FRUMOASA SI BESTIA

Un negustor foarte bogat, tata a trei baieti si trei fete, dintre care doua orgolioase si
ingamfate, iar a treia foarte Frumoasa, pe cat de frumoasa pe atat de inteleapta, pierdu
deodata toata averea. Atunci hotara sa plece in lume pentru a-si reface averea si, pe o
noapte furtunoasa, ajunse la un castel luminat dar unde, parea ca este pustiu si nu
locuieste nimeni.

Deoarece ploaia si zapada il udasera pana la piele, se apropie de foc si isi zise: „Stapanul
casei si slujitorii sai vor veni in curand si sigur imi va ierta indrazneala". Astepta o buna
bucata de vreme, dar cand batu ora unsprezece nu mai putu sa indure foamea si lua un pui
pe care, tremurand, il fripse la foc si il manca pe nerasuflate. Bau cateva pahare cu vin, se
simti mai indraznet si incepu sa cutreiere incaperile neinchipuit de frumoase. La sfarsit,
gasi o odaie cu un pat foarte bun si fiind trecut de ora douasprezece se hotari sa inchida
usa si sa se culce.

A doua zi se scula catre pranz si fu surprins sa gaseasca nu straiele lui cu care venise, ci
altele noi si curate. „Cu siguranta, gandi el, palatul este al unei zane careia i-a fost
mila de mine." Privi pe fereastra si nu mai vazu zapada, ci bolti de flori care incantau
ochii.

Se duse din nou in locul in care mancase si vazu o masuta pe care erau randuite bucate
imbietoare. „Iti multumesc, buna zana, pentru ca te-ai gandit la mine." Dupa ce se
indestula, negustorul iesi sa-si caute calul cu care venise. In timp ce trecea pe sub bolta de
trandafiri isi aminti ca Frumoasa il rugase sa-i aduca un trandafir. De aceea culese pentru
ea unul din gradina.

Deodata auzi un zgomot puternic si vazu venind spre el o Bestie atat de infioratoare incat
fu gata s-o ia la fuga.

- Esti de-a dreptul nerecunoscator, zise Bestia cu un glas infiorator catre negustor. Ti-am
salvat viata gazduindu-te in castelul meu, iar tu, pentru a ma rasplati, imi furi trandafirii
pe care-i iubesc mai mult decat orice pe lume. Vei plati cu viata pentru asta. Mai ai timp
doar pentru o ultima rugaciune.

Negustorul isi impreuna mainile, se arunca in genunchi in fata Bestiei si ii spuse:

- Indurare, n-am crezut nici o clipa ca te voi mania atat cand am cules un trandafir pentru
fiica mea.

- Zici ca ai fete? Bine. Te voi ierta daca si numai daca una din fiicele tale vine de
bunavoie aici sa moara in locul tau, si acum, du-te. Daca niciuna din fetele tale nu vrea sa
vina, jura ca te vei intoarce peste trei luni.
Negustorul nu avea de gand sa-si sacrifice vreuna dintre fiice, dar se gandi: „Cel putin
voi putea sa le mai imbratisez pentru ultima data". De aceea jura sa se intoarca, iar
Bestia ii spuse ca poate sa plece cand doreste si adauga:

- Nu vreau sa pleci de la mine cu mana goala, intoarce-te in odaia unde-ai dormit si vei
gasi acolo un cufar gol pe care poti sa-l umpli cu tot ce-ti va placea din palat.

Bestia pleca iar negustorul isi zise: „Daca tot trebuie sa mor, macar sa las in urma
ceva avere". Si a umplut cufarul, cu bani de aur, a incalecat si a plecat cu o mare tristete
in suflet. Calul o apuca singur pe calea catre casa si negustorul ajunse degraba la fiicele
lui.

Ajuns acasa, fiicele se stransera in jurul lui, dar in loc sa se bucure, negustorul incepu sa
planga. tinea in mana trandafirul pentru Frumoasa. I-l dadu si-i spuse:

- Frumoaso, ia acest trandafir, l-a costat tare mult pe bietul tau tata.

Apoi, povesti intamplarea. Auzind acestea, fiicele mai mari au inceput a tipa si-au certat-
o pe Frumoasa pentru ca nu plangea deloc.

- Iata unde a dus ingamfarea acestei creaturi! Ea n-a vrut rochii, nu, ea n-a vrut sa ceara
prea mult, si acum din pricina trandafirului, tata va muri si ea nu da o lacrima!

- Dar asta n-ar folosi la nimic, zise Frumoasa, de ce-as plange moartea lui tata? Nici
vorba sa moara, daca monstrul accepta pe una dintre noi in schimbul vietii tatalui nostru,
eu voi fi aceea. Sunt fericita ca-l pot salva pe tata si astfel ii voi dovedi dragostea mea.

- Ba nu, Frumoaso, spusera in cor fratii ei, n-ai sa mori! Vom merge sa gasim monstrul si
de nu-l vom putea rapune vom muri sub loviturile lui.

- Nici sa nu va ganditi la asta, copiii mei, zise negustorul. Puterea Bestiei este atat de
mare, ca nu pot spera s-o invingeti. Sunt miscat de bunatatea Frumoasei, dar nu vreau s-o
trimit la moarte. Sunt batran, mai am putin de trait, daca voi muri nu regret decat faptul
ca nu voi putea sa mai fiu alaturi de voi si sa va spijin la nevoie.

- Te asigur, tata, ca nu te vei intoarce la palat fara mine, zise Frumoasa. Nimic nu ma va
impiedica sa merg cu tine, desi sunt tanara, nu tin prea mult la viata mea, mai bine sa mor
de mana Bestiei decat sa mor de durere pentru pierderea ta.

