UNIVERSITATEA DE STAT

Lucru individual
Drept Civil.Partea Generală

Tema : Nulitatea – sancţiune specific Dreptului Civil

A efectuat : Bounegru Stanislav

Grupa 1704

A controlat : Cebotari Adriana

Chişinău 2018
 Nulitatea – Sancţiune specific dreptului Civil

Dreptul este un sistem de reguli, care sunt create şi puse în aplicare prin
intermediul unor instituţii sociale sau guvernamentale pentru a reglementa
comportamentul. Dreptul este un sistem care ajută la reglementare şi prin care se
asigură că o comunitate arată respect şi egalitate în interiorul ei. Dreptul civil este acea
ramura de drept care reglementeaza raporturi juridice, patrimoniale si nepatrimoniale,
in care partile figureaza ca subiecte egale in drepturi.Orice ramură de drept este
constituită din totalitate de regului,norme care reglementează anumite raporturi,în caz
de nerespectare a normlor de către indivizi,în orice ramură de drept,este prevăzută o
anumită constrângere sau sancţiune. În Dreptul Penal ,în calitate de sancţiune este
pedeapsa care se indivitualizează după anumite criterii ,acestea pot fi pedeapsa
detenţiunii pe viaţă ,pedeapsa închisorii,amenda penală,etc.Dreptul Contravenţional în
calitate de sancţiune aplică sancţiunea prin amendă ,avertisment ,arentrul
contravenţional,etc.Dreptul civil ,în cazul nerespecării condiţiilor prevăzute de lege a
formării actului juridic civil se sancţioneză cu Nulitate.

Nulitatea este o sancţiune civilă care defiinţeză actul juridic în cazul în care
acesta a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor de validitate cerute de lege.Acesta
este o difiniţie dată de doctrina de specialitate care a fost formulată în baza
reglamentărilor legale.Din acestă difiniţie deducem că actul juridic sancţionat cu nulitate
este lipsit de efecte juridice.Deşi actul există în forma sa material,acesta nu produce
efecte juridice.

Dreptul Civil ,de asemenea,reglementează şi alte sancţiuni care aduc la lipsirea

de efecte a actelor juridice ,cum ar fi :
rezoluţionarea,rezilierea,revocarea,inopozobilitatea,caducitatea.Nulitatea actului juridic
trebuie desebită de aceste cauze similare.Rezoluţiunea este acea sancţiune civilă care
constă în desfiinţarea unui contract sinalagmatic pentru neexecutarea culpabilă a
obligaţiilor ce le incumbă de cître una din părţi,iar nulitatea – tuturor actelor juridice.
Rezoluţiunea presupune existenţa unui act juridic perfect valabil care nu se
execută din culpa unei părţi, iar nulitatea actului presupune că, la momentul
încheierii actului juridic, nu au fost respectate condiţiile de valabilitate.Deosebirea
dintre rezoluţiune şi reziliere nu este majoră ,contă în faptul că prima are un
effect retroactiv,iar cea de a doua nu desfiinţază efectele actului ce s-au produs
anterior ei,adică produce efect numai pentru viitor.Diferenţa dintre revocare şi
nulitate constă în faptul că nulitatea are efect retroactive,iar revocare desfiinţează
actul juridic pentru viitor.
 Între caducitate şi nulitate există următoarele deosebiri.Caducitatea
presupune o act valabil încheiat,iar nulitateaun act nevalabil.Caducitatea
presupune o cauză ulterioară încheierii actului juridic independent de voinţa
părţii,iar nulitatea intervine pentru cause anterioare sau concomitente cu
momentul încheierii actului juridic,de asemenea,nulitatea are efect
retroactive,faţă de caducitate care operează numai pentru viitor.

Inpozabilitatea şi nulitatea tot se deosebesc între ele,prin ceea că inpozabilitatea

presupune un act valabil,iar nulitatea un act nevalabil.Inpoazabilitatea se aplică doar
unor categorii de acte exăres şi exhaustiv prevăzute de lege,iar nulitatea tuturor actelor
juridice.Înpozabilitatea sancţionează neîndeplinirea condiţiilor de publicitate, iar
nulitatea neîndeplinirea condiţiilor de valabilitate.Aceste diferenţe se duduc din
articolele 732-7524 Codul Civil.

