Egipt 

(în arabă ‫جمهورية مصر العربية‬ Ǧumhūriyyat Miṣr al-ʿArabiyyah; în coptă: Ⲭⲏⲙⲓ Kimi) este o țară

arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea Mediterană, la est
de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are contact cu Iordania și
cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa
este Cairo. Are o întindere de aproximativ 1.000.000 km², fiind pe poziția a 30-a ca întindere și o
populație de circa 86.000.000 de locuitori (estimată în 2014), rezultând o densitate de circa 86
locuitori /km² (poziția a 126-a).

Miṣr, numele arab oficial al Egiptului, este de origine semitică, însemnând probabil "o țară" sau
"un stat". Numele Egipt își are originea în latinul Aegyptus derivat din cuvântul grecesc antic
Αἴγύπτος "aiguptos", care la rându-i este derivat din antica frază egipteană ḥwt-k3-ptḥ ("Hut ka
Ptah"), numele unui templu al zeului Ptah la Memphis.[necesită  citare]
Regularitatea și bogăția revărsărilor Nilului, precum și o oarecare izolare determinată
de deșerturile din est și vest, au condus la dezvoltarea uneia dintre cele mai importante civilizații
ale antichității. Pe Valea Nilului, strânsă între maluri înalte și stâncoase, s-a făurit, cu multe
milenii înaintea erei noastre, o veche civilizație a lumii mediteraneene, aceea a Egiptului Antic.
Ea ne înfățișează cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte, înzestrat cu o
administrație, o fiscalitate, o justiție și o armată comparabile cu cele ce-au luat naștere mai apoi
în țările de pe toate continentele, înainte și după era noastră. Dar lumea Egiptului antic a zămislit
o cultură spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii vechi și romanii care se minunau,
precum fac azi mulțimile de turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate
de faraoni și supușii lor.
Primul regat unit a fost fondat de regele Menes, pe la 3200 î.Hr., fiind stăpânit de
numeroase dinastii aproape trei milenii. Sub conducerile faraonilor Tutmes și Ramses, prin
cucerirea Africii și Asiei, Egiptul devine un imperiu. Ultima dinastie nativă, a căzut sub
dominația persanilor, în 595 î.Hr. și cucerit apoi de Alexandru cel Mare în 320 î.Hr.
Nu numai arta egipteană și monumentele colosale au atras prin frumusețea tainică și prin
splendoarea lor enigmatică pe grecii vechi și pe romani, ca și pe noi cei de azi; călătorii veneau
să găsească mai cu seamă cultura egipteană, "înțelepciunea egipteană" pe care au cunoscut-
o Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh.
Arabii au cucerit Alexandria în 642 și în 647, completând astfel cucerirea musulmană a Egiptului
și sfârșind 975 de ani de dominație greco-romană asupra Egiptului.