Ion Ioanid s-a nãscut în 1926, la 28 martie, la moºia tatãlui sãu din comuna Ilovãþ, judeþul

Mehedinþi. Tot acolo, în casa pãrinteascã, a fost botezat de preotul din sat. Naº l-a avut
pe Octavian Goga, cãruia tatãl lui, Tilicã Ioanid, i-a fost „prieten nedespãrþit de-a lungul
întregii vieþi atît de agitate a generaþiei lor, de la înfãptuirea României Mari ºi în perioada
dintre cele douã rãzboie mondiale“.
Ion Ioanid a urmat cele patru clase primare la ºcoala din satul natal. Liceul l-a fãcut la
Bucureºti: primele ºase clase la Colegiul Naþional „Sf. Sava“ ºi ultimele douã la Liceul
„Spiru Haret“. Bacalaureatul ºi l-a luat în 1944, împreunã cu absolvenþii liceelor din
Turnu Severin, în localul ºcolii din comuna Siºeºti, comunã în care, din cauza bombar-
damentelor anglo-americane, se aflau refugiaþi ºi profesori, ºi candidaþi.
În toamna aceluiaºi an, din cauza invaziei sovietice, ajungînd cu întîrziere în Bucureºti,
a pierdut termenul de înscriere la facultate. În 1945, a intrat la Facultatea de Drept, dar
în anul III a fost exmatriculat din cauza „originii sociale nesãnãtoase“.
Arestat în 1949, a fost eliberat dupã numai cîteva zile, pentru ca în 1952 sã fie din nou
arestat, judecat ºi condamnat, pentru „înaltã trãdare“, la 20 de ani muncã silnicã.
A fost eliberat dupã 12 ani, în 1964, în urma decretului nr. 411 de graþiere a deþinuþilor
politici.
În 1969 a plecat în strãinãtate; în R.F. Germania i s-a acordat azil politic, statut de care
s-a bucurat pînã la moartea sa. Stabilit la München, a lucrat în primul an ca muncitor
necalificat. Dupã aceea, timp de douãzeci de ani, pînã la pensionare, a fost crainic la
secþia românã a postului Radio Europa Liberã. A murit pe 12 octombrie 2003, la München,
unde a ºi fost înmormîntat alãturi de soþia sa, Nora Ioanid.
VOLUMUL III
1959–1968
Redactor: Ana Barbu
Coperta: Ioana Nedelcu

Tipãrit la Proediturã ºi Tipografie

© HUMANITAS, 1999, 2000, 2002, 2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

IOANID, ION
Închisoarea noastrã cea de toate zilele / Ion Ioanid. –
Ed. a 3-a, rev. – Bucureºti: Humanitas, 2013
3 vol.
ISBN 978-973-50-4203-5
Vol. 3: 1959–1968. – Index. – ISBN 978-973-50-4206-6
343.8(498)(0:82-94)
821.135.1-94

EDITURA HUMANITAS
Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro

Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0372 743 382 / 0723 684 194
 PITEªTI, 1959. ÎN CAMERA MARE DE LA PARTER