Nulitatea,în dependenţă de natura interesului ocrotit de lege,poate fi absolută şi

relativă.Regula generală a nulităţii actului juridic are formula: Este nul actul juridic care
nu corespunde prevederilor legale.Declaraţia nulităţii actului juridic încheiat este
orientată sopre apărarea orinii publice,a bunurilor moravuri şi atrage după sine anularea
drepturilor şi obligaţiilor ,care dacă ar fi realizate ,duc la încălcarea legii. Precum
sancţiunile altor ramuri de drept sunt îndreptate spre menţinerea orinii publice şi
legalitaţii ,asemenea şi ramura de Drept Civil reglementează sancţinea pentru iniţierea
raporturilor conform prevederilor legale. În cazul nulităţii absolute aceasta poate fi
invocată oricând,indiferent de timpul care s-a scurs de la încheierea actului
juridic,conform prevederilor Codului Civil ,la art.217 alin. (3),că acţiunea în contestare a
nulităţii absoolute este imprescriptibilă.

Sancţiunea de nulitate absolută surivine la nerespectarea cerinţilor legii,actul juridic

lovit de nuliotate absolută este nul,nefiind necesară o hotărâre judecătorească de
contestarea a nulităţii absolute. De exemplu,în cazul unui individ care nu are capacitate
de exerciţiu încheie un act juridic,nu este necesar să fie o adresare în instanţa de
judecată pentru a-l declara nul,acesta fiind nul de drept. Instanţa judecătorească
intrevine în cazul nulităţii absolute pentru a aplica efectele nulităţii absolute.Nulitatea
absolută poate fi invocată de către intanţa judecătorească din oficiu,de orice persoană
care are un interes născut şi actual.

Nulitatea relativă deosebeşte de nulitatea absolută considerabil de mult. Nulitatea

relativă fiind o sancţiune aplicată unui act juridic întocmit cu nerespectarea uni norme
juridice care ocroteşte un interes particular ,idividual,stabilită în favoare unei anumite
persoane. De aceea,nulitatea relativă poate fi invocată doar de un cerc restrâns de
persoane,instanţa judecătorească nu poate să invoce din oficiu,spre deosebire de
nulitatea absolută unde aceste condiţii sunt inverse. Se datorează criteriului de
graviditate a interesului lezat,dacă în cazul leziunii unui interes general obştesc se aplică
nulitatea absolută , iar nulitatea relativă se invocă când interesul unei persoane
concrete. Persoanele care pot invoca nulitatea relativă sunt doar acele persoane în al
cărui interese sunt stabilite sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii
chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice. Spre deosebire de nulitatea
absolută ,nulitatea relativă poate fi invocată doar înăuntrul termenului de
prescripţie.Termenul de prescripţie general este stipulat la art. 267 Cod Civil şi este de 3
ani.

Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmarea actului,ceea ce nu putem atribui

actului juridic lovit de nulitate absolută, în acel caz indiferent de voinţa expresă sau
tacită a persoanei a cărei interes este stabilită nulitatea.

Trecând prin prisma acestor afirmaţii teretice şi legale , se întelege importanţa

delimitării şi deosebirii dintre nulitatea absolută şi cea relativă ,cât şi importanţa
cunoaşterii acestor criterii pentru evaluarea corectă a sancţiunii invocate. Legiitorul în
ramura de Drept Civil acordă multe norme dispoziteve , după care fiecare decide cum să
acţioneze ,după propria sa voinţă. Dar, odată ce dorim să încheiem careva contracte
legiitor precizeză care sunt obligaţiile pentru care trebuie ne angajăm respectare lor. În
cazul nerespectării condiţiilor legale, legiitorul prevede nulitatea ca sancţiune specific
Dreptului Civil, fiind aplicată duce la absenţa efectelor juridice.