Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator științific,
Student,
Constanța, 2021
„Munții Măcinului au altitudini joase, însă asta nu îi face cu nimic mai puțin spectaculoși.
Sunt cei mai bătrâni munți din țară și au fost erodați în sute de milioane de ani. Parcul național
de aici este singurul care nu se află în Carpați și este dominat de o varietate floristică și
faunistică ridicată. Pe deasupra parcului trec anual, în migrație, peste 30.000 de păsări, dintre
care 29 de specii de răpitoare, acesta fiind locul din Europa cu cea mai mare diversitate de
răpitoare în pasaj.”
INTRODUCERE:
Parcul național din nordul Dobrogei, cu o
suprafață de peste 11.000 ha, cuprinde cea mai
veche formațiune geologică din România,
rezultată în urma orogenezei hercinice.
Dintre florile rare sau endemice întâlnite amintim: clopoțelul dobrogean, capul-șarpelui, garofița
pitică, ferigă mediteraneană, aliorul dobrogean și diverse specii de bujor.
FAUNA:
Avifauna parcului este reprezentată de peste 180 de specii de păsări, din care 37 sunt protejate
prin Convenția de la Berna. Dintre speciile rare amintim: șoimul dunărean, șorecarul mare,
pietrarul răsăritean, mierla de piatră și pițigoiul de livadă. Alte păsări prezente în număr mare
sunt specii de ciocănitoare, barză, erete și acvilă. Având în vedere poziționarea parcului, toamna,
în perioada de migrație, se poate observa
trecerea zilnica a cca. 30.000 de
exemplare de păsări.
ARII PROTEJATE:
Într-o vale îngustă și umedă, la altitudini de doar 350-400m, se află Rezervația Valea Fagilor cu
o suprafață de puțin peste 150 ha. În această vale se găsesc păduri de fag cu trunchi columnar, ce
au un diametru de aproape 1m și înălțimi de până la 30 m. Această rezervație are o protecție
strictă și în cadrul ei se desfășoară numai activități de conservare a biodiversității și de cercetare.
ȘTIAȚI CĂ ...
Lacul Iacobdeal este un lac antropic, unic în țară deoarece s-a format în urma
umplerii cu apă a unei vechi cariere de granit?
HIDROGRAFIE:
Apele de suprafață ale ariei protejate aparțin bazinelor hidrografice ale
câtorva râuri cu debite mici, tributare Dunării și Mării Negre; astfel: râul Taița (ce
drenează Depresiunea Taița superioară-Horia) cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea
Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița (ce drenează depresiunea omonimă)
cu afluentul său de stânga Valea Fagilor; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și pârâul
Sorniac. Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată
în urma ploilor.
CLIMĂ:
VULNERABILITATE:
MONUMENTE ȘI ATRACȚII TURISTICE:
În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic
(lăcașuri de cult, situri arheologice, zone naturale, arii protejate); astfel:
EVENIMENTE CULTURALE:
TRASEE MONTANE:
Parcul Național Munții Măcinului este străbătut de mai multe trasee (turistice) montane
amenajate (cu locuri de campare) în scopul facilitării accesului turiștilor în siguranță la destinația
aleasă.
Munţii Măcinului au o deosebită importanţă între munţii ţării, fiind cei mai vechi munţi din
România, interesul cercetătorilor fiind orientat, datorită numeroaselor vestigii istorice, către
săpăturile arheologice, dar în egală măsură şi către cercetarea stiinţifică a vastului tezaur natural
existent aici – geologic, botanic, zoologic.
Potenţialul natural de care dispune în prezent, face Parcul Naţional Munţii Măcinului accesibil
unei game largi de turişti interesaţi de drumeţii în natură, peisaje, flora, faună caracteristice
parcului, studii şi documentare.
Pe diferitele etaje de vegetaţie, între 7 şi 467 m - Vf. Ţuţuiatu, vom întâlni peisaje unice de
stepă la baza versanţilor, urmate de păduri cu gorun, mojdrean şi cărpiniţă, stejar pufos
ajungându-se la tufişuri pe culmi şi stâncării, apoi pajişti de stepă cu aspect de gol alpin.
Pe teritoriul parcului există una din cele mai vechi, interesante şi cunoscute rezervaţii din ţara
noastră – Rezervaţia Naturală Valea Fagilor. Aceasta se remarcă prin prezenţa unică şi viguroasă
a fagului tauric ce prezintă caractere intermediare între fagul autohton şi fagul oriental şi a florei
de subarboret, unică în Dobrogea şi asemănătoare făgetelor din Crimeea.
BIBLIOGRAFIE