Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

FAMILIA ȘI MANAGEMENTUL
RESURSELOR FAMILIALE
 

Rolul factorilor psihosociali în evoluția

bolilor tumorale, comorbiditate și
calitatea vieții

STUDENT

Iași – 2020
 Pentru activitatea individuală din cadrul proiectului de grup „Model de intervenție pentru
criza familială determinată de aflarea unui diagnostic letal” am ales să vorbesc despre Rolul
factorilor psihosociali în evoluția bolilor tumorale, comorbiditate și calitatea vieții, noțiuni
regăsite în cartea „ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE BOLILOR TUMORALE – EVALUARE
ȘI INTERVENȚIE-”, publicată în anul 2015, autor Degi L. Csaba, editura Presa Universitară
Clujeană.

I.Rolul factorilor psihosociali în evoluția bolilor tumorale

I.1 Depresia

 Persoanele cu cancer au un risc crescut de a dezvolta probleme de sănătate mentală, cum

ar fi depresia și anxietatea. Un diagnostic al cancerului poate avea un impact imens asupra
pacienților, familiilor și celor dragi. Sentimentele de depresie, anxietate și frică sunt foarte
frecvente și sunt răspunsuri normale la această experiență care schimbă viața.

Simptomele psihice generale ale depresiei sunt următoarele: indispoziție, lipsa speranței,
pesimism, inactivitate, iritabilitate continuă, incapacitate decizională sau de concentrare, tendințe
suicidale, ganduri frecvente despre moarte. Simptomele somatice ale despresiei sunt: modificarea
semnificativă a apetitului, insomnia sau hipersomnia, epuizarea și enervarea. În studierea
simptomelor depresive la bolnavii cu cancer, trebuie luat în considerare și faptul că, manifestări
somatice, cum ar fi lipsa apetitului, scăderea în greutate pot fi datorate nu doar depresiei ci și
bolii si tratamentului sau vârstei. Cu toate acestea, în tratamentul pacienților oncologici,
diferențierea tristeții de depresia clinică se dovedește delicată și dificilă. Nu trebuie neglijat nici
faptul că nu toți pacienții doresc să fie diagnosticați cu sindrom depresiv. Atitudinea pozitivă și
spiritul combativ (fighting spirit), obligatorie față de bolile tumorale sunt fenomene atât de
încetățenite cultural că pot induce pacienților sau familiilor lor opinia eronată că sentimentele
negative, acceptarea sau asumarea simptomelor depresive afectează starea de sănătate și
influențează în mod negativ șansele unui tratament eficace.

Tulburările depresive netratate sau târziu și ineficient tratate pot avea consecințe deosebit
de grave asupra vieții bolnavilor cu tumori. Ca urmare a neaplicării la timp a unui tratament
corespunzător, calitatea vieții suferă o depreciere considerabilă, intensitatea durerii crește, timpul
de supraviețuire prognozat de scurtează, iar bolnavii încep să devină o povară în familie.

I.2 Anxietatea
 În centrul manifestărilor anxioase de etiologie oncologică stau teama de moarte, imaginea
corpului mutilat, schimbările survenite în mecanismele fiziologice, fobiile cauzate de durere și
sentimentele de deznădejde. Simptomele cognitive (teama de moarte și/sau de alienare mintală),
cardiovasculare (palpitații, tahicardie, hipertensiune), respiratorii (dificultăți de respirație),
neurologice (amețeli, tremur, slăbiciune musculară) sau generale ale anxietății (epuizare,
insomnie, teama) se manifestă simultan cu simptomele durerii, iar în cosecință, anxietatea
rămâne de cele mai multe ori nedescoperită și netratată.

I.3 Deznădejdea, pesimismul

Deznădejdea, pesimismul și lipsa sau pierderea speranței sunt factori care trebuie, cu
necesitate, luați în calcul atunci când vorbim despre pacienți cu boli tumorale, deoarece aceste
stări „acompaniază ca o coloană sonoră filmul bolii tumorale” (Veres, 2016). În cazul bolnavilor
cu cancer, deznădejdea intensifică în mod semnificativ progresia bolii, crește recidiva și
mortalitatea oncologică.

