Sunt în ziua a opta de „covidenie”, nu mai am niciun simptom, astfel încât cred că

pot să vă împărtășesc experiența, mai ales că sunt asaltat pe privat cu întrebări

cărora sunt nevoit să le dau aceleași răspunsuri. Înainte de a trece mai departe
trebuie să vă spun că am o condiție fizică bună, nu am boli cronice sau condiții
care m-ar încadra în anumite clase de risc(despre care vă voi povesti la sfârșitul
postării). De asemenea, vă voi spune că sunt ferm convins că m-am infectat într-un
supermarket când m-am întors în țară. Așadar, să le luăm pe rând.
Ziua 1
Dimineață devreme(pe la ora 3) m-au apucat frisoanele. Nu era ceva cu care nu mă
mai întâlnisem, dar parcă au avut o intensitate mai mare. M-am înfofolit căutând să
transpir. N-a mers. Tremuram necontrolat. Dimineață pe la 5 mi-am făcut o baie
fierbinte care m-a mai calmat. M-am îmbrăcat gros și-am căutat să mă calmez. Am
băut câteva ceaiuri fierbinți.
În cursul dimineții am constatat că temperatura mi-a crescut la peste 37C, N-am
luat nimic. În jurul orei 11 deja temperatura depășise 38C. Atunci am luat un
paracetamol. În aproximativ o oră temperatura a revenit la normal(undeva la 36.8C,
36.9C). După alte trei ore aveam din nou peste 38C. Acela a fost momentul în care
m-am hotărât să fac testul. De asemenea, am luat un al doilea paracetamol și, din
nou, temperatura mi-a scăzut relativ rapid.
Nasul l-am avut uscat, gâtul nu m-a durut. Seara, în jurul orei 20, temperatura mi-
a crescut iar în jurul valorii de 37.7C-37.8C. Nu știu de ce am luat un algocalmin
și în aproximativ 30 de minute temperatura și-a revenit la normal. De-atunci n-am
mai avut niciun episod febril sau subfebril.
Ziua 2
M-am trezit normal, dar puțin confuz. Dimineața am mâncat normal și mi-am făcut
ceai de gălbenele(aia avea în casă). Am luat, nu știu de ce, un paracetamol cu
toate că eram încrezător că episodul anterior a fost o răceală și-atât. Am avut
impresia că mi-am pierdut parțial mirosul și gustul. Am pus-o pe seama stării
emoționale și mi-am zis că n-are cum să fie altceva decât o răceală. Din păcate s-a
dovedit că optimismul meu nu era justificat. Testul mi-a ieșit pozitiv.
De-aici a început nebunia. V-am spus că aveam o stare confuză. Brusc, mi-au trecut
prin fața ochilor toate acele știri, despre care știam că în majoritate sunt fake.
Nu am reușit să mă auto-liniștesc. Ceva mai târziu mi-am amintit despre acela care
le spunea credincioșilor în plin iad comunist că „dacă voi vorbi altceva decât am
vorbit până astăzi, să știți că nu mai sunt eu, n-am vorbit eu, ci altcineva”. Apoi
mi-am amintit și că „viitorul este dezastruos din punct de vedere spiritual”. Și mi
s-a făcut rușine de temerile mele, de micimea mea.
L-am sunat pe medic, i-am spus cere-i problema și imediat mi-a trimis rețeta.
Tratamentul standard la care a adăugat o baterie de vitamine dintre cele care se
recomandă(C, D, zinc, etc). Mi-am amintit de tratamentul pe care un medic de
familie din Suceava(Irina Gribincea) l-a prescris atât sieși cât și pacienților săi
pe care-i credea răciți/gripați, înainte de izbucnirea mediatică a nebuniei. Ceva
mai târziu a realizat că a trecut prin COVID întrucât i-au ieșit anticorpii
specifici în sânge. Din schema sa de tratament am reținut produsele autohtone
Biosept și Biomicin pe care le-am luat conform prospectului. De asemenea, am
început să iau antibioticul recomandat. Să nu uit, doctorul mi-a recomandat să nu
mă retrag în pat și să încerc să fac exerciții. Așa că mi-am ocupat timpul și cu
abdomene, flotări și bandă.
Ce-i drept, în urma testului pozitiv am fost asaltat de rude, prieteni, parteneri
și cunoscuți, toți asigurându-mă de suportul lor. Am simțit atunci că mai există
speranță în ceea ce privește relațiile dintre noi. Partea proastă e că mulți dintre
cei apropiați au insistat atât de mult să mă internez încât, din nou, mi-au dat de
bănuit. Așa cum am spus, eram hotărât să nu ajung în spital indiferent de
consecințe. De-aceea mi-am comandat urgent pulsoximetru și concentrator de oxigen.
Pentru orice eventualitate.
Ziua 3
M-am trezit mai bine decât în ziua anterioară. M-am apucat de exercițiile fizice.
