Ultrasunetele 

sunt vibrații mecanice cu frecvențe mai mari de 20.000 Hz. Ele au de obicei

intensitatea redusă. Ultrasunetele cu intensitate mare se obțin prin procedee electromecanice
care se bazează pe fenomenul piezoelectric și / sau pe fenomenul magnetostricțiune. Pot fi
generate, de asemenea, cu fluiere.

Ultrasunetele se folosesc in diferite procese tehnologice cum ar fi :

spalarea, curatarea, uscarea sau sudarea unor corpuri si de asemenea
pentru prelucrarea unor piese. In principiu, prelucrarea cu ajutorul
ultrasunetelor consta in urmatoarele : se introduce piesa (sau portiunea de
piesa) care trebuie prelucrata intr-un lichid in care se gasesc in suspensie
particule de praf abraziv dur. Sub actiunea unei surse de ultrasunete in
lichid apare fenomenul de cavitatie. Datorita socurilor hidraulice particulele
de abraziv sunt lovite cu putere de suprafata piesei smulgand aschii din
aceasta. Pe acest principiu se bazeaza construirea unor masini unelte care
sa taie filetele si dintii pinioanelor fine, care rectifica piese complicate, taie
si gauresc placi etc.

Ultrasunetele sufera reflexia si refractia la suprafata de separare a doua

medii diferite la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen au fost
construite oglinzi concave sau lentile speciale care sa concentreze intr-un
punct fascicule de ultrasunete.

Capacitatea de a auzi ultrasunete

Importanta practica a ultrasunetelor este legata de lungimea de unda mica
a acestora. Din aceasta cauza, de exemplu, ultrasunetele pot fi emise si se
propaga ca si razele de lumina sub forma de fascicule, spre deosebire de
sunetele obisnuite care se imprastie in toate directiile. Astfel se constata
experimental ca daca lungimea undei emise este mai mica decat
dimensiunile liniare ale sursei unda se va propaga in linie dreapta sub
forma de fascicul. In afara de aceasta, datorita lungimii de unda mici,
fenomenul de difractie (ocolirea obstacolelor) nu apare decat pentru
obstacolele de dimensiuni foarte mici in timp ce sunetele obisnuite ocolesc
practic aproape orice obstacol intalnit in cale.

La om limita superioară a auzului tinde să scadă cu vârsta astfel că omul matur nu mai poate
auzi acele sunete pițigăiate pe care un copil le aude[1]. Anumite companii de telefoane mobile
folosesc acest lucru pentru a crea sonerii de telefon care să fie auzite numai de cei tineri[2], dar
ele sunt auzite câteodată și de cei în vârstă din motive diferite.

Deoarece intensitatea undelor sonore este proportionala cu patratul

frecventei, energia transportata de ultrasunete este mult mai mare decat
energia sunetelor de aceeasi amplitudine. Pe de alta parte in cazul
ultrasunetelor fenomenul de absorbtie care apare la propagarea tuturor
oscilatiilor elastice devine foarte important. Intensitatea undei elastice
scade cu distanta de la sursa dupa o lege exponentiala I = I0  e-kr. Se poate
arata atat teoretic cat si experimental ca k depinde atat de caracteristicile
mediului (densitate, vascozitate, caldura specifica etc.) cat si de frecventa
undei care se propaga crescand cu patratul frecventei. Din aceasta cauza
practic nu putem obtine propagarea ultrasunetelor, de exemplu in aer, la o
distanta mai mare de un kilometru. Mai mult, un ultrasunet de o frecventa
de cca. 3000 kHz este practic absorbit complet, la o distanta de cca. 0,6 cm.
In lichide coeficientul de absorbtie este de 2-3 ordine de marime mai mic
decat in aer, iar in solide si mai mic, intensitatea ultrasunetelor fiind mult
mai putin atenuata. 

