Referat hotararea

arbitrala

Universitatea Crestina Dimitrie

Cantemir-Drept-FR-ANUL 4

Gheorghe Marian-Ilie
Grupa 4
Dispoziţiile în această materie, conţinute în Cărţile a IV-a şi a V-a din
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, au suferit modificări
prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare, ambele acte normative
urmând să intre în vigoare la 1 septembrie a.c.

Executarea silită în temeiul hotărârii arbitrale

Principiul, prevăzut prin art. 605 din Cod este acela că hotărârea arbitrală se
aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat,
de îndată sau în termenul arătat în cuprinsul acesteia.

Prin modificările aduse de Legea nr. 76/2012 de aplicare, se dispune că

hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca
şi o hotărâre judecătorească.

Prevederea face obiectul articolului 606 din care, prin efectul acestei legi, dispar
celelalte precizări referitoare la condiţia de investire a hotărârii arbitrale cu titlu
excecutoriu, pentru a putea fi pusă în aplicare; la fel, dispare şi dispoziţia
potrivit căreia, dacă există îndoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale,
părţile vor fi citate.

Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii

jurisdicţionale

Articolul 626, care face parte din Cartea a V-a “Despre executarea silită”
prevede – în forma rezultată ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr.
76/2012 – prevede că pot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt
atacate cu acţiunea în anulare, precum şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii
jurisdicţionale rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa instanţei
judecătoreşti competente. Spre edificare să arătăm conţinutul, în forma
anterioară, a acestui articol:

“Sunt supuse învestirii cu formulă executorie:

1. hotărârile executorii ale instanţelor judecătoreşti, în afara celor prevăzute la

art. 627 pct. 1 şi 2;

2. hotărârile arbitrale;

3. înscrisurile autentice, cu excepţia actelor autentice notariale care constituie

titluri executorii potrivit legii;

4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere

executorie.”
Executarea hotărârilor supuse controlului instanţelor judecătoreşti

Ne referim la acest subiect tot în măsura în care, prin articolul 628 în care este
tratat – şi care, de asemenea, suferă modificări prin Legea nr. 76/2012 – se fac
referiri la instituţia arbitrajului.

Astfel, în noua formulare, textul semnalat prevede că punerea în executare a

unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe
riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul
este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl
repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.

Aceste dispoziţii, mai adaugă textul de lege citat, se aplică în mod corespunzător
în cazul punerii în executare a unei hotărâri arbitrale.

Instanţa competentă pentru investire în cazul hotărârii arbitrale este,

potrivit art. 629, tribunalul în circumscripţia căruia a avut loc arbitrajul.

Arbitrajul instituţionalizat

Astfel cum este tratat prin art. 607 şi urm. din Codul de procedură civilă,  este
acea formă de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi funcţionează în mod
permanent pe lângă o organizaţie sau o instituţie internă ori internaţională sau ca
organizaţie neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condiţiile
legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse
ei spre soluţionare potrivit unei convenţii arbitrale.

Activitatea arbitrajului instituţionalizat nu are caracter economic şi nu urmăreşte

obţinerea de profit. În reglementarea şi desfăşurarea activităţii jurisdicţionale,
arbitrajul instituţionalizat este autonom în raport cu instituţia care l-a înfiinţat.
Aceasta va stabili măsurile necesare pentru garantarea autonomiei.

Părţile, prin convenţia arbitrală, pot supune soluţionarea litigiilor dintre ele unei
anumite instanţe arbitrale aparţinând arbitrajului instituţionalizat. În caz de
contrarietate între convenţia arbitrală şi regulamentul arbitrajului
instituţionalizat la care aceasta trimite, va prevala convenţia arbitrală.

