APARATE DE MĂSURAT CU

TEHNICĂ DE CALCUL ASOCIATĂ

Subiecte
6.1. Structură generală
6.2. Calculatoarele personale în instrumentaţia de
măsurare
6.2.1. Calculatoarele personale. Plăci utilizator
6.2.2. Magistrale de intrare-ieşire (I/O)
6.2.3. Sistemul de intrare-ieşire (I/O)
6.2.4. Sistemul de întreruperi
6.3. Proiectarea plăcilor utilizator
6.3.1. Proiectarea părţii de interfaţă cu magistrala
6.3.2. Circuite pentru decodificarea adreselor
6.4. Sisteme de achiziţie şi control implementate pe
calculatoare personale
6.4.1. Stuctura unui sistem de achiziţie şi control
6.4.2. Plăci de achiziţie a datelor
6.4.3. Circuite pentru condiţionarea semnalelor
6.5. Exemple de aparate de măsurat cu tehnică de calcul
asociată. Seria Keithley Metrabyte PCIP

Evaluare: 1. Răspunsuri la întrebările şi problemele finale

2. Discuţie pe tema: “Sisteme de achiziţie şi
control implementate pe calculatoare personale”

6.1. Structură generală

O mare varietate de aparate de măsurat se poate obţine

prin conectarea la un calculator a unor module specializate.
Aceste module îndeplinesc anumite funcţii de măsurare numai
sub controlul unui program. Ele nu pot funcţiona autonom. De
regulă, pentru un astfel de ansamblu se foloseşte noţiunea de
instrument virtual, pentru a desemna o combinaţie de elemente
hardware şi/sau software care au funcţionalitatea unui aparat de
sine stătător. Structura unui astfel de aparat, denumit şi aparat

119
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
de măsurat cu tehnică de calcul asociată, este redată în fig. 6.1,
în care, în vederea îndeplinirii unor funcţii de măsurare, cele
două blocuri sunt inseparabile.

Magistrala de I/O
a calculatorului

Modul de
Calculator
măsurare

Aparat de măsurat

Fig. 6.1. Structura unui aparat de măsurat cu tehnică de calcul

asociată.

De obicei, modulul de măsurare este realizat pe o

singură placă de circuit imprimat, care se introduce într-unul din
conectoarele pentru extensii cu care sunt prevăzute
calculatoarele. Datorită largii răspândiri a calculatoarelor
personale (PC), în continuare se va face referire numai la
acestea.
• Exemplificaţi câteva aparate de măsurat cu tehnică de
calcul asociată!
• Care sunt elementele componente ale unui aparat de
măsurat cu tehnică de calcul asociată?

6.2. Calculatoarele personale în instrumentaţia de

măsurare

6.2.1. Calculatoarele personale. Plăci utilizator

Calculatoarele personale sunt deosebit de atractive

pentru implementarea instrumentaţiei virtuale, datorită faptului
că ele oferă posibilitatea cuplării direct la magistrala de

120
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
intrare-ieşire a PC-ului a aşa-numitelor "plăci utilizator",
realizate pentru a asigura diferite funcţii.
În categoria plăcilor utilizator se includ:
- plăci de achiziţie de date;
- plăci de I/O numerice;
- plăci pentru comanda discului fix;
- plăci de interfaţă IEEE-488;
- plăci de reţea;
- plăci modem;
- plăci pentru comunicaţie serială;
- plăci pentru comanda motoarelor pas cu pas;
- plăci prototip (prevăzute cu minimum de circuite
necesare pentru interfaţarea cu calculatorul, precum şi cu o zonă
"utilizator" - găuri metalizate dispuse într-o matrice cu pasul de
2,54 mm, unde pot fi adăugate componente în faza de punere la
punct a unui prototip) etc.
Pentru conectarea plăcilor utilizator, fiecare PC este
prevăzut pe placa de bază cu un număr de conectoare pentru
extensii. După realizarea unei configuraţii standard (placă
grafică, monitor, porturi seriale etc.) mai rămân disponibile un
număr de conectoare pentru extensii, uzual între 4 şi 8.
În aprecierea "expandabilităţii" unui PC, pe lângă acest
număr, trebuie avute în vedere dimensiunile fizice admisibile
pentru plăcile utilizator, precum şi puterea disponibilă de la
sursa de alimentare a PC-ului.

6.2.2. Magistrale de intrare-ieşire (I/O)

Interconectarea dintre plăcile de extensie şi placa de

bază a PC-ului se realizează prin intermediul aşa-numitei
magistrale de intrare-ieşire (I/O) a calculatorului, accesibilă prin
intermediul conectoarelor pentru extensii. Magistrala de I/O
poate avea, în principiu, orice configuraţie însă asigurarea
compatibilităţii între producătorii de calculatoare şi cei de plăci
de extensie a condus la necesitatea standardizării ei. Există, de
fapt, mai multe magistrale standard, utilizate în PC-uri. Una
dintre cele mai vechi magistrale standardizate este magistrala
ISA (Industry Standard Architecture), corespunzătoare
arhitecturii omonime. Magistrala ISA permite vehicularea
informaţiei pe 8 sau pe 16 biţi, la o frecvenţă de tact de 8 MHz.