La masă am constatat că m-au lăsat mirosul și gustul. Nu grav. Mai aveam ceva
miros, în special la esențele tari. La fel și gustul. Făceam deosebirea între
dulce, sărat, acru, dar doar le deosebeam. Atât. În plus, am făcut diaree(probabil
reacția la antibiotic întrucât uitasem să iau probioticele). Apoi mi-am amintit că
noaptea m-a deranjat gâtul. Am introdus suplimentar o mini-gargară cu apă și două
picături de ulei de oregano sălbatic(nu vă recomand întrucât e ceva extrem de
picant; eu eram obișnuit cu el și, în plus, din cauza pierderii gustului nu prea l-
am mai simțit). În rest nimic. M-am concentrat pe muncă și pe alte treburi casnice.
Ar trebui să mai amintesc că, după ce am primit rezultatele testului, m-am
autocarantinat într-o zonă strict delimitată din casă pentru a nu-i infecta pe
ceilalți. Într-adevăr, e greu de crezut că n-au luat de la mine, dar asta vom vedea
când vom face toți testele de anticorpi.
Ziua 4
Am avut tonus excelent. N-am făcut mai nimic întrucât am așteptat ziua 5. Motivul?
Știam că în ziua 5 debutează problemele pulmonare dacă virusul nu se oprește la
nivelul căilor respiratorii superioare. Așa că toată ziua n-am făcut altceva decât
să mă pregătesc pentru „etapa următoare”.
Zilele 5 - 7
Din nou m-am trezit excelent. Nici vorbă de afectare pulmonară. Am mâncat ca un
bivol. Mi-am continuat exercițiile și m-am concentrat pe muncă. În ziua 6, din nou,
am avut ceva emoții pentru că așteptam ziua 7, o altă zi considerată critică. A
trecut și aceea fără niciun „semn”. Mirosul și gustul mi-au revenit integral. Nu
cred că sunt motive pentru a-mi mai face probleme. Mai mult, într-o discuție
telefonică cineva mi-a vorbit despre niște bătrâni amărâți care aveau nevoie de un
aparat de oxigen. Iată că mașinăria pe care am cumpărat-o nu s-a dovedit a fi, în
final, inutilă. Nimic nu e întâmplător pe lumea asta!
Ce urmează(și câteva concluzii)
În mod normal, în câteva zile, voi fi iar liber să merg pe străzi. Experiența mea
cu „virusul ucigaș” a fost una banală, similară unei răceli. Graficul pe care-l
vedeți în comment și care-i preluat din „The Lancet”(sursă credibilă în special
pentru tefelei) prezintă mortalitatea asociată COVID-19. Ce observăm acolo? În
primul rând că, în cazul celor de peste 70 de ani aceasta este de 13.7%. Pentru cei
sub 70 de ani, mortalitatea în funcție de comorbiditățile asociate nu depășește
2.3%. Desigur, aceasta e influențată și de vârstă și stadiul bolii. Aș întreba,
totuși, fără pic de cinism, care-i mortalitatea în rândul celor de peste 70 de ani?
Dar în cazul unui bolnav cardiac grav?
Justifică oare virusul ăsta măsurile excepționale? Cu siguranță nu. Sunt sigur că
dacă așa-zișii specialiști care fac politica sanitară în țara noastră ar fi dat
cărțile pe față arătându-ne franc riscurile asociate, în mod sigur fiecare ar fi
știut cum să se protejeze și cum să-i protejeze pe cei care sunt în zona de risc.
Iar asta, cu siguranță, n-ar fi perturbat economia într-un asemenea hal. Totul se
face însă pentru a ne îmbolnăvi fără a fi bolnavi. Dacă eu, cel care m-am îndoit de
la bun început de informațiile alarmiste ventilate, am avut emoții serioase atunci
când mi-a venit rezultatul pozitiv, oare cum se simte când primește o asemenea
veste un tefeleu înfricoșat orbit de prostiile ventilate de UM Digi și de restul
oficinelor de propagandă? Te auto-condamni la moarte din cauza stării precare
psihic. Ăsta-i adevărul.
Notă: Toate medicamentele enumerate vi le-am spus strict pentru a vă satisface
curiozitatea. Nu luați nimic fără să consultați un medic întrucât vă puteți agrava
starea! Vă spun cu mâna pe inimă că am ținut permanent legătura cu medicul. Și, mai
mult, niciodată nu iau vreun medicament fără să discut în prealabil cu medicul.
P.S. Am înțeles că ulterior îmbolnăvirii mai vine un episod de anxietate/depresie.
Dacă o să-l am, o să vi-l povestesc și p-ăsta. Până atunci, vă doresc să aveți
parte de luciditate și multă sănătate. Să nu uităm că avem un sens pe lumea asta,
iar teama de boli nu face parte din acel sens.