SAREA IN BUCATE

de Petre Ispirescu

Trăia odată un împărat care avea trei fete.

Peste ceva timp împărăteasa a murit și împăratul a rămas văduv. Astfel, toată atenția sa era
îndreptată către cele trei fete. Într-o zi, împăratul a dorit să afle cât de mult îl iubesc fetele și le-a
întrebat despre felul în care îl iubește fiecare. Fata cea mare, îi răspunse ca îl iubește ca mierea, a doua
fată ca il iubește ca zahărul, iar cea mai mică dintre ele și pe care împaratul o iubea cel mai mult, i-a
răspuns, că-l iubește ca sarea în bucate.
  A fost foarte mandru de raspunsului celor doua fete mai mari, dar auzind felul în care îl iubește
mezina a devenit furios din cale afara si a izgonit-o de la palat, spunându-i că nu vrea sa o mai vadă
niciodată. Fata a plect incotro a văzut cu ochii luand cu ea un rand de haine vechi.
A mers ce a mers din sat in sat până ce a ajuns la un palat unde s-a angajat ca ajutor de
chelareasă. Fata de împărat a fost întrebată ce simbrie cere, şi ea răspunse că nu cere nici o simbrie, 
decât să slujească o vreme şi dacă slujba ei va fi vrednică de vreo simbrie, să-i dea atât cât va face. Fata
începu să deretice prin cămară şi prin dulapurile de la care avea cheile punând fiecare lucru la locul lui.
Fiind harnică, isteață, cuminte și priceput la toate în scurt timp vestea despre ajutorul chelaresei
a ajuns la urechile împărătesei, care a chemat-o de îndată să o vadă.
Împarateasa a îndrăgit-o foarte mult și a bănuit că nu poate să provină dintr-o familie saraca.
Astfel, îmăarăeasa a luat-o pe lângă ea și a inceput sa o iubeasca ca pe propriul copil. Chiar si imparatul
de mira de apropierea dintre cele doua. Aceștia aveau un baiat.
Într-o zi, împaratul a plecat cu fiul lui la război, dar baiatul s-a întors rănit. Imparateasa nu se
dezlipea de patul baiatului, iar cand nu mai putea veghea, imparatesa il lasa pe fiul ei in grija fetei.
Cuvintele blande si intelepte ale fetei il facura pe baiat sa o iubeasca ca pe o sora. Cu multă
dragoste,fata îl vindecă pe fiul ei. El se îndrăgosti de fată și voia să o ia de soție,dar părinții lui nu erau de
acord. Într-un final ei au fost de acord si le-au dat binecuvantarea să se căsătorească.
Dorinta fetei a fost sa fie chemat si tatal ei la nunta.
Chiar fata a pregatit bucatele pentru tatal sau, numai cu miere si zahar si porunci ca acestea sa-i
fie puse in fata.
Tatal miresei parea ca o cunoaste pe fata, dar nu era sigur de acest lucru. El a lasat mancarea
neatinsa. A gustat si din bucatele celorlalti invitati si a constatat ca numai ale lui erau dulci, dupa care
ceru socoteala imparatului.
 Mezina a recunoscut fapta si le-a povestit tuturor intamplarea.
Tatal sau si-a dat seama de greseala facuta si si-a cerut iertare fiicei sale, nunta avand loc cu
bucurie si veselie.