SIMONA-MARCELA ȚIBULEAC

TEHNICI DE CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ

ANUL II – Restanță Anul I sem. II

Studiu de caz

Motivație:
Copilăria, în mod special, perioada preșcolarității este etapa cea mai importantă din
viaţa copilului. Este o perioadă grea, plină de încercări pentru micuţul preşcolar.
Schimbările din viaţa copilului creează tensiuni în comportamentul acestuia determinându-l să
se adapteze să se integreze colectivului.
Cele mai multe acum, apar comportamentele opozante, tulburările de conduită, și nu în
ultimul rând comportamentele agresive.
REPERE TEORETICE
Forme de manifestare a comportamentului agresiv
În funcţie de vârstă (după Loeber şi Hay, 1997):
Sugar: după 6 luni, după ce reuşesc să înţeleagă relaţia cauza efect, sugarii sunt
capabili de furie direcţionată. Acum ei nu urmăresc prin furie producerea unui rău sau
prejudiciu, ci la ei manifestarea furiei este o emoţie similară agresivităţii; apar diferenţe de
gen: băieţeii sunt mai labili din punct de vedere emoţional, mai intenşi în manifestarea
emoţiilor, în timp ce fetiţele sunt mai controlate din punct de vedere emoţional.
Copilăria mică: în al doilea şi în al treilea an de viaţa sunt frecvente izbucnirile de
furie şi de agresivitate împotriva adulţilor şi a celor de aceeaşi vârstă. Copiii de acelaşi sex au
mai multe conflicte decât cei de sex opus. Vârsta preşcolara şi şcoala primară: băieţii prefera
agresivitatea fizică, iar fetele formele de agresivitate indirectă. Sunt foarte rare la
acesta vârsta cazurile de violenţă gravă îndreptate împotriva altor copii sau împotriva
animalelor.

Studiu de caz
Descrierea problemei, a situaţiei analizate
Băiat în vârstă de 5 ani care manifesta un comportament agresiv. Comportamentul a
apărut cu câteva luni în urmă şi se manifestă în mod special în colectivitate, la grădiniţă.
Părinţii sunt şocaţi fără să poată să găsească o explicaţie, cu atât mai mult cu cât copilul pare
să se transforme într un adevărat pericol pentru frăţiorul cel mic, cel mai “proaspăt” membru
al familiei. Furia şi agresivitatea copilului se îndreaptă în egală măsură către colegii de la
grădiniţă, către părinţi şi nu în ultimul rând către frăţiorul mai mic, faţă de care a avut câteva
tentative de a l lovi şi de a i pune păturica pe faţă. Îi spune mamei în repetate rânduri, despre
frăţiorul mai mic: “să l duci de unde l luat”. Băiatul nu este o fire sociabilă, este temător şi
nesigur în prezenţa celorlalţi, nu i place să lege prietenii uşor; deşi nu pare conştient de
simpatia lui, acesta reuşeşte să atragă în timp scurt mulţi parteneri de joacă.
Modelul agresivităţii cazului analizat:
Ø Temător şi nesigur în prezenţa celorlalţi
Ø Aşteptări exagerate cu privire la recunoaşterea socială;
Ø Hipersensibilitate la ameninţări;
Ø Nesiguranţa cu privire la simpatiile interumane
Ø Comportament agresiv ca modalitate de obţinere a respectului (întărire pozitivă) duce la o
autoconfirmare nepotrivită
Ø Agresivitatea duce la calmare emoţională, sentimentul neplăcut de teama este redus
(întărire negativă)
Ø Teama care apare în contextul social este redusă tot mai des prin comportament agresiv,
acest lucru duce la fixarea comportamentului agresiv
Ø agresivitatea crescută are drept consecinţe pedepsele, sancţiunile şi mai ales respingerea
socială din partea mediului (părinţii uneori pedepsesc agresivitatea copilului tot prin
agresivitate!), ameninţări crescute şi reale din partea mediului
Cauze
Comportamentul agresiv al băiatului are succes întrucât ceilalţi copii îi confirma
principalul beneficiu şi anume respect, teama sau chiar supunere. Astfel copilul care iniţial a
acţionat agresiv din frică, acum îşi extinde comportamentul agresiv deoarece obţine beneficii
sau îşi impune mai uşor punctul de vedere. În această situaţie acţionează mai multe procese de
întărire pozitivă şi negativă:
→ Întărirea negativă se referă la reducerea sentimentului de teamă, la detensionarea
emoţională şi la reducerea simptomelor fizice neplăcute (de exemplu puls crescut, transpiraţie,
senzaţie de rău general)
→ Întărirea pozitivă reprezentată de reacţiile celorlalţi copii, dar şi de libertatea de acţiune.

