a):
Energia livrată Energia primară şi emisiile de CO2

1 1
1 1
1 1
1 1
0 0
0 0
Starea Actuala
0
0 După implementarea măsurilor Energia primară Emisiile CO2
încălzirea spaţiului apa caldă menajeră
kWh/(m2.a): kg/(m2.a):
Indicator global după realizarea

Revizuirea măsurilor propuse
măsurilor propuse
Pereţii exteriori:
Acoperişul:
B
Pardoseala:
Structurile de deschidere:
Sistemul de încălzire: Perioada de recuperare/amortizare

Pregătirea apei calde: pentru măsurile propuse de economie a energiei
Altele:
Organizaţia:
Adresa:
Numele expertului:
Nr de identificare: Registru:
Numele persoanei acreditate: Semnătura:
Nr. .... / 20.. / 00 / 000112007 / CEC Pagina 6
67
NCM M.01.02:2016
NOTE:
Numărul de înregistrare al certificatului de performanță energetică este compus din:
a) numărul de serie al certificatului energetic, maximum cinci cifre;
b) anul eliberării certificatului energetic (ex.,. 2011 – textul evidenţiat este pre-imprimat );
c) categoria clădirii (1-5):

1) case de locuit unifamiliale;
2) clădiri de locuit cu mai multe apartamente;
3) clădiri ale instituțiilor de învăţământ;
4) clădiri de birouri;
5) clădiri cu destinaţie mixtă.
d) scopul întocmirii certificatului (1-5):

1) clădire nouă;
2) clădire existentă, după o renovare majoră;
3) clădire supusă vînzării;
4) clădire propusă spre închiriere;
5) alte scopuri;
EXEMPLU – pentru un bloc cu locuinţe (2) şi clădire, după o renovare majoră (2) se va indica ”22”;
e) numărul de înregistrare a evaluatorului energetic;
f) acronimul certificatului de performanță energetică a clădirii (CPEC).
68
NCM M.01.02:2016
Bibliografie
[1] Legea nr. 128 din 11.07.2014 privind performanța energetică a clădirilor (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2014, nr. 297-309, art. 609);
[2] Hotărîrea Guvernului nr. 896 din 21.07.2016 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura
de certificare a performanței energetice a clădirilor și a unităților de clădiri
[3] CEN/TR 15615 Explanation of the general relationship between various European standards and
the Energy Performance of Buildings Directive (EPBD) - Umbrella Document
69
NCM M.01.02:2016
Membrii Comitetului tehnic pentru normare tehnică şi standardizare în construcţii CT-C 12

"Performanța energetică a clădirilor" care au acceptat proiectul documentului normativ:
Preşedinte Gheorghe CROITORU Dr. Ing. expert
Secretar, membru Victor BALAN Consultant superior, Direcția Construcții, materiale

de construcții și tehnologii moderne, Ministerul
Dezvoltării Regionale și Construcțiilor
Reprezentant al Alexandru TAGADIUC Consultant principal, Direcția reglementări tehnico-

MDRC economice, Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Construcţiilor
Membri Viktor PYRCOV Doctor în științe
Nicolae EREMENCOV Inginer-constructor
Gheorghe PARA Doctor în științe
Irina SOLDATENCO Inginer-arhitect
Grigore RETIȘ Inginer licențiat
Ion COZMA Inginer-tehnolog
Cristina EFREMOV Inginer-tehnolog
Utilizatorii documentului normativ sînt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia. Este important ca
utilizatorii documentelor normative să se asigure că sînt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor
amendamentelor.
Informaţiile referitoare la documentele normative (data aplicării, modificării, anulării etc.) sînt publicate
în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", Catalogul documentelor normative în construcţii, în
publicaţii periodice ale organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul
construcţiilor, pe Portalul Naţional "e-Documente normative în construcţii" (www.ednc.gov.md),
precum şi în alte publicaţii periodice specializate (numai după publicare în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu prezentarea referinţelor la acesta).
Amendamente după publicare:
Indicativul amendamentului Publicat Punctele modificate
70

NCM Metodologia Calcul Performanta Energetica (PN)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NCM Metodologia Calcul Performanta Energetica (PN)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

R E P U B L I C A M O L D O V A

Performanța energetică a clădirilor

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI CONSTRUCŢIILOR

Cuvinte cheie: performanța energetică, metodologie de calcul, certificat de performanță energetică

