Catre Raiu€ pe Pamant, pein tubitea de noi ingine, iubizea unuia penten celalalt. iubitea penttu p@aneta noasttd. Cuvinte de apteciete penteu cattea Efectu€ de Lund de Miere \O reslizare cu adevarst remarcabil... o vial de bue curii, cuprinsd fntr-un manuseris concis. Am parcurs cartea de doua cri si am adorat fiecare clip’ petrecuté citind-o. ste una dintre lecturile mele favorite...” Dr. Wayne W, Dyer, autoral ciriilor Dovinte indeptinite §1 FGrd scuzel Bruce Lipton a scris cea mai bun carte despre cra- poste ~ Ta tive! personal si planetar- pe care am vitito vre- ncata, Siam citit nenumnarate! Ti cunose personal gi indes- proepe pe Bruce si pe preaiubite Iui Margaret, Relagia tor ‘este minunaté, infloritoare, creativa gi molipsitoare. Ei traticse: Raiui de pe Pémént - si puteti si voi si facet asia. Bruce foloseste principiile Noii Suinje — alcatel sustinitor este — pentru a ne expliea, pentr a ne ilumina §) Ineutala pe tofi sf Totruchipain iubinen pe cure ne-um dort-o dintordeauna™ Joan Z, Borysenko, PhD., biclog, psinclog gi autosrea clrjilor de mare succes Busola sufletudu’ gi Epuizare totals (publicate de Edisura For You) 5Efectul de Lund de Miete: o state de extaz, pasiune, eneegie si sdndtate, ca tezultat al unel iubiti nemdeginite. Viata este atat de beumoasd, incat abia astepti sa te teezesti dimineata, ca sé incepi o noud 2i si sa-i mu€tumesti Universubui ca existi. Inteoducete Viata fara iubire nu are nico valoare. Jubirea este apa vietit. Bea cu inima si cu sufletull RUMI’ ach cineva mi-ar fi spus, cand eram tan&r, cA voi ajunge si scriu o carte despre relafii, i-as fi rispuns ci nu e in toate mintile, Eu credeam ef dragostea e un mit in- ventat de poefi si de producatorii de la Hollywood, ca si-i facd pe oameni sa sufere dupa ceva ce nu vor avea niciodat’, lubire vesnica? Fericiti pana la adanci batrdneji? Sa fim seriosi! Ca toti ceilalti si eu am fost programat astfel inedt unele lucruri si-mi vind de la sine in viata, Programarea mea punea accentul pe importanta educagiei. Pentru piiringii mei, valoarea educatici era egalé cu diferenta dintre viaja unui sipator de santuri, care abia igi ducea zilele, gi cea foarte placutA a unui membru al elitei, cu maini catifelate. Paringii mei ficeau parte din randul celor care considerau cu trie c& ,in vial, nu pofi realiza nimic Piri educatie™. Avand in vedere convingerile lor, nu e de mirare ct pai- rintii mei nu au precupetit nimi atunci cand a fost vorba de largirea orizonturilor mele de cunoastere. imi amintese gi as- {zi cum, intr-o zi, in clasa a doua, m-am intors de la ora doam- 8Bruce H. Lipton, Ph.D, nei Novak, incdntat de prima mea intalnire cu uluitoarea lume microscopic’ a amoebelor unicelulare gi a superbelor alge uni celulare cu numele fascinant de spirogyra. Am dat névala in casi si am implorat-o pe mama s&-mi ia un microscop, unul care s8 fie numai al meu, Féri nici cea mai mic& ezitare, m-a dus imediat cu masina la magazin si mi-a cumpérat primul meu microscop. P&rinfii mei nu au avut, evident, aceeasi reactie la ctiza mea de isterie, generat de dorinja disperata de a avea 0 palitic de cowboy, un pistol cu sase gloante gi un toc de pistol caale lui Roy Rogers?! in ciuda perioadei Roy Rogers, eroul tineretii mele avea si devind Albert Einstein — 0 personalitate urias, un fel de Mickey Mantle, Cary Grant! si Elvis Presley’ la un loc. Mi-a placut intotdeauna poza in care scoate limba gi in care capul fi este acoperit de o explozie de pir alb. Pe Einstein imi plicea