3.

Parte teoretica:

Refracția este fenomenul de

schimbare a direcției de propagare
din cauza schimbării vitezei de
propagare, la interfața dintre două
medii. Cel mai ușor de observat
exemplu este în cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un mediu
transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate
undele, inclusiv cu cele sonore.

Legile refracţiei
1. Direcţiile razei incidente (SI), a razei refractate (RI) şi a normalei în
punctul de incidenţă (NI) aparţin aceluiaşi plan ().
2. n1 sin i = n2 sin r (legea Snell – Descartes).

4. Materiale necesare

- rigla
- lama cu fete plan paralele
- raportor
- tabel cu functii trigonometrice
- bolduri
- polistiren
- hartie alba
- creion
 5. Procedeu experimental:

Se fixeaza pe suportul din polistiren lama de sticla.Se alege un punct A,

apoi un punct B ( A si B sunt coliniare ). Uitandu-ne prin lamela notam punctul C
cand se suprapun punctele A si B. Trasam normalele punctelor A si B si
masuram unghiurile.
Nr i (grade) r (grade) n = sin i / sin r n n n  n

6 Culegerea datelor si interpretarea rezultatelor

n= n +/- | n |

7. Stabilirea concluziilor

La trecerea fascicului de lumina dintr-un mediu mai putin refringent (aer),

intr-un mediu mai refringent (sticla) devierea razelor de lumina are loc cu
apropiere de normala la suprafata, iar in caz invers devierea se face cu departare
de normala.

8. Surse de erori:
 Imprecizia aparatului de masura (raportor), grosimea fasciculului de
lumina, eroarea de paralaxa ( privirea nu a fost perpendiculara pe aparat), erori
de calcul.

3 PT Cel mai adesea în viața de zi cu zi se poate observa refracția atunci când privim într-un vas cu
apă: obiectele par a fi mai aproape de suprafață decât sunt, iar poziția lor pare a se schimba odată cu
unghiul din care sunt privite. Pentru a determina poziția unui obiect creierul uman analizează o pereche
de raze de lumină venite de la acel obiect, încercând să afle unde se intersectează. De aceea în imaginile
alăturate sunt prezentate perechi de raze care se refractă împreună (deși sub un unghi ușor diferit, din
cauza unghiurilor de incidență diferite).

O proprietate importantă a unui material este indicele de refracţie.Indicele de refracţie

absolut al unui mediu este definit prin raportul dintre viteza de propagare a luminii învid,
c, şi viteza de propagare a luminii în acel mediu,v

formula v=c/n

Utilizând legea a II-a se poate găsi indicele de refracţie a materialului prin care trece
lumina. Indicele derefracţie între oricare 2 medii transparente este o constantă şi se
notează cun. El este este egal cu raportuldintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul
unghiului de refracţie când lumina trece din vid (aer) în altmediu transparent. Utilizăm
relaţia ce exprimă legea a II-a a refracţiei
n1sin i = n2sin r
Indicele de refracţie pentru aer este 1≈n

Valorile unghiurilor pot fi măsurate utilizând un raportor. Cunoscând valorile acestor

unghiuri se poatedetermina indicele de refracţie utilizând relaţia: