Calificare si conflictul de calificări

Calificarea în sistemul de drept al Republicii Moldova

Calificarea conceptelor juridice.Articolul 2577 CC RM

(2) În cazul în care conceptele juridice care necesită

(1) La determinarea legii aplicabile raporturilor
de drept civil cu element de extraneitate se va
ţine cont de calificarea conceptelor juridice
efectuată conform dreptului Republicii Moldova,
dacă legea şi tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte nu prevăd altfel.
calificare juridică nu sunt cunoscute dreptului Republicii
Moldova ori sunt cunoscute sub o altă denumire sau cu
un alt conţinut şi nu pot fi determinate prin interpretare
conform dreptului Republicii Moldova, la calificarea lor
juridică poate fi aplicat dreptul unui stat străin dacă
astfel nu se limitează drepturile civile ori dacă nu se
stabilesc măsuri de răspundere civilă.

Definiția calificării

Calificarea normei conflictuale poate fi definită în două moduri:

Pornindu-se de la norma conflictuală Pornindu-se de la situația de fapt (rapotul

către situația de fapt (rapotul juridic) juridic) către norma conflictuală

aefdf

Calificarea

este operațiunea logico-juridică de determinare a Calificarea

sensului exact și complet al noțiunilor juridice utilizate
constă în interpretarea unui raport juridic în
de norma conflictuală, atât privitor la obiectul
scopul de a înțelege conținutul normei
reglementării sale (conținutul), cât și în ceea ce privește
conflictuale și legătura în care intră cu ea.
legea competentă a cârmui raportul juridic
(legătura).
 Factorii care determină necesitatea calificării

Factorii care determină necesitatea calificării:

Noțiunile juridice cuprinse în norma conflictuală Diferite sisteme legislative încadrează situaţii de
pot avea sensuri diferite în diverse sisteme de fapt identice în noțiuni sau categorii juridice
drept. distincte.

Unele sisteme de drept conţin noțiuni și instituţii

Noțiunile similare după conținut pot fi interpretate în
juridice care nu sunt cunoscute și reglementate în
mod diferit de la un sistem de drept la altul etc.
altele.

Tipurile calificării

Calificarea poate fi clasificată potrivit următoarelor criterii:

Natura operațiunii: Obiectul calificării: Izvorul calificării:

calificare primară calificare a conținutului

calificare legală
normei conflictuale

calificare secundară calificare a legăturii normei

calificare jurisprudențială
conflictuale

califiacare doctrinară
 Calificarea primară și calificarea secundară

Clasificarea calificării bazată pe criteriul naturii operațiunii rămâne

a fi cea mai importantă, presupunând următoarele:

Calificarea primară Calificarea secundară

Constă în determinarea sensului noțiunilor juridice

utilizate în conținutul și legătura normei
conflictuale și are ca obiect determinarea legii
aplicabile raportului juridic cu element de
extraneitate. Calificarea primară se face înainte de
aplicarea normei conflictuale. De rezultatul
calificării depinde legea competentă să guverneze
raportul juridic. Astfel, determinarea legii
aplicabile contractului reprezintă o calificare
primară.
Este, practic, subsecventă calificării primare şi
nu influenţează desemnarea lex causae.
Calificarea secundară intervine după
momentul la care s-a făcut calificarea primară
şi este o problemă care aparţine dreptului
intern. De exemplu, determinarea faptului
dacă un contract are natură civilă sau
comercială reprezintă o calificare secundară.

Calificarea primară are loc conform legii

forului. Regula este enunţată în art.2577
alin.(1) CC RM
 Calificarea conținutului și calificarea legăturii normei conflictuale. Efectul
calificării / importanța soluționării conflictului de calificări

Clasificarea calificării bazată pe criteriul obiectului operațiunii presupune următoarele:

Calificarea conținutului normei

Calificarea legăturii normei conflictuale
conflictuale

Conflictul de calificări referitor la noţiunile din
conţinutul normei conflictuale influenţează
norma conflictuală care se va aplica în speţă.
sistemul aplicabil, soluţia conflictului de legi. Deci, în
Deci, în cazul calificării conţinutului, are loc
determinarea / modificarea normei
conflictuale.
Conflictul de calificări care priveşte legătura are
drept consecinţă păstrarea normei conflictuale;
totuşi, rezultatul acestei calificări influențează
cazul calificării legăturii, are loc deteminarea/
modificarea legii (sistemului de drept) aplicabil
raportului juridic.