În vara aceea s-a produs iarãºi o modificare în concepþia biroului politic

privitor la repartizarea deþinuþilor în celule. Într-o vreme, la sosirea mea în
Piteºti, se urmãrise o separare a noastrã pe celule în funcþie de anii de con-
damnare. În ultimele luni, selecþionarea deþinuþilor în celule se fãcuse dupã
criterii mai puþin clare pentru noi. În cîteva celule fuseserã concentraþi toþi
preoþii greco-catolici ºi romano-catolici, în altele, foºtii ofiþeri, colonei ºi ge-
nerali, dar erau ºi celule cu deþinuþi care nu aveau nimic în comun unii cu
alþii. În toatã aceastã perioadã, am beneficiat de privilegiul de a locui într-una
din primele trei celule din capãtul secþiei, destinate deþinuþilor consideraþi de
biroul politic elemente nedisciplinate ºi recalcitrante, necesitînd o suprave-
ghere specialã. În acea formaþie am stat o vreme neobiºnuit de lungã, fãrã ca
între timp în închisoare sã se mai producã mutãri pe scarã mare. Scadenþa
pentru ieºirea din stagnare ºi o nouã repartizare a locatarilor peniteciarului
a survenit la scurt timp dupã ultima vizitã a mamei la ciºmea.
Într-o bunã zi, de la un capãt la altul al celularului, toþi deþinuþii au fost
anunþaþi sã-ºi strîngã bagajul în pãturã ºi sã aºtepte, pregãtiþi, la uºa celulei.
Apoi, sub supravegherea ofiþerului politic Lupu, a urmat o pritocealã gene-
ralã a deþinuþilor dintr-o celulã într-alta ºi de la un etaj la altul, care a durat
aproape jumãtate de zi. ªi, tocmai ca dupã un puternic cutremur, cãruia îi mai
urmeazã, o vreme, o serie de zguduituri mai mici, înainte ca pãmîntul sã-ºi
regãseascã liniºtea, ºi dupã aceastã mare perturbare în viaþa deþinuþilor, pro-
dusã de schimbarea componenþei tuturor celulelor, timp de cîteva luni au mai
continuat sã se producã, sporadic, mutãri individuale. Pãreau sã fie corecturi
aduse mai tîrziu de ofiþerul politic acelei operaþii de mare anvergurã, care rã-
vãºise conþinutul tuturor celulelor. Criteriilor, conform cãrora politrucul pro-
ceda la aceste mutãri, nu le-am putut da de rost. Oricum, pentru mine au
urmat cîteva luni în care mi-am schimbat de nenumãrate ori locul, pînã cînd,
în cele din urmã, am poposit pentru mai multã vreme într-una din camerele
mari de la parter, în care îmi doream de mult sã ajung. Nu numai fiindcã mã
sãturasem de înghesuiala ºi de starea de alarmã permanentã la care ne obliga
viaþa în celulele mici, unde erai mult mai expus ochiului vigilent de la vizetã,
6 ION IOANID

dar ºi din cauza prezenþei în camera mare a vãrului meu George Boian, cu
care nu mã mai întîlnisem de mult.
Prima mea impresie, cînd, cu „bagajul“ strîns în pãturã, gardianul m-a
împins pe uºã în noua locuinþã, a fost de încîntare. Mai întîi, m-au orbit ra-
zele soarelui care pãtrundeau prin cele douã ferestre mari, larg deschise spre
curþile de plimbare, ºi care scãldau întreaga camerã în luminã. Trecerea de
la semiobscuritatea celulelor cu obloane la lumina puternicã a zilei am resim-
