STRUCTURA BIOMEMBRANELOR

Referinte generale:
Membrana celulară (membrana plasmatică) este o membrană semipermeabilă subțire care
înconjoară citoplasma unei celule . Funcția sa este de a proteja integritatea interiorului celulei, permițând
anumite substanțe să intre în celulă, păstrând în același timp alte substanțe. De asemenea, servește ca bază
de atașament pentru citoschelet în unele organisme și peretele celular în altele. Astfel, membrana celulară
servește și la susținerea celulei și la menținerea formei acesteia.

 Membrana celulară este o membrană cu mai multe fațete care învelește citoplasma unei celule.
Protejează integritatea celulei împreună cu susținerea celulei și ajută la menținerea formei celulei.
 Proteinele și lipidele sunt principalele componente ale membranei celulare. Amestecul exact sau
raportul dintre proteine și lipide poate varia în funcție de funcția unei celule specifice.
 Fosfolipidele sunt componente importante ale membranelor celulare. Se aranjează spontan pentru
a forma un strat strat lipidic semi-permeabil, astfel încât numai anumite substanțe pot difuza prin
membrană către interiorul celulei.
 Similar cu membrana celulară, unele organite celulare sunt înconjurate de membrane. Nucleul și
mitocondriile sunt două exemple.
O altă funcție a membranei este de a regla creșterea celulei prin echilibrul endocitoză și exocitoză . În
endocitoză, lipidele și proteinele sunt îndepărtate din membrana celulară pe măsură ce substanțele sunt
interiorizate. În exocitoză, veziculele care conțin lipide și proteine se fuzionează cu membrana celulară
crescând dimensiunea celulei. Celule animale , celule de plante , celule procariote și celulele fungice au
membranele plasmatice. Organitele interne sunt de asemenea învelite de membrane.
STRUCTURA MEMBRANEI CELULARE
Membrana celulară este compusă în principal dintr-un amestec de proteine și lipide . În funcție de locația
și rolul membranei în organism, lipidele pot constitui între 20 și 80% din membrană, restul fiind proteine.
În timp ce lipidele ajută la conferirea membranelor flexibilitatea lor, proteinele monitorizează și mențin
climatul chimic al celulei și ajută la transferul de molecule prin membrană.
Lpidide cu membrana celulara
Fosfolipidele sunt o componentă majoră a membranelor celulare. Fosfolipidele formează un strat strat
lipidic în care zonele capului lor hidrofile (atrase de apă) se aranjează spontan pentru a se confrunta cu
citosolul apos și cu fluidul extracelular, în timp ce zonele cozilor lor hidrofobe (respinse de apă) sunt
îndepărtate de citosol și fluidul extracelular. Stratul stratificat lipidic este semi-permeabil, permițând doar
anumite molecule să difuzeze prin membrană.
Colesterolul este o altă componentă lipidică a membranelor celulare animale. Moleculele de colesterol
sunt dispersate selectiv între fosfolipide de membrană. Acest lucru ajută la menținerea rigidității
membranelor celulare, împiedicând fosfolipidele să fie prea strâns împreună. Colesterolul nu se găsește în
membranele celulelor vegetale.
Glicolipidele sunt localizate pe suprafețele membranei celulare și au un lanț de zahăr glucidic atașat la
ele. Ele ajută celula să recunoască alte celule ale corpului.
Proteine cu membrana celulara
Membrana celulară conține două tipuri de proteine asociate. Proteinele membranei periferice sunt
exterioare și conectate la membrană prin interacțiuni cu alte proteine. Proteinele integrale ale membranei
sunt inserate în membrană și majoritatea trec prin membrană. Porțiuni din aceste proteine
transmembranare sunt expuse pe ambele părți ale membranei. Proteinele de membrană celulară au o serie
de funcții diferite.
Proteinele structurale ajută la formarea și sprijinul celulei.
Proteinele receptorilor de membrană celulară ajută celulele să comunice cu mediul lor extern prin
utilizarea hormonilor , neurotransmițătorilor și a altor molecule de semnalizare.
Proteinele de transport , cum ar fi proteinele globulare, transportă moleculele prin membranele celulare
prin difuzie facilitată.
Glicoproteinele au un lanț de carbohidrați atașat la ele. Acestea sunt încorporate în membrana celulară și
ajută la comunicarea celulă la celulă și la transportul moleculelor prin membrană.
Membranele organite
Unele organite celulare sunt, de asemenea, înconjurate de membrane de protecție. Nucleu , reticul
endoplasmatic , vacuole , lizozomii și aparatul Golgi sunt exemple de organite legate de membrană.
Mitocondriile și cloroplastele sunt legate de o membrană dublă. Membranele diferitelor organite variază
în compoziția moleculară și sunt potrivite pentru funcțiile pe care le îndeplinesc. Membranele organite
sunt importante pentru mai multe funcții vitale ale celulelor, inclusiv sinteza proteinelor , producția de
lipide și respirația celulară .
Structuri celulare eucariote
Membrana celulară este doar o componentă a unei celule. Următoarele structuri celulare pot fi găsite și
într-o celulă eucariotă animală tipică:
Centrioli - ajută la organizarea asamblării microtubulilor.
Cromozomi - ADN celular gospodăresc.
Cilia și Flagella - ajutați în locomoția celulară.
Reticulul endoplasmatic - sintetizează carbohidrați și lipide.
Aparat Golgi - produce, depozitează și livrează anumite produse celulare.
Lizozomi - digera macromoleculele celulare.
Mitocondriile - furnizează energie celulei.
Nucleul - controlează creșterea și reproducerea celulelor.
Peroxisomii - dezintoxică alcoolul, formează acid biliar și folosește oxigen pentru a descompune
grăsimile.
Ribozomi - responsabil pentru producerea de proteine prin traducere .
STUDENTA: Demeter Emilia Georgiana
AN II IG