Exemple de noțiuni cu ajutorul cărora este

Exemple de noțiuni prin care se exprimă
determinat conținutul normei conflictuale: -
legătura normei conflictuale: - cetățenia,
starea civilă și capacitatea persoanei fizice:
domiciliul sau reședința persoanei fizice:
art.2587 CC RM; - conținutul posesiunii,
art.2586 CC RM; - locul constituirii persoanei
dreptului de proprietate şi al altor drepturi
juridice: art.2596 CC RM; - locul situării
reale asupra bunurilor mobile şi imobile:
bunurilor: art.2601 CC RM; etc
art.2601 CC RM; etc
 Calificarea legală, calificarea jurisprudenţială şi calificarea doctrinară

Clasificarea calificării bazată pe criteriul izvorului acesteia:

Calificarea legală Calificarea jurisprudențială Calificarea doctrinară

Calificarea jurisprudențială Calificarea doctrinară este

Calificarea legală este operaţiunea
de definire, interpretare şi
încadrare a noţiunilor în categorii
juridice prin chiar textul legii. Spre
exemplu: - Calificarea noțiunii de
„lege națională” în art.2587 CC
RM.
reprezintă interpretarea dată de
către instanțele judecătorești în
examinarea cauzelor. Spre
exemplu: - Speța testamentului
olograf – calificarea caracterului
olograf al testamentului; - Speța
malteză / Bartholo – calificarea
naturii pretenţiilor succesorale; -
Speța Caraslanis sau căsătoria
grecului ortodox – calificarea
cerinţei celebrării religioase a
căsătoriei etc.
operaţiunea de definire,
interpretare şi încadrare a
noţiunilor în categorii juridice prin
opera dotrinarilor. Pe această cale
sunt semnalate situaţii create de
evoluţiile legislative recente din
unele state, care ilustrează atât
dinamismul reglementărilor, cât şi
elementul pregnant de specific
naţional. Spre exemplu: -
Calificarea noţiunilor de căsătorie
şi parteneriat înregistrat etc.

Conflictul de calificări

Conflictul de calificări reprezintă situația ce apare la momentul când noțiunile din

conținutul și/sau legătura unei norme conflictuale au semnificații diferite în sistemele
de drept susceptibile a se aplica raportului juridic.

Conflict de calificări privind

Conflict de calificări privind conținutul
legătura normei conflictuale:
normei conflictuale:

De exemplu: Calificarea noțiunii „domiciliul persoanei

fizice”: - în dreptul RM „Domiciliul persoanei fizice este
locul unde aceasta își are reședința obișnuită.” (art.38
De exemplu: Speța testamentului olograf – alin.(1) CC RM); - în unele sisteme de common law
calificarea caracterului olograf al există conceptul domiciliului de origine (domicile of
testamentului origin), calificat ca fiind locul unde persoana are
intenția de stabilire permanentă și de aceea se apropie
de cetățenie ca stabilitate.
 Legea potrivit căreia se face calificarea / Calificarea potrivit lex fori

Calificarea, de regulă, se face potrivit principiului lex fori, deci potrivit legii instanței
sesizate în soluționarea litigiului. În legislația națională, norma respectivă este
consacrată în CC RM: art.2577 „Calificarea conceptelor juridice”

Operațiunea de calificare este necesară pentru a determina legea aplicabilă și, firesc, este realizată
prealabil determinării acestei legi. Astfel, este de neconceput ca judecătorul să se adreseze unei
legi oarecare spre a face calificarea cât timp această lege încă nici nu este identificată. Soluția
calificării potrivit principiului lex fori este întemeiată pe următoarele argumente:

Principiul ejus est

Calificarea este necesară Dacă calificarea nu De regulă, unica lege
interpretari, cujus est
pentru a determina s-ar efectua potrivit cunoscută la momentul
condere (interpretarea
norma conflictuală legii forului, ar calificării este legea
aparține celui care a
aplicabilă și legea însemna că instanța forului, pe când lex
edictat norma). Astfel, dat
competentă a soluționa forului nu are niciun causae urmează a fi
fiind faptul că normele
litigiul. Astfel, calificarea control asupra determinată ulterior,
conflictuale aparțin
este o operațiune aplicării legii inclusiv datorită
sistemului de drept al
prealabilă aplicării normei străine, ceea ce nu soluționării conflictului
forului, urmează a fi
conflictuale poate fi admis. de calificări.
calificate potrivit lex fori.
 Excepții de la calificarea potrivit principiului lex fori

