Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
protectoare a naturii sale. Modul proiec iilor religioase şi sacre alc tuiesc
hierofaniile care protejeaz şi asigur omul de înstr inare, luminate fiind de
teofaniile posibile între transcenden şi natura uman . Toate acestea înles-
nesc revela ia omului cu metafizicul, readucând aminte omului c este o
p rticic a primei for e creatoare a demiurgului. Acesta, revelând şi con-
templând, recap t aura sa spiritual . Deci, din om de materie fizic redevine
unul teandric sau un homo religiosus. De aceea este important s ştim s re-
venim la natura sacr a lucrurilor: „Nu se poate concepe posibilitatea de a
deveni om f r a tr i aceast experien fundamental a deosebirii între pro-
fan şi sacru” [3, p.29]. Dup studiul efectuat în baza lucr rilor acestor proli-
fici autori: N.Berdiaev şi M.Eliade, putem conchide c via a ar trebui s fie
ca o compozi ie în care sacrul şi profanul s se afle în echilibru, convie uind
în armonie cu sine şi cu lumea faptelor istorice.
N.Berdiaev este convins c experien a umanismului a fost pentru om ca o
prob a libert ii în al c rei ideal a crezut, dar care l-a adus, în cele din urm ,
într-o stare cumplit de sec tuire. Tocmai aceast libertate spre care a tins, rupt
de originile sale spirituale, a fost marea confuzie a umanismului. Umanismul
nu a înt rit, ci a sl bit omul; acesta e deznod mântul paradoxal al Istoriei mo-
derne. F g duin ele umanismului nu au fost inute. Omul încearc o oboseal
imens şi e cu totul gata s se sprijine pe orice fel de colectivism în care ar
disp rea definitiv individualitatea sa. Omul nu-şi poate îndura p r sirea sa,
singur tatea sa. Revenirea omului din umbra înstr in rii şi dezumaniz rii ar fi
posibil , în viziunea lui M.Eliade, prin p şirea într-un nou umanism, ceea ce
în concep ia lui N.Berdiaev înseamn un nou Ev Mediu. Concep ia noului
umanism şi noului Ev Mediu au la baz arhetipuri şi credin e provenite din
origini care cuprind principiile unei existen e valorice. Un nou creştinism
cuprins într-un ansamblu de norme, de modalit i de tr ire cotidian este, în
acelaşi timp, în chip precump nitor, o leg tur direct cu Dumnezeu.
În crea ia lui N.Berdiaev reg sim omul înstr inat de sine, de spiritul pro-
priu şi cel al divinului din cauza afilierii la empiric. Astfel, lumea lui
devenind din lume spiritual o lume a omului istoric. La baza declinului
lumii moderne gânditorul rus aşeaz antinomia între realitatea spiritual şi
realitatea istoric , antinomie ce degenereaz într-o stare conflictual datorit
pierderii sensului profund al fiin rii umane prin obiectivarea şi deconstruc ia
temeiurilor spirituale. Deconstruc ia temeiului duce la o reduc ie monolatric
a dualit ii lumii, reduc ie prin care omul restrânge ac iunea sacrului doar la
nivelul cotidianit ii sale refuzând orice plan spiritual care ar putea s se
oglindeasc în propria-i lume. Spiritul îşi pierde din marja de apartenen la
realitatea omului. Acea solu ie mistic pe care N.Berdiaev o în elege este
dep şirea obiectivit ii, ca dispari ie a distinc iei obiect-subiect, ca loc de
întâlnire a omului ca subiect promotor al Spiritului.
4
Dar de ce oamenii nu se mai fructific spiritual – se întreab aceşti gândi-
tori. Deoarece a degradat con inutul în elegerii divinit ii şi mai cu seam
dialogul cu Demiurgul lumii noastre. Dac abord m revela ia, ea este conce-
put de N.Berdiaev ca o âşnire a spiritului în istoria concret , în via a omului
unei anumite epoci, cu o anumit înc rc tur a conştiin ei. Revela ia trebuie
în eleas ca o dezv luire a lui Dumnezeu înspre om. De aceea, adev rul etern
al revela iei se istoricizeaz , se limiteaz , se transpune în categoriile univer-
sului m rginit al omului, se exprim în limbajul acestuia spre a i se face acce-
sibil. Omul actual tinde totuşi spre valorile unilaterale, îns încearc s mai
p streze tendin a de a tr i în sacru sau în intimitatea obiectelor consacrate,
deoarece pentru el sacrul insufl realitate, perenitate, eficacitate. La M.Eliade,
Homo religiosus a avut întotdeauna fric de acel întuneric primordial şi de
acea omogenitate a spa iului care îi confer relativitate, nesiguran , de aceea
el îşi asum responsabilitatea de a imita cosmogonia prin sacralizarea spa iu-
lui. Pentru aceasta, el are nevoie de rupturi în omogenitatea spa iului care s
fac trecerea de la sacru la profan. Deci imaginea unui univers armonios por-
neşte de la un centru al universului care se con ine în primele manifest ri sac-
re. De unde în elegem c existen a are forma unei eterne reîntoarceri [2, p.2].
Iar N.Berdiaev vede salvarea omului în reactualizarea valorilor şi p şirea într-un
,,nou Ev Mediu”, nu unul istoric, ci unul religios. Rup i de Sacru şi de ceea ce
înseamn Dumnezeu, suntem o prad uşoar a istoriei, a relativismului, a fri-
cii de a tr i într-un nou Ev Mediu care vine. Alegerea ne apar ine, dar şi conse-
cin ele: aceste mesaje ale lui M.Eliade şi N.Berdiaev constituie un temei
serios de reflec ie asupra omului şi condi iei umane în epoca contemporan .
Referinţe:
1. BERDIAEV, N. Un nou Ev Mediu. Bucureşti: Paideia, 2001.
2. ELIADE, M. Istoria credin elor şi ideilor religioase. Chişin u, 1992.
3. ELIADE, M. Sacrul şi profanul. Bucureşti: Humanitas, 2007.
Recomandat
Svetlana COAND , dr.hab., conf.univ.