1 ELABORAT de către ”Centrul de Inginerie, Economie și Management în Construcții” S.R.L.

2 ACCEPTAT de către Comitetul Tehnic pentru Normare Tehnică şi Standardizare în Construcţii

3 APROBAT ŞI PUS ÎN APLICARE prin ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor

4 ELABORAT PENTRU PRIMA DATĂ

MDRC, 2016 EDIŢIE OFICIALĂ

1 Domeniu de aplicare ....................................................................................................................... 1

2 Referinţe normative ......................................................................................................................... 1

3 Termeni și definiții ........................................................................................................................... 2

5 Dispoziții generale ........................................................................................................................... 8

6 Procedură de calcul al performanței energetice a clădirilor ............................................................ 9

7 Definirea datelor de intrare pentru calcul ...................................................................................... 12

8 Necesar de energie pentru încălzire ..............................................................................................13

9 Consum de energie pentru încălzirea spațiilor .................................................................................. 37

10 Consum de energie pentru prepararea apei calde menajere .......................................................... 43

11 Calculul indicatorilor globali ............................................................................................................. 46

12 Determinarea clasei de performanță energetică a clădirilor și certificarea performanței energetice a

Anexa A (normativă) Date climatice ..................................................................................................... 51

Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor poate fi utilizată pentru aplicaţiile

a) aprecierea conformităţii cu reglementările care se referă la cerințele minime de performanță

c) evaluarea și certificarea performanței energetice a clădirilor existente, inclusiv a celor supuse

Prevederile prezentului document normativ se bazează pe propunerile experților europeni, elaborate

Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor este elaborată în baza următoarelor

— SM SR EN ISO 13790:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie

— SM SR EN 15217:2013, Performanța energetică a clădirilor. Metode de exprimare a performanței

— SM SR EN 15603:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Consum total de energie şi definirea

— SM SR EN 15316 (standard pe părți), Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al cerinţelor

Энергетическая эффективность зданий. Методология расчета энергетической

Energy performance of buildings. Methodology for calculation of energy performance of

1.2 Metodologia se aplică pentru evaluarea și certificarea performanței energetice a:

— clădirilor noi și noilor unități ale clădirilor existente;

1.3 Metodologia se aplică pentru următoarele categorii de clădiri:

a) case de locuit unifamiliale;

b) clădiri de locuit cu mai multe apartamente;

d) clădiri ale instituţiilor de învăţămînt;

g) clădiri cu destinaţie sportivă;

h) clădiri pentru servicii de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul;

i) clădiri cu destinaţie mixtă.

SM SR EN ISO 7345:2012, Izolaţie termică. Mărimi fizice şi definiţii

SM SR EN ISO 13790:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie

SM SR EN 15217:2013, Performanța energetică a clădirilor. Metode de exprimare a performanței

SM SR EN 15603:2011, Performanţa energetică a clădirilor. Consum total de energie şi definirea

SM SR EN 15316 (standard pe părți), Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al cerinţelor

SM SR EN ISO 13789:2011 Performanţa termică a clădirilor. Coeficienţi de transfer termic prin

SM SR EN ISO 6946:2011 Părţi şi elemente de construcţie. Rezistenţă termică şi coeficient de

SM SR EN 13947:2011 Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul coeficientului de transfer

SM SR EN ISO 10077-1:2011 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul

SM EN ISO 10077-2:2015 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul

SM SR EN ISO 12567-2:2011 Performanţa termică a ferestrelor şi uşilor. Determinarea coeficientului

SM SR EN ISO 12567-1:2014 Performanţa termică a ferestrelor şi uşilor. Determinarea coeficientului

SM EN ISO 12631:2014 Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul coeficientului de transfer

3.1 Pas de timp, perioadă de calcul şi sezon

3.1.2 perioadă de calcul: interval de timp pentru care se efectuează calculul

3.2 Spaţii, zone şi arii

niveluri. Pentru determinarea ariei condiționate, în cadrul prezentei Metodologii se utilizează

EXEMPLU – Ramele ferestrelor

3.3.2 temperatură de gardă: temperatură interioară minimă necesar a fi menţinută pe durata

3.3.3 temperatură exterioară: temperatura aerului exterior

3.3.4 temperatură interioară: medie aritmetică a temperaturii aerului şi a temperaturii medii de

NOTA 2 – O instalaţie aferentă clădirii este alcătuită din diferite subsisteme.