Gregor Mendel

Johann Gregor Mendel (n. 22 iulie 1822 – d. 6 ianuarie 1884) a fost călugăr
augustinian şi cercetător ştiinţific, cunoscut ca fondator al geneticii.
In anul 1865, Gregor Mendel, calugar la manastirea din Brno si profesor de stiinte
naturale si matematica la liceul din acelasi oras, comunica rezultatele obtinute de el in urma
experientelor de hibridare a diferitelor soiuri de mazare. Gregor Mendel formuleaza acelesi
conluzii generale ca si Ch.Naudin, insa in mod mult mai clar, datorita unei metode noi de
cercetare pe care o foloseste atat in organizarea si conducerea experientelor, cat si in
analiza, interpretarea si valorificarea rezutatelor obisnuite.
In experientele sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de mazare, deosebite intre
ele printr-un numar mic de carctere , ceea ce i-a
permis sa urmareasca cu mai multa exactitate
comportamntul fiecarui caracter in pocesul de
transmitere ereditara.
Metoda de cercetare folosita de Gregor
Mendel i-a permis sa scoata in evidenta unele
aspecte statistice importante ale rezultatelor
obtinute, sa intuiasca modul transmiterii
caracterelor si chiar sa formuleze unele ipoteze cu
privire la procesele celulare care explica
mecanismul transmiterii, cu toate ca in acea
perioada cunostintele despre celula erau
neinsemnate.
Gregor Mendel utilizeaza in experientele
sale un material de cercetare verificat si studiat in
mod temeinic, precum si un numar foarte mare de
indivizi pe care ii urmareste timp de 5-6 generatii.
Rezultatele obtinute in aceste experimente i-au permis lui Gregor Mendel sa formuleze
unele particularitati ale modului de transmitere a caracterelor, cunoscute, in general, sub
denumirea de legile mendeliene ale ereditatii.
Aceste legi sunt urmatoarele:
– legea uniormitatii hibrizilor in prima generatie;
– legea segregarii sau disjunctiei intr-un rapotr determinant la hibrizii din generatia a
doua;
– legea liberei combinari a factorilor ereditari si a transmiterii independente a
caracterelor.
Biografia lui Gregor Mendel:
 Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf bei Odrau, Cehia, într-o familie vorbitoare
de limbă germană şi a fost botezat peste două zile. El a fost fiul lui Anton şi Rosine Mendel şi
a avut o soră mai mare şi una mai mică. Ei trăiau şi lucrau la o fermă ce era detinuta de
familia Mendel de aproximativ 130 ani. Încă de mic, ajută pe părinţii săi la grădinărit şi
apicultură. Înclinaţiile sale pentru studii sunt remarcate de preotul satului, care îl
încurajează să urmeze studiile superioare. Astfel, după absolvirea gimnaziului din Troppau,
în 1840, Mendel intră la Institutul de Filozofie din Olmütz. În 1843, la recomandarea
profesorului de fizică, Friedrich Franz, Mendel intră la abaţia augustină St. Thomas din
Brünn. Intrând în viaţa monahală, îşi schimbă numele din Johann în Gregor. Este trimis la
Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia.
Peste doi ani, se reîntoarce la abaţie ca profesor de fizică. În cadrul mănăstirii, beneficiind de
un mediu favorabil aspiraţiilor sale ştiinţifice, îşi continuă cercetările începute la Viena,
privind hibridizarea plantelor.
Gregor Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi
profesori de la universitate şi de colegii de la mănăstire să studieze variaţia plantelor,
petrecându-şi cercetările în grădina mănăstirii. Între 1856-1863, Mendel a cultivat şi a testat
29000 plante de mazăre. Acest studiu a
arătat că una din patru plante de mazăre
aveau alele de rasă pură, două din patru
erau hibrizi, iar cealaltă era în mare
parte de rasă pură. Experienţele sale au
adus la două generalizări, care au
devenit cunoscute ca „Legile ereditare
ale lui Mendel”. Mendel şi-a citit
lucrarea „Experienţe asupra hibridizării
plantelor” la două întruniri a societăţii
istoriei naturale din Moravia în 1865. Când lucrarea a fost publicată în jurnalul societăţii
istorie naturale în 1966, ea a avut un impact inferior şi a fost citată doar de trei ori în
următorii 35 ani. Atunci lucrarea sa a fost criticată, însă acum este considerată un lucru de
valoare. După ce Mendel şi-a completat lucrarea despre plantele de mazăre, el a revenit la
experienţele cu albinele în scopul dezvoltării lucrării sale asupra animalelor. El a produs o
rasa de hibrid, dar nu a reuşit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor
ereditare la albini, din cauza dificultăţilor controlului complicat a comportării reginei
albinelor. El de asemenea a descris noi specii de plante care au fost numite cu abrevierea
„Mendel”. Promovat ca abate în 1866, lucrul său ştiinţific, în mare parte a luat sfârşit,
deoarece Mendel era preocupat cu responsabilităţile administrative mari, în special cu
disputa dintre guvernul civil asupra impunerii unor taxe speciale pentru instituţiile
religioase. În primul rând lucrul lui a fost respins şi nu a fost acceptat de mulţi decât după
moartea sa. În acel timp se credea că teoria lui Darwin despre mecanismul ipotetic de
ereditate era responsabilă pentru ereditate. Sinteza modernă foloseşte genetica
Mendeliană. Mendel a murit pe 6 ianuarie 1884, la vârsta de 61 ani în Brünn, Cehia de
nefrită cronică. După moartea sa, abatele următor a ars lucrările din biblioteca lui Gregor
Mendel.