acuri de câmpie – includ mai multe tipuri genetice, atât naturale, cât și antropice:

limanuri fluviatile (Mostiștea, în lunca Dunării; Snagov și Căldărușani pe dreapta Ialomiței, Balta Albă, pe
stânga Buzăului);

lacuri formate în crovuri, prezente mai ales în Câmpia Bărăganului (Ianca, Plopu, Movila Miresii etc.);

lacuri hidroenergetice (pe Olt, Dunăre);

lacuri amenajate pentru agrement (lacurile din București, de pe râul Colentina: Herăstrău, Floreasca, Tei,
Pantelimon);

lacurile din Delta Dună

și de pe litoralul Mării Negre: cuprind categorii speciale de lacuri naturale, dintre care se remarcă:

lacurile din Delta Dunării, formate între brațele și canalele deltei;

lagunele marine: Razim, Golovița, Zmeica și Sinoe (care formează complexul Razim-Sinoe), Siutghiol;

limanurile maritime (fluvio-maritime): Tașaul, Techirghiol (cu apă sărată și nămol folosit în scop
terapeutic), Mangalia (cu ape sulfuroase) etc.

România se numără printre țările europene cu o bogată rezervă de ape subterane, având o îndelungată
tradiție în exploatarea și valorificarea acestora. În afară de apele minerale îmbuteliate pentru consumul
populației și exploatate terapeutic în numeroasele stațiuni balneare, există o categorie aparte de ape
subterane, apele termale, a căror temperatură depășește 30 ̊C. Acestea sunt valorificate mai ales în
vestul țării, în stațiuni precum Băile Felix, 1 Mai și Băile Herculane.

Marea Neagră este situată în partea de sud-est a Europei, la limita cu Asia, fiind străbătută, în partea
nordică, de paralela de 45 ̊lat. N.

Este o mare de tip continental, care comunică cu Marea Egee, parte a 0 Mării Mediterane.

Salinitatea apelor de suprafață înregistrează două sensuri de creștere: de la nord-vest (17‰ la gurile
Dunării) către sud-est (18‰); de asemenea, salinitatea crește odată cu adâncimea (22‰ la adâncimea
de Marea Neagră este o mare continentală, cu puține golfuri (Odessa), peninsule (Crimeea, Sinop,
Sacalin) și insule (Insula Șerpilor). Relieful submarin este alcătuit din platforma continentală (până la 200
m adâncime, foarte extinsă în nord-vest), abruptul continental (între 200 și 1 800 m adâncime) și câmpia
abisală. Adâncimea maximă este de 2 245 m și se atinge în partea central-sudică, în apropierea
peninsulei Sinop.1 000 de metri și 25‰ la peste 1 000 de metri).

lipsa curenților verticali, ceea ce împiedică amestecul apelor.

două straturi de apă cu caracteristici diferite: un strat de suprafață (până la 180 – 200 m adâncime) cu
oxigenul dizolvat în apă, salinitate mai redusă și cu o bogată floră și faună marină și un strat de
adâncime, cu salinitate mai ridicată, cu conținut ridicat de gaze toxice (hidrogen sulfurat) și lipsit de
viețuitoare.