Din textul în materie, care va intra în vigoare cu modificările instituite prin

Legea nr.76/2012, se abrogă dispoziţia potrivit căreia, dacă părţile nu au
convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale arbitrajului
instituţionalizat în vigoare la momentul sesizării acestuia.
Arbitrajul instituţionalizat poate întocmi liste facultative cu persoane care pot fi
arbitri sau supraarbitri, fără ca aceste liste să aibă caracter obligatoriu. În
cazul în care părţile nu se înţeleg asupra arbitrului unic ori când o parte nu
numeşte arbitrul sau când cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei
supraarbitrului, autoritatea de desemnare este preşedintele arbitrajului
instituţionalizat, afară numai dacă regulile de procedură ale acestuia sau părţile
însele nu dispun altfel.

Organizaţiile cu caracter asociativ sau cele constituite pentru apărarea

intereselor unei categorii profesionale nu pot să numească arbitri dintre membrii
lor, în cazurile în care acestea sunt în litigiu cu terţii.

Regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat se adoptă de către

conducerea acestuia potrivit normelor sale de funcţionare stabilite prin actul de
înfiinţare. Prin desemnarea unui anumit arbitraj instituţionalizat ca fiind
competent în soluţionarea unui anumit litigiu sau tip de litigii, părţile optează
automat pentru aplicarea regulilor sale de procedură.

Orice derogare de la această prevedere este nulă, afară numai dacă, ţinând seama
de condiţiile speţei şi de conţinutul regulilor de procedură indicate de părţi ca
fiind aplicabile, conducerea arbitrajului instituţionalizat competent decide că pot
fi aplicate şi regulile alese de părţi, stabilind dacă aplicarea acestora din urmă
este efectivă sau prin analogie.

Dacă părţile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale

arbitrajului instituţionalizat în vigoare la momentul sesizării acestuia. Dreptul la
apărare al părţilor în litigiu şi contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.

Sentința arbitrală

Art. 73.

(1) Procedura arbitrală ia sfârșit prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale,

denumită sentință arbitrală.

(2) Dacă pârâtul recunoaște o parte din pretențiile reclamantului, tribunalul

arbitral, la cererea acestuia, va da o sentință parțială, în măsura recunoașterii.

(3) Dacă reclamantul renunță la arbitrare sau la însuși dreptul pretins, mai
înainte de constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-
o încheiere a președintelui Curții de Arbitraj, în urma întocmirii unui referat de
către asistentul arbitral șef.

Soluționarea litigiului

Art. 74.

(1) Tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal și

actelor adiționale la contract, al probelor administrate și al normelor de drept
aplicabile, ținând seama, când este cazul, și de uzanțele comerciale.

(2) Pe baza acordului expres al părților, tribunalul arbitral poate soluționa litigiul
în echitate. În acest caz, hotărârea se dă pe baza convingerii intime a tribunalului
arbitral, prin atenuarea aplicării riguroase a normelor de drept.

Închiderea dezbaterilor

Art. 75.

(1) De îndată ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei

sunt suficient lămurite, închide dezbaterile, trecând la deliberare și pronunțarea
hotărârii în ședință secretă, cu participarea tuturor membrilor săi.

(2) Pronunțarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 15 zile, sub condiția
încadrării în termenul arbitrajului prevăzut pentru soluționarea litigiului.

Luarea hotărârii

Art. 76.

(1) Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr fără soț de arbitri,
hotărârea se ia, dacă nu se întrunește unanimitatea, cu majoritate de voturi.

(2) Arbitrul care a avut o altă părere își va redacta și va semna opinia separată,
cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.

Repunerea cauzei pe rol

Art. 77.

Dacă în cadrul deliberării și mai înainte de pronunțarea hotărârii tribunalul

arbitral consideră că sunt necesare noi lămuriri, va pronunța o încheiere și
litigiul va fi repus pe rol în vederea unor dezbateri suplimentare, stabilindu-se un
nou termen de arbitrare, cu citarea părților, sub condiția încadrării în termenul
arbitrajului stabilit pentru respectivul litigiu.

Dispozitivul sentinței arbitrale

Art. 78.

