Basm

A fost o data ca niciodata un taram indepartat. Acolo domnea Imparatul Negru impreuna cu
sotia sa, cea mai frumoasa si mai buna femeie cu inima de aur din acel taram. La nasterea primilor doi
feciori a fost multa bucurie si voie buna. Imparatul si supusii sai au sarbatorit trei zile si trei noptii pentru
fiecare nastere.

Inainte ca ultimul copil sa se nasca, imparatul si sotia sa, au fost vizitati de o vrajitoare batrana.
Aceasta il rugase cu multa umilinta sa o ajute ca sa isi recapete fiica luata de catre dusmanii de dincolo
de taram. Avea nevoie de doar cativa bani de aur, pe care ea nu ii avea. I-a promis imparatului plangand
la picioarele lui, ca ii va returna inapoi. Era distrusa si disperata ca sa isi readuca fata inapoi langa ea.
Imparateasa a vrut sa o ajute, insa regele a oprit-o. El credea ca femeia minte si ca defapt avea alte
planuri cu banii sai, cei mai depret. A izgonit-o pe femeie si i-a zis sa nu se mai intoarca la el cu astfel de
lucruri neadevarate. Batrana, vazand ca este izgonita si alungata de cel ce se credea cu inima buna si
miloasa, a aruncat un blestem asupra sotiei sale, zicandu-i :

- Nastere grea ea va avea si moartea o va lua si tu nu te vei bucura! Mare greseala ai facut,
imparate! Ti-ai condamnat taramul la intuneric!

- Dati-o afara ca vorbeste fara rost! ordona imparatul supusilor sai.

Dupa cateva saptamanii de la vizita vrajitoarei, imparateasa il nascuse si pe ultimul copil. Il

tinuse in brate, il saruta si ii puse numele de Fat-Frumos si apoi se stinse. Durerea de la nastere o
doborase. Imparatul isi dadu seama ca blestemul vrajitoarei a fost de vina si le ordona supusilor sai sa o
caute si sa ii ia viata. Numai in tristete s-a trait de la nasterea ultimului fecior. Toata lumea o iubea pe
imparateasa si o diviniza pentru bunatatea si frumuseatea ei, insa acum o jeleau, de la cel cu țâța-n gura,
pan la cel cu barba sură.

Imparatul insusi a dorit sa se ocupe de educatia fiilor sai si reusise. Baietiii se faceau din ce in ce mai
frumosi cu trecerea anilor. Aveau o inteligenta aparte, un curaj de invidiat si indemanare la lucru de
neegalat. Primii doi frati se intelegeau de minune, pentru ca diferenta dintre varste era mica. Pe fiul cel
mic nu il suportau, il necajeau si il numeau Blestematul. Considereau ca din cauza lui nu si-au mai putut
strange de mana mama.

Anii trecura, iar acum imparatul era pe moarte. Doctorii au incercat sa ii gaseasca leac pentru
boala capatata in urma unei expeditii, insa in zadar. Boala acestuia avansase prea repede pentru a se
trata. Astfel, imparatul ii chema la ei pe cei trei fii ai sai si le zise:

- Dragii tatei, zilele imi sunt numarate si in curand imi va suna ceasul plecarii! Vreau sa va las
mostenirea mea de pe acest pamant. Tie, ii zise fiului mai mare, iti las puterea sa stapanesti peste acest
regat. Deciziile tale sa fie luminate si sa nu uiti umbresti inima cu rautate. Tie, ii spuse fiului mijlociu, iti
las averea cea stransa in toti acesti ani. Fii calculat si judecat in deciziile tale! Iar tie, copile nevinovat,
iti....

- Tata! ii zise Fat-Frumos. Eu nu vreau nimic din aceasta imparatie. Nu vreau nicio moneda, decat
sa imi dai o binecuvantare.

- Fiule...

- Tata, vreau sa plec din acest taram! Vreau sa plec intr-o calatorie. Vreau sa imi traiesc viata!
Vreau sa imi cladesc viata de la inceput si sa o incep cu multa fericire.