Excepții de la calificarea potrivit principiului lex fori

Calificarea instituțiilor necunoscute legii forului –

Autonomia de voință – art.2617 CC RM
art.2577 alin.(2) CC RM

Calificarea secundară este o problemă de drept intern Calificarea noțiunilor din norma conflictuală străină în
și se face după lex causae cazul retrimiterii

Calificarea legală

Calificarea cetățeniei – art.2586 alin.(3) CC RM

Calificarea imobilelor – art.2599 alin.(2) CC RM (lex rei

sitae - lex causae)
 Calificarea efectuată de arbitri în arbitrajul
internațional ad-hoc

Calificarea după lex causae

Calificarea după lex causae reprezintă interpretarea noțiunilor relevante potrivit legii
străine, avându-se în vedere că aceasta este competentă să reglementeze un anumit
raport juridic.

Argumente pro: Argumente contra:

1. Orice normă juridică trebuie să fie calificată 1. Teoria respectivă vizează calificarea
potrivit sistemului juridic căreia îi aparține. noțiunilor utilizate pentru determinarea
legăturii normei conflictuale, dar anume în
acest domeniu apar cele mai multe dificultăți.

2. Interpretarea trebuie să fie realizată potrivit

legii aplicabile raportului juridic.
2. Aplicarea legii forului prin neglijarea
interpretării sale proprii, dar prin calificarea
legii străine, poate avea ca efect, de asemenea,
3. Trimiterea la legea străină competentă presupune atribuirea legii forului a unei competențe pe
și trimiterea la calificarea acestei legi. De altfel, dacă care aceasta nu o acceptă.
nu se ține cont de interpretarea dată de acest
sistem juridic, putem fi în situația în care acestei legi
i se impune o competență pe care ea însăși nu o
primește, ca urmare fiind denaturat sensul acesteia.

4. Legea străină care este declarată

competentă să reglementeze un anumit raport
juridic trebuie să fie aplicată în așa mod încât
drepturile subiective să fie apărate în mod
efectiv, ceea ce este posibil doar prin calificarea
potrivit lex causae.
 Teoria calificării autonome

Teoria calificării autonome constă în faptul că instanța competentă să

soluționeze litigiul califică noțiunile utilizate în norma conflictuală în mod
autonom, fără a le oferi sensul atribuit lor în legea materială internă.

Avantaje: Dezavantaje:

Dezavantajul acestei teorii constă în dificultatea de

a stabili această calificare comună, rezultată din
interpretările unor două sisteme juridice diferite.
Scopul urmărit prin aplicarea acestei teorii este de a
Spre exemplu, dacă într-un sistem de drept
atribui noțiunii o calificare comună, rezultată din
consimțământul părinților la căsătoria copiilor este
generalizarea interpretărilor oferite de către
o condiție de formă, iar în celălalt sistem – o
sistemele de drept în cauză.
condiție de fond, este cu neputință să se găsească o
calificare comună.

Calificarea după proper law

Teoria calificării după proper law reprezintă o concepție care îmbină

calificarea potrivit lex fori și calificarea potrivit lex causae. Această teorie
este specifică dreptului englez.

Avantaje: Dezavantaje:

Calificarea se face după legea cea mai potrivită

cauzei. Astfel, deși este admisă, ca regulă, calificarea
după lex fori, instanța poate califica și după lex Dezavantajul acestei teorii constă în
causae. Avantajul constă în flexibilitatea de care imprevizibilitatea soluției, aceasta fiind cunoscută
dispune instanța în determinarea legii după care se doar după expunerea instanței.
va face calificarea în scopul de a fi cât mai
corespunzătoare litigiului soluționat
 Etapele soluționării unui litigiu cu element de extraneitate

Etapele soluționării unui litigiu cu element de extraneitate

1. Soluționarea conflictului de jurisdicții și

stabilirea competenței jurisdicționale a
instanței. Stabilirea competenței instanțelor din
RM în litigiile de drept internațional privat se
realizează în conformitate cu dispozițiile
art.459-462 CPC RM.
3. Aplicarea normei conflictuale
corespunzătoare și stabilirea legii competente
să reglementeze raportul juridic în cauză.

2. Soluționarea conflictului de calificări prin 4. Aplicarea legii corespunzătoare și

calificarea primară și determinarea normei soluționarea litigiului. La această etapă are loc
conflictuale aplicabile. Sediul materiei privind calificarea secundară (determinarea normelor
calificarea: art.2577 CC RM. interne concrete care se aplică).