Modele parentale - Cauze

Ø mediul familial violent
Ø absenta alternativelor comportamentale/modalităţi de a face faţă situaţiilor frustrante
(Părinţii îi spun mereu copilului ce nu are voie să facă, ignorând faptul că sunt situaţii
când şi el trebuie să aibă o cale de a şi descarcă emoţiile negative. “Nu ai voie să loveşti,
nu ai voie să vorbeşti urât... dar ai voie să te superi dacă cineva s comportat urât cu tine.
Este dreptul tău să te îndepărtezi ce acea persoană care te a supărat şi să nu i mai
vorbeşti”
Ø opozitionasim dezvoltat de copil în fata interdicţiilor educaţionale sau în fata pedepselor
nepotrivite şi injuste (Uneori părinţii pedepsesc comportamentele agresive ale copiilor
prin agresivitate, lovind la rândul lor. Copilul primeşte astfel mesajul că este bine şi să
loveşti.) educaţia agresivă (“Decât să fi bătut mai bine baţi tu pe alţii!”)
Scopul şi obiectivele intervenţiei în grădiniţă
Manifestarea comportamentelor agresive este o tendinţă generalizată la nivelul
preşcolarilor din grădiniţă, fapt care a determinat realizarea unor acţiuni de corectare şi
prevenţie. Scopul este acela de a i determina pe copii să renunţe la comportamentele agresive.
Obiectivele intervenţiei:
O1. Dezvoltarea în rândul preşcolarilor a unui comportament de ajutorare ca şi alternative
comportamentale, inhibarea agresivităţii.
O2. Dezvoltarea autocontrolului şi empatiei la preşcolari în sensul conştientizării şi
reevaluării consecinţelor propriului comportament din perspectiva celorlalţi.
O3. Formarea şi dezvoltarea unor competente sociale la preşcolari: nevoia de relaţionare, de
apropiere, de recunoaştere sau de autoconfirmare.
Structura procesului de intervenţie
Acţiuni colective: sesiuni de informare cu preşcolarii, cu cadrele didactice Acţiuni
individuale: intervievarea părinţilor, discuţia cu copilul
Metode, instrumente, modalităţi de intervenţie:
 Ø pentru acţiunile colective: consilierea de grup, fisa detectiv, jocul de rol, exerciţii de
relaxare, poveştile căpitanului Nemo, lista de reguli pentru acordarea de puncte,
chestionar pentru evaluarea comportamentului agresiv în situaţii concrete (EAS)
Ø pentru acţiunile individuale: fisa de investigare pentru părinţi