s8-l vad si pe micul ecran al (now inventatului) televizor din sufiagerie, unde apairea ca un bunicut iubitor, injelept si juctus. ‘Cel mai méndru eram de faptul cd Einstein, un imigrant evreu ca $i tatil meu, a reusit si inving’ prejudecifile prin strilucirea de care a dat dovada in domeniul stiintific. Uneori, in timpul copiliriei petrecute in comitatul Westchester, New York, m-am simfit ca un proscris: in oray erau paringi care nnu-mi ddeau voie si ma joc cu copiii lor, pentru ca nu cumva si-i molipsesc de bolsevism. Aveam un sentiment de mandrie si sigurang’, la géndul cd Einstein, departe de a fi un proscris, era un evreu respectat si onorat in intreaga lume. Profesorii buni de care am avut parte, familia mea, care credea c& educatia este totul, si pasiunea, care ma tinea ore in sir in faja microscopului, m-au condus c&tre doctoratul in bio- logie celulara si spre un post permanent la Facultatea de Medi- cind gi Sanatate Publica a Universitatii din Wisconsin. in mod ironic, abia dupa ce am parisit acest post, pentru a mi dedica exploritii .noii stiinje*, inclusiv studiilor de mecanicd cuan- 0 __Bfecul de Lunt de Miere = ticd, am inceput si ingeleg natura profunda a contributiei pe care Einstein, eroul copiliriei mele, a avut-o in aceasta lume Daca din punct de vedere academic infloream, in alte do- meni eram un etalon de disfunctionalitati, in special in ceea ce priveste relatiile. M-am c&satorit pe la douazeci gi ceva de ani, cnd eram prea tanir gi prea imatur cmofional pentru o relatie setioasi. Cand, dupa zece ani de cAsnicie, i-am spus tatdlui meu ci divortez, acesta a declarat hotirdt c&i aga ceva nu era posibil, spundndu-mi: ,Csitoria este 0 afacere.** Privind in urmé, rispunsul tatélui meu era logic pentru cineva care, in 1919, emigrase dintr-o Rusie care era prada foa- metei, pogromurilor si revolutiei — pentru tata si familia lui, viafa cra inimaginabil de grea, iar supraviefuirea era o problema la ordinea zilei. In consecinta, pentru tatil meu, o relatie era un parteneriat de muncé, in care cAsitoria reprezenta un m de supravictuire — cam tot asa cum isi comandau neveste, prin posti, pionierii straci lipigi pamantului, care au colonizat Vestul stilbatic prin anii 1800. Casatoria parinjilor mei a fost o reflectare a atitudinii ta- tilui meu care punea ,afacerile inainte de toate", chiar dact mama, niscuti in America, nu impartigea aceast filozofie. Mama si tata lucrau impreunt, sase zile pe sptimants, intr-o afacere de familie de succes, dar niciunul dintre copiti lor nu-gi aminteste si-i fi vazut vreodata sirutindu-se sau intr-un mo- ment romantic. Pe cand abia intrasem in adolescent’, destra- ‘marea casniciei lor a devenit evidenta in momentul in care Furia ‘mamnei mele, in fafa unei relati lipsite de jubire, a dus la extrem patima pentru bauturd a tat8lui meu, in timpul certurilor frecvente, incircate de mult violenta verbalii, care ne zdruncinau casa, pin’ atunci atat de linistita, mi ascundeam in dulap, impreung cu fratele meu mai mic si cu sora mea mai mica. Atunci cand tata si mama s-au hotrdt, in unese _ Bruce H. Lipton, Ph.D, cele din urmé, si doarma in camere separate, in casi s-a insta- lat un armistitiu stanjenitor. Asa cum fiiceau, prin anii 1950, si multi alti parinti, in mod conventional nefericiti, paringii mei au raimas impreuna de dragul copiilor ~ au divorfat abia dupa ce fratele meu cel mai mic a plecat la facultate. Sper doar ca ci si-si fi dat seama cio astfel de relatie disfunctionala ne-a facut mult