Substantivul

definiţie;recunoaşterea;provenienţa;
clasificarea

Elevul Jakob Janos Ervin

Definitie

Substantiv=parte de vorbire
flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri,
fenomene, acţiuni, stări.
Termenul substantiv provine din
latinescul substantivum, prin care se
numea substanţa, adică obiectul. Ca
şi orice clasă gramaticală de cuvinte,
substantivul posedă o serie de
caracteristici şi categorii gramaticale.
Caracteristicile substantivului:

1. comune
obiecte de acelaşi fel :
mamă, bunătate, dor
2 proprii
obiecte unice:
Maria, Patrie, Chişinău, Nistru
 3. simple
cu o singură rădăcină:
taină, dragoste, frate
4.Compuse
cu 2 sau mai multe rădăcini:
bunăvoinţă, mama-mare,
Clasificarea

1. Genul
Masculin
prunc,părinte
Feminin
soră,zeitate
Neutru
un braţ,două braţuri
Numărul substantivului
indică cantitatea sau numărul de
obiecte, persoane etc.
Singular
un singur lucru sau fiinţă
dor, aripă, miel

Plural
mai multe lucruri sau fiinţe
doruri, aripi, miei
Substantivele defective de număr
au ori numai numărul singular, ori
numai numărul plural
singular: dragoste, sete, cinste, aur
plural: ochelari, rinichi
 ! Substantivele colective denumesc o
totalitate de obiecte. Acestea pot avea:
1) formă de singular cu înţeles de plural:
popor, stol, brădet, grup
2)formă de singular: studenţime, omenire,
nobilime
3)forme multiple de plural:
a)vremi-vremuri-acelaşi înţeles
b)cap, capi, capete, capuri
corn-coarne, corni, cornuri-înţeles diferit