þit-o ca pe un ºoc, care mi-a umplut sufletul de bucurie. Camerelor de la par-
ter, de la ferestrele cãrora nu se putea vedea dincolo de zidurile înalte de beton
ale curþilor de plimbare, nu li se puseserã obloane. Cel puþin aºa ne-am ex-
plicat noi lipsa acestora. În toamna aceluiaºi an însã, aveam sã ne dãm seama
(pentru a nu ºtiu cîta oarã în decursul anilor de detenþie) cã logica explica-
þiilor noastre nu era ºi aceea care determinase mãsurile luate de administraþie:
într-una din zile, cînd tocmai ne bucuraserãm cã stãtusem în curtea de plim-
bare peste timpul regulamentar, la întoarcerea în camerã, am constatat cã în-
tîrzierea nu se datorase cumsecãdeniei gardianului. Plimbarea folosise împie-
dicãrii contactului dintre noi ºi echipa de deþinuþi de drept comun, care între
timp montase obloane ºi la ferestrele de la parterul închisorii. Deocamdatã
însã, aºa cum am spus, camera mare mi-a fãcut minunata surprizã a ferestre-
lor încã neoblonite, ocazie cu care aveam sã descopãr cã nici nu mai luam în
seamã existenþa gratiilor, considerînd-o normalã, de la sine înþeleasã! A doua
senzaþie încercatã la intrarea în noua camerã a fost contactul cu aerul, care,
pentru plãmînii mei obiºnuiþi cu atmosfera pestilenþialã a celulelor, mi s-a
pãrut a fi asemãnãtor cu cel dintr-o staþiune climatericã. Primele guri de aer
trase adînc în piept au fost aproape dureros resimþite de plãmînii surprinºi
de contactul brusc cu cantitatea de oxigen inhalatã. În privinþa mobilierului,
noua mea locuinþã conþinea treizeci ºi ºase de paturi, suprapuse cîte douã din
care trei sau patru erau încã neocupate. Paturile erau dispuse perpendicular
de-a lungul pereþilor, lãsînd între ele, pe toatã lungimea camerei, un culoar
de circulaþie, cam de un metru lãþime. În dreptul ferestrei din peretele de vizavi
de uºã era un spaþiu liber, ceva mai mare, care, deschizîndu-þi-se în faþã de
cum intrai, la prima vedere, îþi fãcea camera nespus de plãcutã ºi primitoare.
În dreptul celeilalte ferestre, care se deschidea în acelaºi perete, dar la unul
din capetele încãperii, era de asemenea amenajat un spaþiu liber, în care se
aflau douã tinete ºi hîrdãul cu apã de bãut. Majoritatea locatarilor camerei
erau oameni în vîrstã. Mulþi dintre ei, cu sãnãtatea ºubrezitã de regimul ºi
anii de detenþie, sufereau de diferite afecþiuni organice (inimã, ficat, stomac).
Mutarea mea ºi a lui Sandu Ghica în aceeaºi zi a reprezentat numai în-
ceputul unei infuzii de deþinuþi mai tineri, care avea sã ducã la scãderea mediei
de vîrstã din camerã în urmãtoarele sãptãmîni, fãcînd în schimb sã creascã
densitatea locatarilor. Într-adevãr, în urma unei serii de mutãri ulterioare, în
scurtã vreme, numãrul deþinuþilor avea sã sporeascã de la treizeci ºi doi sau
treizeci ºi trei, cîþi am gãsit la sosirea noastrã în camerã, la peste cincizeci.
 ÎNCHISOAREA NOASTRÃ CEA DE TOATE ZILELE 7