121
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
Arhitectura ISA defineşte platforma ISA care include: unitatea
centrală, coprocesorul matematic, memoria, tastatura, şi
mouse-ul, circuitele numărător-temporizator şi ceasul în timp
real, controlorul de întreruperi, controlorul de acces direct la
memorie, controlorul pentru împrospătarea memoriilor
dinamice şi circuitele de interfaţă cu magistrala.
Calculatoarele de tip IBM PS/2 au introdus o nouă
magistrală, denumită MCA (Micro Channel Architecture), care
permite vehicularea informaţiei pe 16 sau 32 biţi. Ea se
deosebeşte de magistrala ISA şi printr-o serie de facilităţi
suplimentare oferite. Pentru compatibilitatea cu plăcile
utilizator proiectate pentru magistrala ISA, calculatoarele de tip
PS/2 sunt echipate cu o placă de adaptare prevăzută cu un
număr de conectoare de tipul celor definite pentru magistrala
ISA. De exemplu, modelul 30 al seriei IBM PS/2 permite
conectarea a până la trei plăci ISA pe placa de adaptare.
O altă magistrală care s-a impus în calculatoarele
personale este magistrala PCI (Peripheral Component
Interconnect bus). Ea permite transferuri pe 32 sau pe 64 de biţi,
la o frecvenţă de tact de 33 MHz.
Există o mulţime de alte magistrale (utilizate în
calculatoare personale sau nu), în afara celor menţionate mai
sus: EISA (Extended Industry Standard Architecture), NuBus
(la calculatoarele de tip Macintosh), VME (care stă la baza
magistralei VXI) etc.

6.2.3. Sistemul de intrare-ieşire (I/O)

Calculatoarele sunt utile în măsura în care pot comunica

cu lumea exterioară. Comunicarea se poate realiza prin
intermediul tastaturii, monitorului, imprimantei, unităţilor de
disc, sistemelor de achiziţie şi control etc. Toate acestea sunt
denumite echipamente periferice.
Echipamentele periferice sunt prevăzute cu unul sau
mai multe porturi. Porturile sunt registre pentru memorarea
temporară a informaţiei. Prin intermediul lor se realizează
comunicaţia dintre microprocesor şi echipamentele periferice.
Porturile pot fi de intrare, de ieşire sau bidirecţionale.
Prin port de intrare se înţelege un registru care poate fi
citit de microprocesor.

122
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
Prin port de ieşire se înţelege un registru în care
microprocesorul poate înscrie date.
Porturile bidirecţionale sunt porturi de I/O.
Pentru realizarea comunicaţiei dintre microprocesor şi
porturile de I/O, este necesar ca fiecărui port să i se aloce o
adresă, la care acesta să fie selectat. Adresa unui port poate fi
amplasată fie în spaţiul memoriei, fie în spaţiul de I/O (spaţiul
memoriei reprezintă totalitatea adreselor alocate memoriei, iar
spaţiul de I/O reprezintă totalitatea adreselor alocate
echipamentelor periferice). În primul caz se beneficiază de o
viteză de lucru sporită, precum şi de setul întreg de instrucţiuni
cu memoria. În al doilea caz decodificarea adresei este mai
simplă (sunt mai puţine linii de adresă de decodificat).
Multe microprocesoare sunt prevăzute cu spaţii
suprapuse de adresă pentru memorie, respectiv pentru I/O
(fig. 6.2). Aceasta înseamnă că o aceeaşi adresă fizică poate să
aparţină fie spaţiului memoriei, fie spaţiului de I/O, în funcţie
de un semnal de tipul M/IO* furnizat de microprocesor.
Valoarea "1" a acestui semnal indică (selectează) memoria, iar
valoarea "0" spaţiul de I/O.
nmax

Spaţiul adrese
memoriei

n
Magistrala de
I/O a PC-ului Spaţiul
de I/O

0
CS* (memorie) CS* (I/O)

Adresă

M/IO*

Fig. 6.2. Spaţii de adresă suprapuse.

123
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
De exemplu, adresa 00123h (h = hexazecimal)
împreună cu M/IO*= 1 se referă la locaţia de memorie 00123h,
iar împreună cu M/IO* = 0 se referă la portul cu adresa 123h
din spaţiul de I/O.
Din considerente practice spaţiul de I/O este limitat la
1024 de adrese, cuprinse între 000 şi 3FFh, pentru care sunt
necesare numai 10 linii de adresă (A9,…, A0). Ca urmare,
pentru adresarea unui echipament de I/O este necesară
decodificarea unui număr mai mic de linii de adresă decât în
cazul adresării memoriei. Aceasta simplifică mult structura
decodificatorului de adrese (a se va vedea paragraful 6.3).

