Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi

Facultatea Muzică şi Pedagogie muzicală

Proiect
„Romantismul în muzică”

Elaborat de:
Lungu Anna, MC11Z
Verificat:
Marina Morari

Bălţi, 2010
 Romantismul muzical, curent artistic ce s-a format la sfîrşitul secolului XVIII – începutul
secolului XIX, mai întîi în literatură apoi în muzică.
Trăsăturile caracteristice a romantismului muzical sunt:
- real – ideal,
- comic – tragic,
- trecutul poporului,
- natura,
- conflictul dramatic,
- singurătatea,
- izgonirea.
Muzica se caracterizează printr-o expresivitate emoţională.
a) pe prim plan apare omul cu problemele lui vitale;
b) concret şi expresiv apare tabloul naturii.
Reprezentanţii romantismului muzical au fost:
- Franz Schubert;
- Robert Schumann;
- Frederic Chopin.
Franz Schubert (1797 – 1828), compozitor austriac, a trăit doar 31 ani, toate creaţiile au
rămas neterminate, cauza fiind o viaţă plină de lipsuri, insuccese, istovirea forţelor fizice şi
spirituale. Observînd capacităţile muzicale, tatăl începe ocupaţiile (canto, vioară, pian). Corul
bisericesc contribuie mult la dezvoltarea lui muzicală. Prima lucrare compusă a fost Fantezia pentru
pian. Cîntecul ocupă locul central în creaţia lui ex.: Regele pădurii, Serenada, Ave Maria, Vis de
primăvară, Frumoasa morăriţa, Margareta la torcătoare, toate fiind pe versurile lui Göte.
Apogeul creaţiei lui a fost considerată Simfonia Determinată h-moll. Este compusă în
perioada de înflorire a talentului său 1822 şi are aşa denumire deoarece conţine doar două părţi.
Toate temele au caracter cantabil.
I parte allegro moderato
II andante con moto.
A fost o persoană foarte perseverentă finisînd o creaţie, urma imediat următoarea, un om cu
mare amor propriu. Diverse creaţii le-a compus în lipsa instrumentului muzical aceasta continuă
capacităţile lui muzicale desăvîrşite.
Muzica a fost pentru el şi prieten şi refugiu, unde îşi găseşte înţelegere şi compătimire. Lipsa
de mijloace materiale influenţează negativ asupra sănătăţii lui. În 1828 a fost organizat primul şi
ultimul concert al lui, avînd un succes impunător, dar sfîrşitul a venit pe neaşteptate, compozitorul
se îmbolnăveşte de tifos, organismul slăbit cedează.
Pe monumentul de la cimitirul din Viena este scris „Moartea a înmormîntat aici o comoară
bogată, dar şi mai splendide speranţe”.
Robert Schumann (1810 – 1856) compozitor german. În acest compozitor s-au întruchipat
trei trăsături, muzician, poet, critic. Primeşte o educaţie decentă, minimă atenţie îi acordă muzicii.
Kuntş, un om solid şi pedant, îl învaţă să cînte la pian, dar părinţii îl orientează spre juridică „rece şi
uscată”.
În 1830, în Frankfurt pe Maine îl ascultă pe N. Paganini, această evoluare îl defineşte pe
Schumann să se dedice complet muzicii. Prima lucrare a fost piesa instrumental-corală, o formare
performantă a fost întîlnirea cu F. Chopin. În 1844 efectuează o călătorie la Moscova şi Sankt-
Petersburg, şi nu peste mult timp apar primele simptome a „geniului posomorît” (suferea de
insomnie şi avea o frică mare de moarte).
Frederic Chopin (1810 – 1849) compozitor şi pianist polonez. Primele ocupaţii le face cu
părinţii, tata (viară), mama (pian – voce). Ocupaţiile sistematice le începe de la 6 ani, cu profesorul
Voiţeh Jivnii. La 12 ani îşi începe ocupaţiile cu Ioseph Elsner. Prima sa creaţie a fost la 7 ani
Polonezul în g-moll şi primul concert în Varşovia. Paralel avea abilităţi (compunea poezii, piese
teatrale, desena caricaturi, poseda limbi moderne, avea o mimică foarte bogată).
În 1826 – 1828 apar creaţiile în c-moll şi variaţiuni pe tema lui Mozart. Ceva mai tîrziu 2
concerte pentru pian cu orchestră, primul în f-moll, al doilea în e-moll, fantezie pe teme poloneze,
rondoul în stil cracoviac. Ţara ce devine a doua patrie a lui a fost Franţa. În 1832 primul său concert
cu programul Polonezul pentru şase piane, concertul în f-moll şi variaţiuni pe tema lui Mozart.
Elementul deosebit din stilul lui Chopin a fost „Rubato” – grăbirea sau încetinirea în cadrul
tactului. Creaţia lui: Mazurca în C-dur, Polonezul A-dur, Preludiu e-moll, Nocurnul în f-moll şi
Studiul în F-dur.
Relaţia cu Jorj Sand trece într-o dragoste deosebită, face ca talentul lui să înflăcăreze, dar
totodată a adus suferinţe enorme şi moartea grabnică. În 1838, ei cu copii pleacă pe insula Maiorca,
dar călătoria a fost întreruptă de hemoragie în tuse. Se retrag într-o mănăstire un timp unde
sănătatea se ameliorează. Dar bagajul de creaţii în portofoliul compozitorului se îmbogăţeşte vizibil:
24 preludii, Balada în F-dur, Sonata în h-moll, scherţourile 2, 3, 4. Logica şi severitatea lui I. S.
Bach, frumuseţea şi finalul bine determinat al lui W. A. Mozart, dramatismul şi dezvoltarea puterii
simfonismului lui L. V. Beethoven în permanenţă slugea ca pildă.
Plecarea în Anglia face ca sănătatea sa să se agraveze din cauza climei. După reîntoarcerea
în Franţa a mai trăit un an aflîndu-se în compania surorii sale. Înmormîntarea a fost transformată
într-o manifestaţie grandioasă unde se interpretează Requiem a lui Mozart de toţi muzicienii
Parisului. Inima lui a fost adusă în Varşovia unde se păstrează în biserica „Sfintei Cruci”.
Romantismul muzical dă naştere la noi curente:
- verism,
- impresionism,
- expresionism.