Aglomeraþia ne-a obligat sã dormim cîte doi într-un pat, în paturile de jos,
iar în cele suprapuse ºi alãturate, cîte trei în douã paturi. Pe cei mai mulþi
dintre deþinuþii întîlniþi în camera mare de la parter îi cunoºteam fie dintr-o
coabitare anterioarã în altã celulã, fie numai din contactele avute prin pereþi
ºi þevile de calorifer. De unii eram foarte legat. Convieþuirea din detenþie, care
mijlocea o bunã cunoaºtere reciprocã, avea sã mã apropie de alþii sau, dim-
potrivã, sã mã îndepãrteze de cîþiva. Absorbirea noastrã, a noilor veniþi, deºi
mai puþini la numãr, de cãtre vechii locatari ai camerei, nu s-a produs chiar
fãrã fricþiuni: în primele zile, viaþa ºi relaþiile dintre locatari, stabilite înainte
de venirea noastrã în camerã, au fost tulburate ºi s-ar putea spune chiar cã au
fost reaºezate dupã alte criterii decît pînã atunci. În foarte scurtã vreme s-a
instaurat o nouã atmosferã, care a liniºtit spiritele ºi a ajutat la stingerea adver-
sitãþilor care mocneau. Voi reveni asupra acestei teme, dar mai întîi voi pre-
zenta o listã cu numele deþinuþilor din camerã, cu unele lacune, inerente unei
reconstituiri din memorie: colonel Cristea Atanasiu, locotenent Ion Bogdan,
George Boian, colonel Ciobanu, avocat Coslovski, ing. Andrei Chrisoghelos,
ing. Cristodulo, ing. Ciupercescu, Radu Cioculescu, Titi Coºereanu, Alexan-
dru (Ducu) Ciocâlteu, Constantin (Dinu) Cezianu, ing. Constantin (Costicã)
Demec, hogea Edip Mehmet Ali, Gertler, Sandu Ghica, Dan Hurmuzescu,
preotul Haag, Nicu Iunian, col. Mihai Kiriacescu, avocat Costache Lãzã-
rescu, Gicã Lingner, col. Mavrichi, ing. Radu Matac, ing. Constantin (Ticu)
Mihãilescu, Costicã Mugur, prof. ªtefan Neniþescu, general Potopeanu,
dr. Cornel Petrasievici, ing. Romeo Pleºoianu, Grigore Paraschivoiu, preot
Rotaru, ing. Dinu Rãºcanu, Vladimir Rusu, comandor de aviaþie ªtefãnescu,
ing. Adrian Soroceanu, ing. ªtefãnescu, Herbert (Belu) Zilber, episcop Todea,
Urdea, Ion Vorvoreanu, avocat Ion Vasilescu-Valjan, Winter.