6.2.4. Sistemul de întreruperi

Tehnica întreruperilor permite realizarea unei

comunicaţii eficiente între unitatea centrală şi echipamentele
periferice. Pentru implementarea acestei tehnici, unitatea
centrală a fiecărui calculator este prevăzută cu un controlor de
întreruperi. Un circuit uzual de acest tip are opt intrări IRQ
(Interrupt ReQuest), IRQ0,..., IRQ7, cu nivele de prioritate
diferite. IRQ0 are prioritatea cea mai mare iar IRQ7 are
prioritatea cea mai mică. Aceasta înseamnă că evenimentele cu
prioritate mai mare pot întrerupe subrutinele care tratează
întreruperi cu prioritate mai mică.
O parte din liniile IRQ sunt prezente în conectoarele
pentru extensii, fiind disponibile pentru plăcile utilizator.

• Explicaţi ce sunt porturile şi ce rol au ele!

• Enumeraţi câteva magistrale standardizate!
• La ce serveşte tehnica întreruperilor?

6.3. Proiectarea plăcilor utilizator

Proiectarea unei plăci utilizator cuprinde două aspecte:

proiectarea electrică şi proiectarea mecanică. Fiecare dintre
acestea este supusă la anumite limitări (dimensiuni fizice,
consum de la sursele de alimentare etc)
În ce priveşte proiectarea electrică, trebuie remarcat că

124
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
fiecare placă utilizator conţine o parte specifică, de circuite
destinate să îndeplinească anumite funcţii (dorite de utilizator),
şi o parte de interfaţare cu magistrala de I/O a PC-ului.
În cele ce urmează, proiectarea părţii specifice se
consideră efectuată şi se prezintă aspectele legate de proiectarea
părţii de interfaţă cu magistrala.

6.3.1. Proiectarea părţii de interfaţă cu magistrala

Circuitele conţinute de partea specifică au, fiecare, unul

sau mai multe porturi. În urma proiectării părţii specifice,
utilizatorul are o imagine clară despre numărul de porturi de pe
placă. Fiecărui port trebuie să i se aloce o adresă. Ca urmare,
interfaţa cu magistrala trebuie să cuprindă un bloc pentru
decodificarea adreselor sau, pe scurt, un decodificator de
adrese.
Pentru utilizarea eficientă a spaţiului de I/O disponibil
pentru plăcile utilizator este bine ca decodificatorul să
decodifice toate liniile de adresă A9...A0. În acest caz
decodificarea se numeşte completă, iar fiecare port are o adresă
unică.
Dacă pentru decodificarea adresei unui port nu se
foloseşte, de exemplu, linia A0, atunci portul va fi selectat atât
în cazul A0=0 cât şi în cazul A0=1 deoarece valoarea liniei A0
nu prezintă importanţă. Cu alte cuvinte, portul va fi selectat la
două adrese. În acest caz decodificarea se numeşte incompletă,
iar portul nu are o adresă unică. Fenomenul este denumit
multiplicarea virtuală a adreselor. În cazul în care numărul de
linii de adresă neutilizate pentru decodificare este n, adresa
portului apare multiplicată de 2n ori.
Decodificarea incompletă se justifică în practică dacă
simplifică structura decodificatorului şi dacă există suficiente
adrese libere în spaţiul de I/O. Trebuie avută însă grijă ca prin
multiplicarea virtuală a adresei unui port, acesta să nu fie
selectat simultan cu un alt port existent, deoarece pot să apară
conflicte de magistrală (de exemplu, la selectarea simultană a
două porturi de intrare).
Trebuie, de asemenea, evitate conflictele care pot să
apară în timpul unor operaţii de acces direct la memorie
(DMA). În acest scop, pentru decodificarea adresei I/O trebuie
125
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
utilizat şi semnalul AEN, a cărui valoare logică 1 semnifică o
operaţie DMA.
De asemenea, trebuie utilizate liniile IOW* şi/sau
IOR*, prin care microprocesorul semnalează operaţii de scriere
în şi, respectiv, de citire dintr-un port de I/O.
Dacă pe placă există linii ale magistralei de I/O a
PC-ului care ar fi încărcate peste limita admisibilă, atunci placa
utilizator trebuie să conţină şi un bloc de amplificatoare de
magistrală, care să evite încărcarea peste această limită.
Proiectarea părţii de interfaţă cu magistrala cuprinde
paşii prezentaţi în continuare.
1). În funcţie de circuitele conţinute de partea specifică
se determină numărul total de adrese necesitat de placă.
2). Se alege spaţiul în care vor fi amplasate aceste
adrese, adică spaţiul memoriei sau spaţiul de I/O;
3). Se alege zona în care vor fi amplasate adresele
plăcii, adică se stabilesc adresele de început şi de sfârşit ale
acesteia. Adresa de început este aşa-numita adresă de bază a
plăcii. Partea comună a adreselor porturilor de pe placă va fi
folosită pentru obţinerea semnalului de selecţie placă.
Observaţie. La stabilirea adresei porturilor trebuie să
ţină seama de adresele alocate de producătorul PC-ului
diferitelor echipamente. În general, aceste adrese sunt
prezentate în cartea tehnică a PC-ului sub forma unei hărţi de
I/O.
4). Se alocă fiecărui circuit de pe placă un spaţiu
corespunzător în zona aleasă pentru placă. Ca urmare, în
adresele aferente fiecărui circuit va putea fi identificată încă o
parte comună. Prin decodificarea liniilor de adresă
corespunzătoare se vor obţine semnalele de tipul selecţie
circuit.
5). Se trece la proiectarea decodificatorului de adrese,
ţinându-se seama şi de semnalele IOR*, IOW* şi AEN. Pentru
implementarea decodificatorului sunt disponibile mai multe
tipuri de circuite ce vor fi prezentate mai jos.
6). Se analizează încărcarea de către placă a liniilor
magistralei şi se prevăd, dacă este cazul, amplificatoare de
magistrală
7). Dacă placa este proiectată să genereze întreruperi,
se prevede o conexiune la una din liniile de întrerupere

