ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

SITUAȚIE CE IMPLICĂ ASPECTE DE ETICĂ ȘI INTEGRITATE PERSONALĂ

1. SITUAȚIA DE FAPT

În zilele noastre, cei mai mulți dintre adulți își petrec timpul la locul de muncă. Ca urmare
a acestui fapt, relațiile de la locul de muncă sunt din ce în ce mai importante, fiind necesar, pentru
fiecare individ să își găsească un cerc de persoane cu care să relaționeze și să se simtă bine, făcând
perioada de muncă să treacă mai ușor. Cu toate acestea, în fața angajatorului, toți subalternii săi ar
trebui să fie tratați în mod egal și să nu existe tratamente preferențiale. Deși este greu de aplicat
acest lucru, din punct de vedere etic, este corect față de toți angajații.

Contextul în care m-am regasit a fi nedreptățită a fost dat de faptul că, la fostul loc de
muncă, angajatorul nu a fost de acord cu faptul că sunt studentă în cadrul unui program de master
și nu-mi acorda sprijinul și ajutorul de care aveam nevoie. În perioada de evaluare, când aveam
nevoie să plec mai devreme de la locul de muncă, acesta mi-a oferit alternativa să țin evidența
tuturor zilelor în care plec mai devreme, cât și cu cât plec mai devreme de la birou, iar în momentul
în care durata tuturor momentelor în care m-am învoit atingea 8 ore, să fac o solicitare de concediu.

Problema nu ar fi fost atât de deranjantă daca nu aflam și constatam că altor colegi de birou
li se acordă tratament preferențial, astfel nefiind o problemă dacă se învoiesc 2-3 ore sau chiar
jumătate de zi și oricum nimeni nu își adună toate perioadele în care lipsea de la locul de muncă,
în vederea solicitării unei zile de concediu.

În momentul în care am decis să părăsesc acel loc de muncă, șeful de departament mi-a
spus că nu îmi va lua în calcul perioadele în care am lipsit de la birou, pentru examene, dacă voi
ajuta, în vederea ducerii la bun sfârșit, a unor sarcini administrative.

2. PUNCTUL MEU DE VEDERE CU PRIVIRE LA SITUAȚIA DESCRISĂ

Cu toate că inițial mi s-a părut corectă și justă cerința angajatorului, nu pot să nu spun că
am simțit că nu mi se acordă înțelegere și sprijin, în vederea finalizării studiilor. Ulterior, când am
constatat că anumiti angajați au tratament preferențial și primesc clemență ori de câte ori se
învoiesc, nu am înțeles de ce anumite persoane se bucură de aceste avantaje, iar eu nu pot.
 Țin să menționez faptul ca nu eram angajată de foarte multă vreme, însă nu cred că acest
lucru era un impediment în a fi tratată așa cum erau și ceilalți membri ai echipei.

Așa cum am menționat anterior, sunt de părere că fiecare angajator, trebuie să se comporte
în mod egal cu ceilalți, indiferent de aspecte precum momentul angajării.

Un alt aspect de analizat este, de asemenea, și durata de timp în care atât eu, cât și colegii
mei lipseam de la birou. Este clar că în ambele contexte, exista o persoană care nu își putea duce
sarcina acordată, pentru ziua respectivă la bun sfârșit. Având în vedere că acest aspect este întâlnit
în ambele cazuri, cred că factorul decizional este dat de durata de timp. Astfel, ținând cont de faptul
că eu mă învoiam în jur de 45 de minute, o dată la câteva zile, este semnificativ mai putin, decât o
persoană care se învoia jumătate de zi.

De asemenea, nu doar tratamente preferențiale de acest tip aveau parte anumiți angajați din
partea șefului de departament. Un exemplu este reprezentat de pauze prelungite de prânz.

3. DOUĂ ARGUMENTE PRO

Așa cum am menționat anterior, părerea angajatorului mi s-a părut una corectă, cand mi-a
solicitat să țin cont de toate momentele în care lipsesc de la locul de muncă. Având în vedere că în
perioada în care nu eram la locul de muncă, nu aduceam rezultate companiei, nu părea corect din
partea angajatorului să îmi acorde un beneficiu material de care nu aveam dreptul.

Totodată, acesta a încercat să găsească o soluție astfel încât să nu îmi irosesc o zi de

concediu, pe câteva învoiri, solicitate într-un context nobil, acela al educației. Este de apreciat
faptul că s-a gândit și a venit cu propunere pentru a mă bucura, într-o mică măsură de același
tratament de care beneficiau și colegii mei.

4. DOUĂ ARGUMENTE CONTRA

Având în vedere că deși angajatorul acorda tratament preferențial pentru anumiți

subalterni, care beneficiau de anumite avantaje de care nu se bucura toată lumea, atitudinea șefului
de departament nu era una etică. În mod normal, acesta nu ar fi trebuit să acorde niciun fel de
tratament preferențal, niciunui subaltern, iar în circumstanțele date, dacă tot aveau loc aceste
practici, ar trebui să fie acordat acest tratament tuturor angajaților.
 De asemenea, un alt argument contra asupra situației mai sus amintite este atitudinea
schimbătoare a angajatorului. Deși inițial mi-a explicat că trebuie să țin cont de toate momentele
în care m-am învoit pentru examene, ulterior a spus că acestea nu vor mai conta dacă ajut
departamentul, cu îndeplinirea unor sarcini administrative. Concret, beneficiul meu nu era
niciunul, având în vedere că nu mi-a fost acordat un tratament preferențial de tipul colegilor mei,
ci doar am îndeplinit sarcini suplimentare.

5. CONCLUZII

Avand în vedere cele enunțate anterior, angajatorul nu procedează corect, din punct de
vedere etic și moral, în relația cu subalternii săi și nu dă dovadă de uniformitate în relația cu aceștia.
Având discuții cu cei din jur, am aflat că situația fostului meu angajator nu este singulară și la fel
ca și mine și ei au întâmpinat sau au luat la cunoștință probleme ce țin de etica angajatorilor în
relație cu angajații săi.

Sunt de părere că transparența și comunicarea reprezintă principalele mijloace prin care un

angajator poate da dovadă de etică. Astel, printr-o aplicare corectă a regulilor pe care toată lumea
ar trebui să le respecte, indiferent de statut, relațiile interumane ar avea numai de câștigat.