„Prâslea cel voinic şi merele de aur” de

Petre Ispirescu (rezumat)

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. În grădina lui se afla un

măr care făcea mere de aur. Până acum împăratul nu gustase din
acele mere pentru că atunci când ele erau mai frumoase şi mai coapte
venea cinva şi le fura. Au încercat să pândească mulţi oameni chiar şi
fii cei mari, dar nimeni nu a reuşit. Venise rândul şi lui Prâslea,
mezinul, care pentru a nu adormi îşi puse în faţă şi în spate ţepuşe.
Era seară. Se auzi un zgomot şi Prâslea trase cu arcul de trei ori.
Hoţul, rănit, a fugit. Băiatul a cules câteva mere şi i le-a dus tatălui
său. Dar nu era de ajuns. El vroia să-l prindă pe hoţ. Au vrut să îl ajute
şi fraţii mai mari care, vicleni, urmăreau să îl omoare. S-au luat după
urma de sânge care se oprea la o groapă. Au intrat cei doi fraţi primii,
dar s-au întors fiindcă le era frică. Doar Prâslea reuşi să ajungă jos.
Acolo văzu un palat numai din aramă. Îi veni în întâmpinare o fată
care îi zise că ea şi celelalte două surori au fost capturate de către trei
zmei. Când veni zmeul acasă Prâslea se luptă cu el şi îl omorî. Apoi
băiatul se duse împreună cu fata cea mare la un palat de argint unde
îi ieşi în întâmpinare fata cea mijlocie. Când veni zmeul acasă Prâslea
se luptă cu el şi îl omorî şi pe acesta. Mai merse el ce merse cu cele
două fete şi dădu de un palat de aur. Le ieşi în întâmpinare fata cea
mică. Atunci când veni zmeul acasă Prâslea se luptă cu el şi îl omorî.
Astfel le eliberă pe cele trei surori.
Fetele aveau un măr. Când au ajuns la ieşirea din peşteră a urcat mai
întâi fata cea mare care avea un râvaş pe care scria că se va căsători
cu fratele cel mare, fata cea mijlocie avea să se căsătorească cu
fratele cel mijlociu, iar fata cea mică avea să se căsătorească cu 
Prâslea. Mărul de aur a rămas la el. Ştia că dacă va ieşi va fi omorât
de fraţii cei mari.
Merse el ce merse şi auzi nişte ţipete. Erau câţiva pui de zgripţuroi pe
care vroia să îi mănânce un balaur. Prâslea îl omorî, iar când veni
mama puilor drept răsplată îl duse pe tărâmul lui. Acolo fata cea mică
nu vroia să se mărite şi îi zise tatălui ei că pentru a se căsători va
trebui să i se facă o furcă de aur. Prâslea se duse la argintar care îi
dădu o cameră, iar el din măr scoase furca din palatul zmeului. Fata
bănuind că este vorba de Prâslea ceru a i se face o cloşcă cu pui de
aur, iar băiatul a procedat la fel. Ultima dată ceru să i se aducă cel
care făcuse aceste lucruri şi mărul de aur.  Prâslea se înfăţişă, iar ea îl
recunoscu. Fraţii cei mari au fost pedepsiţi cu moartea şi Prâslea
împreună cu fata cea mică, după moartea împăratului, se urcară pe
tron.