Bucuria de a-l fi putut îmbrãþiºa pe vãrul meu George Boian ºi de a sta

cu el de vorbã ore în ºir, pentru a ne povesti reciproc toate cîte ni se întîmpla-
serã de cînd nu ne mai vãzuserãm, a fost atît de mare, încît n-am mai dat aten-
þie nici forfotei din jurul nostru, nici timpului ce se scurgea ºi ne apropia de
ora programului de searã. Sandu Ghica era ºi el într-o conversaþie fãrã sfîrºit
cu unchiul lui, Dan Hurmuzescu. Între timp, mutãrile de deþinuþi pe celular
continuau. ªi uºa camerei noastre s-a mai deschis de cîteva ori, pentru ca, de
fiecare datã, sã mai aparã un deþinut cu bagajul în braþe. Printre ultimii din
seara aceea au fost George Sarry ºi Titi Coºereanu. Fiecare nou-venit era ime-
diat înconjurat ºi luat în primire de prieteni sau cunoscuþi. Unii nu se mai
întîlniserã de la Baia Sprie, alþii de la Aiud. Unii fãcuserã parte din acelaºi
lot ºi nu se mai vãzuserã de la proces. Uneori trecuserã luni, alteori ani, de
cînd fuseserã despãrþiþi. Toþi aveau sã-ºi povesteascã sumedenii de lucruri
ºi sã-ºi aminteascã de alþi camarazi ºi de tot felul de întîmplãri trecute. Pînã
la stingere s-a vorbit întruna.
8 ION IOANID

Deºi efervescenþa din ajun nu s-a stins complet nici a doua zi, totuºi a
mai scãzut în intensitate, dîndu-ne rãgazul sã ne mai aruncãm ºi cîte o privire
împrejur ºi sã observãm o comportare cel puþin stranie din partea unor per-
soane. Prima revelaþie cã în camerã se petreceau lucruri necurate am avut-o
la ora „programului“, cînd urma ca cei ºase deþinuþi, de serviciu în ziua aceea,
sã ducã la W.C. hîrdãul cu apã ºi cele douã tinete. Tinetele erau foarte grele,
fiind pline pînã la refuz, iar hîrdãul cu apã de bãut avea sã fie la fel de greu
pe drumul de întoarcere de la W.C., unde urma sã fie umplut. Am remarcat
cu aceastã ocazie cã printre deþinuþii cãrora le venise rîndul sã ducã ciuberele
la W.C. se aflau cel puþin doi, absolut incapabili sã facã asemenea treabã. În
mod obiºnuit, deþinuþii mai în vîrstã, slãbiþi peste mãsurã sau bolnavi, erau
excluºi de la prestarea unor astfel de munci, fãcute prin rotaþie numai de oa-
menii valizi din celulã. E drept cã pentru cei doi neputincioºi, desemnaþi a fi
de serviciu, s-au oferit imediat alþi doi deþinuþi sã-i înlocuiascã. Chiar dacã ni
s-a pãrut curios procedeul de a nu-i fi scutit din oficiu de un efort care le de-
pãºea puterile, faptul cã alþi doi camarazi, tineri ºi voinici, le-au luat locul, l-am
considerat firesc ºi chestiunea nu ne-a mai preocupat. La pãrãsirea W.C.-ului,
în intenþia de a ne face ºi noi utili, Titi Coºereanu ºi cu mine am apucat de
toartele hîrdãului cu apã, pentru a-l transporta înapoi în camerã. Am fost însã
pe neaºteptate împinºi la o parte de voluntarii care îi înlocuiserã pe cei doi
neputincioºi la cãratul tinetelor ºi apostrofaþi pe un ton agresiv sã ne vedem
de treaba noastrã. Am cedat ºi n-am dat curs incidentului în faþa gardianului
care ne deschisese uºa ºi supraveghea ieºirea noastrã din W.C. O datã ajunºi
în camerã, am fost avertizaþi în ºoaptã ºi cu vãditã teamã de cîþiva din deþinuþii
mai în vîrstã sã ne ferim de cei doi, pentru cã sînt periculoºi ºi capabili de
orice, de la agresiune fizicã pînã la turnãtorie. Am aflat astfel cã voluntaria-
tul lor era departe de a fi un gest nobil ºi dezinteresat. Cei pe care îi înlocuiau
erau mai degrabã victimele acestui aparent ajutor, deoarece le era impus prin
intimidare sau ameninþarea voalatã a unor denunþuri false, care i-ar putea cos-
ta o izolare la beci. Mai mult chiar, cei doi îºi impuneau ºi preþul pentru acest
serviciu: fie raþia de pîine de o sutã douãzeci ºi cinci de grame ºi mãmãliga
din ziua respectivã, fie porþia de mîncare de la masa de prînz!
Cine erau aceºti doi nemernici, care introduseserã în celulã asemenea obi-
ceiuri, care, dupã ºtiinþa noastrã, nici la dreptul comun nu se întîlneau decît
rareori? Unul din ei, pe nume Stoianov, fusese de mult înscris pe lista turnã-
torilor, de cãtre cei care stãtuserã cu el prin diferitele celule din Piteºti. Deºi
fãcea parte din aceastã odioasã categorie, Stoianov prezenta o particularitate
faþã de alþi delatori, care putea trece aproape drept calitate. În amoralitatea
lui primitivã, Stoianov nu se ferea sã aparã în lumina defavorabilã a deþinu-
tului care se pune la dispoziþia administraþiei. O fãcea pe faþã, spunînd chiar
cã era firesc sã-ºi ofere serviciile ºi sã se punã bine cu cei de care îi depindea
existenþa. Culmea era cã nu se putea spune despre el cã era rãu la suflet. De
multe ori sãrea sã ajute cîte un bolnav sã coboare din pat sau se oferea sã-i
 ÎNCHISOAREA NOASTRÃ CEA DE TOATE ZILELE 9