126
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
disponibile sau, mai bine, se prevede un număr de
scurtcircuitoare (jumpere) care să permită modificarea liniei
IRQ la care să fie adusă cererea de întrerupere.

6.3.2. Circuite pentru decodificarea adreselor

O soluţie extrem de simplă pentru obţinerea semnalului

de selecţie placă utilizează un comparator pe 8 biţi de tipul
74LS688. Acesta are două grupe de câte 8 intrări, notate cu Pi şi
respectiv Qi, cu i = 0,...,7 şi o ieşire, (P = Q)*, care are
valoarea 0 dacă Pi= Qi pentru i = 0,...,7. Spre exemplu, se
consideră o placă utilizator care foloseşte adresele 2F0...2FFh.
Dacă la intrările P0, ..., P5 se aduc liniile A9, ..., A4 ale
magistralei de adrese, iar intrările Q0, ..., Q5 se conectează
respectiv la 101111 şi intrările P6, P7, Q6 şi Q7 se conectează
toate fie la 0 fie la 1, atunci ieşirea (P = Q)* reprezintă
semnalul de selecţie placă (fig. 6.3).
+5V

74LS688
A9 P0 Q0
A8 P1 Q1
A7 P2 Q2
A6 P3 Q3
A5 P4 Q4
A4 P5 Q5
P6 Q6
La magistrala de Q7
P7
adrese a PC-ului
(P=Q)*

Selecţie placă (CS*)

Fig. 6.3. Obţinerea semnalului selecţie placă utilizând circuitul

74LS688.

Un circuit frecvent utilizat pentru decodificarea

adreselor porturilor pe plăcile utilizator este 74LS138,
echivalent cu Intel 8205 (fig. 6.4). Acesta este un decodificator

127
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
cu trei intrări (A2, A1, A0) şi opt ieşiri (Y7,…, Y0), prevăzut cu
trei intrări de validare (G1, G2A, G2B). Tabelul de adevăr este
prezentat în tabelul 6.1.
Vcc 16 1 1 13 12 11 1 9
5 4

Y0 Y1 Y2 Y3 Y4 Y5
A0 Y6
A1 A2 G2A G2B G1 Y7

1 2 3 4 5 6 7 8 GND

Intrări de selecţie Intrări de validare

Fig. 6.4. Circuitul 74LS138 (Intel 8205).

Tabelul 6.1
G1 G2A G2B A2 A1 A0 Y7 Y6 Y5 Y4 Y3 Y2 Y1 Y0
1 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 0
1 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 0 1
1 0 0 0 1 0 1 1 1 1 1 0 1 1
1 0 0 0 1 1 1 1 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 0 0 1 1 1 0 1 1 1 1
1 0 0 1 0 1 1 1 0 1 1 1 1 1
1 0 0 1 1 0 1 0 1 1 1 1 1 1
1 0 0 1 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1
X X 1 X X X 1 1 1 1 1 1 1 1
X 1 X X X X 1 1 1 1 1 1 1 1
0 X X X X X 1 1 1 1 1 1 1 1

• Explicaţi multiplicarea virtuală a adreselor!

• Imaginaţi un circuit simplu care să permită
modificarea adresei de bază a unei plăci utilizator
(indicaţie: adăugaţi în fig. 6.3 comutatoare şi
rezistoare la intrările Qi)!

