Substantivul

Definiție- este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri,

fenomene ale naturii, acțiuni, stări sufletești, însușiri.
Clasificare:
*Comune (denumesc clase de obiecte de același fel): stilou, masă, fată;
*Proprii (denumesc individualități): Maria, Constanța, Dâmbovița
 Simple: Ana, ciorbă;
 Compuse: Făt-Frumos, floarea-soarelui, untdelemn
Categorii gramaticale:
*genul- feminin: o fată-două fete
masculin: un copil- doi copii
neutru: un tablou- două tablouri
!Substantivele moționale- cele care își schimbă forma de la masculin la feminin
și invers cu ajutorul unui sufix moțional. EX: muncitor- muncitoare; leu-
leoaică;
!Substantivele epicene- cele care au o singură formă atât pentru feminin, cât și
pentru masculin (nume de animale, insecte, păsări, pești). EX: liliac, cangur,
maimuță, rinocer, muscă.
!Substantivele mobile- cele care au forme total diferite în funcție de gen (ființe).
EX: fată-băiat; femeie-bărbat; cocoș-găină; pisică-motan.
*numărul-singular: un băiat, o fată
-plural: doi băieți, două fete (substantivele primesc la plural o
desinență specifică)
EX: fiu (singular)- fii (plural)-fiii (articulat hotărât la plural)
Copil- copii-copiii
Geamgiu, macaragiu
!Substantive colective- au formă de singular, dar exprimă pluralul. Ex: grup,
stol, roi, turmă, familie, echipă, studențime, făget, pietriș, copilărime.
!Substantive nonnumărabile (defective)
 *defective de singular- au doar formă de plural; ex: icre, paste, macaroane,
artificii, șale, aplauze, zori
*defective de plural- au doar formă de singular; ex: sânge, mușețel, argint,
aur, cinste
!Substantivele masive- numesc materii care își păstrează caracteristicile chiar
dacă sunt împărțite. Ex: ulei, făină, orez
!Substantive care își păstrează forma indiferent dacă numesc sg sau plural. Ex:
ochi, învățătoare, pui, ardei, ochelari, pantaloni
!Substantive care dezvoltă mai multe forme de plural. Ex: corn, cot, masă, colț.

EX: caramele- caramelă

sandale- sandală

Cazuri și funcțiile sintactice ale substantivului

Cazul- este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima o funcție sintactică

în enunț.
1. Nominativ (N)
Întrebări specifice: Cine? Ce?
*Subiect: Îmi place ciocolata. (ce îmi place?/ cine îmi place?)
PV S
*Nume predicativ: El este elev. !!!NP nu trebuie să aibă prepoziție în cazul
Nominativ
!!!Substantivele aflate în cazul nominativ nu sunt niciodată precedate de
prepoziție.
EX: Ionuț și Georgiana sunt frații mei mai mari, prietenii mei și amicii mei cei
mai buni.
Ionuț și Georgiana- subiect multiplu exprimat prin substantive proprii, gen
masculin și feminin, nr. sg, nearticulate, caz nominativ;
Frații, prietenii și amicii- nume predicativ multiplu exprimat prin substantive,
număr plural, gen masculin, articulate cu articolul hotărât „i”, cazul N.

2. Acuzativ (Ac)
!!Substantivele în cazul Ac pot fi însoțite de prepoziții specifice: a, de, la, cu,
pe, din, ca, spre, peste, sub, dinspre, lângă, fără, printre, prin, pe la, de pe la, de
pe lângă, despre, printr-, dintr-

*Complement direct (CD)- Întrebări: ce? Pe cine?

!Întrebarea CD se adresează unui verb; CD poate avea o singură prepoziție „pe”
EX: Vreau un caiet. (ce vreau?)
PV CD
O văd pe Ioana. (pe cine văd?)
CD
*Complement prepozițional (CP)- Întrebări: toate prepozițiile +cine, ce?
!Întrebarea se adresează unui verb; CP este întotdeauna însoțit de prepoziție
EX: Vorbesc cu mama. (cu cine vorbesc?)
PV CP
*Nume predicativ (NP)
!Obligatoriu NP în Ac este precedat de prepoziție
EX: Banca este de lemn.

EX: Turma este de oi și ciobanul le duce pe mioare pe câmp.

Pe mioare- complement direct (pe cine duce?) exprimat prin substantiv comun,
simplu, nr. plural, gen feminin, nearticulat, precedat de prepoziția simplă „pe”,
caz acuzativ