Pelerinajul

Viaţa omului este o călătorie continuă a cărei finalitate este întâlnirea cu Dumnezeu. În acest
pelerinaj al vieţii pământeşti omul caută sfințenia în locurile unde s-au nevoit Maica
Domnului, sfinţii, pustnicii ori marii duhovnici ai Bisericii noastre. A merge să te închini în
locurile sfinte înseamnă a-ți mărturisi credința, a slăvi pe Dumnezeu, a mulțumi lui Dumnezeu
și a primi răspuns la rugăciunile pe care le înălțăm. Pelerinajul are o tradiție foarte lungă. În
Vechiul Testament, patriarhul Avraam, a pornit, cu patru milenii în urmă, cu întreaga familie
spre pământul făgăduit de Dumnezeu. Ca și Avraam, Moise pornește și el întru-un lung
pelerinaj spre Țara promisă de Dumnezeu. Din paginile Evangheliei aflăm că, încă din
pruncia Sa pământească, Hristos a fost mereu un pelerin: în Egipt, de frica lui Irod, spre
Nazaret, apoi spre Ierusalim, dimpreună cu Sfânta Familie, culminând cu ultimul pelerinaj pe
drumul Golgotei, cu Crucea în spate. Luând exemplu divin, apostolii şi ucenicii au devenit și
ei pelerini în vestirea Evangheliei. Fără mijloace moderne de călătorie, ei au străbătut la pas,
de la Ierusalim, tot Orientul şi Occidentul. Primele comunităţi creştine din afara Ierusalimului
au fost, astfel, rodul pelerinajului. De aceea, primul pelerinaj al creștinului este călătoria în
fiecare duminică și sărbătoare, spre altarele bisericilor și a mănăstirilor. Însăși construcţia
bisericii, arhitectura şi pictura pregătesc calea spre întâlnirea cu Dumnezeu. De la uşă, până la
sfânta Masă, creştinul este pelerin într-o adevărată călătorie tainică, însoţit fiind de sfinţi, de
îngeri şi de cântările liturgice. Hristos Însuşi este calea. 

Practica pelerinajului a fost, dintotdeauna, o prezenţă reală în viaţa socială a strămoşilor

noştri. Cele mai cunoscute pelerinaje în țara noastră sunt cele organizate cu ocazia diferitelor
sărbători religioase. Așa este data de 7 august când credincioşii din Moldova o cinstesc pe
Cuvioasa pe Teodora de la Sihla şi merg în pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla.
De aici se poate ajunge ușor la ctitoriile Sfântului Stefan cel Mare sau la Catedrala
Mitropolitană din Iași unde sunt moștele Cuvioasei Parascheva. La 15 august, mii de pelerini
ortodocși iau calea sfintelor mănăstiri care poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, așa
cum este Mănăstirea Nicula sau Mănăstirea ”Sfânta Ana” de la Rohia. În țara noastră sunt
mănăstiri care au intrat in patrimoniul  UNESCO,  fiind podoabe ale arhitecturii si picturii
religioase. Astfel sunt Mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania,
bisericile din lemn din Maramureș sau Bisericile bizantine și post bizantine din Curtea de
Argeș.  Vacanța este un prilej de călătorie. Haideți să-i vizităm pe sfinți la ei acasă și să
descoperim frumusețile și liniștea mănăstirilor noastre.