128
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
6.4. Sisteme de achiziţie şi control implementate pe
calculatoare personale

6.4.1. Stuctura unui sistem de achiziţie şi control

Sistemele de achiziţie şi control sunt destinate în

principal conducerii proceselor industriale. În structura unui
astfel de sistem se disting elementele prezentate în fig. 6.5.

Mărimi Mărimi Tensiuni

fizice electrice electrice

Circuite de Circuite de
Traduc-
condiţionare conversie
toare
a semnalelor A/N
Proces fizic Semnale Semnale Semnale
Mărimi analogice numerice
numerice
de execuţie prelucrate prelucrate

Elemente Circuite
de de conversie Calculator
execuţie N/A

Fig. 6.5. Structura unui sistem de achiziţie şi control.

Traductoarele transformă mărimile fizice de interes,

caracteristice procesului fizic controlat, în mărimi electrice care,
prin intermediul unor circuite de condiţionare a semnalelor, sunt
convertite în tensiuni electrice. Circuitele de condiţionare
realizează şi alte funcţii: amplificare, filtrare, izolare galvanică
etc.
Circuitele de conversie analog-numerică realizează
conversia semnalelor analogice (tensiuni electrice) în semnale
numerice acceptate de calculator. Semnalele numerice se obţin
prin prelevarea, la momente de timp date, a valorilor semnalelor
analogice şi conversia acestor valori sub formă numerică.
Calculatorul realizează prelucrarea numerică a
semnalelor, precum şi controlul funcţionării celorlalte
componente din structura sistemului de achiziţie şi control.
129
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
Circuitele de conversie numeric-analogică realizează
conversia semnalelor numerice în semnale analogice şi
efectuează funcţiile: demultiplexare, conversie numeric-ana-
logică, eşantionare şi memorare, filtrare etc.
Elementele de execuţie permit controlul procesului fizic
prin intermediul mărimilor de execuţie şi pot fi: dispozitive de
afişare, motoare, relee, electrovalve etc.

6.4.2. Plăci de achiziţie a datelor

Existenţa unor calculatoare puternice, capabile să preia

unele din funcţiile aparatelor de măsurat, a condus la ideea
realizării plăcilor de achiziţie a datelor, denumite pe scurt plăci
de achiziţie. În varianta cea mai simplă, o placă de achiziţie
conţine un convertor analog-numeric şi circuitele logice
necesare interfaţării acestuia cu PC-ul. Complexitatea acestor
plăci a crescut mereu, ajungându-se la o structură care conţine,
pe lângă partea de achiziţie propriu-zisă, o parte de ieşire
analogică, o parte de intrări/ieşiri numerice şi un bloc de
numărare/temporizare. Structura unei astfel de plăci este
exemplificată în fig. 6.6.
Partea de achiziţie cuprinde un multiplexor analogic, un
amplificator instrumental cu câştig programabil, convertorul
analog-numeric şi o memorie locală de tipul FIFO (primul
intrat-primul ieşit).
De regulă, multiplexorul are 16 intrări, ceea ce permite
obţinerea a 16 canale asimetrice (referite la masă) sau a 8 canale
diferenţiale (flotante).
Amplificatorul cu câştig programabil permite practic
obţinerea mai multor domenii de măsurare prin programarea
corespunzătoare a amplificării. Aceasta are ca rezultat lărgirea
gamei dinamice admise pentru semnalele de intrare.
Gama dinamică a unui sistem (în general) se defineşte
ca raport între valoarea maximă a semnalului de intrare şi
valoarea minimă a acestuia care mai poate fi sesizată de
sistemul respectiv. Pentru mai buna înţelegere a acestei noţiuni,
se consideră următorul exemplu: un miliampermetru are
domeniul de 100 mA, iar cel mai mic curent care poate fi pus în
evidenţă cu acest aparat este de 0,1 mA; în acest caz, gama
dinamică (a miliampermetrului) este de 1000 : 1 (sau de 60 de

130
 PARTEA DE ACHIZIŢIE

Amplificator Convertor Memorie Interfaţă cu

Multiplexor cu câştig analog locală magistrala
programabil numeric (FIFO) PC

Magistrală internă
MAGISTRALA PC

Ieşiri
Dispozitiv de
numerice
comandă
Capitolul 6

CONECTOR I/O
Intrări
Magistrală internă
numerice

Circuite de
numărare/
temporizare
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată

CNA 1 Convertoare
CNA 2 numeric
Fig. 6.6. Structura unei plăci de achiziţie a datelor.