(1) Îndată după deliberare și pronunțarea soluției se întocmește dispozitivul

sentinței, care se semnează de toți membrii tribunalului arbitral.

(2) Dacă există opinie separată, aceasta se va menționa în dispozitiv.

(3) Dispozitivul pronunțat se adnotează olograf de către arbitrul unic sau

supraarbitru, sub semnătura membrilor tribunalului arbitral, de îndată, se
atașează dosarului și se trece de către asistentul arbitral în condica de ședințe
arbitrale, cel mai târziu a doua zi după pronunțare, cu excepția dispozitivului
hotărârilor de expedient, care nu se adnotează olograf.

Redactarea sentinței arbitrale. Elementele componente ale acesteia

Art. 79.

(1) Sentința arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:

a) componența nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral,

locul și data pronunțării hotărârii;

b) numele părților, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul,
precum și numele reprezentanților legali ai părților și ale celorlalte persoane care
au participat la dezbaterea litigiului;

c) menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului și susținerile pe scurt ale părților;

e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate,

rațiunea care a fundamentat soluția;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor, precum și semnătura asistentului arbitral, sub

rezerva art. 76 și a alin. (2) și (3) din prezentul articol.
(2) Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face
mențiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea, sub semnătură, a
supraarbitrului, iar în cazul împiedicării supraarbitrului, sub semnătura
președintelui Curții de Arbitraj sau, în lipsa acestuia, a prim-vicepreședintelui
Curții.

(3) În cazul în care asistentul arbitral este în imposibilitate să semneze, hotărârea

va fi semnată de asistentul arbitral șef sau de înlocuitorul acestuia, făcându-se
mențiune despre cauza care a împiedicat asistentul arbitral să semneze hotărârea.

Îndreptarea erorilor materiale

Art. 80.

Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau

cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din sentințele arbitrale sau din
încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți.

Art. 81.

(1) Cererea părții interesate se formulează în termen de 15 zile de la data primirii

sentinței, iar în cazul încheierilor, cel mai târziu la termenul următor. Îndreptarea
din oficiu se poate face oricând.

(2) Tribunalul arbitral se pronunță asupra cererii prin încheiere.

(3) Părțile vor fi citate numai dacă tribunalul arbitral socotește că este necesar să
dea anumite lămuriri.

(4) Încheierea se va atașa la sentință, atât în dosarul litigiului, cât și în dosarul de

hotărâri al Curții de Arbitraj, iar dacă s-a făcut din oficiu, se va comunica și
părților.

Lămurirea dispozitivului

Art. 82.

(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și

aplicarea dispozitivului sentinței arbitrale ori aceasta cuprinde dispoziții
potrivnice, oricare dintre părți poate cere tribunalului arbitral care a pronunțat
sentința să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice, în
termen de 15 zile de la data primirii sentinței.

(2) Tribunalul arbitral va rezolva cererea de urgență, prin încheiere, cu citarea

părților.
(3) Prevederile art. 81 alin. (4) teza întâi se aplică în mod corespunzător.

Completarea hotărârilor

Art. 83.

(1) Dacă prin sentința dată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui
capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau
incidentale, se poate cere completarea sentinței în termen de 15 zile de la data
primirii ei.

(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin sentință separată.

Modificări (1)

(3) Prevederile art. 81 alin. (4) teza întâi se aplică în mod corespunzător.

(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când tribunalul arbitral a

omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor,
interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

Căi de atac

Art. 84.

(1) Încheierile pronunțate în temeiul art. 81 și 82, ca și sentința arbitrală

pronunțată potrivit art. 83 alin. (1) pot fi desființate numai prin acțiune în
anulare.

(2) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea

sau completarea hotărârii.

Comunicarea sentinței

Art. 85.

Sentința arbitrală va fi redactată și semnată în cel mult o lună de la data

pronunțării ei. Pentru rațiuni bine întemeiate președintele Curții de Arbitraj
poate prelungi acest termen cu cel mult 30 de zile.