SUPORT CURS – AUDIT FINANCIAR Lect. Univ. Dr.

LAPTEȘ RAMONA

CURS 7

3.2.2. Orientarea şi planificarea auditului

Pe baza datelor obținute de către auditorul financiar în această etapă se vor
determina natura și întinderea intervențiilor care urmează să fie întreprinse pe parcursul
misiunii de audit și se vor stabili măsurile organizatorice necesare pentru executarea
lucrărilor de audit, cu maximă eficiență și cu respectarea termenelor stabilite.
Standardul de audit (ISA) nr. 300, Planificarea activității de audit abordează
constituirea unei strategii generale detaliate cu privire la natura, durata și gradul de
cuprindere ale auditului.
Cunoașterea generală a activității clientului reprezintă o componentă
semnificativă a planificării misiunii de audit. Cunoștințele auditorului cu privire la
activitatea clientului contribuie la identificarea domeniilor și a sistemelor semnificative
ale tranzacțiilor și evenimentelor economico-financiare, care pot avea o influență
semnificativă asupra situațiilor financiare.
În funcție de mărimea entității, complexitatea auditului și metodologia specifică,
auditorul trebuie să elaboreze un plan general de audit, prin care să se descrie sfera de
cuprindere și desfășurarea auditului. Planul general de audit trebuie să cuprindă
următoarele aspecte esențiale:
 cunoașterea activității clientului;
 sistemul contabil și sistemul de control intern;
 riscurile de audit și pragul de semnificație;
 natura, durata și întinderea procedurilor;
 coordonarea, îndrumarea, supervizarea și revizuirea lucrărilor;
 alte aspecte.
Planul general de audit este urmat de programul de audit. Auditorul financiar
trebuie să stabilească natura, durata și întinderea procedurilor de audit planificate pe
care le solicită planul general de audit. Programul de audit cuprinde un set de
instrucțiuni utilizate de asistenții implicați în audit cu scopul de a controla desfășurarea
activității.
Activitățile specifice etapei de orientare și planificare a auditului sunt:
a. delimitarea caracteristicilor proprii ale entității;
b. identificarea domeniilor semnificative, a sistemelor semnificative și
stabilirea riscurilor de audit şi importanța lor relativă;
c. determinarea pragului de semnificație;
d. planul general de audit și programul de audit.

a. Delimitarea caracteristicilor proprii ale entității

Prima categorie de lucrări constituie baza de pornire în planificarea auditului și
își propune să asigure înțelegerea de către auditor a particularităților activității
desfășurate de entități şi ale mediului în care acestea funcționează. Acest nivel de
cunoaștere este atins prin analiza principalelor caracteristici proprii ale entității, care pot
influența calitatea serviciilor de audit:
1
SUPORT CURS – AUDIT FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

- Sectorul de activitate: producție, servicii, comerţ, etc. În fiecare sector de

activitate există reglementări diferite, tehnici specifice de evaluare a
elementelor de active, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli, etc.;
- Organizarea şi structura entității, care ridică probleme diferite cu privire
la modul de exercitare a misiunii:
- dacă societatea este grup sau independentă;
- dacă activitatea este concentrată sau dispersată teritorial;
- dacă ierarhiile stabilite prin organigramă şi responsabilitățile sunt
riguros respectate sau prezintă neajunsuri;
- dacă există sau lipsesc procedurile, etc.
- Politica generală a entității: financiară, comercială, socială;
- Perspectivele de dezvoltare ale entității;
- Organizarea administrativă şi contabilă, care poate influența auditul,
dacă:
- există un sistem informațional adecvat;
- există un control de gestiune şi preventiv eficient;
- există un control bugetar asupra cheltuielilor şi veniturilor;
- există proceduri administrative şi contabile judicioase.
- Politicile şi principiile de raportare financiară utilizate.
Cunoașterea clientului se realizează prin obținerea informațiilor pe trei paliere
diferite:
A. Caracteristicile generale ale entității:
- denumirea entității;
- forma capitalului;
- capitalul social și deținătorii de capital;
- data constituirii entității;
- numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului;
- codul fiscal, sediul social, sedii secundare;
- cifra de afaceri pe sectoare de activitate;
- contractul colectiv de muncă;
- numărul de salariați;
- conducerea entității;
- consultanți externi și cenzori.
B. Prezentarea entității:
- istoricul entității;
- activitățile desfășurate: producție, desfacere, producție și desfacere,
finanțare, etc.;
- conjunctura, perspectivele de dezvoltare, rentabilitatea;
- poziția pe piață și concurența;
- principalii clienți și furnizori;
- participanții la capitalul social: valoare, pondere în capitalul social;
- responsabilii la nivelul funcțiilor entității: direcția generală, direcția
economică, departamentul comercial, departamentul producție,
departamentul de personal și de control intern, etc.;
2
SUPORT CURS – AUDIT FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