131
analogice
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
decibeli). Un alt exemplu va fi prezentat în subcapitolul 6.4.3, la
paragraful Amplificarea semnalului.
În cazul în care plăcile de achiziţie sunt utilizate pentru
controlul proceselor industriale, ele trebuie completate cu
circuite pentru condiţionarea semnalelor (amplificare, filtrare,
izolare galvanică). De obicei, circuitele de condiţionare sunt
amplasate la distanţă de PC şi de placa de achiziţie, în
apropierea procesului fizic din care se culeg datele.
Amplificarea este necesară pentru ca pe cablul de legătură
dintre placa de achiziţie şi circuitele de condiţionare să fie
transmise semnale cu nivel mare, mai puţin sensibile la
perturbaţii.
Circuitele de intrări/ieşiri numerice permit sesizarea
stării, respectiv acţionarea unor elemente de comandă de tip
releu (închis - deschis).
Realizarea unui sistem de măsurare sau de conducere a
unui proces industrial, utilizând elementele descrise mai sus,
devine relativ simplă.
În afara aplicaţiilor de control, plăcile de achiziţie îşi
găsesc aplicaţie în măsurări. Împreună cu programe adecvate,
ele permit obţinerea aşa-numitelor instrumente virtuale, o
aceeaşi placă putând sta la baza "construirii" mai multor
aparate, în funcţie de programul implementat. Spre exemplu, o
placă de achiziţie de genul celei prezentate în fig. 6.6 poate
servi la obţinerea unui osciloscop numeric, a unui analizor de
spectru, a unui multimetru numeric, a unui wattmetru numeric
etc.
Programe performante, cum este de exemplu pachetul
LabVIEW al firmei National Instruments, fac posibilă afişarea
pe ecranul monitorului calculatorului a panoului frontal al
aparatului implementat, cu toate butoanele şi organele de
comandă aferente. Mai mult, aceste butoane pot fi acţionate
într-o manieră simplă, permiţând modificarea funcţiei, a
domeniului de măsurare etc.

6.4.3. Circuite pentru condiţionarea semnalelor

Condiţionarea semnalelor reprezintă de fapt, adaptarea

între traductorul de măsurare şi circuitele de conversie
analog-numerică. Această adaptare poate să reclame conversia

132
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
semnalului electric de la ieşirea traductorului într-un alt semnal
electric, atenuarea sau amplificarea semnalului, filtrarea
semnalului. În plus, din considerente de securitate a
personalului sau a aparaturii, poate să fie necesară izolarea
electrică (separare galvanică) sau protecţia părţii electrice
împotriva efectelor conectării greşite sau împotriva
descărcărilor electrice.
Conversia curent - tensiune
În cazul în care traductorul furnizează la ieşire semnal
unificat 2 - 10 mA sau 4 - 20 mA, conversia în tensiune se
realizează extrem de simplu, prin intermediul unei rezistenţe
(fig. 6.7).
R1
Iin

(4…20)mA
Ue
R Ui R2 Ue
500Ω (2…10)V

Fig. 6.7. Convertor cu- Fig. 6.8. Divizor rezistiv.

rent-tensiune.

Valoarea rezistenţei se determină în funcţie de curentul

de ieşire al traductorului şi de domeniul de tensiune dorit.
Pentru Iieş = 4 - 20 mA şi Uieş= 10 V, rezultă R = 500 Ω, iar
pentru Uieş = 5 V rezultă R = 250 Ω
De regulă, pentru rezistenţa R, o toleranţă de +0,1%
este suficientă. Importantă este stabilitatea valorii rezistenţei şi
nu abaterea ei faţă de valoarea nominală. Abaterea se poate
corecta prin program, după efectuarea unei calibrări iniţiale la
care se determină factorul de corecţie ce trebuie aplicat la
efectuarea fiecărei măsurări.
Atenuarea semnalului
Dacă semnalul de ieşire al traductorului este o tensiune
care se poate modifica în limite mai largi decât cele admise de
CAN, este necesară o atenuare, care se realizează cu ajutorul

133
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
unui divizor rezistiv (fig. 6.8).
Valorile rezistenţelor nu trebuie să fie nici prea
mici - pentru a nu încărca sursa (traductorul), nici prea
mari - pentru ca raportul de divizare să nu fie influenţat de
curentul de intrare al circuitului conectat la ieşirea divizorului.
Ca şi în cazul precedent, cerinţa principală impusă rezistenţelor
este stabilitatea, eventualele abateri ale rezistenţelor faţă de
valorile nominale putând fi corectate prin program.
Amplificarea semnalului
Intervalul de variaţie a tensiunii de intrare pentru
convertoarele analog-numerice este în mod uzual 0...10 V.
Dacă semnalul de la ieşirea traductorului nu depăşeşte 1 V,
performanţele sistemului de achiziţie se înrăutăţesc (rezoluţia,
precizia, influenţa perturbaţiilor). De exemplu, dacă la intrarea
unui CAN cu N=10 biţi şi domeniul de 10 V se aplică o
tensiune în gama 0...1 V, atunci rezoluţia efectivă nu este
10 mV/10 V = 0,1%, ci 10 mV/1 V = 1%, ceea ce corespunde
aproximativ unui număr de 7 biţi. În astfel de cazuri este
necesară amplificarea semnalului de la ieşirea traductorului
până la limita maximă admisă de CAN. Se folosesc în acest
scop amplificatoare cu structura de principiu din fig. 6.9.