mai mult rau decat ne-ar fi ficut un divort Pe atunci, am dat vina pe tata pentru viata noastra de fa- miilie, care nu mergea asa cum trebuie. Dar, ajuns la maturitate, mi-am dat seama ci améndoi — si mama, si tata — erau la fel de responsabili pentru dezastrul care le-a sabotat relatia, dar gi armonia din familia noastra. Mai mult chiar, am inceput sa imi dau seama ci felul lor de a se comporta, programat in mintea mea subconstientd, mi-a influenfat si subminat eforturile de ami crea o relafie bazata pe iubire, cu femeile din vi ifa mea. Intre timp, am suferit ani de zile. Destrimarea c&sniciei mele a fost devastatoare din punct de vedere emotional, in spe- cial pentru c& cele doud minunate fice ale mele, acum femei implinite si iubitoare, nu erau pe atunci decdt niste copile. A fost atat de devastator, incat am jurat si nu ma mai cAsatorese nici- data. Convins cd adevarata dragoste nu este decat un mit — cel Putin pentru mine timp de 17 ani, in fiecare zi, in timp ce ma Rideam, imi repetam obsesiv urmaitoarea mantra: N-o si ma mai ctisatoresc niciodaté. N-o sé mé mai cdsdtorese niciodata. Mi se prea evident ci nu eram flicut pentru relatii ser oase! ins, in ciuda ritualului meu matinal, nu puteam ignora ceea ce este imperativ pentru orice organism, de la cele unice- lulare gi pnd la corpul nostru, format din 50 de mii de miliarde de celule: nevoia de a inter-relajiona cu un alt organism. Prima Mare Tubire pe care am trait-o a fost un cligeu: un barbat mai iu varsta, un caz grav de dezvoltare emotional intrerupti, se indragosteste de o femeie mai tindra si traieste 2 a fect de Lund de Miere © relatic intens, hormonala, adolescentind. Timp de un an, am plutit fericit prin viatS, ametit de yelixirele iubirii* si cu Substanjele neurochimice si hormonii curgindu-mi prin sange veti citi despre asta, in Capitolul 3. Cand relatia mea amo- roasi adolescentind n-a mai mers si a luat sfagit (spundnd ca are nevoie ,st fie singura, ea s-a urcat pe biciclett si si-a gasit singurdtatea in brafele unui chirurg cardiovascular), am petre- cut un an in casa mea mare si goal, plangindu-mi de mila si suferind dupa femeia care ma parisise. Iegirea brusca dintr-o obisnuinta genereaza o stare ingrozitoare nu doar pentru de- penden{ii de heroind, ci si pentru cei a c&ror biochimie, dupa o relatie amoroasi esuati, revine la hormonii si substanjele neu- rochimice zilnice. {ntr-o zi rece de iamna din Wisconsin, stéteam singur (ca de obicei), gindindu-ma la femeia care ma pardsise, Un gand mi-a trecut bruse prin minte: Za naiba, lasdi-md-n pace! O voce infeleapta, pe care o aud uncori in momentele cruciale ale vie- {ii mele, mi-a raspuns: Bruce, pai tocmai asta a si ficut!* Am izbucnit in sas yi aga s-a rupt vraja. Ve atunci incolo, ori de céite ori incepea si ma preocupe ceva, radeam. Pani la urmé am reusit sa depagese perioada de detasare emotional prin ris, desi mai aveam mult pnd sii ma adun si si-mi organizez viata asa cum trebuie! Mi-a fost foarte clar cat de departe eram de a-mi fi re- venit la normal, in momentul in care m-am mutat in Caraibe, unde urma sa predau Ia 0 scoala de medicini. Locuiam in cel ‘mai frumos loc de pe pimant, intr-o vil& pe girmul oceanului, cu uluitoare flori frumos mirositoare. in plus, vila a venit la pachet cu un gridinar si un bucdtar. Voiam s8-mi impart noua vViatd cu cineva (dar, evident, nu gi si ma cisatorese: inci eram obsedat de mantra mea matinala). Voiam ceva mai mult decat © partenerd de sex. Voiam pe cineva cu care si-mi impart noua via, in cel mai frumos loc de pe pamént. Dar, cu cat ciutamBruce H. Lipton, Ph.D. _ iz mai mult, cu atat era mai greu de gasit, desi aveam coea ce cre- deam cé reprezint& cea mai buna replicd pentru agitat: Daca nu ai nimic mai bun de fcut, ce-ai zice si vii si stai cu mine, in vila mea din Caraibe?