Universitatea Politehnica din Bucuresti

Tehnologii informaționale
-Bluetooth -

Student: Gache Iulian

Profesor: Conf. Dr. Ing. Ec. Nemțanu Florin
Universitatea Politehnica din Bucuresti

Bluetooth este un set de specificații (un standard) pentru o rețea personală fără fir (wireless),
bazată pe unde radio. Bluetooth mai este cunoscut ca și standardul IEEE 802.15.1. Prin
tehnologia Bluetooth se elimină firele și cablurile între dispozitive atât staționare cât și mobile,
facilitează atât comunicațiile de date cât și pe cele vocale și oferă posibilitatea implementării
unor rețele ad-hoc și a sincronizării între diverse dispozitive. Bluetooth-ul are la bază undele
radio pentru a transmite date într-o rețea wireless personală. [51] Pentru a se interprinde o
comunicație de date între două dispozitive Bluetooth acestea trebuie să fine într-o rază cuprinsă
între 1-100 metri.
Aparatele Bluetooth comunică între ele atunci când acestea se află în aceeaşi rază de acţiune.
Tabelul următor precizează diferenţele între clasele de aparate Bluetooth: [1]

Tehnologia Bluetooth a fost inventată de Ericsson în 1994 și este gestionată de Grupul de Interese
Speciale Bluetooth (SIG), care deține peste 30.000 de companii membre din domeniul
telecomunicațiilor, calculatoarelor, rețelelor și electronicii de consum. IEEE a standardizat Bluetooth ca
IEEE 802.15.1, dar în momentul de față nu îl mai actualizează.

Bluetooth este un standard pentru comunicații fără fir dedicat schimbului de date pe distanțe scurte
(folosind banda ISM de la 2,4 la 2,4835 GHz) între dispozitive fixe și mobile și construirii rețelelor
personale (PAN). Versiunile standard Basic Rate / Enhanced Data Rate utilizează spectrul împărțit în 79
de canale, fiecare având lățimea de bandă de 1 MHz. Tehnica de acces a canalului de comunicație este
AFHSS (Spectru Împrăștiat cu Salt Adaptiv în Frecvență), denumită pe scurt AFH, ce presupune
transmiterea datelor pe mai multe canale prin comutare rapidă pe baza unei secvențe pseudo-aleatorie.
Selectarea canalului de comunicație permite Bluetooth să se adapteze mediului prin identificarea
canalelor afectate de surse fixe de interferență și excluderea acestora din lista celor disponibile.[2]
Lista de aplicații ale tehnologiei Bluetooth include:

 Dispozitive mobile: Comunicare wireless cu smarthphone-uri iOS și Android, tablete,

dispozitive de fitness. Rețea wireless între PC-uri într-un spațiu închis și unde este
necesară o lățime de bandă mică. Comunicații wireless cu dispozitive de intrare și
ieșire PC, cele mai frecvente fiind mouse, tastatură, imprimantă, difuzoare wireless
portabile, căști audio, USB, GPS.
 Audio și divertisment: MP3 player, controlul wireless al consolelor de
jocuri (Nintendo Wii și Sony PlayStation 3 folosesc tehnologia Bluetooth ),
 Industrie: au fost dezvoltate produse industriale bazate pe Bluetooth care sunt
utilizate într-o mare varietate pentru automatizarea industrială și comunicarea fără fir
între diferitele componente ale mașinilor.
Universitatea Politehnica din Bucuresti

 Industria auto: comunicare wireless între telefoane mobile cu transmițătoare GSM

încorporate, sistemul stereo auto compatibil Bluetooth.
 Medicină: Monitoarele de glucoză din sânge, pulsometrele, inhalatoarele
pentru astm și alte dispozitive medicale care pot fi purtate, utilizează tehnologia
Bluetooth pentru a ajuta la administrarea medicamentelor, la diagnosticarea
leziunilor și la transmiterea în siguranță a informațiilor critice de la pacienți la
furnizori.
 Domotică: Bluetooth permite controlul automat, centralizat al sistemelor esențiale ale
unei clădiri, incluzând încălzirea, ventilația și aerul condiționat, iluminatul, sistemele
de securitate.[3]

Hardware
Componenta hard a Bluetooth constă într-o parte analogică radio și o parte digitală, Host
Controller (HC). HC conține o parte de procesare a semnalului digital, numit Link Controller
(LC), un nucleu de procesor (CPU core) și interfețele cu mediul gazdă. LC constă într-o structură
hard care realizează procesări la nivelul benzii de bază (BB) și al protocoalelor stratului fizic.
Între funcțiile LC sunt incluse transferurile asincrone și sincrone, codarea audio și criptarea.
CPU core permite modulului Bluetooth să mânuiască procedurile Inquiry și să filtreze cererile
Page fără a implica dispozitivul gazdă. Soft-ul Link Manager (LM) rulează în CPU core,
descoperă alte LM-uri și comunică cu ele prin intermediul Link Manager Protocol (LMP).

Software
Pentru a asigura compatibilitatea între diverse implementări hard, dispozitivele hard utilizează
Host Controller Interface (HCI) ca o interfață comună între gazda Bluetooth (un laptop) și
nucleul Bluetooth.
Protocoalele nivelelor superioare, precum Service Discovery Protocol (SDP), RFCOMM și
Telephony Control protocol (TCS) sunt interfațate cu serviciile din banda de bază prin
intermediul Logic Link Control and Adaptation Protocol (L2CAP). Printre sarcinile pe care le
are L2CAP se numără segmentarea și reasamblarea pentru a permite pachetelor de date mai mari
să fie transportate printr-o conexiune Bluetooth în banda de bază.
SDP permite aplicațiilor să afle informații despre serviciile disponibile și despre caracteristicile
acestora când, de exemplu dispozitivele sunt mutate sau închise.
Tehnologia Bluetooth este folosită în sistemele de informare al pasagerilor datorită consumului
redus de energie.[4]
Universitatea Politehnica din Bucuresti

Bibliografie
[1] Sisteme de informare a călătorilor în transportul public, Gache Iulian, licenta 2020,
universitatea Politehnica din Bucuresti
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Bluetooth
[3] ^ bluetooth markets bluetooth.com
[4] Sisteme de informare a călătorilor în transportul public, Gache Iulian, licenta 2020,
universitatea Politehnica din Bucuresti