“Noi am pornit de la constatarea unui fenomen general: ca, in timp ce cresterea organica

a omului este continua, ea neterminandu-se decat odata cu moartea biologica – cresterea

spirituala a omului se opreste brusc in jurul varstei de 16 ani. De atunci, majoritatea oamenilor
nu mai cresc, nu se mai dezvolta. Aceasta din cauza unei insuficiente nutritii spirituale. Omul
ramane toata viata cu cateva superstitii logice, cateva scheme mentale, prin care se incapataneaza
sa judece lumea si spiritul.
Oare s-ar putea evita aceasta monstruoasa pipernicire a sufletului? Noi credem ca da. Si
nu prin carti, nu numaidecat prin ceea ce se numeste cultura – ci prin alimentarea continua a
tuturor fortelor sufletesti de care dispune omul, orice om normal. Nu e nevoie de cine stie ce
filozofie ca sa ne dam seama de rolul covarsitor pe care il are in viata de toate zilele meditatia,
contemplatia, bucuria, tacerea, singuratatea – ca sa nu mai vorbim de rugaciune si de toate acele
exercitii spirituale in legatura cu ea. Sufletul oricarui om trece prin epoci de seceta, de sterilitate,
de disperare. Si orice om descopera experimental antidotul acestor clipe de oboseala si
descurajare. Orice om stie ce inseamna un ceas de singuratate sau contemplatia unui fapt de
semnificative proportii cosmic; bunaoara, un apus de soare, o furtuna, o noapte stelara. Toate
acele bucurii sau luciditati pe care ni le daruieste o asemenea contemplatie sunt alimente
sufletesti, sunt radacinile sufletului nostru in concret si in viata, sunt radacini nutritive. A evita
pipernicirea noastra sufleteasca inseamna in primul rand a ingriji aceste radacini nutritive […].”

(Mircea Eliade, 50 de conferinte radiofonice)