Politica

În 1812, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de

țaristă în Imperiul rus, aici locuiau (după unele surse) 256.000 de oameni.
Până la începutul secolului al XIX-lea, componenţa etnică a
Basarabia populaţiei se schimba lent, totuşi majoritatea – peste 95 %-erau

și în români. După anexarea Basarabiei la Imperiul ţarist, numărul

populaţiei a început să sporească, iar componenţa etnică să se

teritoriile schimbe în defavoarea populaţiei băştinaşe:conform

recensământului din 1897 – primul recensământ realizat în întregul
din Stînga Imperiul rus – în Basarabia locuiau 1, 8 milioane de oameni, dintre
care români (moldoveni) doar 47, 6 %.
Nistrului Perioada reformelor sociale din anii 60-70 ai sec.XIX poate fi
considerată etapa finală a procesului de implementare a sistemului
rusesc de administrare în Moldova de Est (Basarabia) într-o gubernie. Astfel, la 22
noiembrie 1873 Senatul a examinat raportul ministrului de interne despre transformarea Basarabiei în
gubernie rusească şi despre lichidarea Consiliului regional. Această propunere a obţinut avizul favorabil
al Consiliului de Stat al Rusiei şi a fost aprobată de Alexandru II, la 28 octombrie 1873. Reformele
„liberale" din anii 60-70 ai secolului al XIX-lea, ce au avut pentru Rusia o mare semnificaţie şi care
reprezentau pentru ea un progres decisiv, au avut impact şi asupra Moldovei de Est (Basarabia).
Reforma agrară în Basarabia a avut particularităţile sale. În Moldova, dezrobirea ţăranilor fusese
înfăptuită încă în anul 1749 de către Constantin Mavrocordat. Problema lichidării dependenţei personale a
ţăranilor de stăpînirii lor aşa cum exista ea în Rusia, pentru Moldovei de Est (Basarabia) nu era actuală.
Înainte de reforma ţărănească din 1861 din Rusia în Basarabia, se numărau 11.681 iobagi, dintre care doar
100 practicau agricultura. Aceştia erau ţiganii care, pînă la 1812, au fost robi, şi ţăranii ruşi aserviţi, aduşi
de către moşierii ruşi după 1812 în Basarabia. Reforma ţărănească, din 19 februarie 1861, s-a aplicat în
Basarabia doar asupra ţiganilor iobagi. Ei nu au fost împroprietăriţi, fiind trecuţi doar în categoria de
ţărani. Pentru dreptul de a folosi pămîntul moşierilor, noii ţărani trebuiau să presteze proprietarilor
boierescul şi alte obligaţii. Ei se vor elibera definitiv în anul 1868. La 14 iulie 1868, a fost semnat
decretul privind împroprietărirea ţăranilor din Basarabia. Împroprietărirea s-a făcut la o scară mai largă
decît în celelalte gubernii ale Rusiei, iar terenurile au trecut direct în mîinile ţăranilor şi nu în proprietatea
obştii săteşti. Mărimea suprafeţei de împroprietărire a fost stabilită în funcţie de zonă, fertilitatea solului şi
densitatea populaţiei. Unei familii de ţărani îi revenea în medie 8 desetine de pămînt în judeţul Orhei şi
13,5 desetine în judeţul Akkerman.
Necesitatea unor reforme de ordin administrativ a fost realizată prin introducerea zemstvelor – o
instituţie reprezentativă, care avea menirea să soluţioneze problemelela nivel local. Zemstva se introduce
în Basarabia în anul 1869. În competenţa zemstvei au intrat: dările locale ale populaţiei; aprovizionarea
populaţiei; asistenţa socială; asigurarea clădirilor contra incendiului; sănătatea publică; învăţămîntul
public. Zemstva nu era un organ al statului, dar se afla sub controlul guvernului, căci pentru soluţionarea
unor probleme se cerea aprobarea guvernatorului sau ministerului de interne. Zemstvele erau structurate
pe trei niveluri: zemstva gubernială, zemstvele judeţene şi cele de voloste.
Una dintre funcţiile zemstvei ţinea de asistenţa medicală şi serviciul veterinar. Aceasta se ocupa de
înfiinţarea spitalelor şi selectarea cadrelor medicale. În 1872, pe lîngă Spitalul din Chișinău, a fost
deschisă o şcoală de moaşe. La 1873, din cele 27 de spitale existente, 15 erau patronate de zemstve.
Zemsvtele au sprijinit financiar întemeierea unui număr relativ mare de şcoli de diverse tipuri. Sub
îndrumarea zemstvei în Basarabia au fost deschise primele şcoli de vinificaţie, au fost studiate porţiunile
navigabile ale Nistrului.
Implementarea reformei judiciare în Moldova de Est (Basarabia) s-a realizat în baza statutului
judiciar din 1864. Acesta avea la bază principiul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii, crearea
instituţiilor de judecată unice pentru toţi cetăţenii, indiferent de originea şi statutul social. Procedura
juridică era publică, judecătorii inamovibili. A fost introdusă instituţia avocaturii şi curtea cu juraţi.
Guvernatorul militar al Basarabiei s-a pronunţat pentru desfăşurarea procedurii de judecată în limba rusă.
În schimb nobilimea basarabeană propus ca limba oficială în judecătoriile locale să fie limba
moldovenească, motivînd decizia prin faptul că, pînă în 1828, aceasta a fost limba oficială şi că
majoritatea populaţiei nu cunoştea limba rusă. În Basarabia, reforma judiciară a fost aplicată din anul
1869, determinînd o nouă restrîngere a sferei de acţiune a legilor moldoveneşti.