- Ce te-a apucat, copilul tatei? Ai atata invatatura, atata putere si vrei sa o irosesti in loc sa ai
grija si tu de un taram ca fratii tai?

- Tata, nu imi doresc ceea ce voi vreti! Singura mea dorinta e sa plec! Nu vreau sa raman aici si
sa regret toata viata ca nu am facut ceaa ce am simtit. Te rog, binecuvanteaza-ma!

- Fie, fiute! Eu am vrut sa iti las tie o alta imparatie, dar atunci i-o voi lasa celui de-al doilea copil
al meu! Binecuvantat sa fii! Drumul sa iti fie ocrotit, mintea luminata si inima deschisa! Ai grija de tine!
Poti sa iei armele mele din camera mea!

Fiul pleca sa se pregateasca de drum. Lua armele tatalui sau si se intoarse la el.

- Sunt gata, tata!

- Accepta acest inel de la mine, ca sa iti aduci aminte de familia ta si cu el sa iti intemeiezi
propria ta familie! Inelul acesta te va calauzi spre fericirea pe care tu o cauti! Cu ajutorul lui, eu am
intalnit-o pe scumpa voastra mama.

Fat-Frumos acceptase inelul, ii saruta mana inca o data parintelui sau, isi lua ramas bun de la
fratii sai si plecara.

Merse, cat merse, da’ merse de nu statu, pana ce ajunsese pe taramul Zmeului de Foc. Se zicea
ca e cel mai infricosator Zmeu, cel mai puternic, cel mai dintre Zmei. Lui Fat-Frumos nu ii era frica de el,
pentru ca avea binecuvantarea tatalui sau.

- Da ce curaj ai, feciorule! Altii in locul tau au regretat doar sa puna un picior pe taramul meu!

- Nu imi e teama de tine! ii zise hotarat si curajos Fat-Frumos. Lumina inelului pe aici ma
indruma, deci pe aici o sa merg!

- Te las sa treci doar daca reusesti sa imi taci cele doua capete ale mele! Lucru care este
imposbil! Mai bine pleaca, decat sa iti plangi singur de mila!

- Nu voi renunta!
 Feciorul numai apuca sa zica si alt ceva, ca Zmeul se napustise spre el. Fat-Frumos scoase sabia
si se lupta cu Zmeul. Se lupara de dimineata pana seara si nici unul nu se lasa invins. Fat-Frumos cu sabia
si Zmeul cu focul. Arunca atata foc, incat tot taramul lui era aproape ars.

Zmeul il lua si il arunca de la cer la pamant pe fecior si ii distruse sabia.

- Acum ce vei face,Fat-Frumos? Nu mai ai arma si aproape iti plang de mila. Imi vine sa rad de
prostia ta facuta.

Zmeul se inalta de nu il mai putea vedea, iar apoi cobor cu o viteza nemasurabila de la cer spre
pamant unde era feciorul. Pe cand sa ajunga la el sa il striveasca, o lumina puternica il impiedica sa mai
vada. Zmeul se dezeghilibra din zbor si cazu la pamant.

Din lumina, iesise Fat-Frumos cu o sabie cat Zmeul de mare. Ranile ii disparuse si parea mai
puternic decat era inainte. Fugi ca timpul spre Zmeul doborat la pamant si il lua un cap, si pe al doilea, cu
o singura taietura.

- Cum de ai aceasta sabie? Am distrus-o pe cea pe care o aveai!

- Inelul dat de la tata s-a transformat in aceasta sabie cu care te voi invinge!

- Stai! Stai, Fat-Frumos! Ai mila! Ai mila! M-ai invins, te rog lasa-mi ultimul cap! Promit sa fac
ceea ce vrei!

- Fie! O sa iti las ultimul cap, cu o singura conditie! Lasa-ma sa imi aleg un cal de la tine si apoi o
sa plec!

Zmeul accepta si il conduse pe acesta in grajdul sau. Fat-Frumos se uita la toti cai, si il ales doar
pe unul.

- Acest cal il vreau!

- Ia-l si pleaca! Il ruga zmeul.

Fat-Frumos incaleca. Inelul se transformase la loc si il puse inapoi pe deget.