EVALUARE PARCURS : Asistenta si protectia drepturilor copilului

SARACIA SI ELCUZIUNEA SOCIALA

Una din principalele probleme ale copiilor din comunitatea noastra in care
locuim este saracia si ecuziunea sociala.
Din nefericire saracia reprezintă realitatea zilnică în care trăiesc mii de copii
din tara noastră. Numărul acestora a crescut în mult in perioada 2008 și 2012 și este
în creștere. veniturile familiale compuse din salarii și diferite măsuri de sprijin social
pot determina dacă un copil trăiește în sărăcie.
Sărăcia se corelează cu ecluziunea socială unde copiii sunt în imposibilitatea
de a participa cu colegii la anumite activități sociale și culturale. Inegalitatea este o
consecință a sărăciei unde copiii se nasc in zone defavorizate economic și socia, cei
cu dizabilități sau cei aparținând minorităților sunt cei mai expuși riscului de a începe
viața în dezavantaj. Efectele sărăciei nu se manifestădoar pe tetmen scurt și se și
pot dura o viață întreagă si pot fi transmise viitoarelor generații.
Alt aspect important al sărăciei il reprezintă condițiile de locuit inaccesibile și
inadecvate ( igrasie , tâmplărie putrezită, tavane cu scurgeri)
Criza economică, financiară și sociala generează o creștere a nivelului de
sărăcie și excluziuna socială.
Copiii ce trăiesc în zone defavorizate economic, ai căror părinți au un nivel
scăzut de educație și o participare redusă pe piata muncii sau migranți, au șanse
mai mari să trăiască în locuri neadecvate si în condiții precare datorită veniturilor
mici.
Educația părinților este o cauză a veniturilor scăzute și sunt mai vulnerabili la
sărăcie și excluziunii sociale.
O modalitate eficientă de a ieși din sărăcie este accesul copiilor la servicii de
ingrijire și educația.
Accesul egal la serviciile de îngrijire precum și învățământul gratuit de înaltă
calitate sunt esențiale pentru a întrerupe cercul vicios sărăciei, si totodată permite
părinților de a participa la piața muncii. Copiii vulnerabil și marginalizați sunt afectati
de dezavantajul educațional. De exemplu 10% din copiii de etnie rroma aflați la
vârsta invățământului obligatoriu, nu fregventeaza școala și rata abandonului este
destul de ridicată.
Abordarea corectă pentru a combate sărăcia și excluziunea socială sunt
dreptul copiilor.
Câteva modalități de soluționare sunt
 dreptul la participare: copiii au dreptul de a-și exprimă opiniile, de a lut parte
la decizii care îi vizează;
 dreptul la educație: unde educația oferă copiilor cunoștințe și abilități precum
și calificarea necesară pentru viitorul acestora pe piața muncii.
 dreptul la timp liber, școală și cultură: copiii săraci marginalizați nu își pot
permite să ia parte la diferite activități;
 dreptul la protecție: copiii au dreptul de a fi protejați împotriva violenței
abuzului exploatării și neglijenței. Studii arată că atunci când familiile sunt sub
presiune financiară sporită copiii sunt expuși unui risc major;
  dreptul de a nu fi discriminat: unde copiii cu istoric imigrație și expuși riscului
de sărăcie;
 dreptul la servicii de sănătate: inegalitățile în ceea ce privește sănătatea
copiilor și accesul la serviciile medicale este în creștere;
 dreptul la un nivel de trai adecvat; copiii au dreptul la un nivel de trai adecvat
ce satisface nevoile fizice și mentale unde familiile sărace, de cele mai multe
ori, traiesc în condiții nesănătoase.
Negarea drepturilor copiilor, veniturile scăzute și excluziunea socială sunt o
problemă multidimensională.
Concluzie; datorită crizei financiare cei mai afectați au fost copiii săraci
marginalizați, fapt pentru care diferența dintre săraci și bogați s-a adâncit.
Pentru a combate sărăcia este nevoie de decizii politice corecte, iar
responsabilii cu elaborarea politicilor trebuie să își folosească toate resursele întru
un mod eficient.