Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Etimologie
Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie.
Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci este identică cu a
antroponimicului Bucșa[1] sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac "un complex de mai mulți
mușchi care formează un covor verde si moale"[2]. În actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii
Sinaia, se spune că mănăstirea a fost ridicată "la pustie sub muntele Buceciul". Numele de
Buceci în loc de Bucegi mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul
de Sus. Oamenii de pe versantul nordic, estic și cei din partea de miazăzi a munților, ca și
locuitorii Branului de Jos, îi numesc cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun
ca huceagul sau buceagul este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau
chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu
numele Bugeac sau Buceag existau in județele Constanța, Ialomița și Teleorman, Bugeacul
istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de
jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că
Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de
la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu
același sufix ca în Măneciu sau Moeciu[3].
Geografie[modificare | modificare sursă]
Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia izvorăște râul
Ialomița. Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în extremitatea nordică chiar în Vârful
Omu, punctul culminant al masivului. În afara celor două ramuri principale, tot din zona vârfului
Omu se mai desprind culmi scurte și abrupte. Către est pornește muntele Moraru, spre nord-
est Bucșoiu formează parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările
glaciare Mălăiești și Țigănești.
Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în
primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și
stâncos, cu o diferență de nivel de 500–900 m) și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini
cuprinse între 1600–2400 m și o înclinare de la nord către sud).
Panoramă a Munților Bucegi
Cascadă spumoasă
Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț carpatic,
în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa Bucegilor s-au înălțat cu cca 1000m la
sfârșitul Neogenului și începutul Cuaternarului.
Peștera Ialomiței
Peștera Ursului
Peștera Onicăi
Peștera Pustnicului
Peștera Rătei
Peștera Tătarului
Avenul Vânturiș
Cheile Zănoagei
Cheile Tătarului
Cheile Coteanului
Cheile Orzei
Bucegii au puține bogății naturale, folosindu-se piatră pentru construcții și pășunile pentru oi,
parte din transhumanță.
Clima
Clima se caracterizează prin temperaturi medii de 2-6° Celsius și 0-2° Celsius la peste 1800 m
altitudine, precipitații abundente de 800–1200 mm/an și vânturi puternice. Pe platoul Bucegi se
întâlnește climatul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2° Celsius, precipitații puține și vânturi
foarte puternice. În Bucegi, ca pe orice alt munte, vremea se poate schimba foarte repede,
existând chiar zile în care cel puțin trei anotimpuri sunt prezente în timp relativ scurt. Numărul
mediu de zile de iarnă, cu temperaturi mai mici de 0° Celsius, este de 47 zile/an, iar numărul
mediu de zile cu temperaturi peste 25° Celsius, este de aproximativ 16 zile/an.
Puncte de interes
Creasta Bucșoiu
Munții Bucegi - Vedere de la Cabana Diham
Flora[modificare | modificare sursă]
Speciile ocrotite
Dryas octopetala (argințica)
Pinus montana (jnepenii)
Juniperus nana (ienupărul)
Zonarea florei
Floarea-reginei
Iarbă roșioară
Teritoriul Parcului Național Bucegi include trei etaje de vegetație[5].
2. Etajul alpin. Dintre arboretele remarcabile din acest etaj trebuie menționat arboretul de
pe Brâul Furnicii, care cuprinde o serie de exemplare monumentale unice pe tot cuprinsul
masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe Brâna Mare a Jepilor, valea Jepilor Mari, la 1750
m altitudine, arboretele de larice de pe versanții nordici ai Jepilor Mici, precum și rarități de
larice, de pe flancurile însorite ale văilor Seaca Jepilor și Seaca Caraimanului. Vegetația
pajiștilor de o deosebită bogăție, prezintă un caracter mixt, cuprinzând atât elementele silvicole
montane cât și specii pe care le găsim și în etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite
amintim: crinul de pădure, coada cocoșului, măcrișul, iarba
moale, milițiana, omagul, nopticoasa, colțunul doamnei, tulichina, ștevia - endemism
carpatic, ciuboțica cucului, gențiana - endemism carpato-balcanic, iarba
ciutei, margareta, cruciulița.