I.4 Evenimentele negative din viată

Prin comparație cu persoanele sănătoase, pacienții cu boli oncologice raportează o

frecvență mai mare a evenimentelor de viață negative. Evenimentele stresante, evaluate drept
incontrolabile au un efect demonstrativ negativ și asupra evoluției bolilor oncologice. Spre
exemplu, unele experimente cu animale au demonstrat faptul că printre urmările unui eveniment-
șoc inevitabil se numără scurtarea procesului de geneză a tumorii, accelerarea creșterii acesteia,
precum și scurtarea perioadei de supravețuire.

I.4 Suportul partenerial/familial

Lupta împotriva bolilor oncologie și vindecarea impun, cu necesitate, mobilizarea

suportului partenerial și familial. Schimbările care survin în rețeaua relațiilor sociale a pacienților
oncologici sunt categoric influențate de procesul și evoluția bolii. Astfel, stadiul acut al bolii se
caracterizează printr-un suport partenerial și familial mai mare, în timp ce o evoluție îndelungată
conduce la suprasolicitare acestui aparat suportiv.

I.5 Strategii de coping

 În primele etape ale bolii, anxietatea și depresia, pasivitatea și retragerea, respectiv
negarea bolii cronice sunt reacții firești. Pe măsură ce maladia progresează, printre punctele
esențiale ale adaptării eficiente la situația de viață schimbată, impusă de boală, se vor număra
strategiile de coping bazate pe rezolvarea problemei, mobilizarea rețelei de suport social,
idenficicarea unor noi repere de orientare și a unor motivații noi. În fazele evoluate ale bolii,
strategiile emoționale și de negare sau respingere câștigă teren, din cauza reducerii posibilităților
de intervenție. Cu toate acestea, eficiența diferitelor strategii de coping, adoptate în diferite etape
evolutive ale bolii, este aceeași, astfel spus nu există diferențe semnificative între diversele
strategii, prin punctul de vedere al eficacității, ceea ce sugerează că boala cronică reprezintă un
proces continuu de adaptare și provocare pentru pacienți, indiferent de starea tumorii.

II. COMORBIDITATEA

Comorbiditatea se referă la acele stări clinice și paraclinice ce însoțesc boala primară și

care pot apărea înainte sau după momentul diagnosticării și pot schimba aprecierea bolii. La
bolile oncologie, comorbiditatea nu reprezintă un fenomen excepțional, rar întâlnit, ci e mai
degrabă o situație firească, frecventă care influențează în mod negativ calitatea vieții. Între
sindromul depresiv și bolile cronice se presupune că există o relație cauzală circulară, adică
sindromul depresiv influențează negativ evoluția bolii, îmbolnăvirile corpului fizic, sporind în
același timp, riscul apariției unor simptome depresive.

III. CALITATEA VIEȚII

O definiție unanim acceptată a calității vieții spune că aceasta este un construc

pluridimensional, care are în vedere boala și efectele terapeutice asociate, prin trei aspecte
fundamentale: dimensiunea fizică, psihologică și cea socială. Calitatea vieții este, de fapt, o
evaluare a efectelor bolii și tratamentului din perspectiva personală și subiectivă a pacientului,
ceea ce nu coincide întotdeauna cu stadiul concret al bolii, cu nivelul concret de funcționalitate și
cu starea în care se afla el, respectiv cu evaluarea făcută de către medici. Diferențele dintre
aprecierea calității vieții făcută de medici și cea făcută de pacineți se datorează mai ales unor
factori subiectivi (gânduri, sentimente, durere) și mai puțin unor condiții sau elemente obiective
(mobilitate, independență).

În cazul bolilor tumorale, este esențial să se măsoare modul și gradul în care boala în
sine, respectiv tratamentele și intervențiile curative, afectează calitatea vieții, avându-se în vedere
faptul că este vorba de maladii cronice, adeseori letale, care necesită și impun tratamente cu
substanțe toxice, care pot reduce, pe termen lung, funcționalitatea pacientului.

Calitatea vieții pacienților poate fi influențată de stadiul bolii tumorale, de gravitatea

acesteia, de tipul tumorii și de tratamentele aplicate. Cu toate acestea, se știe încă prea puține
lucruri despre influența trăsăturilor de personalitate și a particularităților de comportament aspura
evoluției calității vieții, știut fiind faptul că, pacienții aflați în același stadiu de boală și
beneficiind de aceleași tratamente, au valori ale calității vieții foarte diferite.