Producere

Ultrasunete cu intensitate mare

Generatorul piezoelectric
Efectul piezoelectric consta in faptul ca supunand un cristal la deformari de
tractiune sau comprimare dupa anumite directii, pe fetele sale apar sarcini
electrice egale de semne contrare care isi schimba rolul daca inlocuim
tractiunea prin comprimare si invers. Exista si efectul piezoelectric invers
sau electrostrictiunea, pe care se bazeaza producerea ultrasunetelor, care
consta in dilatari si comprimari succesive ale cristalului sub actiunea unui
camp electric alternativ.

Partea esentiala a generatorului consta dintr-o lama piezoelectrica de

obicei de cuart pe fetele careia sunt aplicati doi electrozi, sub forma unor
straturi subtiri metalice, legati la o sursa de tensiune alternativa. Sub
actiunea campului electric alternativ lama incepe sa vibreze cu o frecventa
egala cu cea a tensiunii aplicate. Vibratiile lamei sunt transmise in mediul
inconjurator sub forma de ultrasunete. Cu astfel de generatori se poate
ajunge pana la frecvente de cca. 150 000 kHz si la intensitati ale radiatiei
ultrasonore de la cateva zeci de wati pe cm 2 pana la cateva sute de wati pe
cm2.

Unii dielectrici cristalini formați din dipoli permanenți care au centru de simetrie (adică toate
substanțele feroelectrice prezintă așa numitul efect piezoelectric direct. Acesta constă în
următoarele: dacă un astfel de cristal este supus la o deformare elastică, de exemplu la întindere
sau la comprimare, atunci dipolii săi moleculari se vor roti într-un mod determinabil și cristalul se
polarizează. Pe fețele opuse solicitărilor mecanice apar sarcini electrice legate care creează o
diferență de potențial (deci și un câmp electric) între ele. Mărimea polarizației, a diferenței de
potențial este proporțională cu mărimea deformării mecanice. La schimbarea sensului de
deformație se schimbă și semnul polarizării electrice.
Cele mai cunoscute cristale piezoelectrice naturale sunt cuarțul, sarea Seignette, metatitanatul
de bariu, etc.
La aceleași cristale s-a observat și efectul piezoelectric invers. Acest efect se materializează
astfel: la aplicarea unei diferențe de potențial pe fețele care se electrizau înainte, în funcție de
mărimea acesteia, apare proporțional o deformare mecanică de întindere sau de comprimare,
deformare datorată rotației provocate a dipolilor mecanici.

Pentru obținerea ultrasunetelor pe baza efectului piezoelectric se folosesc diferite montaje

electronice, dintre care două sunt mai cunoscute: montajul în rezonanță (fig. 2) și montajul în
oscilație.
Montajul în rezonanță
 Montajul în rezonanță este folosit mereu când sunt necesare energii ultrasonore mari. După
cum se observă în figura 2, o schemă foarte veche, cu triodă, și cu un mod perimat de
reprezentare a rezistorului și a bobinei, cuarțul piezoelectric este montat în paralel cu
condensatorul circuitului oscilant LC. El vibrează forțat pe frecvența curentului electric
alternativ care i se aplică în paralel cu circuitul oscilant.

Montajul în oscilație
Lamela de cuarț piezoelectric este montată între grilă și placa tubului electronic. Ea lucrează
în acest caz ca un oscilator, comandând cu frecvența sa proprie funcționarea tubului
electronic care produce câmp electric alternativ necesar întreținerii vibrațiilor mecanice ale
oscilatorului piezoelectric. Montajul are o mare stabilitate în frecvență și este folosit mai ales
când sunt necesare ultrasunete cu frecvență constantă.