+
AO
PGA
Ui - Ue
Ui Ue

R2
R1 b1 b0

Fig. 6.9. Structură de Fig.6.10. Amplificator

amplificator. programabil.

Foarte utile în astfel de aplicaţii sunt aşa-numitele

amplificatoare cu câştig programabil (PGA), care permit
modificarea amplificării cu ajutorul unor semnale de comandă
binare. Un amplificator programabil se poate simboliza ca în

134
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
fig. 6.10. În fig. 6.11 se prezintă un exemplu de amplificator
programabil, împreună cu valorile amplificării şi secvenţele de
comandă binare corespunzătoare.

+
AO
Ui
- Ue
10k 40k 90k

0
IEŞ 1
2 b1 b0 A
4051 3
INH
0 0 1
10k 10k 10k 0 1 2
C B A 1 0 5
1 1 10
b1 b0
Fig. 6.11. Exemplu de amplificator programabil.

Amplificarea semnalului permite, pe de altă parte,

utilizarea unui CAN la achiziţia unor semnale ce prezintă o
gamă dinamică mai mare decât cea corespunzătoare
convertorului, aşa cum rezultă din următorul exemplu. Un CAN
cu N = 10 biţi are o gamă dinamică de aproximativ 1000 : 1. El
nu poate fi folosit singur pentru un semnal cu gama dinamică
16000 : 1. Folosind însă un amplificator având amplificarea 16,
se obţine pentru ansamblul CAN - amplificator o gamă
dinamică de aproximativ 16000:1, pentru care altfel ar fi fost
necesar un CAN cu N = 14 biţi (deoarece 16000 ≅ 214).
Filtrarea semnalului
Filtrarea care se foloseşte de obicei este filtrarea
trece - jos, care are ca scop fie reducerea perturbaţiilor
suprapuse peste semnalul util, fie eliminarea erorilor de aliere
care pot să apară la măsurările prin eşantionare. Modul de
apariţie a acestor erori rezultă din exemplul prezentat în
fig. 6.12, din care se observă că dacă frecvenţa de eşantionare

135
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
nu este suficient de mare, semnalul reconstituit din eşantioanele
prelevate diferă mult de semnalul original.
Ca regulă practică generală, frecvenţa de eşantionare se
ia de 5...10 ori mai mare decât frecvenţa de tăiere a filtrului.
Aceasta, la rândul ei, se ia egală cu frecvenţa maximă de interes
prezentă în spectrului semnalului. De exemplu, dacă traductorul
de măsurare furnizează un semnal sinusoidal cu frecvenţa
f = 100 Hz, se va lua fe = 1000 Hz (10 eşantioane/perioadă), iar
frecvenţa de tăiere a filtrului se va lua f0 = 100 Hz.

eşantion semnal real

u

R
0
t
Ui Ue
C

semnal reconstituit

Fig. 6.12. Explicativă pentru Fig. 6.13. Filtru trece-jos RC.

apariţia erorilor de
aliere

În cazul unui filtru trece-jos, pasiv, cu o celulă

(fig. 6.13), frecvenţa de tăiere are expresia:

1 (6.1)
f0 = .
2πRC

Important la un filtru este raportul de atenuare, definit

ca raport între tensiunea de intrare şi tensiunea de ieşire:

Ui (6.2)
a= .
Ue

Pentru frecvenţe de cel puţin 3 ori mai mari decât f0, se

poate folosi relaţia aproximativă:

136
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
f (6.3)
a≅ .
f0

Raportul de atenuare arată de câte ori s-a redus

amplitudinea unei componente la ieşirea filtrului faţă de
amplitudinea aceleiaşi componente la intrare. După cum se
observă din relaţia (6.3), raportul de atenuare depinde liniar de
frecvenţă dacă f ≥ 3f0 .
Exemplu. În cazul unui filtru cu f0 = 1 Hz utilizat
pentru atenuarea perturbaţiilor cu frecvenţa reţelei, suprapuse
peste semnalul util furnizat de traductor (tensiune continuă),
atenuarea introdusă de filtru pentru semnalele cu f = 50 Hz este
a = 50 Hz/1 Hz = 50.
Pentru obţinerea unor atenuări mai mari se conectează
două sau mai multe celule în cascadă, atenuarea rezultantă fiind
produsul atenuărilor individuale. Referindu-ne la exemplul
precedent, două astfel de celule realizează o atenuare (pentru
f = 50 Hz) de 2500.

• Explicaţi funcţionarea unei plăci de achiziţie!

• Calculaţi frecvenţa de tăiere a unui filtru trece-jos
cu o celulă, având R=100 Ω şi C=160 nF!
• Calculaţi gama dinamică a unui CAN cu 18 biţi!