In zadar au incercat s-o faca sa se razgandeasca, Frumoasa tinea cu tot dinadinsul sa

mearga la castel, si sa salveye astfel viata tatalui  lor. Surorile se bucurau de plecarea
Frumoasei care le starnise ciuda prin purtarea ei.

Ajunsa la castel, Frumoasa este primita de Bestie care o cere cum o vede cat este de
frumoasa, se indragosteste de ea si o cere in casatorie. Frumoasa a refuzat, dar de-a
lungul zilelor se imprieteneste cu Bestia care se dovedeste a fi o faptura plina de bunatate,
chiar daca arata hidos. Frumoasa cere voia Bestiei sa se intoarca acasa pentru cateva zile,
dar ramane mai mult decat a promis.

Frumoasa incepu sa-si reproseze mahnirea pe care i-a provocat-o Bestiei pe care incepuse
sa-l iubeasca. incepu sa se plictiseasca fara Bestia. In a zecea noapte, visa ca era in
gradina palatului si ca o vazu pe Bestia intinsa pe iarba, gata sa moara si reprosandu-i
intarzierea. Frumoasa se trezi plangand. „Cat de rea pot fi fata de Bestia care are atata
dragoste pentru mine. Ce vina are ca este atat de urata? Are un suflet atat de bun si
asta inseamna mai mult ca orice. De ce nu m-am casatorit cu Bestia? Voi fi mai
fericita cu Bestia decat sunt surorile mele cu sotii lor. Nu frumusetea aduce
fericirea, ci bunatatea, iar Bestia este plina de bunatate. Nu iubesc pe Bestia, dar o
stimez, ii sunt recunoscatoare si-i sunt prietena. Daca o voi face nefericita, nu-mi voi
ierta toata viata nerecunostinta mea."

Fata si-a amintit de inelul magic daruit de Bestia. Scos de pe deget si pus pe masa, inelul
avea puterea s-o duca inapoi la castel. Frumoasa a pus inelul pe masa si a adormit.

A doua zi, cand se trezi vazu cu bucurie ca se afla deja la palatul Bestiei. Se imbraca in
cea mai frumoasa rochie ca sa-i placa Bestiei si astepta cu nerabdare sa se faca seara.
Degeaba batu ora noua, Bestia nu s-a aratat. Frumoasa s-a temut ca Bestia murise, alerga
prin tot palatul strigand disperata. Cauta peste tot si, intr-un tarziu, isi aminti de visul sau.
Alerga in gradina spre rau, gasi acolo pe Bestia fara cunostinta si crezu ca murise. Se
arunca asupra trupului simtind ca inima Bestiei mai batea inca. Bestia deschise ochii si-i
spuse:

- Ti-ai uitat promisiunea! Mahnirea de a te fi pierdut m-a facut sa-mi doresc moartea.
Sunt fericit ca te mai pot vedea o data.

- Nu, nu vei muri, i-a zis Frumoasa. Vei trai pentru a-mi fi sot. Iti ofer mana si inima mea.
Credeam ca-ti sunt doar prietena, dar durerea pe care-o simt ma face sa cred ca n-as putea
trai fara tine.

Abia rosti Frumoasa aceste cuvinte, ca a vazut castelul, stralucind de lumina. Muzica,
tortele vesteau o mare bucurie, in urmatoarea clipa se intoarse catre Bestia si mare-i fu
mirarea cand vazu ca Bestia a disparut si in locul ei aparu un print frumos ca Soarele.
Printul i-a multumit Frumoasei ca a rupt blestemul pe care-l aruncase asupra lui o Zana
rea.

Desi nu-si putea crede ochilor vazandu-l pe print, fata nu se putu opri sa intrebe unde a
disparut Bestia.

- Dar Bestia e chiar in fata ta, zise printul. O zana rea m-a pedepsit pentru vina de-a
alunga o cersetoare ce-mi ceruse adapost. Greu blestem a aruncat asupra mea. M-a facut
o bestie infricosatoare, mi-a dat cinci trandafiri, fiecare fiind un an din viata mea. Daca n-
as fi invatat sa fiu bun si sa ma fac iubit, trandafirii s-ar fi uscat, iar eu as fi ramas toata
viata un monstru. Am deschis larg portile castelului, am oferit adapost tuturor, dar eu m-
am retras in turnul castelului de unde n-am mai iesit pana la venirea tatalui tau. Numai tu
ai fost fermecata de bunatatea mea, numai tu m-ai iubit! Pentru toate astea, te rog, fii
aleasa mea!

Frumoasa fu uimita de spusele printului. Mersera impreuna la castel unde, spre marea
bucurie a fetei, ii astepta intreaga ei familie.

- Frumoaso, spuse zana cea buna, vino sa-ti primesti rasplata. Ai ales virtutea in locul
frumusetii, acum meriti sa ai si frumusetea si bunatatea. Vei deveni regina si nadajduiesc
ca tronul sa nu-ti distruga virtutile. Cat despre voi, zise Zana surorilor, cunosc rautatea
sufletului vostru. Pentru asta sunteti pedepsite. De aici inainte veti fi doua stane de piatra,
dar veti avea mintea intreaga. Veti sta la portile palatului pedepsite sa priviti la fericirea
Frumoasei. Nu veti putea scapa de pedeapsa decat atunci cand va veti recunoaste
greselile, dar mi-e teama ca veti ramane statui pentru totdeauna. Ne indreptam cand
suntem ingamfati, maniosi, lenesi sau lacomi, dar e o minune sa se indrepte sufletele rele
si invidioase.

In clipa urmatoare, rotind in aer bagheta ei magica, Zana ii duse in regatul printului spre
nespusa bucurie a supusilor. Frumoasa si alesul ei au trait fericiti ani nenumarati si nimic
nu le-a intunecat vreodata seninul vietii.