coase sau sã-i spele cîte o rufã, fãrã sã pretindã vreo compensaþie. De fapt,
aveam sã ne dãm seama cã Stoianov fusese el însuºi o victimã a celui de-al
doilea individ, pe nume Urdea, care, avînd nevoie de un aliat, reuºise sã-l con-
vingã sã împartã cu el beneficiile pe care le culegea datoritã exploatãrii bãtrî-
nilor ºi bolnavilor din celulã. La ameninþarea ºi terorizarea lor nu participase
însã, mulþumindu-se sã fie, tãcut ºi umil, secundul lui Urdea, pe care îl admira.
De altfel, singura legãturã dintre ei era faptul cã amîndoi aparþineau lumii
interlope. Dacã Stoianov nu era decît un mic gãinar lipsit de caracter ºi nein-
teresant, Urdea în schimb era tipul reprezentativ al brutei din periferiile rãu
famate, care, prin forþã ºi lipsã de scrupule, impune dreptul celui mai tare în
cartier. Motivul exact pentru care ajunseserã sã fie condamnaþi pentru înaltã
trãdare nu l-am aflat niciodatã. Din cîte îmi amintesc, Stoianov fusese ºofer
la o ambasadã strãinã din Bucureºti. Cred cã la cea bulgarã. Motivul condam-
nãrii ca ºi ocupaþia lui Urdea înainte de a intra în închisoare au rãmas pentru
noi pînã la urmã un mister.
Provocarea ºi tentativa de a ne intimida de la W.C., dar mai cu seamã pro-
cedeul, absolut inadmisibil, de a-ºi impune serviciile sub ameninþare, pentru
a percepe tributul în pîine ºi mîncare de la bãtrîni ºi bolnavi ne-au decis sã
reacþionãm. Tot grupul nostru de tineri ne-am pus la sfat pentru a stabili cea
mai înþeleaptã cale de urmat. Voiam sã evitãm pe cît posibil violenþa, spre a
nu da prilej de intervenþie administraþiei. Nu acceptam din principiu sã ape-
lãm la gardian pentru a ne face dreptate, dar nici nu voiam ca administraþia
sã afle despre acea lege a junglei introdusã de Urdea în camerã, care ar fi fost
imediat exploatatã propagandistic de ofiþerul politic, pentru a denigra întreaga
categorie a deþinuþilor politici. Eram hotãrîþi sã restabilim în camerã relaþiile
umane ºi de respect reciproc, care domneau între deþinuþii din toate celulele
din Piteºti. Ne-am înþeles sã încercãm sã evitãm scandalul, dar… nu cu orice
preþ. Prima tentativã de a ne atinge þelul am fãcut-o chiar în ziua aceea, la
scurt timp dupã întoarcerea de la W.C. Titi Coºereanu a propus o nouã organi-
zare a serviciilor (curãþenie ºi cãratul tinetelor), prin care, deþinuþii inapþi din
punct de vedere fizic sã fie exceptaþi de la prestarea acestor munci. Era o în-
cercare de a-i lua astfel indirect apa de la moarã lui Urdea. Scutind de munci
bãtrînii ºi bolnavii, dispãrea automat ºi clientela pe care o exploata Urdea.
Tentativa a eºuat. ªi nu fiindcã s-ar fi împotrivit deþinuþii valizi din camerã!
Ei au fost de acord. S-au împotrivit chiar inapþii, pretinzînd cã nu acceptã sã
fie consideraþi incapabili ºi cã, atunci cînd nu vor sã-ºi îndeplineascã personal
obligaþiile de serviciu, este dreptul lor sã recurgã la înlocuitori. Urdea jubila,
asistînd din colþul lui la atitudinea bieþilor bãtrîni timoraþi, care, mînaþi de
un instinct de conservare imediatã, preferau sã-i plãteascã mai departe tribut,
rupîndu-ºi pîinea de la gurã, decît sã se expunã ameninþãrilor ºi insultelor lui
ordinare sau temîndu-se chiar ºi de represalii fizice. Eºecul nostru a fost to-
tal, ba chiar s-au gãsit unii sã ne ºi critice, pentru cã o datã cu venirea noastrã
se stricase armonia din camerã. Unii au mers atît de departe cu laºitatea, încît
10 ION IOANID