* Intr-o sear, am incercat aceasta fraz ,garantati, cu 0 femeie care tocmai sosise in Grenada — insula perfect, pe care ajunsesem s-o iubese de a dreptul. Ne-ain dus la barul clubu- lui de iahting si am stat de vorba. Mi se pairea interesanti, asa ca am rugat-o si mai riména o vreme, in loc s8 se intoared la slujba ei de pe iaht. M-a privit in ochi si mi-a spus: ,Nu, n-ag Putea fi cu tine niciodata; ceri prea mult afectiune.* Lovitura m-a nimerit in plin si m-a lipit de spatarul scaunului, mut de Uimire. Dupa un timp tung, glasul mi-a revenit gi am reusit si ingdim: ,Muljumesc, Chiar aveam nevoie sé aud asta.“ Nu nu- ‘mai c&i am stiut cd avea dreptate ~ am stiut si ca trebuie stim: pun ordine fn vial, inainte de a putea avea acea relajie de iu- bire adevarata, pe care mi-o doream cu disperare. Apoi sa intimplat ceva nostim: imediat ce am incetat sa mai caut cu disperare pe cineva, au inceput si anara in viata mea temei care igi doreau si fie cu mine. Pand la urmé, mica apairut in viafa muza care m-a inspirat sd scriu aceasta carte, preaiubita ‘mea Margaret, si am inceput s& traiese ca in comediile roman- tice pe care odinioara le respingeam ca fiind neadevarate, Dar si nu ne grabim. A trebuit, mai intai, s& invay c& nu cram ,sortit* s& fiu singur, cd nu eram ,,sortit* <8 trebuiasca sa ‘md multumese cu o serie de relagii nereusite. A trebuit s8 inva ‘nu numai ci cu creasem fiecare relatie nereusiti din viata mea, i $i c& puteam crea relatia mimunata pe care mi-o doream, Primul pas a fost Ricut in Caraibe, cénd am trait revelatia stlinifie& pe cate am descris-o in prima mea carte, Biologia credinge’. In timp ce-mi desfisuram cercetitile asupra celule- tor, mi-am dat seaina ci acestea nu sunt controlate de gene — gi nici noi. Momentul aceia de revelatie a reprezentat inceputul “ Bfectul de Lunk de Miere transformarii mele, asa cum am povestit in acea carte, din omul de stiintd agnostic, in omul de.stiingd care citeazai din Rumi gi care crede ca tofi avem capacitatea de a ne crea propriul Rai pe Pamant si cd viata vesnicd transcende trupul Momentul acela a reprezentat si inceputul transformarii mele, dintr-un sceptic cu fobie de cAsatorie, fntr-un adult care, Pani la urmé, si-a asumat toate relaiile esuate din viaja lui si care si-a dat seama ci igi putea crea relafia visurilor sale, in cartea de faf8 voi povesti despre aceasti transformare, folosind © parte din aceleasi informatii stiinifice pe care le-am prezen- tat in Biologia credinyei si chiar mult mai mult. Voi explica de ce nu hormonii, substanfele neurochimice, genele sau educatia imperfecta sunt lucrurile care ne impiedicd si eredm relatia pe care spunem c& ne-o dorim. Credingele noastre sunt cele care ne impiedic4 sa traim relatii minunate de iubire. Schimbandu-ne credintele, ne schimbam relatile. Lucrurile nu sunt, evident, chiar stat de simple, pentru ci in relatia dintre doi oameni exist, de fapt, patra minti care lucreazd. Dac nu tnyelegi cum lucreazA aceste patru minfi una impotriva celeilalte, chiar avand cele mai bune intensii, inseam cd o si ,cauti dragostea acolo unde ea nu exist", Acesta este motivul pentru care terapia si c&rtile de autoaj torare promoveaza atat