Succedaneele şi

surogatele artistice
 Copia artistică reprezintă lucrarea ce se realizează
după original (de către cineva înzestrat cu talent, el însuşi
creator), pe care îl respectă, de la procedeele tehnice până
la mici particularităţi de formă, culoare, materie şi spaţiu.
Replica este exemplarul realizat manual de către un
artist după o operă existentă, în condiţiile în care datele,
coordonatele şi eventual subiectul acesteia nu sunt
respectate întocmai, ci devin doar pretext pentru noua
formă.
Reproducerea este forma obţinută cu mijloace
mecanice, chiar în condiţii industriale, ce reconstituie, mai
mult sau mai puţin fidel, exemplarul unei opere existente,
la nivelul elementelor vizuale principale.
Înlocuitorii tehnici şiindustriali de artă
(succedanee artistice) se pot ataşa pe de o
parte domeniului artelor decorative, iar pe de
altă parte provin din sfera produselor
industriale. Îndeplinesc o funcţie pozitivă în
cadrul vieţii sociale contemporane, permiţând
accesul tot mai larg al oamenilor, de cele mai
diverse categorii, la adevăratele valori.
 Exemple:

 produse de sticlă decorate prin turnare sau ştanţare

imitând produsele decorate prin gravare, pictare);
 covoarele produse industrial;
 unele replici de broderie produse pe cale industrială;
 formele de metal de la servicii de masă ;
 bijuteriile – gablonzuri obţinute prin procedee industriale
din imitaţii ale metalelor şi pietrelor preţioase şi care
diferă vizual relativ puţin faţă de formele artistice unicat.
 ţesăturile obţinute prin procedee noi şi din materiale
noi, care le imită ca model pe cele antice.
 Surogat
Prin surogat se înţelege produsul realizat
industrial, din materiale necostisitoare,
prezentând totuşi asemănări cu cele scumpe,
chemat să înlocuiască pe piaţă un alt produs, de
calitate superioară, care ori nu se găseşte, ori,
dacă se găseşte, nu este accesibil tuturor
cumpărătorilor datorită preţului său ridicat.
 Caracterul nociv al surogatelor se
evidenţiază în:
 confuzia dintre arta autentică şi produsul
ce se pretinde drept echivalent al acesteia;
 mentalitatea şi comportamentul
subcultural, cu implicaţii morale negative
vehiculate prin intermediul compoziţiilor
specifice surogatelor de artă;
 deformarea sau alterarea sensibilităţii
estetice la mase de milioane şi milioane de
oameni.
 Fenomenul kitsch

Kitsch - este un cuvânt german intraductibil, intrat ca

atare în fondul de termeni internaţionali ai esteticii fiind
utilizat pentru a desemna arta de prost gust, pseudo-arta.

El poate să apară în numeroase alte ipostaze care nu au de a

face cu arta. Se vorbeşte astfel despre: ambianţă kitsch, mobilier
kitsch, decor kitsch etc.
Kitsch-ul, în toate ipostazele sale, constituie un fenomen surogat.
El înlocuieşte autenticul, care lipseşte sau este inaccesibil din motive
financiare, materiale sau de altă natură.
Definitoriu, mai ales în zilele noastre este caracterul de masă al
fenomenului kitsch.
Obiectul kitsch este definit prin următoarele trăsături:

 contururile obiectelor şi componentelor în general sunt

complexe, încâlcite;
 obiectele kitsch comportă rareori suprafeţe neîntrerupte,
în general suprafeţele fiind umplute sau îmbogăţite cu
reprezentări, simboluri, ornamente;
 materialele încorporate arată rareori ceea ce sunt de
fapt: lemnul este vopsit ca să imite marmura,
suprafeţele de plastic sunt ornamentate cu motive de
fibre încorporate.

Toate aceste trăsături sunt în opoziţie cu produsele a

căror valoare estetică se defineşte prin echilibru,
armonie, claritate, ordine.