au spus-o cu glas tare, pentru a-i fi pe plac lui Urdea. Alþii ne-au recunoscut,
între patru ochi, bunele noastre intenþii, dar ne-au rugat sã renunþãm la ase-
menea iniþiative care nu pot duce decît la dezlãnþuirea brutei de Urdea. Deºi
decepþionaþi de înfrîngerea suferitã, din chiar partea victimelor cãrora voisem
sã le venim în ajutor, nu ne-am resemnat.
Ne-am pus din nou la sfat ºi am ajuns la concluzia cã nu puteam tolera
cu nici un preþ ca, sub ochii noºtri, Urdea sã continue sã-i jefuiascã de mîncare
pe camarazii noºtri mai neputincioºi. Nu ne mai rãmînea însã deschisã decît
calea forþei, cu riscurile inerente decurgînd din eventuala intervenþie a admi-
nistraþiei, în cazul în care scandalul va rãsuna pînã dincolo de uºã ºi va atrage
atenþia gardianului. De altfel, într-o astfel de situaþie, Urdea nu ar pregeta sã
cheme administraþia în ajutor.
Ne-am decis totuºi sã acþionãm chiar în ziua aceea la „programul“ de
dupã-masã. Singurele elemente pe care speram sã putem conta în planul ce
l-am conceput erau surpriza ºi intimidarea. Urma ca Sandu Ghica ºi cu mine
sã ne aflãm în preajma tinetelor, cu cîteva minute înainte de a ne veni rîndul
sã fim scoºi la W.C., apoi, fãrã nici un fel de avertisment, vom apuca de toar-
te tineta cea mai grea ºi o vom duce lîngã uºã, unde vom aºtepta sã ne fie
deschisã de gardian. Totul era ca, pînã la ora „programului“, sã-i adormim
suspiciunea lui Urdea, fãcîndu-l sã creadã cã renunþasem la orice pretenþie
de a mai modifica regula prestãrii serviciilor în camerã. Pentru asta, ne-am
angajat chiar ºi în discuþii cu unele din victimele lui, lãsîndu-le sã înþeleagã
cã nu avem de gînd sã ne împotrivim voinþei lor de a nu schimba regula. Pe
de altã parte, i-am contactat pe rînd ºi în mod discret pe toþi deþinuþii pe care
ºtiam cã ne vom putea bizui, pentru a sincroniza ºi pune la punct intervenþia
finalã, care nãdãjduiam sã nu degenereze în bãtaie.
Cînd am auzit paºii deþinuþilor din celula vecinã întorcîndu-se de la W.C.,
Sandu ºi cu mine am înºfãcat tineta de urechi ºi ne-am îndreptat cu ea spre
uºã. Ciubãrul era plin ochi, aºa cã mergeam încet ºi fãrã sã-l clãtinãm, pentru
a nu-i vãrsa conþinutul pe jos. Între timp, prinzînd de veste, Urdea s-a nãpustit
spre noi. Ajunsesem la jumãtatea drumului cãtre uºã, cînd s-a proþãpit ame-
ninþãtor în faþa noastrã, barîndu-ne calea. N-a apucat însã sã profereze nici o
insultã ºi nici sã schiþeze vreun gest de agresiune, aºa cum ne aºteptam, vã-
zîndu-i figura convulsionatã de furie, cãci, în aceeaºi clipã, fusese îndeaproape
împresurat de cel puþin ºapte sau opt din camarazii noºtri, care stãtuserã pre-
gãtiþi sã intervinã la momentul potrivit. Mai mult, Titi Coºereanu l-a apucat
de piepþii cãmãºii ºi, pe un ton excesiv de calm, dar vãdit contrar intenþiilor
lui, i-a spus cu vorba rarã ºi printre dinþi cã, dacã îndrãzneºte sã se împotri-
veascã, pînã la intervenþia gardianului se va alege praful de el. Sub efectul
surprizei ºi intimidãrii, Urdea n-a avut nici un moment de ºovãialã. A estimat
pe loc cã situaþia era prea periculoasã ºi, cu o promptitudine neaºteptatã, ºi-a
îmblînzit brusc privirea ºi, cu un zîmbet supus, s-a dat la o parte, lãsîndu-ne
sã ne continuãm drumul cu tineta spre uºa pe care gardianul tocmai o des-
 ÎNCHISOAREA NOASTRÃ CEA DE TOATE ZILELE 11