de des infelegerea, si nu schimbarea propriu-zisi ~ ele nu se ocupa deeat de doud dintre cele patru mini care lucreaz intr-o relatie! Ganditi-va la cea mai fantastic poveste de iubire pe care afi triit-o ~ Marea lubire, cénd erati indragostiti pind peste urechi, Aji ficut dragoste zile in sir, nu v-a trebuit mancare, abia daca simteati nevoia de api si debordati de o energie ine- puizabila: e vorba de Efectul de Lund de Miere, care ar trebui 8 dureze vesnic. Foarte des insa, luna de miere se transforma n ciorovaieli cotidiene, poate chiar in divorf sau, pur si simplu, in toleranfa. Vestea bund este c& nu trebuie sé se termine asa. 15———___ Bruce H. Lipton, Ph, fg Ati putea crede cd Marea lubire a fos, in cel mai bun can, Coincident sau, in cel mai riu caz, 0 amigite gi of sférsitul ii Tubiri a fost un ghinion, Voi explica, in aceasta carte, i agell crea Efectul de Lunt de Mier in viata voastr, dar Sf adhe sfarsitul lui. Odat& ce sii cum Lat ereat si cum ati Pierdut, puteti, ca si mine, s& Tenunfafi la a vai mai plange de Karma proastt a relatiilor avute $i si fericiti-pand-la-adanci-batraneyi, vant sin, Productitor de la Hollywood. ‘Asia este ceea ce am descoperit dupa decenii de nereu- Sife| Pent cf multi lume ne-a intrebat cum am reusit, Marga- tat fe mine vom explica in Bpilog cum am reust timp de 17 ani si mult alti de acum incolo ~ s ne eream Efectal de Lag de Miere de tipul fercii-pand-ta-adanci-batraneti, Vier cx Ie impartisim si altora povestea noast, pentru od jubires ete cel cate ceimie factor de evolutic pentru oameni, iar dragostea Efese aeioesal Asa cum vet vedea cAnd va veti crea propril ‘feet de Lama de Miere in viet, vei atrage spre vol oament i fel de iubitori —cu edt mai mulf, cu atét mai bine. Sa ascultim de sfatul, vechi de opt veac dragostea noastra unul pen Sd se poata, fr aceasta carte si reprezinte, pentru voi, ceea ce a reprezentat, Precnt mine, momental aela din Caraibe: drumul spre creares Pfectului de Lund de Miere in ficcare zi din via Caprtolul 1 Nevoia de intet-eelationare Este dincolo de imaginatia noastré sa putern concepe ca ar putea exista vreo forma de viaté care sé tréiasca singurd si independent, féra nicio legciturd cu alte forme de viata. LEWIS THOMAS' ac’ afi supraviejuit mai multor relatii esuate, va Dieser. Poate, de ce continuat si incereal. Va asigur cf nu perseverati doar de dragul sentimentului de bine (care uneori dureaza toarte pugin). Nu perseverati nici datorité recla- melor TV cu cupluri indrigostite, pe insule tropicale. in ciuda experienfelor trite si a statistcilor sumbre in ceea ce pri veste rata divor wotionale puternice. umane nu sunt faicute s& traiasca singure. Exist un imperativ biologie fundamental care vi im- pinge, pe voi si pe toate celelalte organisme de pe planeta, si traifi in comunitate, s& inter-relationati cu alte organisme. Fie 4 voi constientizati acest lucru, fie ci nu, biologia va imbol- deste sf formayi sis intrefiney legsturi emoionale puternice cu ate flinfe umane. De fapt,adunareaindiviilor int-o co- ‘unitate (incepand cu cea formati din doi indivizi) reprezinta nExisti, evident, 3 alte imperative biologice menite si as gure supraviefuirea indivizilor si a speciilor: nevoia de hrand, de sex, de crestere, de protectie gi impulsul silbatic, inexpli- eabil, al luptei pentru viata. Nu stim nici unde, nici cum este programati in celule dorinta de a ti, dar este de netagduit niciun organism nu va renunga de bunavoie la viata. Incercati 8 ucideti cel mai primitiv