6.5. Exemple de aparate de măsurat cu tehnică de calcul

asociată. Seria Keithley Metrabyte PCIP

Seria PCIP (Personal Computer Instrumentation

Products) a firmei Keithley Metrabyte include următoarele
plăci:
- PCIP-DMM: multimetru numeric cu 41/2 cifre;
- PCIP-SCAN: dispozitiv de multiplexare cu 16 canale;
- PCIP-SCOPE: osciloscop numeric cu două canale, cu
banda de10 MHz;
- PCIP-AWFG: generator de semnale de formă
arbitrară;

137
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată
- PCIP-SST: generator de semnale sinusoidale,
dreptunghiulare şi triunghiulare;
- PCIP-CNTR: numărător universal, 80 MHz, cu două
canale;
- PCIP-DLA: analizor logic cu 16 canale;
- PCIP-PPS: sursă triplă de tensiune, programabilă;
- PCIP-RES: rezistor în decade, programabil;
- PCIP-CAL: calibrator de tensiune continuă, maximum
+20 V.
Mai multe astfel de plăci, împreună cu un calculator
personal, pot forma un sistem automat de testare (ATE), având
un preţ mult mai scăzut decât un sistem format din aparate de
sine stătătoare interconectate printr-o interfaţă standard.
În figurile 6.14 şi 6.15 se prezintă, spre exemplificare,
schema bloc a rezistorului în decade PCIP-RES.
Dintre caracteristicile mai importante se menţionează:
- rezistenţa: 0 - 1048575 Ω cu rezoluţie de 1 Ω ;
- eroarea tolerată: +0,5% × valoarea rezistenţei +4,0 Ω;
- puterea consumată de placă: 5 V/2 A.
În fig. 6.14 se observă existenţa unui set de rezistoare
înseriate, având rezistenţele cu ponderi binare. Un rezistor poate
fi înseriat în circuit sau şuntat de releul corespunzător. Având în
vedere că rezistenţa contactelor unui releu este de aproximativ
100 mΩ, pentru valori programate ale rezistenţei mai mici decât
16 Ω este acţionat releul ENHI care scurtcircuitează celelalte 16
contacte înseriate.
Placa se livrează împreună cu un program (driver) care
permite afişarea pe monitorul calculatorului a unui meniu
specific, cu ajutorul căruia operatorul poate selecta simplu
valoarea rezistenţei. Programul, odată activat, permite de
asemenea operatorului să programeze placa într-un limbaj de
nivel înalt (C, PASCAL sau FORTRAN).

138
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată

ENHI

8
8
524,3 k 2048
512 k 2k
4
4
262,1 k 1024
256 k 1k
2
512 2
131,1 k
128 k 512
1
65,536 k 256 1
64 k 256

32,768 k 128
32 k 128

16,384 k 64 OUTPUT ROUT

16 k 64
ENABLE

8,192 k 32
8k 32

4,096 k 16
4k 16

+5V

Fig. 6.14. Schema bloc a plăcii PCIP-RES. Partea cu relee şi

rezistoare.

139
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată

∫ Magistrala PC-ului
∫
Adrese Comenzi Date

Comutatoare pentru Decodificator Amplificatoare

adresa de bază de adrese de magistrală

Port 1 Port 2 Port 3

Circuite pentru Circuite pentru Circuite pentru

comanda releelor comanda releelor comanda releelor

1 4 16 64 256 1k 4k 16k 64k 256k OE

2 8 32 128 512 2k 8k 32k 128k 512k ENHI

Ieşiri pentru comanda releelor corespunzătoare din fig. 6.14

Fig. 6.15. Schema bloc a plăcii PCIP-RES. Partea de

decodificare şi comandă.

140
 Capitolul 6
Aparate de măsurat cu tehnică de calcul asociată

Rezumat

Un aparat de măsurat cu tehnică de calcul asociată

presupune un calculator, o placă de achiziţie care se
introduce în calculator, precum şi un program adecvat.
Ansamblul este denumit instrument virtual şi poate
îndeplini, în general, funcţiile mai multor aparate de
măsurat.

TEMĂ
Să se proiecteze o placă utilizator cu 4 CNA de
12 biţi pentru magistrală ISA (se vor prevedea
amplificatoare de magistrală pentru liniile de date,
precum şi posibilitatea modificării adresei de bază, a
cărei valoare iniţială se va lua 310h).
Indicaţii
Se recomandă folosirea următoarelor compo-
nente:
• CNA de tipul MAX508 (produse de Maxim)
• 74LS688, 74LS138, 74LS245 (Texas Instruments)
• comutatoare DIP pentru modificarea adresei de
bază
Bibliografie
D. Stoiciu – Traductoare şi aparate electronice de
măsurat, Ed. Oriz. Universitare, Timişoara, 1998
Cataloage Maxim, Texas Instruments

141