- politicile entității: politica generală de dezvoltare și perfecționare,

politica comercială (produse, piețe, clienți, concurenți, garanții, preț),
politica de aprovizionare (structura și sursele de aprovizionare,
alegerea furnizorilor, mijloace de plată a furnizorilor), politica de
producție (capacități de producție, tehnologii folosite, calitatea
produselor, productivitatea muncii, investiții), politica de personal
(efectiv, calificare, salarizare, cursuri de specializare);
- particularitățile legislative ale sectorului de activitate în care își
desfășoară activitatea entitatea auditată;
- structura controlului intern și legătura acestuia cu cenzorii;
- organizarea contabilității și planul de conturi;
- sistemul de prelucrare automată a datelor;
- jurnale și registre utilizate;
- reguli și procedee contabile folosite pentru evaluarea stocurilor, a
provizioanelor și pentru recunoașterea amortizărilor;
- controlul bugetului de venituri și cheltuieli;
- probleme deosebite constatate în exercițiile financiare precedente.
C. Lista documentelor care trebuie obținute de la client:
- contractul de societate și actele adiționale;
- statutul entității;
- documentele cu privire la nominalizarea conducerii și a cenzorilor;
- garanții de la administratori și cenzori;
- certificat de înmatriculare și cod fiscal;
- procesele-verbale ale AGA și ale consiliului de administrație în ultimii
trei ani;
- procesele-verbale ale controalelor financiare;
- organigrama entității, regulamentul de ordine interioară (ROI),
regulamentul de ordine și funcționare (ROF), fișele posturilor;
- actele de proprietate;
- brevete, licențe, know-how, mărci de fabrică;
- contracte de asigurare, contracte de închiriere, contracte de împrumut,
contracte de muncă, etc.

b. Identificarea domeniilor semnificative, a sistemelor semnificative și

stabilirea riscurilor de audit şi importanța lor relativă
b.1. identificarea domeniilor semnificative
Domeniile semnificative diferă de la o entitate la alta și, în principal, se referă la:
- vânzări (clienți, venituri, stocuri, cheltuieli, disponibilități);
- cumpărări (furnizori, stocuri, disponibilități);
- personal (cheltuieli, plăți, disponibilități);
- producție (stocuri, cheltuieli, venituri);
- trezorerie (încasări, plăți, venituri, cheltuieli);
- imobilizări, etc.

3
SUPORT CURS – AUDIT FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

Fiecare dintre aceste domenii trebuie analizate în funcție de caracteristicile

proprii ale entității pentru că aceste domenii nu sunt semnificative în fiecare companie.
Pentru exemplificare: în entitățile din sfera comerțului, producția nu reprezintă un
domeniu semnificativ, după cum în centralele hidroenergetice, stocurile nu sunt un
domeniu semnificativ.

b.2. identificarea sistemelor semnificative

Identificarea sistemelor semnificative permite auditorului financiar stabilirea
operațiunilor contabile și a instrumentării tehnice, care fac obiectul aprecierii
controlului intern. Pentru o înțelegere cât mai exactă a sistemelor semnificative,
auditorul va analiza:
- locul în care se întocmesc documentele și se produc evenimentele și
tranzacțiile economice;
- sursele de date și circuitul documentelor;
- prelucrarea datelor și instrumentarea contabilă;
- identificarea zonelor de risc și a posibilităților de apariție a erorilor
semnificative în situațiile financiare.
Misiunea de audit financiar se bazează pe teste şi sondaje, pe proceduri de fond
și proceduri analitice şi, ca urmare, prezintă riscul ca anumite omisiuni și erori să nu fie
descoperite. În situația în care auditorul financiar constată că anumite inexactități și
erori pot fi semnificative (nerespectarea principiilor generale de raportare financiară,
operațiuni contabile omise sau altele înregistrate dublu) este obligat să extindă
procedurile de verificare ținând cont de importanța lor relativă şi de pragul de
semnificație.
În cadrul sistemelor semnificative, auditorul trebuie să se asigure că riscul legat
de controlul intern este la cel mai redus nivel posibil. Implementarea unui sistem de
control intern eficient în cadrul entității reprezintă un avantaj real pentru auditor în ceea
ce privește riscurile legate de această activitate.