dintre organisme gi 0 si vedeti o& bacteria n-o s& spund in niciun caz: ,,Bine, astept si mi omori,“ Din contra, va face tot ce-i std in putingd pentru a supravietui, Atunci cnd impulsurile noastre biologice mu sunt satis- Picute, atunci end ne este ameninfati supraviejuirea, simtim © durere ca.un gol in stomac, simtim cf ceva nu e in regul’, chiar inainte ca mingile noastre constiente si perceapii perico- lul, Sentimentul acesta de gol in stomae exist acum Ia nivel global ~ multi simjim acest gol in stomae atunci cénd ne gan- dim Ia posihilitatea de supraviejuire a planctei noastre, alta de vatimatd sub aspectul mediului si al flinfelor umane care au vatamat-o. Cea mai mare parte a acestei crfi se concentreazi Pe modul in care indivizii pot crea sau reinnoi relatii minunate, jar in capitolul final, voi explica modul in care energia creat de relatiile de tipul Raiul pe Pamént poate, in acelasi timp, vindeca planeta si salva speciile. Este o sarcina uriasa, stiu, dar avem la ‘indemAna un mo: del extrem de eficient de a crea relatiile vindecitoare, ce vor conduce, in final, la vindecarea planctei noastre. Asa cum spu- neau misticii antici, ,.zéspunsurile se afl in interior, Putem vedea caracterul si forja relatiilor armonioase in comunitatea miilor de miliarde de celule, care conlucreaz& pentru a forma fecare fiingé umand, La prima vedere, poate vi se pare ciudat, pentru cé, atunci cand va priviti in oglinda, ati putea crede, 18 Efectul de Lona de Miere bund dreptate, cd reprezentati o singur& entitate. O percep- gtesiti, majora! Fiinfa umana este o comunitate de pana la $0 de mii de miliarde de celule senzoriale, care se afl intr-un jas Petri, acoperit cu piele ~ o perceptie surprinziitoare, pe Jeare 0 voi explica in Capitolul 3 in calitate de specialist in biologie celulara, am petrecut multe ceasuri studiind, cu plicere, comportamentul si soarta celulelor stem, in vase de cultura din plastic, Mille de miliarde de celule din fiecare corp uman tnvelit in piele traiesc mult mai armonios decit cuplurile care se cearta sau decat comunitatile umane micinate de conflicte. Acesta este un excelent motiv pentru care am putea invita de la ele lucruri foarte importante; $0 de mii de miliarde de celule senzoriale, 50 de mii de mi- Harde de cetéteni traind impreuna in pace, intr-o comunitate extrem de complex. Fiecare celula are sarcinile ci. Fiecare celula se bucura de asistenta medicala, protectie si o economic viabila (bazat pe schimbul de molecule ATP, unititi de ener- gie pe care biologii le numesc adesea ,.mijloc legal de plata"), Prin comparatie, sarcina omenirii —aceea de a descoperi logis- tica convieluirii in armonie a unui numa relativ neinsemnat, de doar 7 miliarde de fiinte umane — pare ugoara. $i, in compa~ rafie cu comunitatea format din 50 de mii de miliarde de ce- lule ale omului, care lucreazii impreund, sarcina fiecarui cuplu —aceea de a descoperi modul in care 2 ftinfe umane pot comu- nica si colabora armonios ~ pare floare la ureche (desi stiu c& uneori poate parea cea mai grea incercare de pe pamant). Admit c& organismelor unicelulare, care au fost primele forme de viata de pe planeta, le-a trebuit destul de mult timp = aproape trei miliarde de ani — ca s& infeleagi cum se pot ataga unul de altul. Nici macar mie nu mi-a trebuit chiar atat! Si, cand au inceput s& se uneasca pentru a da nastere formelor de viati multicelulare, initial s-au orgartizat in niste comuni- t8{i flexibile — sau ,colonii* ~ de organisme unicelulare. Dar 19