Mezina împăratului

A fost odată ca niciodată un împărat care avea 3 fiice, iar una dintre ele, cea
mezina, era frumoasa cum nu s-a mai văzut pana atunci in tărâmul împărătesc.
Celelalte 2 fiice erau invidioase pe frumusețea si pe bunătatea fiicei celei mici.
Mezina era bună cu toată lumea, in fiecare dimineață când se trezea, mergea
in bucătărie și ajuta servitoarele sa pregătească masa. După aceea mergea
afară, avea grijă de animale si le dădea de mâncare, în timp ce surorile ei
râdeau de ea. Fiica mijlocie și cea mare erau foarte malițioase, nu respectau pe
nimeni și se iubeau doar pe ele.
Împăratul fiind bătrân, își dorea un succesor la tron. A dat știre in împărăție
că fiica lui cea mare își căuta un soț și un viitor împărat. Nimeni nu s-a afișat la
poarta împăratului să ceară mâna fiicei celei mari. Împăratul fiind dezamăgit, a
încercat același lucru și cu fiica cea mijlocie, dar în zadar.
-Nu te necăjii, tată, i-a spus fata cea mică, acum e rândul meu.
Neavând altă soluție a dat de veste în împărăție că dă mâna fiicei celei mici
celui mai curajos si breaz fecior din toată împărăția, deoarece el ținea foarte
mult la fiica lui cea mică și voia să îi găsească un soț la fel ca ea, generos si
neînfricat.
În următoarea zi, curtea împărăției era plină cu cei mai voinici feciori din
întregul regat. Împăratul văzând acest lucru, un mare zâmbet i-a apărut pe
față. Fiecare băiat a intrat pe rând în castel pentru a-l convinge pe rege că este
potrivit pentru a primii mana fiicei lui.
-Dintre atâția feciori vrednici, cu siguranță va fi unul potrivit si pentru tine,
fiica mea, a spus împăratul.
Așa au stat ei până seara, venind tot felul de feciori, fiii de împărați sau
cetățeni obișnuiți. Niciunul nu a fost pe placul împăratului sau a fiicei lui. Așa
s-a întâmplat și în următoarele săptămâni, regele fiind trist, nemaiștiind ce să
facă, a așteptat cu speranța că într-un final v-a veni cineva potrivit pentru fiica
lui.
-Lasă tată dragă, nu te întrista, cine e sa fie al meu, al meu va fi, a spus mezina
încercând sa îl înveselească pe tatăl ei.
-Ai dreptate, fata mea.
 După o lună de așteptare în care împăratul se simțea din ce în ce mai rău, la
poarta regatului ajunge o invitație, la bal din tocmai celălalt capăt al lumii, o
invitație de la Împăratul Albastru. Regele și-a trimis toate cele 3 fiice,
îmbrăcate cu cele mai frumoase rochii din toată împărăția sperând ca măcar
una dintre ele să își găsească un soț corespunzător pentru tron. Ajungând la
regatul Împăratului Albastru, toate cele 3 fiice se minunară de ce văzuseră
acolo, o împărăție enormă si bogată. Când intrară în sală, toate capetele se
întoarseră după mezină, celelalte 2 fiice fiind foarte invidioase pe ea. Fiul
Împăratului Albastru când a văzut-o pe fiica cea mică, a rămas fără cuvinte, s-a
îndrăgostit pe loc de ea.
Când privirile celor doi s-au întâlnit, mezina a simțit același lucru. Celelalte
două fiice erau furioase pe ea și au încercat sa o oprească din a dansa cu el si i-
au rupt rochia. Mezina ieșind in lacrimi afara, s-a pus pe banca și a început să
plângă din ce in ce mai tare. Dintr-o data Zâna cea Bună și-a făcut apariția și a
întrebat-o:
-Fată dragă, de ce plângi în aceasta zi de sărbătoare?
-Surorile mele mi-au distrus rochia, iar acum nu mai pot dansa cu prințul..
Zâna cea Bună când a auzit aceste vorbe a dat din baghetă și în câteva
secunde o rochie nouă și mult mai frumoasă decât cea de dinainte, a apărut pe
mezină.
-Vai, nu îmi vine sa cred, îți mulțumesc, a spus fata in lacrimi de bucurie.
-Acum șterge-ți lacrimile și du-te și dansează cu Prințul.
Surorile ei, văzând-o cu o rochie uimitoare s-au enervat foarte tare si au
plecat acasă imediat. Prințul a invitat-o la dans pe fată si așa si-au continuat
toata seara. La finalul serii, Prințul i-a cerut mâna fiicei celei mici împăratului.
Împăratul incantat, a acceptat.
Prințul s-a întors împreuna cu ei la împărăția din celălalt capăt al lumii. Cei doi
au făcut o nunta mare, cum nu s-a mai văzut până atunci și nici nu se v-a mai
vedea, care a durat 3 zile si 3 nopți, împreună cu tot regatul. Și așa au trăit
fericiți până la adânci bătrâneți.