chidea. Pe tot drumul de la celulã la W.C. ºi înapoi ne-am aºteptat ca Urdea

sã-l implice în vreun fel pe gardian în conflictul nostru, inventînd cine ºtie
ce minciuni, pentru a se rãzbuna. Ne-am înºelat însã. Urdea n-a încercat sã
ne toarne. La întoarcerea în celulã, profitînd de atmosfera creatã de înfrîngerea
lui Urdea ºi mai ales de faptul cã acesta o acceptase fãrã sã crîcneascã (ceea
ce îl discreditase pînã ºi în ochii complicelui lui, Stoianov), Titi Coºereanu a
luat cuvîntul pentru a propune o nouã organizare a serviciilor în camerã. Cam
jumãtate din deþinuþi urma sã fie scutiþi de transportul hîrdaielor. De data asta,
cei vizaþi n-au mai ridicat nici o obiecþie, Urdea nemaiinspirîndu-le nici o tea-
mã. O vreme, dupã aceastã confruntare în care îºi pierduse forþa, Urdea a stat
retras ºi posomorît în colþul lui, ocolit de toþi. Apoi, treptat, s-a acomodat cu
noua situaþie ºi, în cele din urmã, s-a integrat în viaþa de toate zilele a comu-
nitãþii, care nu l-a mai respins. Primul care, bolnav fiind ºi neputîndu-ºi mînca
raþia de mãmãligã, i-a oferit-o lui Urdea a fost George Boian. Au mai fãcut-o
apoi ºi alþii, pe care mai înainte Urdea îi obligase prin teroare sã-i cedeze
mîncarea. I-am citit în ochi recunoºtinþa ºi l-am simþit emoþionat. Cred cã
puterea exemplului a avut un mare rol în domesticirea lui Urdea.
Neutralizarea lui Urdea a fost la scurt timp urmatã de încã un eveniment
la fel de benefic pentru asanarea atmosferei din camera noastrã: mutarea lui
Stoianov! Punctul de plecare a fost o tipicã ceartã de celulã, iscatã între el
ºi Nicu Iunian, pornitã de la o contrazicere pe o temã cît se poate de banalã.
Nicu Iunian, care era un coleric, ºi-a pierdut controlul la prima mitocãnie a
bulgarului ºi, fãrã sã mai stea pe gînduri, a pus mîna pe capacul de lemn al
hîrdãului de apã ºi l-a azvîrlit cu toatã forþa în direcþia lui Stoianov. Capacul
s-a izbit cu mare zgomot de un pat ºi a cãzut la picioarele bulgarului. În timp
ce cîþiva dintre noi am sãrit sã-l stãpînim pe Nicu Iunian, care voia sã se re-
peadã cu pumnii la adversarul lui, acesta din urmã a ridicat capacul de jos ºi,
însoþindu-ºi gestul cu un potop de înjurãturi, l-a aruncat spre Iunian. În acel
moment, atras de zgomotul din camerã, gardianul se apropiase de uºa noastrã
ºi, prin vizetã, observase contraatacul lui Stoianov ºi urmãrise traiectoria ca-
pacului, care, dupã ce se lovise de cîteva paturi, sfîrºise prin a se opri în capul
lui Winter. Din fericire, din cauza piedicilor întîlnite în cale, capacul îºi pier-
duse din viteza iniþialã cu care fusese propulsat, lovitura primitã de Winter
fiind astfel mult atenuatã. Nu s-a ales nici mãcar cu un cucui. Incidentul a
luat totuºi o întorsãturã dramaticã în ochii gardianului, pentru cã, speriat de
lovitura neaºteptatã a capacului, Winter, care era bolnav de inimã, a fãcut pe
loc o crizã cardiacã. Crizele de inimã ale lui Winter, cu care noi eram obiº-
nuiþi, erau de naturã nervoasã ºi nu-i puneau viaþa în pericol. Totuºi, pe gar-
dian, care între timp intrase în camerã, avea sã-l impresioneze paloarea subitã
a lui Winter, care, cu spaima în ochi ºi cu gura mare cãscatã, fãcea eforturi
disperate sã inhaleze aer. Sub îndrumarea doctorului Petrasievici, care i-a
descheiat bolnavului cãmaºa la gît ºi pantalonii la talie, Winter a fost trans-
portat pe un pat de lîngã fereastrã, unde, în cîteva minute ºi-a revenit.
 Cuprins

Piteºti, 1959. În camera mare de la parter . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

„Strãzi“, „pieþe“, „cartiere“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Demec ºi maºina de spãlat rufe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Revista „Piteºti ’59“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Sfîrºit de iarnã; bolnavi ºi doctori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
1960, primãvara: preliminarii la o nouã anchetã . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Timiºoara, aprilie 1960: în anchetã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
„Ãsta de la 5 e bãiat deºtept…“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Povestea lui Baicu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Bolnav de inimã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
Proteza preotului Waldner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
La dentist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
Noua celulã; frig ºi umezealã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
1961, iarna. Pentru ultima oarã la anchetã cu Jerca . . . . . . . . . . . . . 153
La proces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
Închisoarea Popa ªapcã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
Cunoºtinþe noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
ªeful de camerã ºi banda lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
Solitarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
Frontieriºtii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
Conflict deschis, o nouã ordine în celulã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225
1962. De la Timiºoara la Aiud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
La Salcia, în Balta Brãilei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
Spitalul din Salcia; pacient ºi asistent… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Memento . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
Pe malul Dunãrii, la descãrcat bacuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
Tinichigiu, dulgher, instalator… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306
1963–1964: iarnã grea la Salcia. Citim „Scînteia“! . . . . . . . . . . . . . 314
490 CUPRINS

Iluzia unei noi evadãri, holera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324

„Broscarii“. Transferaþii de la Grãdina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339
Iunie 1964. Decretul de amnistiere. Primele eliberãri . . . . . . . . . . . . 355
Eliberarea mea. Între douã lumi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 368
În Bucureºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 385
La „Braþele de muncã“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406
La mare ºi… prin þarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
August 1968, la 2 Mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 442
Primesc paºaport. Plecarea din þarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 454
Postfaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 474
Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481