CONCEPTUL DE DESIGN

Utilizarea termenului design datează din 1849,

când H. Cole promovează ideea că un design
bun echivalează cu o afacere bună, în Journal of
Design.

Când termenul design se referă la producţia de

serie, se întrebuinţează expresia design
industrial.
 Designul se caracterizează prin:

• construcţia şi logica formei să se justifice numai prin raportare la

calitatea produsului ca obiect, având o întrebuinţare precisă;
• componentele formei să se coreleze geometric, potrivit scopului
pentru care obiectul urmează a fi fabricat;
• materialele şi structurile formei să fie alese având în vedere
solicitările ce decurg din funcţiunile sau întrebuinţările obiectului;
• realizarea şi procurarea obiectului să nu implice eforturi economice
prea mari;
• obiectul astfel realizat să fie cât mai uşor de folosit, manevrat,
manipulat;
• obiectul tip design să ofere maximum de confort sau randament
posibil la momentul respectiv;
• obiectul să necesite minimum de cheltuieli pentru întreţinere ori
funcţionare
• produsul trebuie să răspundă în mod obligatoriu şi exigenţelor
privind protecţia mediului.
MARFA = totalitatea obiectelor și subiectelor
asupra cărora contribuie designerul pentru crearea
așa-numitei ”valoarea adăugată”.

Valoarea unei mărfi este înțeleasă de consumatori

prin sentimentele de plăcere sau de neplăcere pe
care le creează, iar de către producător prin
succesul pe care îl obține pe piață.
 Din punct de vedere al consumatorului, atributele
care creează valoare mărfii sunt:

 Emoție – experiența percepută de consumator când

folosește produsul;
 Estetică – forma vizuală, simțul tactil, auditiv, auditiv,
olfactiv, gustativ;
 Identitatea produsului – unicitatea și stil;
 Impact – efectele sociale și asupra mediului;
 Ergonomie – ușurința și siguranța utilizării;
 Nucleu tehnologic – capacitatea de a funcționa corect,
conform așteptărilor;
 Calitate – durabilitate, precizia și acuratețea procesului
de fabricare.