Se pot produce ultrasunete si cu ajutorul efectului magnetostrictiv care

consta in deformarea corpurilor feromagnetice (fier, nichel, cobalt) sub
actiunea unui camp magnetic. Introducand o bara dintr-un astfel de
material (Ni) intr-un camp magnetic, paralel cu lungimea ei (produs de
exemplu de o bobina in care e introdusa bara), aceasta se scurteaza. Cand
campul magnetic variaza periodic (curentul care strabate bobina este
periodic) bara se va scurta periodic. In cazul unor frecvente mari ale
campului alternativ vibratiile capetelor barei dau nastere la unde
ultrasonore. Pentru a obtine amplitudini mari se aleg dimensiunile barei
astfel ca sa avem rezonanta intre vibratiile elastice proprii si frecventa
curentului alternativ excitator. Generatorul magnetostrictiv este avantajos
pentru producerea ultrasunetelor de frecventa joasa (de la 20 – 60 kHz) si
energii considerabile.

Datorita frecventei mari si a energiei mari pe care o transporta,

ultrasunetele produc o serie de efecte fizico-chimice dintre care
mentionam : distrugerea starilor labile de echilibru; incalzirea mediului;
formarea de sisteme disperse (emulsii si suspensii) si distrugerea de astfel
de sisteme (coagulari); influentarea potentialelor electrochimice si a
pasivitatii metalelor; voalarea placilor fotografice; cresterea vitezei unor
reactii chimice; explozia substantelor putin stabile (de exemplu iodura de
azot) etc.

Generatorul de ultrasunete magnetostrictiv

Fenomenul de magnetostricțiune directă a fost descoperit de Joule încă din 1848 și constă în
proprietatea substanțelor feromagnetice de a se dilata sau contracta în procesul lor de
magnetizare. Există și un fenomen de magnetostricțiune inversă care constă în faptul că o
bară feromagnetică deja magnetizată este supusă din exterior unor deformări mecanice,
intensitatea sa de magnetizare creste sau scade în funcție de mărimea deformației
imprimate. Intensitatea manifestării magnetostrictive depinde de natura materialului
feromagnetic, de tratamentul la care a fost supus, de temperatura de lucru, de intensitatea
câmpului magnetic utilizat și de lungimea barei.
Dacă bara feromagnetică folosită nu este magnetizată înainte, la introducerea ei într-
un câmp magnetic alternativ, va emite ultrasunete la o frecvență dublă față de cea a
curentului care alimentează bobina.
Dacă bara feromagnetică folosită a fost magnetizată înainte într-un câmp magnetic constant,
la introducerea sa într-un câmp magnetic alternativ al unei bobine, aceasta se va deforma
mecanic numai la alternanța câmpului magnetic exterior care-i intensifică câmpul magnetic
propriu. Undele ultrasonore produse în această situație vor avea aceeași frecvență cu cea a
curentului alternativ care alimentează bobina.

Proprietati
Ultrasunetele produc incalzirea si redistribuirea substantei din celulele vii
ceea ce duce la folosirea lor in terapeutica (incalzirea anumitor tesuturi si
masaje adanci) precum si la conservarea alimentelor (prin folosirea unor
ultrasunete de frecventa si intensitate potrivita care distrug
microorganismele).

Aplicații ale ultrasunetelor

Propagarea ultrasunetelor este utilizată la măsurarea distanțelor, a debitelor.
Liliecii utilizează ultrasunetele pentru orientarea în spațiu, prin emiterea unor semnale și
recepționarea ecoului generat de obstacole