Acţiuni colective
Întâlnirile de grup organizate cu copii au avut ca obiective:
Ø transferul situaţiilor la viaţa cotidiană Copiii trebuie să aplice în viaţa de zi cu zi anumite
comportamente cu ajutorul indicaţiilor
Ø date şi prin folosirea fisei detectiv (reducerea tensiunii. Copii devin liniştiţi din punct de
vedere motor prin relaxare.
Ø descoperirea relaţiei dintre comportamente şi consecinţe. Copiii trebuie să descopere o
relaţie directă între comportament şi consecinţe şi să fie motivaţi să şi schimbe
comportamentul necorespunzător
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR COLECTIVE
Stabilirea regulilor grupului: copii dezvolta reguli pentru comportamentul permis şi
nepermis în grup.
Exersarea empatiei: Copiii învaţă să se transpună în locul unei persoane, deci să
recunoască şi să respecte sentimentele şi gândurile acesteia în contextul experienţelor zilnice.
Ei învaţă să decodifice semnele corespunzătoare, cum ar fi conţinutul şi tonalitatea unei
afirmaţii, gesturile şi mimica unei persoane.
Rezolvarea sentimentului de furie: Copii învaţă cu ajutorul unei poveşti că sentimentele de
furie se pot manifesta diferit şi pot avea cauze variate. În cadrul jocului de rol ei învaţă să
manifeste sentimentele de furie în mod adecvat. Li se citesc copiilor şi basme terapeutice.
Experiențierea laudei, a ignorării şi a criticii. Prin joc ei învaţă efectele laudei, a ignorării şi a
criticii, precum şi cum să ofere feedback urî pozitive.; se creşte toleranţa lor la frustrare prin
critici negative, copii având astfel ocazia să exerseze controlul propriilor sentimente.
Stabilizarea şi fixarea comportamentului adecvat: Cu ajutorul experienţelor selectate din viaţa
cotidiană copii analizează experienţe pozitive, conflicte care s au rezolvat eficient şi sunt
sprijiniţi să opteze pe viitor pentru soluţionarea non agresivă a conflictelor.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR
 Intervievarea părinţilor INDIVIDUALE
1. Recunoaşterea faptului că se confrunta cu o problemă. Din experienţa de viaţă cu toţii ştim
că devenim conştienţi de anumite probleme abia atunci când ele ne afectează. Pentru că
discuţia cu părinţii să fie eficientă şi să şi atingă scopul a fost necesară o problematizare
punctuală că a ajutat la susţinerea acestora în recunoaşterea problemei copilului şi mai ales a
faptului că ei sunt cei afectaţi de problemă.
2. Definirea şi structurarea conflictului. De multe ori părinţii se simt neajutoraţi în faţa unei
probleme, mai ales dacă aceasta este percepută ca o adevărată drama şi nu ca o situaţie
naturală de viaţă, de aceea, situaţia conflictuală este împărţită în mai multe probleme parţiale,
mai clare. Rezolvarea pe bucăţi a problemei îi ajută pe aceştia să deţină percepţia controlului
şi să facă fată mult mai bine situaţiilor tensionate
3. Prezentarea unei situaţii de viaţă în vederea clarificării conflictului. Apariţia şi manifestarea
conflictelor este prezentată mai uşor prin apelul la exemple.. Cu ajutorul unei situaţii pe care
părinţii au trăit o şi pe care nu o pot contesta se evidenţiază stiluri educative, expectante vis a
vis de copil, diferenţe între părinţi, comportamente inconsecvente în educare, şi altele.
4. Analiza cauzelor. După ce a fost numit un conflict concret, real şi după ce au fost
conştientizate perspectivele membrilor familiei, relaţiile cauzale privind conflictul devin clare
părinţilor. Relaţia dintre comportamentul copilului şi a părinţilor devine clară şi evidentă.
5. Înţelegerea perspectivei copilului. În discuţiile cu părinţii au fost evidenţiate şi dorinţele şi
interesele copilului, dar mai ales sentimentele sale, gândurile referitoare la părinţi, care de cele
mai multe ori sunt ignorate de părinţi dând naştere conflictelor.
6. Avansarea şi dezvoltarea posibilelor soluţii la problemă. Părinţii sunt ajutaţi să privească
optimist situaţia fiind orientaţi spre reformularea scopurilor comune, a expectantelor şi mai
ales a alternativelor comportamentale.
7. Stabilirea unei convenţii. În vedera oferirii discuţiei o mai mare eficienţă au fost stabilite
înţelegeri referitoare la comportamentele alternative care pot soluţiona conflictele, pentru a se
vedea dacă înţelegerile sunt clare pentru toţi membrii familiei.

Evaluarea impactului intervenţiei în grădiniţă

Modalităţile de control a efectelor intervenţiei în grădiniţă au implicat atât evaluări
cantitative cât şi calitative Cantitativ: în săptămânile ulterioare desfăşurării acţiunilor, s a
constatat o reducere considerabilă a numărului de acţiuni agresive în rândul preşcolarilor; s au
redus la jumătate.
Calitativ: tabloul agresivităţii nu mai este caracterizat de aceleaşi manifestări de
cruzime, constatându-se o ameliorare în raporturile intercolegiale ale copiilor.
Expectantele faţă de intervenţie se reflecta în rezultatele observaţiilor
comportamentale.

POVEŞTILE CĂPITANULUI NEMO

Copiii primesc sarcina de a-și închipui în fiecare seară, înainte culcare, că se afla pe
submarinul Nautilus cu Căpitanul Nemo și fac o excursie sub ape. Ei trebuie să-și închipuie
cum îmbracă încet costumul de scafandru și îşi formulează instrucţiunile relaxare. Ei trebuie
să-și închipuie deasemenea că aluneca încet în apă caldă și își spun succesiv instrucţiunile de
greutate şi căldură. La început copiii trebuie exerseze doar greutatea braţelor și a picioarelor.
Copiii își formulează de fiecare dată instrucţiunea: “Mâine mă străduiesc să rămân
calm și relaxat chiar dacă enervez!”

Fișa de lucru Căpitanul Nemo şi cu mine

Căpitanul Nemo şi...
Când îmi imaginez că îmbrac costumul de scafandru atunci simt că:
SUNT COMPLET LINIŞTIT!
Brațul meu drept este greu! Piciorul meu drept este greu!
Brațul meu stâng este greu! Piciorul meu stâng este greu!
Brațul meu drept este cald! Piciorul meu drept este cald!
Brațul meu stâng este cald! Piciorul meu stâng este cald!

Căpitanul Nemo spune:

Să ne păstrăm calmul şi totul va fi bine!

Când mă relaxez ziua şi nu vreau să dorm, nu uit să îmi spun: Să întindem brațele şi
picioarele!
Inspirăm adânc!
Deschidem ochii!