3. Etajul alpin inferior. Tufărișurile de jnepeni, caracteristice pentru acest etaj, sunt foarte
răspandite mai ales pe versanții nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei și dinspre Bran. De
asemenea, rezervația cuprinde și o bună parte din jnepenișurile de pe platoul munților Piatra
Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici. Jnepenișurile ascund uneori una dintre rarele specii de arbuști de la
noi, și anume Lonicera coerulea. Aceasta a fost găsită pe versantul nordic al Jepilor Mici, pe
Brâna Mare a Coștilei, lângă firul văii Albe, pe valea Gaura și muntele Grohotișu, toate aceste
zone fiind cuprinse în cadrul rezervației. Dar cel mai de seamă reprezentant al florei lemnoase
din acest etaj este zâmbrul (Pinus cembra), singura specie arborescentă care se ridică în zona
alpină și care reprezintă un relict cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației
principale, Pinus cembra se află în două zone importante și anume: prima pe versantul nordic al
Jepilor Mici, sub Brâna Mare a Jepilor, la 1750 m, în punctul Creasta cu Zimbri, și a doua în
valea Gaura, printre tufărișurile de jnepeni, la 1800– 1900 m altitudine, și pe muntele Guțanu,
între valea Gaura și hornul Țapului; în afara de acestea, se mai găsesc câteva exemplare pe
creasta nordică a muntelui Bucșoiu, deasupra văii Mălăești, la circa 1700 m altitudine.
Fauna[modificare | modificare sursă]
Cerb
Cocoșul de munte
Fauna herpetologică a fost studiată de I. Fuhn și este reprezentată prin aproximativ 16 specii,
între care se numără: șopârla de nisip (Lacerta afilis agilis), șopârla de zid (Lacerta muralis
muralis), șopârla vivipară(Lacerta viviparia), viermele orb (Anguis fragilis), șarpele
fin (Coronella austriaca austriaca), vipera comună europeană (Vivipera berus berus), vipera de
poiană (Vipera ursinii macrops).
Fauna Bucegilor este una dintre cele mai cunoscute din țară, în primul rând datorită studiilor
efectuate aici în cadrul Staționarului Zoologic Sinaia, întemeiat în anul 1922 și care funcționează
pe lângă Facultatea de Biologie a Universității din București. Pentru o mai bună documentare și
pentru a facilita accesul specialiștilor în mediul de viață al animalelor din Bucegi, din anul 1927
apare Cabana Naturaliștilor de pe Jepi, fondată de Societatea Naturaliștilor din Romania.
Dintre cei care și-au dedicat mare parte din timp pentru studierea faunei Bucegilor amintim pe:
C. Bogoescu, Ecaterina Dobreanu, M. Ienistea, C. Ionescu, C. Manolache - care au studiat lumea
insectelor, pe Radu Codreanu - grupe de viermi, N. Botnariuc, M. Băcescu, Traian Orghidan,
Valentin Pușcariu - care au studiat crustaceele, C. Motas si J. Tanasachi - care au studiat
hidrocarienii.[7]
Suprafața parcului este de 32663 ha, din care 60% fond forestier și 30% pajiști alpine.
Administrația parcului se află în comuna Moroeni, județul Dâmbovița.
Cabana Caraiman
Cabane
Cabana Omu - 2505m; este cabana situată la cea mai mare altitudine în Munții Carpați,
fiind și cel mai înalt punct locuit permanent din România.
Cabana Babele
Cabana Bolboci
Cota 1500
Cabana Furnica
Cabana Padina
Hotelul Peștera
Cabana Scropoasa
Cabana Miorița
Refugii
Refugiul Salvamont Dâmbovița
Refugiul Coștila
Trasee marcate
Sport și stațiuni
Activități sportive
Schi
Escaladă sportivă
Orientare turistică
Alpinism
Alergare montană(en)
Bran
Pârtia Bran - Zănoaga a fost inaugurată în anul 2005, și este situată la mai puțin de 4 km
de Castelul Bran. Aceasta prezintă o dificultate medie, potrivită atât schiorilor începători, cât și
celor avansați. Pârtia are o lungime de 1000 de metri, și este dotată cu teleschi. Diferența de
altitudine este de 170 de metri. Pasionații sporturilor de iarnǎ se pot bucura de disponibilitatea
pârtiei datoritǎ tunurilor de zǎpadă artificială, ce o fac practicabilă și în iernile cu mai puțină
zăpadă. De asemenea, pârtia este dotată cu instalație de nocturnă, pentru cei care doresc sǎ
schieze în timpul nopții. La baza pârtiei, se aflǎ mai multe centre de închirieri cât și un centru de
prim ajutor.
Bușteni
Sinaia
Sinaia, "perla Carpaților", așa cum a fost adesea numită, se află pe Valea Prahovei, la poalele
Bucegilor. Sinaia are statut de stațiune turistică și balneo-climaterică. Altitudinea orașului
variază între 767 m și 1.055 m.
Stațiunea este renumită pentru atracțiile sale turistice. printre care: Castelul Peleș, Mănăstirea
Sinaia, Cazinoul etc.
În Sinaia există numeroase facilități pentru turiști și pentru amatorii sporturilor de iarnă: hoteluri,
pensiuni, transport pe cablu (telecabină și telegondolă) și pârtii de schi amenajate.
Sanatoriul Moroeni
Listă vârfuri
Vârful Omu
Localități de acces și transport