Defectoscopia ultrasonora

Controlul ultrasonor permite stabilirea existentei unor defecte (fisuri,

goluri) in interiorul unor piese metalice masive. Principalele tipuri de
defectoscoape ultrasonore utilizeaza transmisia sau reflexia.
In defectoscopul prin transmisie emitatorul si receptorul de ultrasunete
sunt situate de o parte si de alta a piesei de cercetat (fig.1). Daca intre
emitator si receptor nu exista nici un defect (de exemplu intre sursa S 1 si
receptorul R1) semnalul ultrasonor transmis va trece neatenuat producand
o anumita deviatie a acului aparatului de inregistrare (A 1). In cazul in care
intalneste un gol (D) o parte a semnalului ultrasonor este reflectat pe
suprafata de separare dintre metal si aerul din golul respectiv si semnalul
este mult atenuat ceea ce se va observe la aparatul indicator (A 2).
Dispozitivul folosit practic are o singura pereche emitator-receptor care
este plimbata in lungul piesei de cercetat. Aceasta metoda are doua
incoveniente : in primul rand ultrasunetele propagandu-se prin piesa se
reflecta pe fetele opuse ale acesteia ingreunand observarea defectelor; in al
doilea rand acest procedeu nu permite stabilirea adancimii la care se gasesc
defectele.

Aceste incoveniente sunt in buna masura eliminate de defectoscoapele prin

reflexie (sau in impulsuri). La acestea emitatorul si receptorul sunt situate
de aceeasi parte a piesei unul langa altul. Ultrasunetele se propaga prin
piesa, ajung la fata opusa unde sunt reflectate si apoi revin la receptor.
Daca in piesa exista un defect, semnalul ultrasonor se va reflecta de acesta
si va ajunge mai devreme la receptor decat cel reflectat de fata opusa.
Emitatorul genereaza impulsuri scurte la intervale lungi constante care
impreuna cu semnalul reflectat sunt marcate pe ecranul unui oscilograf.

O alta aplicatie a ultrasunetelor este legata de masurarea adancimii

marilor. In esenta procedeul este acelasi ca si in cazul folosirii sunetelor
obisnuite, prezentand insa avantajul fasciculelor dirijate. De asemenea se
pot produce semnale foarte scurte ceea ce mareste precizia masurarii
intervalului de timp dintre producerea semnalului direct si inregistrarea
celui reflectat.
Un fenomen interesant care apare la propagarea ultrasunetelor in lichide
este fenomenul de cavitatie care consta in aparitia unor bule care se ridica
la suprafata si se sparg. Aceasta se explica prin faptul ca dilatarile si
comprimarile extrem de rapide care se succed in lichid duc la aparitia unor
mari tensiuni in anumite zone care fac sa se “rupa” moleculele de lichid.
Astfel iau nastere bulele care contin vaporii si gazele dizolvate in lichid.
Bulele mici se contopesc in bule mai mari care incep sa vibreze si apoi se
sparg dand nastere unor presiuni locale foarte mari care se manifesta sub
forma de socuri hidraulice in volume foarte mici. Deteriorarea paletelor
turbinelor si a elicelor vapoarelor se explica prin fenomenul de cavitatie
produs de ultrasunetele generate de vibratiilor masinilor.

Ultrasunete la animale
Unele animale - cum ar fi câini, pisici, delfini, lilieci și șoareci - au o limită superioară a frecvenței
mai mare decât cea a urechii umane și astfel pot auzi ultrasunete, acesta fiind modul în care un
fluier pentru caini funcționează.
Liliacul
Liliacul aude ultrasunete cu frecvențe mai mari de 100 kHz.Orientarea liliecilor, spre exemplu, se
bazează pe faptul că aceștia emit semnale ultrasonore scurte de frecvențe între 30 – 60 kHz.
Liliacul în zbor emite în medie cca. 30 semnale pe secundă. O parte din acestea sunt
recepționate de urechile mari ale liliacului sub formă de semnale ecou, după un timp cu atât mai
scurt cu cât obstacolul este mai aproape. Pe măsura apropierii de obstacol liliacul emite din ce în
ce mai multe semnale într-o secundă ajungând ca de exemplu la un metru de obstacol să emită
până la 60 semnale pe secundă. Aceasta permite liliacului să simtă precis poziția sa față de
obstacole.
Intensitatea undelor ultrasonore emise este maximă atunci când este îndeplinită condiția de
rezonanță pentru frecvența fundamentală, adică, ca și la undele staționare la coarda vibrantă: