REZUMAT – PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE DE AUR

Un împărat, dintr-o țară îndepărtată, are trei feciori și o grădină foarte frumoasă în care
crește un măr ce face fructe de aur. El nu poate gusta niciodată din roadele copacului deoarece
în fiecare an, când poamele se coc, un hoț vine și le fură pe toate. Supărat că nimeni nu este
destoinic pentru a-l prinde pe făptaș, împăratul decide să taie copacul; însă, la rugămintea
celor trei feciori ai săi, amână, de fiecare dată cu un an, decizia de a-l tăia. Singurul care
reușește să-l rănească pe făptaș este mezinul împăratului. Prâslea îi aduce pe o tavă fructe
proaspăt culese din pom, spre bucuria tatălui său. Mezinul le cere fraților să-l urmeze în
călătoria de a-l prinde pe hoț. Drumul, marcat cu sângele făptașului, îl conduce pe fiul cel mic
pe tărâmul celălalt, unde locuiesc trei zmei, personajele fantastice. Aceste creaturi cu puteri
supranaturale dețin bogății nemaivăzute, în palate lor fiind ținute prizoniere trei fete de
împărat. Prâslea, sfătuit de acestea și ajutat de un corb, reușește să-i învingă în luptă dreaptă
pe zmei. Confruntat cu invidia fraților mai mari care căutau să-l omoare, eroul rămâne
prizonier în ținutul zmeilor. Feciorul de împărat salvează de la moarte puii unei zgripțuroaice
și drept mulțumire aceasta îl ajută să iasă din acel tărâm. Prâslea pregătește merinde pentru
drum din leșurile zmeilor și ,ori de câte ori pasărea întoarce capul spre el în timpul zborului,
voinicul îi dă de mâncare. Pentru că drumul spre tărâmul lui este anevoios, iar merindele se
termină, Prâslea își taie o bucată de carne din pulpa piciorului. Zgripțuroaica îl aduce la
suprafață și îi dă înapoi bucata de carne , ajutându-l să -și vindece rana. Ajuns în împărăția
tatălui său, constată că frații l-au deposedat de toate atributele lui , declarând că este mort.
Singura care intuiește adevărul este fata cea mică. Silită să se căsătorească cu altcineva,
aceasta cere ca viitorul soț să îi aducă două daruri neobișnuite primite de la zmeu. Singurul
care deține aceste obiecte este Prâslea, care trece drept ucenicul unui bijutier din cetate.
Recunoscut de fată ca salvator al ei, feciorul de împărat intră în posesia tuturor bunurilor sale.
Pentru că pedeapsa aparține divinității, iar binele triumfă, cei doi frați mai mari sunt pedepsiți
și mor străpunși de săgețile trase chiar de ei spre cer.