FORMA

Raportul dintre
funcţie-formă-
structură- material
 Forma este un element esenţial în producţia
bunurilor de larg consum, fiind generată, în primul
rând, de structura materialului (compoziţie), de
funcţionalitate şi utilitate.

 Cuvântul “formă" este întâlnit pentru prima dată

în înţelesul său obişnuit la filosoful grec Aristotel.
Prin “formă" se înţelege, în sensul pasiv,
manifestarea în exterior a ordinii interioare a
obiectelor.
 Forma exterioară a produselor este condiţionată
de structura internă a materialelor din care sunt
constituite. Din această cauză, obţinerea
formelor estetice comportă un proces complex
determinat de conturarea anumitor structuri de
conţinut, de anumite raporturi dintre diversele
planuri, linii şi suprafeţe, de anumite volume.
Aceasta face ca însăşi aprecierea estetică a
formelor să fie relativ mai complexă decât în
cazul culorilor, spre exemplu.
 Echilibrul dintre funcţie-formă-structură este o
necesitate de care se ţine seama permanent la
proiectarea produselor. În acest echilibru, funcţia
exprimă destinaţia produsului (scopul pentru care este
fabricat), forma exprimă configuraţia în care obiectul
apare ca produs al muncii omeneşti, ca marfă, iar
structura exprimă modul cum este dispusă materia,
aranjamentul şi coeziunea moleculelor, în vederea
alcătuirii ei.
 Structura materialelor determină nu numai modelarea
formelor produselor, dar şi o serie întreagă de
proprietăţi ale lor.

 Calitatea materialului utilizat la modelarea formei joacă

un rol principal în zilele noastre, mai ales în cazul
materialelor decorative, care posedă ele însele
proprietăţi estetice. Materialul valorează de la un produs
la altul prin el însuşi, deoarece are la bază o serie de
valorificări anterioare prelucrării artistice. El prezintă
diferite proprietăţi care se pot evalua din punct de
vedere estetic: structură, textură, culoare, destinaţie,
strălucire, fineţe etc.
Specialiştii sunt de părere că examinarea şi
rezolvarea, în condiţii optime, a unităţii organice
dintre formă, structură şi funcţie este, poate,
punctul cheie al esteticii industriale, mecanismul
prin care se poate atinge acea “perfecţiune
evidentă şi emoţională numită frumos industrial”.