CONVORBIREA

1. Introducere

Convorbirea reprezintă un procedeu ce ajută la educarea limbajului, la fixarea,

sistematizarea, aprofundarea și verificarea cunoștințelor dobândite. (Gherghina, 2007,
p.75)

2. Corpul lucrării

Convorbirile, într-o gradiniță de copii, se pot realiza atât ca activitate obligatorie,

desfășurată, în general, frontal, cât și ca activitate liberă în orice moment al zilei în care discuția
nu are la bază o temă stabilită dinainte. Cu toate acestea, ea este considerată cea mai grea formă
de realizare a unei activității, fiind recomandată doar pentru grupa mare. Aceasta se planifică la
un interval lung de timp, datorită complexității sale. De altfel, convorbirea are la bază volumul
de cunoștințe asimilat anterior de către preșcolari. Ei trebuie să dobândească capacitatea de a
readuce în prezent, reprezentările și informațiile însușite anterior, pentru a selecta doar aspectele
legate de tema convorbirii ce are loc în acel moment.
Convorbirea folosește în mare parte metoda conversației, organizându-se pe baza unui
plan verbal, fără suport material. Astfel, copiii sunt nevoiți să folosească cuvinte adecvate,
potrivite pentru a reda ceea ce gândesc cât mai fidel și într-un mod corect. Ei vor învăța să
alcătuiască propoziții simple sau complexe, corecte din punct de vedere logic și gramatical.
Activitatea de convorbire, depinde în mare măsura și de întrebările pe care le folosește
educatoarea. Ele trebuie să fie formulate corect, într-o succesiune logică, astfel încât să
determine actualizarea reprezentărilor pe care le au copiii referitoare la tema discutată.
Convorbirile pot fi clasificate astfel (Păiși Lăzărescu, Tudor, Stan, 2018, p.145):
● După scopul didactic:
− convorbiri pentru sistematizarea cunoștințelor;
− convorbiri pentru verificarea cunoștințelor;
− convorbiri cu scopul fixării cunoștințelor, ce au loc în urma unei observări,
excursii etc.;
− convorbiri de însușire, transmitere, comunicare a noilor cunoștințe.
 ● După tematică:
− tematică ce se referă la natură: anotimpuri, plante, animale etc.;
− teme ce țin de viața socială
− teme referitoare la viața cotidiană, cum ar fi: comportarea copilului în grădiniță,
pe stradă, acasă etc.;
− teme abordate de anumite opera literare (exemplu: povestiri/povești despre
animale).